Entries by Tudor Urse

,

Bogdan Andronache – EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)


ecotree, bogdan andronache, reciclare

Bogdan Andronache - EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)

EcoTree este serviciul care va usura procesul de reciclare si reducere a deseurilor, iar Bogdan Andronache ne-a povestit mai multe in interviul de mai jos!

Care este povestea din spatele ideii, cum a aparut dorinta de a crea acest serviciu? Povesteste-ne putin despre tine si echipa, ce background aveti si de ce vreti sa porniti un startup in industria reciclarii?

Conceptul EcoTree a luat nastere acum 2 ani, pornind de la premisa ca putem aduce tehnologia si inovatia mai aproape de reciclare. La drum am plecat eu, Bogdan Andronache pasionat de tehnologie si inovatie inca de la varsta de 15 ani si asociatul meu, Alexandru Petrescu care administreaza propriul business inca din facultate.

In prezent, am reusit sa aducem in echipa membri talentati si parteneri care ne ajuta sa planificam corect, acoperind toate perspectivele necesare (marketing, design, juridic, development, research).

Impreuna, ne-am propus sa folosim cunostintele IT si de management dobandite in a imbunatati acest domeniu al reciclarii, avand convingerea ca un sistem inteligent poate revolutiona modul in care alegem sa actionam pe viitor in raport cu mediul.

Ce face mai exact EcoTree? Exista ceva asemanator in piata? Daca da, cu ce se diferentiaza?

EcoTree este un serviciu de tip cloud, o platforma deschisa, in care orice persoana fizica sau companie, fie generator de deseuri sau colector/valorificator sa poata administra usor si eficient actiunile de reciclare.

Platforme de „waste management” sau software in general, care si-au propus sa digitalizeze reciclarea mai exista, insa noi vrem sa realizam un ecosistem digital comun, deschis, unde sa isi poata da intalnire atat cei care „predau”, cat si cei care „colecteaza”. Abordarea este similara cu a companiilor de taxi, rezervari hoteliere, food delivery, speram ca si succesul lor sa ne urmeze (Uber, AirBNB, FoodPanda etc.).

Simplu spus, vrem sa facem sa fie foarte usor sa ai grija de mediul inconjurator.

Cum a fost experienta acceleratorului ReUse, cu ce lectii concrete ati ramas?

ReUse Hub este in sine o lectie, un loc in care multi oameni cu idei inovatoare si perspective diverse din domeniul reciclarii si-au dat intalnire. Am dobandit multe cunostinte atat de la ceilalti participanti, cat si de la oameni de afaceri de succes.

Spre exemplu, analizand planul de afaceri, arhitectura sistemului si modul de adresare de acum doi ani si prin comparatie astazi, observand cat de clare au devenit, cu siguranta putem afirma ca programul a contribuit semnificativ.

Care sunt planurile de viitor, ce veti face daca veti castiga?

Ne dorim sa lansam cat mai repede serviciul, sa contribuim la imbunatatirea indicatorilor de reciclare ai Romaniei, care oficial sunt pe la 5%, dar si sa ne facem cunoscuti international, unde apetitul pentru inovatia digitala si interesul fata de protejarea mediului sunt la cote inalte in acest moment.

Care crezi ca este viitorul antreprenoriatului in industria de reciclare/reducere a deseurilor?

Domeniul reciclarii merita si trebuie sa obtina multa atentie si promovare, fiind un loc neexplorat, fascinant. Pentru cei pe care il aleg, satisfactia poate fi dubla: o data prin succesul unei afaceri de nisa, dar si prin a fi parte din ajutorul dat mediului inconjurator.

Sursa: reusehub.ro.

/0 Comments/by

Nicolae Iorga – Popoare turanice parazitare


nicolae iorga, omul universal

Nicolae Iorga - Popoare turanice parazitare

„Popoare turanice parazitare” este o lucrare aparuta in 1915 la Editura Neamul Romanesc, dupa conferinta tinuta de Nicolae Iorga la Ateneul Roman, in ziua de 7 decembrie 1914. Cartea a fost reeditata dupa 100 de ani de la discursul marelui istoric, la cunoscuta editura Vicovia, din Bacau.

Titlul nu e pretentios, cum ar parea, la prima vedere, „Popoare turanice parazitare”. Sunt totusi dator un cuvant de explicatie in ceea ce priveste felul special cum popoarele turanice pot fi parazitare. Un popor turanic trebuie sa fie parazitar pana la disparitie sau pana la convertirea lui – lucru foarte greu, pentru ca cere bun simt; nu toate lucrurile grele cer bun simt, dar toate lucrurile care cer bun simt sunt grele – deci, pana la acel act, foarte greu, care este convertirea unui brutal popor entuziast intr-un modest popor inzestrat cu bun simt. Cum de am ajuns sa gandesc la aceasta problema? Ea mi s-a impus inca de la inceputul razboiului actual, si mai ales din momentul cand, pe langa ascutita nota maghiara care, amintea campiile catalaunice, in razboiul acesta a rasunat – daca se poate intrebuinta acest eufemism –, guturalul strigat de razboi otoman, scos insa din gatlejurile care, va asigur, nu isi au originile fiziologice in veacul al XIV-lea si al XV-lea, caci gatlejurile care scot strigatele de „razboi sacru” astazi sunt, in foarte multe cazuri, cate un onorabil gatlej semit sau armenesc – de June Turc daca voiti, de foarte June Turc, de tot ce poate fi mai June Turc, asa de june chiar incat nu mai e Turc de loc. Mi s-a parut – desi, de o parte, era un glas asa de ascutit, iar, de alta, o guturalitate asa de necajita, ca intre unul si altul este oarecare legatura, ca seamana in actiunile lor prezente aceste doua popoare.

Si atunci m-am gandit si la alte popoare care se gasesc in situatia lor ori s-au gasit candva, si mi-am pus intrebarea: cum se poate explica aceasta? Ar zice cineva: acestea sunt popoare exagerate, si in special Maghiarii au reputatia de popor exagerat. Numai cat zicand aceasta nu se explica mare lucru.

Noi, acei care avem si ocupatii stiintifice, chiar cand facem politica, e natural sa ne satisfacem mai greu cu un raspuns usor, si am cautat deci sa-mi explica astfel de ce seamana vechiul meu obiect de studiu, Turcul cu noul meu obiect de studiu, Maghiarul, in felul cum se comporta, si nu numai astazi, fata de alte natiuni.

Ungurii, Maghiarii, sunt un popor turanic. Si Turcii vechi, si Tatarii, tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost, ca si ceilalti. Ba inca – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si, deci, intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.

E foarte usor, pentru un Turanian viteaz si neastamparat, sa cucereasca. Este foarte usor, pentru un an brutal si fara scrupule, sa-si mentina dominatia. E imposibil insa, pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o.

/0 Comments/by
,

Calin Georgescu – Noul nationalism


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Noul nationalism

Societatea romaneasca, bine manipulata, echivaleaza nationalismul cu sovinismul, xenofobia, antisemitismul. In ultimii 26 de ani am fost conditionati sa gandim ca apararea identitatii si suveranitatii nationale inseamna aceste trei cuvinte. Ele au fost folosite pe post de spray paralizant ca sa ne anihileze reactiile de aparare cand incercam sa protestam impotriva pierderii identitatii si jafului sistematic la care a fost supusa Romania de catre agentii culturali si economici ai neoliberalismului globalizant. Nu NATO a distrus Uniunea Sovietica! Nu tancurile Abrams au sfaramat bolsevismul care stergea identitatile nationale pentru a forma un om nou fara radacini, ci sacrificiul patriotilor romani, rusi, polonezi, lituanieni. Daca rusii n-ar fi fost nationalisti, Uniunea Sovietica nu s-ar fi destramat. Nationalismul polonez, cu radacinile lui crestine, a insuflat rezistenta anticomunista a sindicatului Solidaritatea; nationalismul lui Ceausescu a salvat Romania in 1968, iar, in 1989, romanii au murit pentru dezrobirea Romaniei, nicidecum pentru Noua Ordine Mondiala, „drepturile omului” si ale comunitatii gay!

Romania are nevoie de un nou nationalism, adaptat provocarilor secolului XXI!

Un nationalism bazat, mai presus de toate, pe viziunea crestina a limitei, a infranarii si a dragostei fata de Hristos si fata de aproapele nostru. Suveranitatea nationala cere actiune si fapta crestin-ortodoxa care sa intareasca mediul comunitar, ideea de dezvoltare durabila si de cooperare intre natiuni suverane, pentru apararea propriului patrimoniu natural si cultural, tinand seama ca avem o singura planeta. Trebuie sa cooperam cu celelalte natiuni, nu pe baze abstracte si interese financiare inguste, dupa legile neoliberalismului, ci pe baza de vecinatate sau/si afinitati etnice si culturale.

Nationalistul roman adevarat actioneaza din dragoste, nu din ura. Resentimentul si ura fata de alte popoare ii sunt sentimente necunoscute. Dimpotriva, el considera ca binele pe care-l doreste tarii sale, cum ar fi suveranitatea nationala sau controlul asupra patrimoniului natural si cultural, trebuie sa fie si binele de care sa beneficieze celelalte natiuni. De pe aceasta pozitie incearca sa inteleaga conflictele din lume. Nu este insetat de razbunare, ci de dreptate. Desi iubeste traditia si respinge partea decadenta a societatii moderne, nationalistul nu este pironit in trecut sau intr-o viziune defetista asupra lumii. Nici nu este „izolationist”, repliat asupra lui insusi. In relatiile internationale, va condamna orice stat artificial care va oprima o colectivitate istorica de pe teritoriul lui. Nu este etnicist sau rasist. Lupta ca sa-si apere „nevoile si neamul” si intreaga civilizatie romaneasca.

A fi nationalist roman inseamna sa fii, fara rezerve, un aparator al statului-natiune. Natiunea este vatra comunitatilor organice – familia, parohia, satul, comunitatile voluntare gen bresle, cooperative – fara de care nu poate exista o societate stabila, prospera si dreapta. In ultimii 26 de ani, natiunea noastra a fost fragmentata in mici „bisericute” cu interese divergente. Dintr-un popor unit, suntem pe cale sa devenim o populatie dezbinata, care si-a pierdut rostul.

Nationalismul romanesc al secolului XXI respinge in mod hotarat nationalismul expansionist, fie el teritorial sau cultural (vezi Jobbik din Ungaria, Sectorul de Dreapta din estul Ucrainei). Acesta este o relicva a secolului XX si se bazeaza pe ideologii rasiste si pe darwinism social. De fapt, nationalismul expansionist este o forma de imperialism, caci vrea sa-si exporte ideologia si sa controleze interesele economice in statele vecine sau chiar in unele mai indepartate. In locul nationalismului expansionist, nationalismul romanesc va promova un nationalism crestin – crestin in sensul in care provocarile acestor timpuri (provocari economice, ecologice, sociale sau de alta natura) isi gasesc solutia in felul nostru de a fi crestin, in general, si crestin-ortodox in particular. Aceasta implica respingerea fariseismului, a habotniciei si a oricarei utilizari a Bisericii in promovarea unei agende politicianiste.

Nu putem reveni la dreapta randuiala romaneasca daca scopul nostru ultim, ca persoana si colectivitate, nu este cautarea, mai intai si cum se cuvine, a Imparatiei lui Dumnezeu, incepand de aici, din lumea aceasta. Mai presus de toate, avem nevoie de solidaritate in virtutea unui ideal comun, care este din aceasta lume si de dincolo de ea.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/1 Comment/by

Grigore Vieru – Continuatorul lui Eminescu


grigore vieru, eminescu

Grigore Vieru - Continuatorul lui Eminescu

In parcul Herastrau, la intrarea dinspre piata Charles de Gaulles, printre multele statui de poeti si scriitori amplasate se afla si cea a poetului Grigore Vieru. Putina lume cunoaste si intelege importanta acestui om de tara. Unul din putinii oameni de cultura care a militat constant pentru reunificarea Romaniei cu Basarabia. Astazi se implinesc 85 de ani de la nasterea sa. Astfel, din partea redactiei Romania Culturala enumaram cateva momente importante din viata poetului.

Se naste pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din Basarabia. Scoala o face in satul sau natal urmand scoala medie din Lipscani, pe care o termina in 1953.

Inca din studentie, scrie o serie de versuri pentru copii intitulata Alarma fiind foarte apreciat de critica literara.

Dupa studentie, continua ca redactor la diverse publicatii, in special pentru copii.

A fost un mare iubitor al poeziei eminesciene, drept pentru care in 1964 publica in revista Nistru poemul Legamant:

Stiu: candva, la miez de noapte,

Ori la rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale.

In anul 1968 apare volumul de poezii Numele tau, care ii aduce o recunoastere binemeritata a criticii literare. Este considerata o aparitie poetica originala si devine, incepand din anul lansarii, obiect de studiu la cursurile universitare de literatura nationala contemporana. Poemele sale sunt dedicate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brancusi, Nicolae Labis si Marin Sorescu si devine un autor demn de a intra in cadrul eminent al literaturii romane pentru prima data cand asemenea dedicatii apar in lirica basarabeana postbelica.

In volumul de poezii pentru copii Trei iezi (1970), se gasea si poezia Curcubeul, in care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor romanilor. Evident ca „Marele URSS” se pune in miscare si peste cateva zile de la difuzare, retrage cartea din librarii, dand-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.

In 1973 ajunge in Romania, in cadrul unei delegatii de scriitori sovietici, pentru a se intalni cu redactorii revistei „Secolul 20” (Dan Haulica, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban si Tatiana Nicolescu). In urma acestei vizite poetul marturiseste:

„Daca visul unora a fost sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul.”

Colaboreaza cu marele (Ion Popescu) Gopo, scriind versurile pentru coloana sonora a filmului-animat Maria Mirabela in anul 1981. De asemenea, Zdob si Zdub a facut un cover dupa piesa.

Grigore Vieru a compus mult, insa cel mai mult a scris pentru copii. Astfel ii sunt recunoscute meritele in 1988 primind cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfarsitul anilor ’80, Grigore Vieru se gaseste in prima linie a Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia, textele sale (inclusiv cantecele pe versurile sale) avand un mare rol in desteptarea constiintei nationale a romanilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova si se afla printre organizatorii si conducatorii Marii Adunari Nationale din 27 august 1989. Participa activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM in care se voteaza limba romana ca limba oficiala si trecerea la grafica latina.

In anul 1990 Grigore Vieru a fost ales membru de onoare, iar in 1993 membru corespondent al Academiei Romane. In 1992, aceeasi academie l-a recomandat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Pe 16 ianuarie 2009, intorcandu-se de la un eveniment dedicat lui Eminescu, este grav ranit intr-un accident de masina. A incetat din viata pe data de 18 ianuarie a aceluiasi an, la exact doua zile dupa accident, in Spitalul de Urgenta din Chisinau, in urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat. Avea 73 de ani.

Lasa in urma sa, ideea de unire intre doua tari care bat cu aceeasi inima si o poezie pentru care ramane cunoscut ca un mangaietor de suflete. Fie ele mici sau mari. La multi ani, mare ucenic eminescian!

Ca sa fii roman, trebuie sa poti!

Doina

de Grigore Vieru

Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!

/0 Comments/by

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Februarie 2020 – Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun


calendar certitudinea, siberia, februarie 2020

CALENDAR „CERTITUDINEA” - Luna Februarie 2020 - Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

In zilele de 3 si 4 februarie 1920, trupe ale Legiunii Romane din Siberia, alaturi de efective ale Legiunii Cehoslovace, au dus luptre grele cu unitatile atacatoare ale Armatei Rosii. Luptele s-au dat in zona garilor Seragul si Kuitun de pe traseul caii ferate transsiberiene.

La 3 februarie, in gara Seragul se aflau concentrate Batalionul II „Marasesti” impreuna cu trenul sau blindat cu acelasi nume, Escadronul de Lancieri, un detasament de distrugere care apartinea Companiei de Pioneri si trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. In sector se aflau si trupele cehoslovace apartineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala.

In noaptea de 3 spre 4 februarie, avangarda bolsevica – in compunerea careia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari), a atacat flancul drept al dispozitivului romano-cehoslovac, la Traktovaia. Luat prin surprindere, batalionul ceh s-au retras, lasand flancul descoperit, fara a-i anunta pe romani.

Astfel, rusii au putut ataca prin surprindere pe romani, care dormeau in vagoane. Desi surprinsi, pe un ger de – 40 de grade, romanii au iesit din vagoane si au constituit un front de aparare, contraatacand decisiv. Respinsi, rusii s-au retras spre Traktovaia, urmariti de romani, care i-au scos din sat spre soseaua Moscovei. Pierderile Legiunii Romane au fost 8 morti si 8 grav raniti.

In dimineata zilei de 4 ianuarie, dupa aruncarea in aer a garii Seragul, esaloanele roman si cehoslovac si-au reluat inaintarea spre est, retragandu-se spre Zima.

In aceeasi zi, o noua incercare a trupelor bolsevice de a incercui Legiunea Romana la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrand in actiune, tunurile si mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Marasesti” si „Kurganetz” au avut un rol decisiv.

Ca efect al castigarii defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, iar ofertele de armistitiu venite din partea rusilor au fost declinate de romani.

/0 Comments/by

Moartea domnitorului Mircea cel Batran


mircea cel batran, domnitorul tarii

Moartea domnitorului Mircea cel Batran

La 31 ianuarie 1418 se stinge din viata Mircea cel Batran, unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Munteneasca, fiind considerat de cronicile germane „cel mai viteaz si cel mai ager” dintre principii crestini ai acelor timpuri.

In timpul domniei sale dintre anii 1386 si 1418, Tara Munteneasca a atins cea mai mare intindere de pana atunci, Mircea ajungand sa stapaneasca un vast teritoriu, pe care il va organiza intr-o forma centralizata, el dovedindu-se un bun conducator atat in ceea ce priveste treburile tarii, cat si relatiile externe.

Conform cercetarilor istorice se pare ca Mircea cel Batran era fiul lui Radu I, identificat de multi istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al inceputurilor statului medieval Tara Munteneasca si fratele vitreg al domnitorului Dan I, pe care l-a urmat la tron dupa moartea acestuia in anul 1386. Odata urcat pe tronul tarii, Mircea se va opune tendintelor de expansiune ale Ungariei si Poloniei, care urmareau in special controlul asupra gurilor Dunarii si va incerca de asemenea sa stavileasca fortele otomane aflate in plina expansiune in Balcani.

Mircea va intrat in conflict cu Imperiul Otoman datorita interventiilor sale in sprijinul popoarelor crestine din sudul Dunarii, astfel ca in 1395, sultanul Baiazid I, zis si „Fulgerul”, va trece Dunarea in fruntea unei forte armate insemnate pentru pedepsirea domnitorului muntean. Mircea bazandu-se doar pe o mica armata si neputandu-se opune intr-o lupta deschisa armatei turcesti, va alege o tactica de hartuire cautand sa atraga armata otomana intr-un loc mlastinos. Batalia finala se va da la Rovine in ziua de 17 mai 1395, iar armata Tarii Muntenesti va obtine o importanta victorie impotriva turcilor. Dar intrucat sultanul otoman trimite noi trupe in Tara Munteneasca, Mircea cel Batran, ia decizia de a se retrage in Transilvania si sa astepte ajutorul celorlalte tari crestine implicate in lupta antiotomana. Numai ca in lipsa domnitorului din cetatea de scaun, turcii il aseaza pe tronul tarii pe Vlad Uzurpatorul, cel care va fi inlaturat de catre Mircea in 1396, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg.

Tot in 1396, Mircea in calitate de principe crestin va participa la cruciada antiotomana incheiata cu dezastrul de la Nicopole, iar in anul urmator 1397, pe raul Ialomita, Mircea cel Batran va zdrobi armatele otomane ce se intorceau din expeditii de jaf in Transilvania.

Infrangerea sultanului Baiazid I de catre Timur Lenk la Ankara in vara lui 1402 va deschide o perioada de anarhie in Imperiul Otoman, ce il face pe Mircea sa organizeze noi campanii impotriva turcilor, reusind in 1404 sa se impuna ca si conducator peste Dobrogea.

Mai mult, el va lua parte la lupta pentru tronul imperiului otoman ajutandu-l pe Musa Celebi sa devina sultan pentru o perioada scurta. Sultanul Mahomed I insa reuseste sa-si infranga oponentii si planuieste o expeditie de pedepsire a voievodului valah, iar pentru a evita campania sultanului, Mircea semneaza spre sfarsitul domniei un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunostea libertatea Valahiei in schimbul unui tribut anual.

Mircea cel Batran se va stinge din viata la Curtea de Arges la 31 ianuarie 1418 si va fi inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, ramanand in istoria universala ca o figura proeminenta a luptei antiotomane a crestinilor din aceste tinuturi.

Sursa: Lectia de Istorie.

/0 Comments/by

Bujorul-de-stepa, comoara de la Zau de Campie


bujorul de stepa, zau de campie

Bujorul-de-stepa, comoara de la Zau de Campie

Singurul loc din Europa in care bujorul-de-stepa (Paeonia tenuifolia) a supravietuit se afla in judetul Mures, in Rezervatia botanica din localitatea Zau de Campie. Rezervatia a fost infiintata in anul 1932 de academicianul Alexandru Borza, fondatorul scolii romanesti de Botanica si se afla la circa 5 km de comuna Zau de Campie. Initial, rezervatia avea 2,5 ha, acum are 3,5 ha si numara 50 000 de bujori-de-stepa. Primele date despre bujorii de aici au fost publicate in anul 1846, la Viena.

bujorul de stepa, zau de campie

„La Zau de Campie, bujorul-de-stepa a venit din Dobrogea acum 10 000 de ani. Semintele au ajuns prin trei modalitati: au fost aduse de vant, pasari si apa. Bujorii s-au localizat in comuna noastra, unde traiesc la cea mai inalta cota din Europa, respectiv la 477 m altitudine. Toata Valea Botei Mari a fost plina de bujori-de-stepa, iar satul de dincolo de lac se si numeste Bujor-Hodaie, insa nu mai este nici un exemplar acolo. Spre bucuria noastra, avem unica rezervatie din Europa. In Muntii Macin, la Niculitel, in Dobrogea, pe marginea Dunarii, mai sunt bujori-de-stepa, dar foarte, foarte rari, acolo fiind putine exemplare”, a declarat Octavian Calugar, omul care se ingrijeste de gingasa planta de sase decenii incoace, de cand a disparut Marcu Sancraian, primul custode onorific al rezervatiei.

Bujorii-de-stepa de la Zau de Campie infloresc in perioada aprilie-mai, foarte rar in luna iunie, si raman infloriti doar doua saptamani.

/0 Comments/by

Ion Coja – Impostorul Elie Wiesel si holocaustul inventat de acesta


elie wiesel, gruner miklos, holocaust

Ion Coja - Impostorul Elie Wiesel si holocaustul inventat de acesta

„Inainte sa mor vreau ca toata lumea sa stie ca Elie Wiesel este un impostor.”

Miklos Grüner.

BOMBA: Elie Wiesel a subtilizat identitatea unui alt detinut de la Auschwitz. Raportul Final al lui Iliescu asupra Holocaustului ar putea deveni maculatura prin impostura lui Wiesel.

Autorul „Raportului Final asupra Holocaustului din Romania”, Elie Wiesel, este un impostor

Un supravietuitor al Holocaustului: „Elie Wiesel nu este detinutul A-7713”.

Scriitorul american de origine romana, Elie Wiesel, a fost dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv ca purtatorul Premiului Nobel din 1986 si-ar fi insusit identitatea detinutului A-1773.

Grüner Miklos, stabilit in localitatea suedeza Malmo, sustine ca are dovezi certe ca Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz. „In 1986, dupa decernarea Premiului Nobel, presa suedeza a inceput sa caute supravietuitori ai Holocaustului. Asa m-au gasit pe mine, la Malmo. M-au intrebat daca vreau sa ma revad cu colegul meu de lagar, Elie Wiesel. Numele de Elie nu imi suna cunoscut. Mi-au spus ca pe vremea aceea figura sub numele de Lazar Wiesel. Timp de un an am fost inchis cu Lazar in aceeasi baraca la Auschwitz. Aparem amandoi pe acea fotografie facuta in lagarul de la Buchenwald pe 16 aprilie 1945, care a facut inconjurul lumii, Wiesel cu Haft-Nr.123565 (n.r., foto. al 7-lea din al doilea rand), iar eu cu Haft-Nr. 120762 (n.r., primul in coltul din stanga). Il stiam foarte bine, dar de atunci trecusera 40 de ani. Intalnirea organizata de suedezi a durat 10 minute si a avut loc pe 14 decembrie 1986. Normal ca eram doi oameni schimbati, dar el refuza sa vorbeasca cu mine in ungureste, desi in lagar doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit intr-o engleza cu accent frantuzesc si in momentul in care nu a vrut sa imi arate tatuajul (A-7713), capatat de toti detinutii din Auschwitz, am inceput sa am dubii mari ca acesta ar fi Lazar Wiesel. La finalul intalnirii mi-a dedicat cartea sa ‘Noaptea’, despre care sustine ca el a scris-o, dar eu am spus tuturor ca omul acesta nu este Lazar Wiesel”, spune Grüner Miklos.

Grüner: „Lazar Wiesel mi-a salvat viata”.

De la intalnirea cu Wiesel, Grüner Miklos nu a mai avut o zi de liniste. Timp de 25 de ani a cautat dovezi, care sa confirme ipoteza sa, pe care le-a publicat intr-o carte.

„In luna mai a anului 1944, am fost deportat, de la Nyiregyhaza la Auschwitz Birkenau. Imediat mi s-a tatuat pe antebrat un numar de inregistrare. In cateva zile mi-am pierdut toata familia, atunci am ajuns‚ in grija fratilor Wiesel, Lazar si Abraham. Cei doi proveneau din Sighetul Marmatiei (n.r., judetul Maramures, Romania). Lazar era nascut in 1913 si avea numarul de inregistrare A-7713, in timp ce Abraham, in 1900 cu numarul de inregistrare A-7712. Ei m-au luat sub aripa lor si au avut grija de mine, pe cat se putea in astfel de conditii. In momentul in care nemtii au inceput sa se retraga, au luat si oamenii din Auschwitz. Eu am fugit cu Lazar, asta ne-a legat si mai mult. Am ajuns in localitatea Glivice, pe timpul iernii naprasnice din ianuarie 1945. Foarte multi au murit pe drum. Ne-au bagat in vagoane supraincarcate si pana am ajuns la Buchenwald, multi au decedat, printre ei si fratele lui Lazar, Abraham. Aici am stat pana pe 8 aprilie 1945, cand ne-au eliberat americanii, de atunci nu mai stiu nimic de Lazar Wiesel. Am ajuns intr-un sanatoriu din Elvetia, apoi in Australia”, isi aminteste Grüner despre perioada petrecuta cu Wiesel.

„Noaptea” a adus consacrarea lui Elie Wiesel

Grüner Miklos sustine ca la Auschwitz nu a existat nici un detinut cu numele de Elie Wiesel. „In 1955, bunul meu prieten Lazar Wiesel a publicat cartea ‘Lumea tace’, la Paris, sub numele de Eliezer Wiesel. In 1958, cartea a fost rescrisa in franceza si engleza sub denumirea de The Night (La Nuit, Noaptea) de Francois Mauriac. Cartea initiala avea 250 de pagini, acum avea doar 115 si era semnata de Elie Wiesel. Aceasta carte a devenit un bestseller cu peste 10 milioane de exemplare vandute, Wiesel primind si Premiul Nobel in 1986, plus alte distinctii, in timp ce s-a pierdut orice urma a prietenului meu Lazar”, spune Grüner.

Acesta s-a deplasat in America, la Oficiul pentru Evidenta Populatiei, dar nu a gasit nici un act care sa ateste existenta pe teritoriul american al unei persoane cu numele de Lazar Wiesel sau Elie Wiesel. Grüner l-a denuntat pe Wiesel si la FBI. Acestia i-au cerut un ragaz de 14 zile inainte de a-i oferi un raspuns, insa au trecut anii fara un semn de la autoritatile americane.

„Primesc constant telefoane de amenintare ca voi fi impuscat daca mai continui investigatiile, dar eu am trecut deja prin moarte, nu ma mai sperie nimic. Inainte sa mor vreau ca toata lumea sa stie ca Elie Wiesel este un impostor. Lazar Wiesel, A-7712, cu care am fost la Auschwitz, care apare in fotografie, s-a nascut la data de 4 septembrie 1913, in timp ce pe certificatul de nastere a lui Elie Wiesel, scrie 30 septembrie 1928”, a spus Grüner, autorul cartii „Povestea unui premiu Nobel furat cu identitate falsa”.

Cazul se judeca la Budapesta

In plangerea depusa, Grüner Miklos sustine ca Abraham Wiesel (A-7712) a fost fratele lui Lazar si nu tatal, asa cum declarase Elie. „Din documentele obtinute din Romania, reiese ca tatal lui Lazar Wiesel a fost Salamon Wiesel. Eu vreau ca instanta sa spuna clar daca Elie Wiesel a fost vreodata incarcerat la Auschwitz, fiindca eu ma indoiesc”, a incheiat Grüner.

Avocatul acestuia Dr. Bősze Ferenc a declarat ca procesul ar putea incepe chiar in toamna aceasta. „Este interesant ca Grüner este cetatean suedez, Wiesel american, dar cazul va fi judecat in Ungaria de Judecatoria Budapesta. Grüner Miklos a adunat o sumedenie de dovezi, unele concludente, ca de exemplu lista cu pasagerii care au calatorit de la Paris la New York in 1957, cand Elie Wiesel sustine ca a ajuns in America, certificatul de nastere al lui Lazar Wiesel din Romania, acte de la Muzeul Auschwitz, cat si certificate de la comunitatea evreiasca Yad Vashem din Ierusalim”, a declarat Bősze Ferenc.

Nu au existat doi de Lazar Wiesel la Auschwitz?

Cazul Wiesel a intrat in atentia mai multor supravietuitori ai Holocaustului. In 1986, Eva Kor a trimis o scrisoare catre Muzeul Auschwitz in care solicita informatii despre detinutul A-7713. Kazimierz Smolen, directoarea Muzeului Auschwitz i-a raspuns intr-o scrisoare datata la 15 martie 1987:

„In lagarul de concentrare Auschwitz, cu numarul de identificare A-7713 figureaza domnul Lazar Weisel, nascut la data de 4.09.1913. Este un evreu din Ungaria, nascut la Marmarossziget (Sighetul Marmatiei). El a sosit la Auschwitz in data de 24 mai 1944. A stat inchis pana la finalul anului 1944 in KL Auschwitz III – Monowitz. In momentul evacuarii lagarului a fost transferat la KL Buchenwald, fiind inregistrat in ziua de 26.01.1945”.

In data de 7 iulie 2003, Muzeul Auschwitz i-a trimis o scrisoare lui Grüner Miklos in care apar urmatoarele date de identificare: „A-11104 Grüner Miklos, evreu din Ungaria, nascut la data de 6 aprilie 1928 la Nyiregyhaza, A-7712 Wiesel Abraham, nascut la 10 octombrie 1900 la Marmarossziget (Sighetul Marmatiei), A-7713 Wiesel Lazar, nascut la 4 septembrie 1913 la Marmarossziget (Sighetul Marmatiei).”

Intr-o ancheta paralela dusa de Carlo Mattogno, scriitorul italian a ajuns la concluzia ca atat la Auschwitz, cat si la lagarul Buchenwald, unde s-a realizat fotografia, a mai existat un Lazar Wiesel, dar scris Lázár Wiesel.

„In data de 22 aprilie 1945, Lázár Wiesel a completat un formular al armatei americane la Buchenwald. La data nasterii, el a scris: 4 octombrie 1928, iar la locul nasterii: Marmarossziget (Sighetul Marmatiei). A scris ca a fost arestat in data de 16 aprilie 1944 si deportat la Auschwitz-Monowitz. El s-a nascut in acelasi an cu Elie Wiesel, dar nu in aceiasi zi.

Conform site-ului memorial Buchenwald Gedenkstatte, Lázár Wiesel a fost trimis la Paris in data de 16 iulie 1945, intr-un convoi de supravietuitori copii. Dovada clara ca vorbim de doi oameni diferiti este faptul ca in registrele de la Buchenwald apare Lazar Wiesel, detinut politic, nascut la 4 septembrie 1913, cu numarul de inregistrare Haft-Nr 123565, dar si Lázár Wiesel, nascut la data de 4 octombrie 1928, cu numarul de inregistrare Haft-Nr 123165.

Nu se stie ce numar de inregistrare a avut Lázár Wiesel la Auschwitz si nici nu apare pe lista persoanelor care au fost transferate de la Auschwitz la Buchenwald, dar in nici un caz nu putea fi A-7713, fiindca acesta apartinea lui Lazar Wiesel nascut in 1913”, sustine Carlo Mattogno.

In 2008, la procesul lui Eric Hunt, cel care l-a atacat pe Wiesel intr-o camera de hotel, aflat sub juramant, in calitate de parte vatamata, Elie Wiesel a dat urmatoarele raspunsuri la intrebarile judecatorului: „M-am nascut in Sighet, Romania, la data de 30 septembrie 1928. Am fost deportat la Auschwitz, iar pe antebratul stang mi s-a tatuat A-7713, in timp ce tatal meu a primit A-7712”.

Sursa: Jurnalul National.

/0 Comments/by

Intemeierea Societatii culturale „Ateneul Roman”


ateneul roman, societatea culturala ateneul roman

Intemeierea Societatii culturale „Ateneul Roman”

La 28 ianuarie 1865 este intemeiata din initiativa lui Constantin Esarcu, a lui Nicolae Kretzulescu si a lui Vasile Alexandru Urechia, Societatea culturala „Ateneul Roman”, societate ce si-a propus sa construiasca la Bucuresti un edificiu al artelor, stiintei si culturii romanesti. Insa costurile realizarii proiectului fiind ridicate, iar societatea nedispunand de intreaga suma necesara, datorita neimplicarii autoritatilor din acea vreme, initiatorii au apelat la o colecta publica ce avea indemnul „Dati un leu pentru Ateneu”, o colecta care s-a transformat intr-o lectie de unitate si de trezire a constiintei nationale.

Timpul necesar strangerii fondurilor pentru constructia lacasului va fi insa destul de lung, astfel ca abia in 1886 se va incepe constructia propriu-zisa a Ateneului, planurile cladirii fiind concepute de arhitectul francez Albert Galleron, la indicatiile lui Alexandru Odobescu.

In anul 1888 constructia era doar partial finalizata, intarzierile legate de finalizarea constructiei fiind datorate lipsei de fonduri, astfel ca lucrarile vor continua pana in anul 1897, desi in salile Ateneului, inca inainte de aceasta data, vor avea loc conferinte, expozitii de pictura si concerte ale Societatii Filarmonice Romane.

Referitor la stilul arhitectural al Ateneului, este cunoscut faptul ca el are o inaltime de 41 m si este construit in stil neoclasic cu elemente de decoratie tipice arhitecturii franceze de sfarsit de secol al XIX-lea. Fatada cladirii este un peristil cu latimea de 48 m, avand sase coloane cu o inaltime de 12 de metri ce sustin un fronton triunghiular, ele fiind identice in dimensiuni cu cele ale Erechteionului din Atena. Sub peristil se afla cinci medalioane in mozaic care ii reprezinta pe cinci mari domnitori ai tarii: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al Romaniei, Vasile Lupu si Matei Basarab. In interior bolta salii este ornata cu elemente zoo si antropomorfe in relief policromat aurit, ce au ca sursa de inspiratie basmele populare romanesti. Pe peretii salii se desfasoara o fresca de 75 de metri lungime si 3 metri latime realizata in tehnica „al fresco” de pictorul Costin Petrescu in 1938, ce prezinta in 25 de episoade, momente importante din istoria noastra nationala.

Cunoscut ca un templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, nu doar o cladire de patrimoniu universal, ci si un simbol de traditie spirituala a poporului nostru.

Sursa: Lectia de Istorie.

/0 Comments/by

Guvernul Catargiu, primul guvern al Romaniei


barbu catargiu, guvernul catargiu

Guvernul Catargiu, primul guvern al Romaniei

Pe 22 ianuarie 1862, la Bucuresti, sub conducerea lui Barbu Catargiu s-a format cel dintai guvern al Principatelor Unite ale Moldovei si Tarii Muntenesti. Acest guvern a fost unul de nuanta politica conservatoare, mandatul cabinetului condus de Catargiu fiind intrerupt brusc de asasinarea primului ministru la data de 8 iunie 1862.

Amintesc faptul ca din componenta acestui guvern condus de Barbu Catargiu, care detinea pe langa functia de prim ministru si portofoliul Ministerului de Interne, mai facea parte Apostol Arsache ca Ministru de Externe, Alexandru C. Moruzi ca Ministru al Finantelor, Constantin Brailoiu ca Ministrul de Justitie, Grigore Bals ca Ministrul al Cultelor si Instructiunii Publice si Ion Grigore Ghica ca Ministrul de Razboi. In timpul acestei guvernari au fost luate importante masuri pentru unificarea administrativa a noului stat care de acum inainte va prelua oficial numele de Romania.

Tot in cadrul guvernarii Catargiu va fi desfiintata Comisia Centrala de la Focsani ce avusese sarcina unificarii legislatiei celor doua Principate, precum si toate ministerele ce activasera in Moldova, instituindu-se in locul lor ca masura de tranzitie, asa numitele directorate.

Inca de la formarea sa, guvernul Barbu Catargiu a prezentat un proiect de lege pentru infiintarea unui Comitet Provizoriu de Legislatie, compus din toti ministrii si dintr-un numar de deputati, alesi de Adunarea Legislativa care sa se ocupe de elaborarea proiectelor de legi necesare functionarii statului.

De asemenea in scurta sa existenta de numai cateva luni, guvernul Catargiu a reusit sa puna in practica doua legi importante, respectiv Legea Vanzarii Sarii si Legea Urmaririi Veniturilor Statului. Dar referitor la Barbu Catargiu, personalitatea sa cu puternice convingeri conservatoare i-a facut pe adversarii sai politici sa-i doreasca moartea, iar ca o premonitie, in ultimul sau discurs politic, Catargiu ar fi spus: „Pacea, domnilor, pacea si odihna sunt scaparea tarii, si voi prefera moartea mai inainte de a calca sau a lasa sa se calce vreuna din institutiile tarii”. Asa se face ca data de 8 iunie 1862, pe cand parasea cladirea Parlamentului din Bucuresti, Barbu Catargiu a fost asasinat prin impuscare sub clopotnita de pe Dealul Mitropoliei, acest asasinat starnind un imens scandal in epoca prin implicatii sale politice, dar si prin misterul prin cu care este inconjurata aceasta crima, mister care nu a fost elucidat nici pana in ziua de astazi.

Sursa: Lectia de Istorie.

/1 Comment/by