Jean Alexandre Vaillant, omul care merita cinstirea noastra In anul 1844, vedea lumina tiparului, la Paris, o lucrare vasta, in trei volume, intitulata neobisnuit „Romania sau istoria, limba, literatura, orografia, statistica popoarelor limbii de aur, ardeleni, valahi si moldoveni, cunoscuti sub numele de romani”. Am spus despre titlu ca era neobisnuit, intrucat, la aceea data, Romania nu figura pe harta Europei. Vor mai trece inca 15 ani pana la Unirea Principatelor. Autorul se numea Jean Alexandre Vaillant, pe care Nicolae Iorga il numea „merituosul prieten al romanilor”. Francez de origine, fusese chemat in tara pe la 1830 si se stabileste in Muntenia. Pana in 1831, este profesor, iar intre 1832 – 1834 este numit director al Colegiului National Sf. Sava din Bucuresti. Primele doua volume din lucrarea mentionata prezinta istoria Principatelor. Al treilea volum contine descrierea excursiilor facute de autor in Tara Romaneasca si publicate sub titlul „Orografie sau plimbari pitoresti in Muntii Bucegi”. In acest volum – in doua capitole ce se intind pe mai bine de 45 pagini – este relatata o calatorie facuta de Vaillant, in iulie 1839, in zona Comarnic – Azuga (sau Intre Prahove cum se numea Azuga, pe atunci). Aceste pagini sunt extrem de pretioase pentru noi, in primul rand prin calitatea lor de a fi cea mai veche relatare a unei excursii in Bucegi. In acelasi timp, aceste pagini reprezinta si cea mai cuprinzatoare, mai documentata si mai pitoreasca desriere a aceste zone, asa cum se infatisa ea in acea epoca, oferind informatii de un real interes pentru cei interesati de trecutul acestor locuri. Despre excursia in Bucegi a lui Vaillant, Mihai Haret nota in 1915: „Marturisim ca n-am citit inca o carte care sa ne transporte si sa ne miste, cum ne-a miscat povestea lui Vaillant, care, in afara de alte calitati, straluceste printr-o uimitoare exactitate a nomenclaturii geografice. El ne da explicatia a o multime de chestiuni pe care nu le putusem dezlega niciodata, astfel ca, pentru trecutul Bucegilor, cartea lui este de o valoare netagaduita”. Dar sa vedem, pe scurt, cum s-a desfasurat aceasta calatorie. In seara zilei de 19 iulie 1839, Vaillant pleaca din Bucuresti, impreuna cu slugerul Angelescu, care-i va fi tovaras de drum. Ajung la Ploiesti in dimineata urmatoare si, fara a mai zabovi, merg mai departe la Campina si de acolo la Telega unde raman doua zile pentru excursii la Slanic si imprejurimi. Aici se intalnesc cu cei doi tarani din Comarnic, Stoica Voda si Ion Puiu, care le vor fi calauze in Bucegi. La 23 iulie se intorc la Campina si de acolo, calari, se indreapta prin Breaza, spre Comarnic, unde stau doua zile. Obiectivul principal al calatoriei lui Vaillant este marturisit in ajunul plecarii spre Bucegi: „Ziua urmatore trecu intr-un ‘far niente’ si in pregatiri pentru ascensiunea in Bucegi, unde, daca Dumnezeu ne va permite, vom planta drapelul tricolor al Principatelor” („le drapeau tricolore des Principautes” – in text). In dimineata zilei de 26 iulie, cei patru pornesc prin Posada si Oratii, pe vechiul si periculosul „Drum al Domnisorilor”, care ducea la Manastirea Sinaia. La insistentele slugerului, nu se opresc la manastire si pornesc catre hanul de la Intre Prahove. Dupa patru ore de mers prin ploaie, ajung la destinatie intr-o stare jalnica. In dimineata urmatoare, cei patru se intorc la Manastirea Sinaia, de unde incep ascensiunea propriu zisa in Bucegi pornind din spatele manastirii, pe vechea poteca ce inconjura varful Molomot (pe care azi se afla cazarma vanatorilor de munte), ies in vechiul drum al Varfului cu Dor, pe care-l parcurg pana la Crucea Pastorului si apoi pana la varfu muntelui, unde, pe ciuperca uriasa de acolo, Stoica Voda le povesteste legenda ciobanului indragostit, ramas iarna in acel loc si rapus apoi de ger si de singuratate. Timpul neprielnic ii goneste insa prin padurea Laptici, spre Valea Ialomitei, unde sunt gazduiti de calugarii de la schitul din fata pesterii. A doua zi, calauziti de staret, ei viziteaza Pestera Ialomitei si Pestera Pustnicului, dupa care iau drumul Babelor. Vremea rea ii intovaraseste si in drumul lor peste Caraiman si Costila, pana la Varful Omu, locul in care si-au propus sa fixeze tricolorul. Furtuna, care se dezlantuie in acel moment, ii convinge de absurditatea intentiei lor: „Acolo cerul se limpezi o clipa… Ne pregatim sa arboram drapelul nostru, cand, deodata, se porneste un vant violent, care schimba aspectul cerului si care ne sufla la ureche ca planul nostru este absurd. Intreg cerul se intuneca, o ceata densa ne inconjura, norii urca cu fulgi mari din fundul abisurilor. ‘Suntem pierduti daca ne ajung’, striga Stoica… astfel, fara a fi facut nimic, batem in retragere de-a lungul prapastiilor, pe marginea carora norii, pe care-i atingem cu mana, alearga, se precipita, se involbureaza…” Renuntand, astfel, la intentia lor, se intorc si, din cauza cetii, se abat din drum, apoi revin, isi regasesc urmele din ajun, pe care le urmaresc pana in vale. Acolo, inopteaza la celebrul han al lui Iancu. Raman la han pana a doua zi cand se reintorc la Comarnic. Ultima zi desavarseste scopul calatoriei lor: insotiti de mai multi tineri tarani si ciobani, ei urca pe muntele Plesuva, unde, in sfarsit, arboreaza drapelul national: „…ajunsi in varf, taiem un brad tanar de 12 m., ii atasam drapelul tricolor al Principatelor si il inaltam cu tot vantul si ploaia. Acum este arborat, falfaie; il salutam cu strigate de bucurie si urari de speranta in viitor…Da, fie ca timpul, fie ca stapanul acestui domeniu, sa respecte aceasta emblema a unei natiuni care vrea sa renasca si aceasta natiune va renaste”. Acestea sunt, pe scurt, momentele principale care jaloneaza calatoria lui Vaillant. Dar, dintre numeroasele episoade ale povestirii, de departe cel mai interesant, prin semnificatia pe care o poate avea, este episodul arborarii tricolorului, asupra caruia vom insista in continuare. Asadar, in 1839, francezul Vaillant cunoaste „un drapel tricolor al Principatelor”, considerat „drapel national” (le drapeau national – in text). El nu se duce la Milcov cum ar fi fost normal, ci pe Varful Omu. Pentru el, asadar,
