Anul 1920 incepe sa devina furtunos si in plan politic. La 13 martie, pe fondul plecarii primului ministru Alexandru Vaida-Voevod in strainatate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obtine recunoasterea internationala a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Bratianu) si inlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolva Parlamentul si organizeaza noi alegeri. In paralel, la 15 martie, se declanseaza greva muncitorilor metalurgisti de la fabricile „Wolff”, „Vulcan” si „Lemaître”, care vor tine 6 luni, patronii fiind nevoiti sa inchida fabricile.
In acelasi timp, in Ungaria proaspat eliberata, in 1919, de Armata Romana, la 23 martie, Amiralul Horthy face o miscare de o absurditate monumentala, declarand Ungaria monarhie fara monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Pál Teleki, Imre Csaki si Albert Appony obtinea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez. Ele au fost finalizate la 12 mai 1920 prin semnarea unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda, pe o perioada de 90 de ani, exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Ca urmare, Maurice Paléologue (diplomat francez de origine romana, secretar general al MAE al Frantei) transmite Bucurestiului, la 23 martie 1920, propunerea-capcana de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii” (copie avant la lettre a Integrarii europene), confederatie revizionista, care urmarea reinfiintarea Imperiului Austro-Ungar. Take Ionescu refuza „marul otravit” si incepe demersurile pentru constituirea unei aliante regionale contra revizionismului statelor invinse in razboi.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!