[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – Minunatele banci din Romania fac profituri fara finantarea economiei” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551600453546{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa ce Guvernul a avut ideea introducerii „taxei asupra lacomiei” bancilor, numita apoi oficial taxa asupra activelor (pentru ca avea sa fie calculata asupra activelor, care in cazul bancilor sunt constituite de creditele acordate de catre acestea), s-a declansat o intrecere intre mesajele trimise in spatiul public de catre initiatori de justificare motivationala a demersului si bombardamentul contraargumentarilor din partea bancilor si menestrelilor acestora vizand delegitimarea taxei prin pretinsa lipsa de temei, prin „ororile” economice pe care le-ar produce si, ce sa vezi!, chiar prin victimizarea ridicola a stapanilor din ecuatie, respectiv a „bietelor” banci.

In valtoarea intrecerii s-a apelat, si de o parte si de alta, la diverse scormoneli in maruntaiele bancare, mai putin scoase la bataie in mod uzual in spatiul public si oricum necunoscute de cei fara implicare in domeniu, care constituie majoritatea. Ceea ce stim in mod curent este ca bancile onoreaza depozitele cu dobanzi derizorii, injositor de mult sub rata inflatiei, ca deci tinandu-ti banii la banca esti in pierdere, si ca, dimpotriva, daca e vorba sa iei un credit de la banca, dobanda este exorbitanta, pascandu-te riscul de a ramane fara pantaloni.

Dupa mine, era de ajuns sa se stie chiar si numai atat, caci aceasta era esenta si era suficient pentru o parere adecvata despre bancile din Romania! Nu se stie exact din ce motiv – fatalism fata de soarta sau prostie pura – acest fapt esential era ca si acceptat, in masura in care nimeni nu reactiona cu ceva: nici autoritatile sa se opuna cumva jafului (caci despre jaf este vorba, bancile practicand dobanzile respective prin abuz de monopolul detinut in domeniu), nici oamenii de rand sa recurga la cat mai putine credite, singura modalitate de a se feri de a fi jefuiti in conditiile in care autoritatile girau jaful prin inactiune. Pe frontispiciu trona figura eternului guvernator al Bancii Nationale fraudulos autointitulate a Romaniei, care permitea abuzul de monopol de o asemenea amplitudine din sistemul pe care il parohia, fara ca cineva sa-l conteste, cu toate ca mereu mai multi intelegeau ca eternitatea sa in functie se datora nemijlocit tocmai faptului ca permitea un astfel de abuz intr-o activitate in care de o parte sunt bancile, practic toate reprezentand stapanul strain al tarii, si de cealalta parte salahorii romani, fie ei indivizi sau firme.

Cand maruntaiele bancare au fost puse pe masa sau pe tapet au inceput sa se afle nu doar dimensiunile jafului, ci si ustensilele ca si diversiunile cu care este operationalizat. S-a aflat, de pilda, ca, la dobanzile abominabile percepute la creditele acordate, bancilor le este de ajuns sa-si recupereze doar vreo 20% din acestea pentru a-si vedea returnati banii avansati, putandu-si permite ca, in majoritatea lor, creditele nerecuperate sa fie vandute apoi la numai 10-15% din valoare ca neperformante, incasarile din acestea constituind castig net. S-a mai putut afla ca neperformantele se vand inregistrandu-se in contabilitate drept cheltuieli deductibile, fiind suportate astfel pe seama statului, adica de catre noi toti, aflati in nici o legatura cu problema! Si mai rau ca, provizioanele constituite pentru eventualitatea nerecuperarii unor credite se fac tot ca deductibilitati fiscale pe seama statului, in timp ce, daca creditele sunt ulterior recuperate, castigurile raman la banci. E tare, nu!

In asemenea conditii, argumentele aruncate in spatiul public de catre banci sau menestrelii lor despre impactul taxei pe active bancare sunt absolut ridicole. Bancile se plang demagogic de plati care vor exista doar daca va cadea drobul de sare, caci taxa ar urma sa intervina numai daca ROBOR-ul depaseste 2%. Daca nu depaseste, ar urma sa nu se plateasca nimic. Taxa cel mult ar incerca sa contracareze incarcarea suplimentara a actualelor absolut fabuloase dobanzi la credite, care are cu totul alte cauze, pe care taxa nu le ataca in vreun fel, neafectand-o cu nimic. Taxa este proasta dar nu din motivele invocate de banci, ci din motivul ca nu ataca fondul problemei!

Rar insa au putut fi auzite atatea ciudatenii sau idiotenii de-a binelea pe tema cu pricina! Caci este vorba de ocoliri cu buna stiinta ale incalificabilei existente a unor anomalii si de raul pe care l-ar face eliminarea unor anomalii si mai mari. Cum poti tu sa spui ca taxa, afectand profiturile bancare, va bloca creditarea economica din Romania si deci dezvoltarea acesteia cand realitatea – evidentiata de statisticile nimanui altcuiva decat ale Bancii Nationale zise a Romaniei – arata ca bancile aproape nici nu finanteaza, ba s-ar putea spune aproape deloc, economia din Romania?! Toata, dar absolut toata economia straina din Romania, care detine peste jumatate din cifra de afaceri si ocupa vreo 30% din forta de munca ocupata in Romania, nu se finanteaza deloc de la bancile straine din Romania.

Caci ar fi nebuna la cap s-o faca la dobanzile aiuritoare percepute de aceste banci. O face apeland la aceleasi banci, dar la mamele lor din strainatate, care dau credite cu dobanzi normale. Aceste finantari formeaza grosul datoriei externe considerate a Romaniei, caci este contractata de pe teritoriul Romaniei. La randul ei, economia romaneasca din Romania, care ocupa 70% din forta de munca si da doar jumatate din cifra de afaceri – mai precis peste 90% din firmele inscrise juridic in Romania – abia daca se finanteaza de la bancile din Romania! Este vorba de o finantare care nu reprezinta decat 8% din total! Peste 80% din firmele respective n-au apelat vreodata la un credit bancar. 97% din acestea sunt considerate nebancabile de catre chiar bancile respective. Si cu 8% si fara 8% din total este absolut acelasi lucru! Economia cu capital romanesc se finanteaza din ce poate genera la nivel propriu (autofinantare) sau, daca nu poate, apeleaza la „fratii“ din sistem, adica la furnizori. Creditul furnizor este cel mai mare finantator al economiei cu capital romanesc. Bancile straine si de-ar pleca n-ar avea cu ce afecta economia cu capital romanesc! Amenintarile in domeniu ale bancilor straine sunt baliverne! Prostii pentru fraieri!

Problema este alta. Orice masuri de retorsiune ar adopta bancile straine din Romania, acestea n-ar putea face cine stie ce rau economiei din Romania, pur si simplu pentru ca bancile straine din Romania n-au aproape nici o legatura cu finantarea economiei din Romania. Nici economia romaneasca, nici economia straina din Romania! Bancile au legatura cu altceva: cu statutul de colonie al Romaniei, statut al carei placa turnanta o constituie. De aici va izvori si replica bancilor (despre aceasta saptamana viitoare).

Sursa: romanialibera.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]