Știri din cultura românească

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ion Coja – Omenia romaneasca in actiune” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1555181830856{margin-bottom: 0px !important;}”]STIMATE DOMNULE PROFESOR ION COJA,

In legatura cu participarea dumneavoastra la emisiunea postului NASUL TV din seara zilei de 10 aprilie anul curent, privind tratamentul de care s-au bucurat soldatii sovietici cazuti prizonieri la romani, in timpul razboiului, vreau sa aduc o completare, care confirma adevarurile afirmate de dumneavoastra. Concret: sunt originar din comuna Borca, jud. Neamt, aflata atunci pe Domeniul Coroanei Borca. Ocupatia principala a locuitorilor comunei, in afara de cresterea vitelor, era munca la padure. Eram in timpul razboiului, iar eu aveam vreo 6 – 7 ani. Cum toata suflarea barbateasca valida din comuna se afla pe front, pe la Stalingrad, stepa calmuca sau in muntii Caucaz, este normal ca nu mai erau oameni care sa lucreze la padure. Ori atunci, ca si in prezent, romanii, dar in primul rand nemtii, aveau mare nevoie de lemnul romanesc. Atunci autoritatile au recurs la munca prizonierilor de razboi sovietici, capturati de armatele romane. Asa am aflat, copil fiimd, ca pe paraul Borcii, un numar apreciabil de prizonieri sovietici lucreaza la padure, adica la doborat si fasonat, munci grele si periculoase, efectuate insa sub atenta grija a tehnicienilor romani, pentru ca acestia sa nu se accidenteze.

De unde stiu eu toate astea? Pai iata de unde: la noi, atunci, dar sunt convins ca si in prezent, lumea era foarte evlavioasa, mergea in fiecare duminica la biserica, unde ducea ca jertfa, in memoria celor plecati definitiv, si slava Domnului, erau de 3 ani in razboi si fiecare familie avea pe cineva decedat, disparut sau prizonier. Deci repet, ducea ca jertfa ce avea, ce reusea sa pregateasca mai bun, de la placinte, colaci, prajituri, coliva, pana la cei mai nevoiasi care duceau fructe sau pur si simplu floricele din porumb. Dupa terminarea slujbei, dar in primul rand dupa ce preotul termina cititul acelor kilometrice pomelnice pentru morti, toate jertfa era impartita intre enoriasi. Ei bine, in iarna anilor 1943 – 1944, sau cel putin de atunci imi aduc eu bine aminte, printre enoriasi a aparut un grup de vreo 8 – 10 persoane, care nu mai erau localnici ci prizonieri de razboi sovietici, care lucrau la fasonat pe paraul Borcii. Veneau in fiecare duminica, grupati, intrau in biserica, se asezau intr-un loc mai in fundul bisericii, rezervat repede de catre localnici, participau cuminti la slujba, efectuand toate gesturile pe care le faceau si romanii, respectiv ingenuncheau sau isi faceau cruce. Ce era insa mai important, era ca la sfarsitul slujbei aproape toata jertfa era oferita prizonierilor sovietici, spre furia cersetorilor romani de profesie, de o anumita etnie, care vedeau in ei niste concurenti redutabili.

Romanii, buni crestini, le era tare mila de acesti prizonieri, chiar daca ei apartineau unui stat care, de-a lungul istoriei, a adus atatea si atatea nenorociri poporului roman. Dupa slujba, grupul de prizonieri se intorcea civilizat, cu darurile primite de la biserica la locul lor de munca pe paraul Borcii, fara a fi insostit de un jandarm roman. Fenomenul s-a repetat pana in preajma lui 23 august 1944.

Eu cred ca fenomenul de la biserica din Madei nu a fost singular. Nu am verificat, dar cred ca s-a repetat si la alte biserici din comuna.

Dupa 1948, cand domeniile coroanei au fost desfiintate, inginerul Voiculescu, seful Ocolului Silvic Borca, a fost transferat, apoi arestat si judecat, dar tot din auzite, cica doi dintre fostii prizonieri de pe Borca ar fi depus marturie ca ei au fost tratati cu multa omenie de catre inginerul Voiculescu.

inginer Constantin Cojocaru

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

 

 

ue, uniunea europeana, europa, romania, diplomatie romaneasca, diplomatie

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/pe-pxa.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/pe-pxa.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Popescu – Diplomatia romaneasca fara strategie si fara diplomati” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1555152655538{margin-bottom: 0px !important;}”]Cine a fost atent la recentele evolutii pe plan extern la care a fost implicata Romania, a putut constata o succesiune de evenimente internationale care, analizate cu atentie, scot in evidenta lipsa de performanta in diplomatia romaneasca.

In primul rand ne putem referi la atacurile externe asupra Romaniei venind dinspre UE, mai precis dinspre unele tari membre UE care sunt satelitii Germaniei progresiste.

Saptamana trecuta, o scrisoare publica a unui grup minoritar de ambasadori din UE a devenit modul sui generis de „dialog diplomatic” cu Romania.

Unii sustin ca de fapt a fost vorba de atentionare a partidelor de la guvernare.

Nimic mai fals, deoarece ambasadorii sunt functionari acreditati sa reprezinte interesele statelor care i-au trimis la post si se supun unor rigori protocolare conform relatiilor internationale. Deci, nu sunt acreditati sa faca campanii in favoarea sau defavoarea partidele politice.

Orice alta interpretare face parte, mai ales in perioadele electorale, din campaniile interne de promovare sau discreditare ale partidelor.

Pe de alta parte, coincidenta sau nu, s-au intetit si atacurile din partea reprezentantilor, de data asta politici ai UE din Parlamentul European, aflati in campanie electorala, prin care se folosesc tot felul de subterfugii pentru a tine deasupra Romaniei o sabie a lui Damocles in vederea acceptarii de conditii impuse de fortele progresiste europene, cum ar fi ultrafederalistul Guy Verhofstadt din partea ALDE, Serghei Stanishev din partea PES si Manfred Weber din partea PPE.

Ca un numitor comun, afara de imbratisarea principiilor globalismului si multiculturalismului progresist, interesele acestora sunt strans legate de o Germanie aflata intr-un adevarat razboi rece cu Administratia national-conservatoare a lui Trump.

Si de la Trump la pozitia Romaniei ca aliat al Americii cu tendinte suveraniste, nu-i decat un pas pentru incriminarea tarii pe toate planurile. La aceasta, se adauga si recenta intentie a guvernului roman exprimata public, de a muta ambasada noastra la Ierusalim, intentie care vine in coliziune directa cu opozitia Germaniei.

Ori, recenta victorie a lui Netaniahu, alt nationalist si conservator, constituie pentru Germania si aliatii sai din UE o lovitura si o ingrijorare suplimentara ca valul acesta suveranist, pe langa Brexit, sa nu cuprinda si alte tari membre ale UE, iar Romania este o importanta tara est-europeana care, impreuna cu Polonia, constituie un important potential de influenta zonala.

In Europa, lipsa unei diplomatii ferme si suficient de proactive pentru gasirea unor aliati zonali apropiati conceptual de principiile suveranitatii, expune Romania, prin izolare, unor presiuni si atacuri permanente din partea „colegilor” din UE fara a fi capabila sa contracareze agresivitatea crescanda a acestora.

In acelasi timp, si in Statele Unite, principalul aliat strategic, diplomatia romana pare sa fie in suferinta.

Un episod extrem de elocvent este cel al recentei vizite la Washington a presedintelui Senatului Romaniei, Calin Popescu-Tariceanu. Astfel, din recentul interviu de la intoarcerea sa, trebuie retinut faptul ca vizita sa nu a fost pregatita de Ambasada Romaniei ci de o firma de consultanta.

Cine nu stie, firmele de consultanta sunt firme de lobby specializate platite legal, dar cu bani grei.

De aici se pot trage niste concluzii.

Se tot vorbeste despre lobby-ul pe care trebuie sa-l faca comunitatile romano-americane. Teoretic este corect, dar practic este o utopie. Si o spun ca unul care am incercat cu organizatiile la care am participat sa ajungem la nivelul inalt al politicii americane.

Si totusi, a existat un astfel de moment, atunci cand s-au facut eforturi mari pentru accederea Romaniei in NATO. Dar atunci a fost o actiune concertata comunitate-diplomatie.

Am mai spus-o si trebuie s-o repet chiar daca unora nu le place. Artizanul acestei actiuni a fost Mircea Geoana, ambasadorul fara pereche al Romaniei in Statele Unite.

In intreaga sa perioada ca ambasador a umblat prin comunitati, de multe ori fiind insotit si de ambasadorul Statelor Unite in Romania, Jim Rosapepe. In plus, relatiile pe care si le-a facut in cele mai diverse cercuri americane au facut sa aiba deschise usile Casei Albe.

Ce avem astazi pe plan diplomatic? Ambasadori care nu se vad in comunitati cu care sa conlucreze pentru crearea unei imagini favorabile tarii prin scoaterea in evidenta a importantei si potentialului elementului romanesc, dar nici nu intreprind actiuni diplomatice care sa aiba impact pozitiv asupra Romaniei. Poate cel mult pentru promovarea unor partide, desi nu acesta este rolul lor.

Desigur, totul porneste de la varf, de la lipsa unei strategii externe a Romaniei inghetata in paradigma: „Suntem membri UE de la care trebuie sa primim voie sa ne miscam”. Nici macar o strategie pentru Basarabia nu exista.

Pana nu se va schimba politica externa a Romaniei si nu se va primeni aparatul diplomatic, degeaba ne plangem ca suntem „colonie”. Suntem colonie atata timp cat ne complacem in aceasta stare care treptat, treptat devine o stare de spirit la nivelul populatiei.

Diplomatia Romaniei ar trebui sa aiba mai multi Mircea Geoana ale carui metode sa fie studiate, sau sa fie readus Mircea Geoana in diplomatie.

Dar nimeni nu-i profet in tara lui.

A consemnat Mircea Popescu, 11 Aprilie 2019.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

mensa, timeea petrescu

Are doar 12 ani si este una dintre valorile cu care Romania se poate mandri in toata lumea. Cu o inteligenta apropiata de cea a lui Albert Einstein, Timeea Petrescu a fost acceptata de curand in Mensa, organizatia oamenilor cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat, din care face parte doar 2% din populatia lumii.

Timeea Petrescu, originara din Craiova, care traieste in prezent alaturi de parinti la Londra, a fost acceptata de curand in organizatia Mensa, a oamenilor cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat, obtinand 162 de puncte la testul IQ, scrie cotidianul.ro.

De la varsta de 4 ani, cand a inceput si scoala, fata traieste cu parintii in Regatul Unit al Marii Britanii. Timeea a fost testata la scoala, la Mathematics & Sciences College Heathland, unde este in clasa a VII-a, iar parintii au primit rezultatul testarii in luna martie: 162 de puncte la testul IQ.

„A fost uimitor si de neasteptat ca are un scor IQ atat de mare. 140 puncte IQ este considerat a fi unul al unui geniu. Ea a obtinut 162 puncte la testul IQ. La testul respectiv au participat in prima etapa 40 de copii de clasa a VII-a si 50 de elevi la clasa a XII-a. Au trecut mai departe 7 copii, printre care si ea care a reusit sa treaca testul cel mai dificil si a fost acceptata in cadrul organizatiei Mensa”, a declarat, pentru corespondentul Mediafax, Florentina Petrescu, mama elevei.

Timeea a dat semne ca poate sa acumuleze repede un volum mare de cunostinte inca de cand era mica. Ea a inceput scoala la patru ani, stiind doar cateva cuvinte in limba engleza, invatate de la mama ei.

„Aici sistemul de invatamant este altfel. La trei ani fac gradinita si la 4 ani merg la scoala. Stia atunci doar cateva cuvinte in limba engleza dar dupa sase luni a vorbit fluent”, a povestit mama fetei.

Timeea are rezultate foarte bune la scoala si isi face temele foarte repede. Practic, in 30 de minute are totul pregatit pentru a doua zi.

„Are calificativul excelent la toate disciplinele, iar matematica este punctul ei forte. Nu ne ocupam de teme. Ea sta la scoala in intervalul orar 9.00-15.00 si vine cu temele si lectiile invatate. Pot sa va spun ca nu ii ia foarte mult sa se pregateasca pentru ziua urmatoare. Intr-o jumatate de ora rezolva cu temele scrise. Nici nu au foarte mult. De exemplu, la matematica au o problema sau doua de rezolvat pentru ziua urmatoare. Calitatile ei au fost observate si de profesorii de la scoala care au si recomandat-o pentru testarea IQ-ului de cei de la Mensa”, a mai povestit Florentina Petrescu. Adolescenta este mereu in cautare de informatii, citeste mult si invata limbi straine.

„Acasa ii place sa citeasca foarte mult. Citeste si noaptea. Este pasionata de tot felul de informatii despre Coreea de Sud si Japonia. Ca sa afle cat mai multe a inceput sa invete singura japoneza si coreeana. Deja citeste si scrie in aceste limbi. Ca sa invete a folosit tot felul de aplicatii de pe internet”, a explicat Florentina Petrescu.

Timeea locuieste la Londra impreuna cu parintii, care promoveaza produsele traditionale romanesti, ajunse, datorita lor, sa fie si pe placul englezilor.

Parintii fetei spun ca pe viitor Timeea vrea sa studieze la Oxford pentru a deveni psiholog sau avocat, iar drumul ei spre aceasta universitate de top pare a fi asigurat prin faptul ca a fost acceptata in Mensa, organizatia celor mai destepti oameni din lume.

Sursa: activenews.ro.

[vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mai usor cu „holocaustul” la romani! Ca nu mai tine.” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1554568640838{margin-bottom: 0px !important;}”]Din ce in ce mai multe articole si documente ies la suprafata legate de minciuna cu „holocaustul in Romania”. Minciuna continuata si intretinuta de propaganda unor agenti externi si evrei nepamanteni din perioada comunista pana astazi. Toti am crescut cu ea, incluzandu-ma si pe mine. Dar avem ocazia si datoria sa ne corectam cand avem marturiile in fata! Mai ales ale istoricilor. Ce sa mai, monser! „Istoria este scrisa de invingatori” spune un proverb faimos. Adevarat! Insa l-as modifica putin in: „Istoria este scrisa de profitori”. Avem contraargumente? Evident! Dintotdeauna au fost si tinute bine, sau unele au fost distruse (celebrele jurnale, documente de razboi ale lui Antonescu despre situatia evreilor din Romania – documente care au fost furate de sovietici dupa procesul lui Antonescu de la Moscova – sa-i mai intrebam daca le mai au? Oare?). Nu este nevoie. Avem altele. Practic avem ca marturii puternice, testamentul lui W. Filderman. Mai mult nu ne trebuie. Cam atat prieteni cititori, va las mai jos cu ce spune mai marele Ion Coja despre acest fapt. Sa vedem.

Definitia holocaustului: „In centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: barbati, femei, copii.”

Aceasta defintie am gasit-o pe site-ul Yad Vashem-ului, in urma cu cativa ani si am si comentat-o atunci. Am cautat-o din nou, la aceeași adresa: Yad Vashem, dar nu am mai gasit-o. E posibil sa nu fi stiut eu unde sa caut! Poate ma ajuta cineva…

In orice caz, definitia data de Institutul care poarta numele nemernicului de Wiesel, nu se potriveste deloc! Faptele petrecute in Romania, inclusiv in Transnistria, pe vremea lui Ion Antonescu, nu se incadreaza sub umbrela acestei definitii. Nu a existat in Romania nici o „decizie” a cuiva, cumva a lui Antonescu, de a ucide nu pe fiecare evreu, ci macar pe unul singur pentru „vina” de a fi evreu!

In actele si documentele ramase de la Maresal nici urma de o asemenea decizie!

Unii spun ca nici macar Hitler nu a legiferat o astfel de decizie!… Dar asta este o poveste care ii priveste pe germani, este o poveste care nu ne intereseaza decat in mod tangential!

Desigur, daca cineva va demonstra ca germanii nu au facut nici un holocaust, cade si acuzatia de holocaust adusa romanilor!

Daca se demonstreaza ca Maresalul nu a facut si nici macar nu a intentionat un holocaust impotriva evreilor, atunci acuzatia de holocaust adusa regimului nazist german se clatina rau de tot. Evreii au fost foarte imprudenti atunci cand ne-au acuzat de holocaust, desi stiau bine ca nu a existat asa ceva in Romania. Trebuiau sa-si dea seama ca romanii nu vor accepta o minciuna asa de gogonata! Romanii sunt mai greu de prostit decat nemtii sau americanii – vezi atacul cu avioane asupra Pentagonului și a Turnurilor Gemene.

Dacă impostorul de Crin – voi explica la un moment dat de ce il consider un impostor pe individ! – tine sa dea un aer de minima seriozitate initiativei sale desucheate, va trebui sa apeleze la o definitie luata din actele emise de Yad Vashem, institutia care detine autoritatea maxima pe acest subiect. O autoritate pe care eu, personal, nu i-o recunosc, dar asta nu are nici cea mai mica importanta juridica.

Or, între definția dată Holocaustului de Yad Vashem și definiția oferită de  Crin – ca mijlocitor al Comunitatii Evreiesti din Romania exista o diferenta enorma. Zice Crin, citandu-i pe autorii raportului Wiese, ca holocaustul inseamna „persecutia sistematica si anihilarea evreilor sprijinita de autoritatile si institutiile Statului Roman in teritoriile administrate de acestea in perioada 1940-1944”.

Ce inseamna „anihilare”? Cat priveste „persecutia evreilor”, daca iei in serios raportul acelor mincinosi care l-au alcatuit, ai putea spune ca Holocaustul a inceput pe vremea Babilonului! Si de atunci omenirea tot intr-un Holocaust o tine!… Nu s-au plans autorii Raportului ca evreii au fost persecutati in comunism, precum si mai inainte?! Asta inseamna ca holocaustul din Romania a durat decenii la rand, mai mult de un secol!

Dar mai ales nu are sens, in justitie, sa dau o definitie potrivita numai in Romania! Crima nu are determinari geografice sau etnice.

De asemenea, trebuia invocata o definitie data deja de altii, inainte de constituirea Comisiei Wiesel, iar numita comisie sa se bazeze pe acea definiție! E ca si cand ai pune la un loc, nedespartite, autoritatea legislativa si cea judecatoreasca sau executiva! Iar judecatorul sa scrie singur legea pe care urmeaza s-o aplice! Asta numai mentalitatea bolsevica, cominternista, e dispusa sa accepte!

Mentalitatea bolsevica si mintea imputinata de fumuri prezidentiale a fostului viitor…

A consemnat Ion COJA

Sursa: justitiarul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

mall taranesc, malltaranesc.ro, produse romanesti

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553797502564{margin-bottom: 0px !important;}”]Daca romanii suntem pasionati de cumparaturile la mall, de ce nu ar exista si un mall dedicat produsului taranesc, si-au spus fermierii, mestesugarii si micii procesatori din Tara Fagarasului si nu numai. Pana acum deja 120 de producatori s-au inscris pe site-ul malltaranesc.ro, magazinul online infiintat in cadrul unui proiect al Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Muzeul de Etnografie Brasov a fost gazda lansarii site-ului malltaranesc.ro. De aici putem cumpara nu doar mezeluri sau produse lactate, dulceturi sau bauturi, pregatite in mod traditional in gospodarii, ci si produse mestesugaresti.

„Avem o istorie vie, care inca traieste prin fiecare mestesugar, prin fiecare artizan care ciopleste, picteaza sau coase simbolurile invatate de la strabuni. O istorie pe care vrem sa o ducem mai departe si sa o lasam nepotilor si stranepotilor nostri. De aceea, ne-am propus sa facem infrastructura necesara stabilirii legaturii intre producatorul autentic si piata, intre mediul rural si cel urban, sa facilitam intalnirea cererii si ofertei. De aceea, punem la punct cea mai mare baza de date de producatori autentici, cea mai mare baza de date de produse mestesugaresti si agroalimentare traditionale”, spune Mihai Mihu, cel care a initiat acest proiect, in cadrul Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Iata ce ofera concret mestesugarilor si taranilor autentici: un shop online unde sa-si poata prezenta produsele, iar daca acestia nu au cunostintele necesare, le asigura asistenta tehnica, invitatii la targurile pe care le va organiza si promovare catre piata nationala si internationala (anumite descrieri ale unor produse vor fi traduse in engleza). Mai mult, trebuie precizat ca toate facilitatile prezentate anterior nu presupun vreun cost din partea taranilor sau mestesugarilor.

Produsele vor avea pe ele si un QR Code, care pot fi scanate cu smarphone-urile, si care prezinta informatii despre producator. Mai mult, astfel de QR Code-uri vot fi afisate si la poarta gospodarului care vinde produse traditionale.

Din judetul Brasov, cei mai multi gospodari care s-au inscris pe acest portal sunt din Tara Fagarasului, in speta din Grupul de Actiune Locala „Rasaritul Tarii Fagarasului”, din care fac parte localitatile Comana, Parau, Sercaia, Harseni, Sinca Noua, Holbav si Mandra. In prezent, malltaranesc.ro are peste 120 de producatori, dintre care 50 Tara Fagarasului, iar restul sunt producatori de la Mehedinti pana la Suceava si din Constanta pana in Maramures, a precizat Mihu.

Vicepresedintele GAL „Rasaritul Tarii Fagarasului”, primarul Viorel Grusea, spune ca, prin acest tip de comert, „taranul va primi pretul corect pentru produsele lui – de exemplu pentru un litru de lapte de vaca primesc de la industriasi 40 de bani pe litru si stim cu totii cat costa pe rafturile magazinelor. Pe de alta parte va fi un comert civilizat si cu siguranta produsele vor ajunge la consumator cu pretul real pentru ca nu mai trec pe la intermediari. Este primordial pentru dezvoltarea comunitatilor noastre si de aceea am si sprijinit cu tot ce se poate si voi sprijini si in continuare acest proiect. In maximum un an dorim sa avem propriile magazine de desfacere in toate orasele mari din judetul Brasov”, a spus Grusea.

Sursa: stirilernl.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

polovragi, colibe dacice

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553619919623{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi obiective de atractie turistica in zona Polovragi. Autoritatile au in plan sa refaca vechile colibe dacice in zona. Au primit deja avizul Ministerului Culturii si primele asezari vor fi refacute chiar din acest an.

Autoritatile locale din comuna Polovragi au planuri mari in ceea ce priveste dezvoltarea turismului in zona. Dupa ce problema cu administrarea Pesterii Polovragi s-a rezolvat, primarul are acum in plan sa largeasca ideea taberei de sculptura. In zona vor aparea vechile colibe dacice care atrag ca un magnet turistii. „Este spre final un proiect tehnic pentru acea tabara de sculptura cu simboluri dacice. Urmarim ca acest proiect sa se deruleze pe 10-15 ani pentru a pune in valoare istoria localitatii. Se stie ca pe piatra Polovragiului, deasupra Pesterii Polovragi, a functionat in secolele I-II Inainte de Christos si s-a atestat in urma sapaturilor arheologice, o asezare dacica fortificata. Este in zona ariilor protejate aceasta asezare. Am purtat discutii la Ministerul Culturii vizavi de interventia noastra si ni s-a spus ca putem face o punere in valoare constand intr-o refacere a imprejmuirii si a unor colibe dacice. Reusim in felul acesta sa aducem la lumina valorile istoriei localitatii. De asemenea, intentionam ca in acest an sa punem in opera o coliba dacica, dar si alte piese care sa scoata la lumina ocupatiile dacice, dar si momente din viata spirituala a inaintasilor nostri”, a declarat primarul Gheorghe Epure.

Iluminat ambiental

Primarul mai are in plan si realizarea iluminatului ambiental pana in zona Cheilor Oltetului. Gheorghe Epure sustine ca are in plan reamenajarea zonei astfel incat turistii sa aiba parte de tot confortul. „Procedam acum la achizitia unei toalete ecologice la intrare in Cheile Oltetului. Este un modul monobloc cu trei cabine, una pentru barbati, una pentru femei si persoane cu dizabilitati. Am dat in lucru amenajarea unei parcari si a unei toalete in poiana manastirii, precum si amenajarea drumului de acces spre pestera. O sa vedem in ce masura ni se va permite interventia in interiorul pesterii pentru un iluminat adecvat si punerea in valoare a tuturor obiectivelor de acolo. Ma gandesc ulterior la un iluminat ambiental nu numai in partea de nord, ci pe intreg tronsonul de la drumul national pana la Manastirea Polovragi si pana in spatele Cheilor Oltetului. De asemenea, am dat in lucru studiul de fezabilitate pentru apararea de caderi de pietre cu plase tensionate dinamic”.

Sursa: igj.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

cresterea economica, constantin cojocaru, primaria capitalei, hotii de capital

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551806953304{margin-bottom: 0px !important;}”]

Rechizitoriul unei infractiuni de inalta tradare si de subminare a economiei nationale.

Cum au creat conducatorii BNR poporului roman un prejudiciu de peste 40 de miliare de euro.

Rezervele internationale ale unei tari reprezinta bani economisiti, pusi de o parte de catre statul din tara respectiva pentru a fi folositi in situatii de urgenta in viitor.

Sunt numite rezerve internationale pentru ca banii respectivi sunt folositi pentru plati catre persoane fizice sau juridice din afara tarii, fiind reprezentati de aur sau de valuta, adica bani ai altor tari, dar recunoscuti si acceptati ca mijloace de plata pe plant international.

In prezent, mai exact la data de 31.12.2017, ultima data pentru care dispunem de informatii complete, publicate de catre BNR, valoarea rezervelor internationale ale Romaniei este de 37,1 miliarde de euro, formata din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro, si o rezerva valutara de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutara este formata din depozite, la vedere sau la termen, in valoare de 10,2 miliarde de euro, restul de 23,3 miliarde de euro fiind reprezentate de „hartii”, adica valori mobiliare, obligatiuni, bonuri de tezaur etc., emise de guverne straine sau institutii financiare internationale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, imprimuturi acordate de Banca Nationala a Romaniei, unor guverne straine sau unor institutii financiare internationale.

In ultimii 18 ani, adica in perioada 2000 – 2017, Banca Nationala a Romaniei a avut la dispozitie pentru constituirea rezervelor internationale ale Tarii suma de 34 miliarde de euro. Daca ar fi folosit acest bani nu pentru cumpararea de „hartii”, pentru acordarea de imprumuturi unor guverne straine si unor institutii financiare internationale, ci pentru cumpararea de aur, la sfarsitul anului 2017, rezerva de aur a Romaniei nu ar mai fi fost de 103,7 tone ci de 2203,7 tone.

Amintesc faptul ca Elvetia, o tara cu 8 milioane de locuitori, are o rezerva de aur de 1040 tone, care explica si puterea, si stabilitatea francului elvetian, si extraordinara putere economica a acestei tari.

La pretul folosit de BNR pentru stabilirea valorii celor 103,7 tone de aur, de 35,3 milioane de euro pe tona, valoarea celor 2100 tone de aur care ar fi fost cumparate in ultimii 18 ani este de 74,1 miliarde de euro. Daca din aceste 74,1 miliarde de euro scadem valoarea „hartiilor”, de 33,5 miliarde de euro, aflam valoarea prejudiciului creat de BNR poporului roman, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, prejudiciu care este de 40,6 miliarde de euro.

Voi prezenta, in numarul urmator al revistei CERTITUDINEA, calculul detaliat al acestui imens prejudiciu, pe care il voi pune la dispozitia publicului, dar si a procurorilor Tarii…

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicand regula de trei simpla si legea penala din SUA, rezulta ca, pentru prejudiciul creat de BNR, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, ar trebui o condamnare de 6550 de ani de inchisoare, ramanand ca judecatorii sa hotarasca daca „acorda” acesti ani de inchisoare Guvernatorului BNR, sau ii repartizeaza pe membrii Consiliului de Administratie al BNR din perioada in care s-a produs prejudiciul, in functie de pozitia si salariul fiecaruia.

Ma opresc deocamdata aici, cu precizarea ca in numarul urmator voi prezenta pe larg si in detaliu masurile antinationale si consecintele dramatice pentru Romania ale politicii tradatoare a BNR. Voi detalia, de asemenea, despre sansa ratata (sau intentionat „ratata”) ca leul romanesc sa devina una dintre cele mai stabile si mai puternice monede nationale ale lumii si, de asemenea, despre marea gogorita a repatrierii rezervelor de aur, prin proiectul de lege anuntat de Liviu Dragnea si Serban Nicolae.

In sfarsit, voi prezenta si solutiile constitutionale care ar pune ordine in administrarea rezervelor internationale ale Tarii, care ar readuce Banca Nationala a Romaniei sub controlul si in slujba poporului roman.

Sursa: CERTITUDINEA, nr. 34, 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – Minunatele banci din Romania fac profituri fara finantarea economiei” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551600453546{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa ce Guvernul a avut ideea introducerii „taxei asupra lacomiei” bancilor, numita apoi oficial taxa asupra activelor (pentru ca avea sa fie calculata asupra activelor, care in cazul bancilor sunt constituite de creditele acordate de catre acestea), s-a declansat o intrecere intre mesajele trimise in spatiul public de catre initiatori de justificare motivationala a demersului si bombardamentul contraargumentarilor din partea bancilor si menestrelilor acestora vizand delegitimarea taxei prin pretinsa lipsa de temei, prin „ororile” economice pe care le-ar produce si, ce sa vezi!, chiar prin victimizarea ridicola a stapanilor din ecuatie, respectiv a „bietelor” banci.

In valtoarea intrecerii s-a apelat, si de o parte si de alta, la diverse scormoneli in maruntaiele bancare, mai putin scoase la bataie in mod uzual in spatiul public si oricum necunoscute de cei fara implicare in domeniu, care constituie majoritatea. Ceea ce stim in mod curent este ca bancile onoreaza depozitele cu dobanzi derizorii, injositor de mult sub rata inflatiei, ca deci tinandu-ti banii la banca esti in pierdere, si ca, dimpotriva, daca e vorba sa iei un credit de la banca, dobanda este exorbitanta, pascandu-te riscul de a ramane fara pantaloni.

Dupa mine, era de ajuns sa se stie chiar si numai atat, caci aceasta era esenta si era suficient pentru o parere adecvata despre bancile din Romania! Nu se stie exact din ce motiv – fatalism fata de soarta sau prostie pura – acest fapt esential era ca si acceptat, in masura in care nimeni nu reactiona cu ceva: nici autoritatile sa se opuna cumva jafului (caci despre jaf este vorba, bancile practicand dobanzile respective prin abuz de monopolul detinut in domeniu), nici oamenii de rand sa recurga la cat mai putine credite, singura modalitate de a se feri de a fi jefuiti in conditiile in care autoritatile girau jaful prin inactiune. Pe frontispiciu trona figura eternului guvernator al Bancii Nationale fraudulos autointitulate a Romaniei, care permitea abuzul de monopol de o asemenea amplitudine din sistemul pe care il parohia, fara ca cineva sa-l conteste, cu toate ca mereu mai multi intelegeau ca eternitatea sa in functie se datora nemijlocit tocmai faptului ca permitea un astfel de abuz intr-o activitate in care de o parte sunt bancile, practic toate reprezentand stapanul strain al tarii, si de cealalta parte salahorii romani, fie ei indivizi sau firme.

Cand maruntaiele bancare au fost puse pe masa sau pe tapet au inceput sa se afle nu doar dimensiunile jafului, ci si ustensilele ca si diversiunile cu care este operationalizat. S-a aflat, de pilda, ca, la dobanzile abominabile percepute la creditele acordate, bancilor le este de ajuns sa-si recupereze doar vreo 20% din acestea pentru a-si vedea returnati banii avansati, putandu-si permite ca, in majoritatea lor, creditele nerecuperate sa fie vandute apoi la numai 10-15% din valoare ca neperformante, incasarile din acestea constituind castig net. S-a mai putut afla ca neperformantele se vand inregistrandu-se in contabilitate drept cheltuieli deductibile, fiind suportate astfel pe seama statului, adica de catre noi toti, aflati in nici o legatura cu problema! Si mai rau ca, provizioanele constituite pentru eventualitatea nerecuperarii unor credite se fac tot ca deductibilitati fiscale pe seama statului, in timp ce, daca creditele sunt ulterior recuperate, castigurile raman la banci. E tare, nu!

In asemenea conditii, argumentele aruncate in spatiul public de catre banci sau menestrelii lor despre impactul taxei pe active bancare sunt absolut ridicole. Bancile se plang demagogic de plati care vor exista doar daca va cadea drobul de sare, caci taxa ar urma sa intervina numai daca ROBOR-ul depaseste 2%. Daca nu depaseste, ar urma sa nu se plateasca nimic. Taxa cel mult ar incerca sa contracareze incarcarea suplimentara a actualelor absolut fabuloase dobanzi la credite, care are cu totul alte cauze, pe care taxa nu le ataca in vreun fel, neafectand-o cu nimic. Taxa este proasta dar nu din motivele invocate de banci, ci din motivul ca nu ataca fondul problemei!

Rar insa au putut fi auzite atatea ciudatenii sau idiotenii de-a binelea pe tema cu pricina! Caci este vorba de ocoliri cu buna stiinta ale incalificabilei existente a unor anomalii si de raul pe care l-ar face eliminarea unor anomalii si mai mari. Cum poti tu sa spui ca taxa, afectand profiturile bancare, va bloca creditarea economica din Romania si deci dezvoltarea acesteia cand realitatea – evidentiata de statisticile nimanui altcuiva decat ale Bancii Nationale zise a Romaniei – arata ca bancile aproape nici nu finanteaza, ba s-ar putea spune aproape deloc, economia din Romania?! Toata, dar absolut toata economia straina din Romania, care detine peste jumatate din cifra de afaceri si ocupa vreo 30% din forta de munca ocupata in Romania, nu se finanteaza deloc de la bancile straine din Romania.

Caci ar fi nebuna la cap s-o faca la dobanzile aiuritoare percepute de aceste banci. O face apeland la aceleasi banci, dar la mamele lor din strainatate, care dau credite cu dobanzi normale. Aceste finantari formeaza grosul datoriei externe considerate a Romaniei, caci este contractata de pe teritoriul Romaniei. La randul ei, economia romaneasca din Romania, care ocupa 70% din forta de munca si da doar jumatate din cifra de afaceri – mai precis peste 90% din firmele inscrise juridic in Romania – abia daca se finanteaza de la bancile din Romania! Este vorba de o finantare care nu reprezinta decat 8% din total! Peste 80% din firmele respective n-au apelat vreodata la un credit bancar. 97% din acestea sunt considerate nebancabile de catre chiar bancile respective. Si cu 8% si fara 8% din total este absolut acelasi lucru! Economia cu capital romanesc se finanteaza din ce poate genera la nivel propriu (autofinantare) sau, daca nu poate, apeleaza la „fratii“ din sistem, adica la furnizori. Creditul furnizor este cel mai mare finantator al economiei cu capital romanesc. Bancile straine si de-ar pleca n-ar avea cu ce afecta economia cu capital romanesc! Amenintarile in domeniu ale bancilor straine sunt baliverne! Prostii pentru fraieri!

Problema este alta. Orice masuri de retorsiune ar adopta bancile straine din Romania, acestea n-ar putea face cine stie ce rau economiei din Romania, pur si simplu pentru ca bancile straine din Romania n-au aproape nici o legatura cu finantarea economiei din Romania. Nici economia romaneasca, nici economia straina din Romania! Bancile au legatura cu altceva: cu statutul de colonie al Romaniei, statut al carei placa turnanta o constituie. De aici va izvori si replica bancilor (despre aceasta saptamana viitoare).

Sursa: romanialibera.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

descoperire arheologica, catalin tolontan, tolontan, miron manega, disparitia romaniei de pe harta lumii, romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Miron Manega – „CERTITUDINEA”, intre imposibila unire si patriotismul unui homosexual” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551552721136{margin-bottom: 0px !important;}”]CERTITUDINEA este o publicatie in care aproape nimeni n-a crezut. Nici prietenii, nici dusmanii, nici colegii de breasla, nici distribuitorii de presa. In cel mai bun caz a fost primita si privita cu oarecare compatimire: „Uite-l si pe asta! Saracul! Presa se stinge si el scoate o revista de «antichitati». Tara arde si baba se piaptana. Cine crede ca o sa-l citeasca?”. Realitatea i-a contrazis. CERTITUDINEA a intrat miraculos pe piata, contrazicand cele mai sceptice previziuni, foarte indreptatite de altfel. Caci iata, in Bucuresti, anul trecut, s-au mai inchis doua tipografii rotative. Nu mai aveau ce tipari…

Revin… Nu stiu cum, nu stiu de ce (de fapt, acum stiu, caci intuitia inceputului a devenit „certitudinea” faptului), dar revista si-a gasit singura cititorii. Rapid, consistent si aproape inexplicabil…

A urmat etapa a doua a acestei aventuri editoriale: nemultumirile semnatarilor carora nu le convenea vecinatatea unor alti semnatari, pe care-i considerau securisti, masoni, pro-rusi, pro-americani, pro-europeni etc., in orice caz vanduti cuiva sau agenti ai altcuiva. Reprosurile veneau si dintr-o parte si din alta. Slava Domnului ca, la CERTITUDINEA, sunt singurul decident. Am continuat sa-i public pe toti, indiferent daca erau de stanga, de centru sau de dreapta, ortodocsi, catolici, baptisti, atei, „masoni”, „criptocomunisti”, „kaghebisti”, „antisemiti”, „fascisti”, „legionari”, eu insumi fiind unul dintre ei, dupa cum am aflat din targ.

Mi-am dat seama, cu mahnire, ca toti nationalistii romani sunt impartiti in triburi. Toti isi iubesc tara si natia, dar fiecare vrea sa impuna tuturor celorlalti reteta lor de iubire. Iar cine nu accepta „reteta”, automat e un dusman sub acoperire. Vorbesc de cei care-si iubesc in mod REAL identitatea, nu de cei infiltrati, care mimeaza romanismul pentru a-l detona.

Eu nu stiu si nici nu ma intereseaza, in contextul acestui demers, cine-i de stanga sau de dreapta, nici cine-i „mason”, „criptocomunist”, „kaghebist” sau „legionar” etc. , si nici cine detine „reteta” perfecta a romanismului (care cred ca nici nu exista), dar stiu ca fiecare isi iubeste intr-un fel anume tara. Si ca toate aceste „feluri”, adunate la un loc, ar putea constitui o „harta” cvasicompleta a unui romanism functional si regenator. O forta colosala, daca aceste „feluri” s-ar uni si ar atinge masa critica.

Dar te pui cu romanii? Sunt geniali individual, dar handicapati impreuna. Aceasta este marea vulnerabilitate a natiei: dezbinarea funciara, genetica. Romanii sunt fara rival in a sesiza defectele, diferentele si inadvertentele celorlalti, dar sunt „orbi” in a vedea ceea ce i-ar putea solidariza si, mai ales, incapabili sa-si dea mana in numele a ceea ce au comun. Au existat totusi, in istorie, cateva momente de „fuziune nucleara” a romanismului, asa cum a fost momentul 1918, ceea ce ar putea constitui „rampa de lansare” a unei noi incercari.

De aceea, am luat decizia, prin CERTITUDINEA, sa realizez un fel de Romanie reintregita „editorial”, in care sa gazduiesc voci si personalitati care n-ar accepta sa stea impreuna la aceeasi masa. Fiecare este un petic dintr-un intreg sau o caramida dintr-o constructie frumoasa, distrusa de altii, cu complicitatea sau inconstienta noastra. M-am gandit sa adun toate peticile sau caramizile disparate si sa le lipesc. De aceea sunt atatea voci in CERTITUDINEA. Niciuna n-are exclusivitate, dar impreuna formeaza un cor. Am aplicat, recunosc, un fel de „cenzura” programatica, alegand acea parte de mesaj sau de atitudine a fiecaruia, compatibila si rezonanta cu acelasi sistem de valori invocat de fiecare (dar tradat de fiecare, in numele diferentelor). Am luat in considerare afinitatile, nu delimitarile, acestea din urma fiind extrem de virulente, uneori.

Eu nu cred ca la Marasesti, in transee, militarii romani aveau, toti, aceleasi convingeri politice sau culturale. Dar acolo, in transee, la cateva sute de metri de liniile germane, toti au actionat la unison. Rezultatul final a fost Romania Mare. Disputele, diferentele, delimitarile, sunt atitudini rezonabile si constructive pe timp de pace. In timpul luptei insa, sub tirul inamicului, trebuie sa fii nebun sau inconstient sa respingi solidaritatea camaradului, pentru ca are alte convingeri politice sau e de alta religie decat tine.

Un om pe care-l pretuiesc foarte mult, Ioan Rosca, unul dintre cei mai consistenti, dar si cei mai radicali colaboratori ai revistei, mi-a adresat, la un moment dat, niste vorbe care m-au emotionat: „Domnule Manega, dumneavoastra ati vrut sa faceti o revista si v-a iesit un steag… Daca textele mele apar in revista alaturi de cele ale lui… X, asta mi se pare o performanta. S-ar putea ca dumneavoastra sa fiti cel care are dreptate”. Am retinut aceste cuvinte ca pe o validare la un inalt nivel de exigenta – si extrem de importanta pentru mine! – a acestei „utopii pragmatice” care este CERTITUDINEA. Si tot el, intr-o alta discutie, mi-a pus, stiindu-mi convingerile, o intrebare care m-a descumpanit: „Pana unde merge limita de intelegere si de acceptare a unui dialog civilizat? Dumneavoastra, de pilda, ati accepta patriotismul unui homosexual?”

N-am raspuns imediat, pentru ca nu era o intrebare obisnuita, la care sa raspunzi spontan, si marturisesc ca niciodata nu-mi pusesem problema patriotismului in astfel de termeni. Ma confruntam cu propriile mele dogme si prejudecati, induse de propriul meu sistem de valori. Am constatat insa, cu satisfactie, dupa cateva momente de reflectie, ca raspunsul interior era DA! Chestiunea nu avea nicio legatura cu atitudinea mea publica privind familia traditionala si nici cu problema in sine. Sunt doua teme net distincte, cu intrebari si raspunsuri specifice…

Da, CERTITUDINEA este un fel de steag de lupta. Suntem in transee, pe linia intai, si asupra noastra se trage din toate partile. Daca nu luptam impreuna, MURIM!

A consemnat pentru voi, Miron Manega, in CERTITUDINEA nr. 33, 2019.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

uzpr, uniunea ziaristilor profesionisti din romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mesajul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania catre intreaga breasla” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547925647882{margin-bottom: 0px !important;}”]Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania a luat act cu profunda ingrijorare de decizia Consiliului National al Audiovizualului care, in baza paragrafului 2 din articolul 3 al Legii Audiovizualului nr. 504/2002 („Toti furnizorii de servicii media audiovizuale au obligatia sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor”), a silit postul Realitatea TV sa-si opreasca emisia obisnuita pentru 10 minute. De asemenea s-au luat in considerare paragrafele 4 si 5 din articolul 40 din Codul de reglementare al audiovizualului: „(4) Moderatorii programelor au obligatia sa solicite ferm interlocutorilor sa probeze afirmatiile acuzatoare, pentru a permite publicului sa evalueze cat de justificate sunt acestea. (5) Moderatorii, prezentatorii si realizatorii programelor au obligatia sa nu foloseasca si sa nu permita invitatilor sa foloseasca un limbaj injurios sau sa instige la violenta”. A fost indicat si punctul 1 al articolului 34 din acelasi document, „orice persoana are dreptul la propria imagine”.

Stimati colegi ziaristi de pretutindeni, membri sau nemembri ai UZPR,

Traversam una dintre cele mai nefaste perioade din istoria noastra. Lipsa de solidaritate a breslei jurnalistilor, vulnerabilitatea la care ne-am expus treptat-treptat, aproape fara sa ne dam seama, prin compromisurile unora dintre noi fata de mediul economic sau politic (care, de regula, se intrepatrund), aversiunea reciproca intre toate trusturile de presa, care a generat aversiuni si ostilitati la nivel individual, ne-au adus pe toti aici, adica in imposibilitatea de a ne proteja profesia si breasla. Legile impotriva presei sunt formulate perfid, astfel incat, oricand, o putere decidenta a statului, inclusiv Consiliul National al Audiovizualului, sa ne poata sanctiona sau chiar interzice, in pofida si impotriva dreptului constitutional la libera exprimare.

Sa ne amintim, pastrand proportiile istorice, de un caz similar, petrecut in data de 28 iunie 1883, cand cea mai puternica si mai autorizata voce publica a vremii, ziaristul Mihai Eminescu, a fost bagata in camasa de forta. A fost un asasinat civil. Ca o ironie a sortii, dar si ca o lectie atemporala de etica jurnalistica, in aceeasi zi, 28 iunie 1883, aparea in TIMPUL, ultimul articol scris de Eminescu in aceasta publicatie, articol in care marele ziarist vorbea despre libertatea presei si a jurnalistului, luand apararea unei publicatii straine care aparea in Romania: „L’Independence roumaine”. Acest ziar, care „indraznise” sa critice guvernul, fusese interzis iar patronii expulzati din tara. Ziaristul Eminescu nu avea nicio legatura directa cu acest ziar si niciun interes personal de a-i sustine cauza.

Si totusi, dintr-un impuls moral si profesional extrem de rar in zilele noastre, si-a riscat propria libertate, luindu-i apararea. „Contra presei si jurnalistului a catat regimul sa recurga la acte de rasbunare – scria Eminescu in articolul respectiv. Si asa, dupa ce ca a intentat proces de presa, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat sa formuleze acuzatiune speciala contra neregularitatilor de la zisul credit; dupa ce ca, in acest proces de presa, a catat sa sustraga pe jurnalist de la judecatorii sai naturali, juratii, si l-au tarat dinaintea «tribunalelor» guvernului, recomandand acestora sa se declare competente si recompensand pe magistratii care au avut lipsa de scrupul pentru justitie si s-au supus trebuintei regimului; acum a mers cu iuteala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adica fundatorul foii francese «L’Independence roumaine», pentru ca acesta este strain neimpamantenit inca. In cazul de fata guvernul, care este evident ca a voit sa loveasca in existenta jurnalului «L’Independence roumaine», s-a folosit de o lege decretata de dansul acum doi ani, si care priveste petrecerea strainilor in tara”.

Si iata cum „nationalistul”, „xenofobul”, „antisemitul” ziarist Mihai Eminescu (care, in realitate, era acuzat, in timpul vietii, pe de o parte, ca este antisemit si protector al evreilor, iar pe de alta parte ca e cosmopolit platit de straini) s-a constituit in „parte civila” si morala a profesiei sale, luind apararea unui ziar concurent. „Dar credem ca nu este nevoie a argumenta mult – isi incheia Eminescu articolul – , spre a convinge despre urata pornire a guvernului asupra presei. Trebuie sa-l asteptam de acum la alte masuri si mai odioase, pentru ca panta este alunecoasa si nu are piedica pana-n prapastie.

Cat pentru presa, am putea sa-l asiguram pe regim ca, oricat de cumplite ar fi actele sale de razbunare, nu va fi in stare nici el a abate unele caractere tari ce se gasesc intr-insa, si teama ne e ca, cautand victoria peste tot, va pierde si pe cea deja castigata, in monstruoasa sa pornire de a-si subjuga si presa”.

A fost un mesaj profetic, de o halucinanta actualitate. De aceea Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lupta de ani de zile in Parlamentul Romaniei pentru a impune pe cale legislativa declararea zilei de 28 iunie ca zi „canonica” a ziaristului roman. N-am reusit inca (si din lipsa de solidaritate a breslei pentru acest demers), dar n-am renuntat…

Stimati confrati,

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lanseaza apelul catre toti ziaristii din Romania, membri si nemembri ai UZPR, din toate organismele de comunicare (presa scrisa, audiovizual, presa online) sa renunte la sentimentele si resentimentele personale, de grup sau de trust si sa se solidarizeze cu colegii nostri de la Realitatea TV. Aparandu-i pe ei, pe noi ne aparam. Iar ceea ce li se intampla lor azi, ni se poate intampla oricand noua. Iar lumea are inca nevoie de vocile noastre.

UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]