Între 25 și 28 ianuarie 2024, la Muzeul Țăranului Român au avut loc proiecții de film denumite generic „Zilele Filmului – Memoria Holocaustului”, realizate de către Institutul Elie Wiesel.
Justificarea adusă pe site-ul lor este ca fiind „o alternativă la metodele clasice de cunoaștere”, cu privire la „unul dintre cele mai întunecate episoade din istoria Europei și a României, Holocaustul”. De asemenea, ne mai relatează în prezentarea evenimentului profanator al Muzeului Țăranului Român și a ceea ce reprezintă această instituție culturală pentru poporul român că este vorba „despre o realitate care astăzi ne este străină, despre atrocități pe care nu le putem înțelege, dar care au existat” fără ca măcar să facă menționarea vreunei dovezi clare și concludente cu privire la aceste presupuse evenimente care, în cele ce urmează, vom motiva DE CE NU AU EXISTAT niciodată în România. Totodată, ei continuă:
„Ne arată cum aceste evenimente și-au pus amprenta asupra celor care le-au trăit și asupra generațiilor care le-au urmat, ne aduc în fața unei încercării continue de a (re)descoperi trecutul și al neputinței de a-l înțelege, ne avertizează în privința riscului de a uita istoria, proiectând fragmente dintr-un prezent marcat de aceleași greșeli care au generat tragediile din trecut.”
Cum adică „despre atrocități pe care nu le putem înțelege, dar care au existat”? Ce nu e de înțeles? Cumva evenimentele istorice din al doilea război mondial au fost „de neînțeles”? Istoricii nu și-au făcut treaba niciodată? Nu există tone de literatură de specialitate care au dovedit clar și pe documente cum s-au întâmplat evenimentele cruciale ale războiului de-al doilea mondial și autorii lor, dar și dovezile cu privire la motivațiile lor? Nu cumva istoricii de la noi au dovedit deja dacă A FOST SAU NU holocaust în România? Nu mai intrăm în discuții despre întâmplarea acestui tip de eveniment atroce în istoria Europei, ci ne vom limita la a arăta încă odată cum acest institut, mâncător de bani publici, care nu are NICI O CERCETARE istorică realizată până acum, a reușit să profaneze încă odată instituțiile culturale românești cu ELEMENTE DE PROPAGANDĂ ANTIROMÂNEȘTI.
Spicuim din prezentarea evenimentului pe facebook:
„Ne-am bucurat de prezența unui public numeros, căruia îi mulțumim pentru deschidere și curiozitatea de a descoperi istoria dintr-o perspectivă diferită.
‘…toți ar trebui să vedem aceste filme. Indiferent de ce auzi din alte surse, rămâi cu un sentiment pe care nu îl poți uita!’ – Ioana, spectator în această seară la ‘Zilele Filmului – Memoria Holocaustului’”
Potrivit incorectpolitic.com, despre memorie și despre cât și de ce este important să cunoaștem istoria au transmis un mesaj:
Dragoș Hotea, Secretat de stat la Cancelaria Prim-Ministrului, din partea Șefului Cancelariei.
E.S. Dl. Peer Gebauer, ambasadorul Republicii Federale Germania, Dl. Rami Teplitskiy, Șef Adjunct al Misiunii, din partea ambasadei statului Israel, Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Elie Wiesel”.
𝐇𝐞𝐫𝐫 𝐙𝐰𝐢𝐥𝐥𝐢𝐧𝐠 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐅𝐫𝐚𝐮 𝐙𝐮𝐜𝐤𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐧 – documentarul realizat de Volker Koepp, ne-a introdus aseară în lumea ultimilor doi supraviețuitori ai Holocaustului, născuți în Cernăuți, prezentându-ne fragmente din viața comunității evreilor din oraș, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, mărturii despre viața în perioada Holocaustului, deportarea în Transnistria, exterminări, supraviețuire.
Proiecția a fost posibilă cu sprijinul Ambasada Germaniei București și a Goethe-Institut Bucuresti, parteneri în organizarea proiectului cultural, alături de Muzeul Național al Țăranului Român, Independența Film.
Vă așteptăm și week-end-ul acesta la Cinema pentru o serie de producții artistice și documentare emoționante și surprinzătoare.
Nu toate reacțiile au fost pozitive însă.
„Mi s-a părut un gest dezgustător de profanare a Muzeului Țăranului Român, de pângărire a simbolurilor românești. A fost dificil să rezist la tot spectacolul. Ne-au mânjit istoria cu minciunile holocaustice, încercând să ne facă să ne simțim vinovați, ceea ce le-a cam ieșit cu mulți dintre cei prezenți la eveniment…” – Sterie Ciumetti, spectator deghizat, prezent incognito în sala Muzeului Țăranului Român.
„Abia m-am abținut să nu izbucnesc în râs, au fost momente caricaturale, exagerate, absolut delirante pe care tovarășii iudei le prezintă de parcă chiar s-au întâmplat” – Oana Popescu, spectatoare la „Zilele Filmului – Memoria Holocaustului”.
„Au fost aceleași clișee de rahat despre cât de răi sunt românii și cât de nevinovați sunt iudeii. O prostie plictisitoare. Mai bine mă uitam la Barbie.” – Dana, spectatoare.
„Nu-mi explic cum serviciile permit astfel de gesturi din partea jidanilor. România i-a tratat cel mai bine din toată Europa, aici au fost cei mai mulți, aici Antonescu i-a salvat de la deportări și tot noi suntem acuzați? Asta este chutzpah!” – Bogdan, zoomer.
În ceea ce privește viața evreilor în Transnistria și INEXISTENȚA holocaustului românesc avem următoarele dovezi:
Scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu către Wilhelm Filderman, președintele Federației Comunităților Evreiești din România din acea perioadă, adică anii ’40:
Mărturii despre Corneliu Codreanu și Antonescu venite de la personalități evreiești din și din afara spațiului românesc:
Testamentul lui Wilhelm Filderman:
Testamentul lui Wilhelm Filderman (comentarii):
Miron Manega – Să facem un bilanț pe toate, absolut toate temele sensibile ale istoriei noastre: Mișcarea Legionară, cazul Mareșal Ion Antonescu, Holocaustul, cazul Nicolae Ceaușescu:
De asemenea mai avem:
Și nu în ultimul rând:
