Știri din cultura românească

Miron Manega – Inscenarea lui Tolontan despre cea mai importanta descoperire paleolitica din istoria Romaniei

Miron Manega – Inscenarea lui Tolontan despre cea mai importanta descoperire paleolitica din istoria Romaniei

descoperire arheologica, catalin tolontan, tolontan, miron manega, disparitia romaniei de pe harta lumii, romania

Miron Manega - Inscenarea lui Tolontan despre cea mai importanta descoperire paleolitica din istoria Romaniei

Pe data de 21 iunie 2019, echipa arheologica a profesorului Marin Carciumaru din Targoviste a facut o descoperire epocala pentru Romania: cel mai important artefact paleolitic din istoria Romaniei. E vorba de o statueta de 10 cm din gresie, foarte bine pastrata si avand o vechime de 17.000 de ani. Importanta si valoarea descoperirii sunt „ingropate” de Catalin Tolontan intr-un morman de dejectii jurnalistice, printr-o campanie virulenta de denigrare a echipei profesorului Marin Carciumaru, ceea ce duce, implicit, la compromiterea arheologiei romanesti in general si la estomparea valorii istorice a celei mai importante descoperiri paleolitice in Romania.

venus din piatra neamt, miron manega

Se scremura muntii si fatara un soarece

Ca sa-mi clarific pozitia de la bun inceput, am parafrazat titlul unui articol „fastuos” al omniscientului Catalin Tolontan, articol aparut recent in Libertatea. Titlul este, si el, la fel de fastuos, in sensul apocaliptic al cuvantului: „Inscenarea lui Venus! Cum s-a regizat in 2019 cea mai importanta descoperire paleolitica din istoria Romaniei: «Am facut aicea un scenariu, ca am gasit-o»!”.

Ma asteptam la dezvaluirea unui fals istoric colosal, in care niste arheologi impostori, platiti nu se stie de cine, ar fi produs un artefact prin care sa ia mintile specialistilor din intreaga lume, demonstrand existenta primordiala a civilizatiei pe aceste meleaguri. N-a fost deloc asa ba, as zice, daca e vorba de plati, ca Tolontan pare a fi platit de cineva. Oricum, articolul are toate ingredientele unui text comandat. Altfel, nu-mi explic virulenta unei false anchete prin care nu demonstreaza, de fapt, nimic. Sau, cum ar spune Eminescu, „Parturiunt montes, nascitur ridiculus mus” (Se scremura muntii si fatara un soarece).

Nu-mi explic nici presiunea care l-a impins pe Catalin Tolontan, in prima zi a anului, de Sf. Vasile, sa se duca la Targoviste, la Muzeul Evolutiei Omului si Tehnologiei in Paleolitic, pentru a-i lua o declaratie profesorului Marin Carciumaru, cel care a condus sapaturile arheologice de la Piatra Neamt, unde a fost descoperita statuia paleolitica veche de 17.000 de ani (denumita deja, conform cutumelor arheologice, „Venus de Piatra Neamt”).

O manipulare bine instrumentata

Filmul acestei descoperiri este prezentat chiar in textul lui Tolontan din „Liberatea”, din care citez: „Descoperirea a fost facuta langa Piatra Neamt de doi amatori, pe 21 iunie 2019, la ora 12. Chemati de ei, arheologii au ajuns dupa 9 ore si, impreuna cu amatorii, au scos statuia din pamant. Arheologii au dus-o pe Venus peste noapte la hotel ‘Ceahlaul’ din Piatra Neamt, unde s-au cazat si ei. A doua zi, pe 22 iunie, cu totii au plantat statuia in acelasi loc in pamant. Frica lor a venit din faptul ca amatorii nu au voie, conform legii, sa sape in situri fara supravegherea specialistilor, iar aflarea adevarului ar fi creat probleme penale si ar fi compromis contextul stiintific al descoperirii.

Astfel incat arheologii au regizat ‘o descoperire’ pe care au filmat-o si au fotografiat-o, livrand ‘probele’ catre public, istorici si presa. Doar ca jurnalistii au pus intrebari si tot mai multi oameni au vorbit”.

catalin tolontan

marin carciumaru

Textul lui Tolontan este o manipulare abjecta, dar foarte bine instrumentata. Insa nu prin prezentarea „probelor” vreunui fals istoric (acestea neexistand), ci prin inductie si invaluire. Propozitia „arheologii au regizat «o descoperire»”, de exemplu, si punerea intre ghilimele a cuvantului „descoperire” au un efect subliminal foarte puternic, de suspiciune asupra descoperirii propriu-zise, sensul fiind inlocuit cu subtextul aluziei. Corect ar fi fost sa spuna ca „arheologii au regizat reconstituirea”, nu „descoperirea” pe care, de altfel, autorul nu o contesta explicit. O „otraveste” insa cu aluzii si trimiteri in derizoriu, pentru ca la sfarsit sa ramai cu impresia ca munca arheologilor si valoarea exceptionala a descoperirii sunt, de fapt, o mare cacealma.

„Mobilul crimei”

Sa mai luam un exemplu de manipulare, citand inca un paragraf din materialul publicat in Libertatea: „Ca sa-si sustina afirmatia, arheologii au explicat ca au reusit sa dateze descoperirea la doua reputate institutii. «Pentru precizarea varstei exacte a statuetei, au fost realizate cateva serii de datari radiocarbon AMS in doua laboratoare diferite, Beta Analytic din SUA si RoAMS, laborator al Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei. Astfel, rezultatul datarilor AMS a oferit varsta de 17.000 de ani», a precizat echipa Carciumaru. De fapt, datarea nu a fost a statuii, ci a stratului in care a fost gasita. Profesorul Carciumaru a evitat sa spuna acest lucru si a dat impresia, catre presa si public, ca a confirmat vechimea obiectului. Numai ca datarea cu Carbon se poate face doar pe materiile organice, pe oase, lemn, scoici, nu pe piatra, iar statuia e din gresie si poate fi verificata microscopic, dar mult mai greu si aproape niciodata datata cu precizie”.

venus din piatra neamt, miron manega

Catalin Tolontan (sau cine o fi scris articolul) aplica aici aceeasi metoda a aluziei otravite, acuzandu-l pe profesorul Carciumaru ca a „evitat” sa spuna, la conferinta inaugurala din 18 decembrie, ca datarea cu carbon s-a aplicat, de fapt, stratului in care s-a gasit statueta, nu statuetei propriu-zise care, fiind de piatra si neavand componente organice, nu putea fi datata astfel. Nu „a evitat” nimic, domnule Tolontan, asa se procedeaza, iar la evenimentul respectiv au fost prezenti si oameni care stiau care-i procedura, nu doar ziaristi de la Libertatea.

Care ar fi insa „mobilul crimei”? Era nevoie de atata desfasurare de forte jurnalistice doar pentru a arunca in derizoriu o sculptura cu o valoare istorica inestimabila? Se pare ca da. In Europa – si cam peste tot in lume – se desfasoara, in paralel cu razboaiele militare, nucleare, economice, tehnologice, hibride sau „reci”, si razboaie cultural-identitare pentru castigarea sau pastrarea legitimitatii istorice asupra teritoriile castigate de cele mai multe ori in mod abuziv. In aceste conditii, argumentele de legitimitate culturala ale unor popoare mici sau minimalizate de unii (cum e cazul romanilor) pot ingreuna sau delegitima pretentiile „supraponderale” ale marilor venetici care au cucerit si stapanesc astazi Europa. Or, un artefact ca „Venus de Piatra Neamt” sau ca Venus Gravetiana de la Valea Ciresului – descoperita in 2015 de aceeasi echipa si care este inca si mai veche (20.000 de ani), dar nu este intreaga – poate duce la regandirea si reasezarea primordialitatii culturale in Europa si a redistribuirii termenului de „barbar”.

„Neglijenta” si tratamentul condescendent sau ironic cu care sunt tratate, de mediul academic romanesc, descoperiri uluitoare care atesta, pe teritoriul Romaniei, inceputurile stravechi ale civilizatiei omenesti se inscriu, probabil, in arsenalul hibrid al aceluiasi razboi cultural (vezi cazul placutelor de la Tartaria sau al tablitelor de la Sinaia).

Un posibil caz similar: „Leoaica Guennol” din Mesopotamia

Mai exista insa un aspect care poate completa motivatia demersului „jurnalistic” al lui Tolontan: banii. Sau, mai exact, valoarea de piata a statuetei de la Piatra Neamt. Pentru a fi mai bine inteles, am sa prezint un caz similar: „Leoaica Guennol”, o sculptura Proto-Elamita din magnezit avand 8,3 cm inaltime, datata 3000 – 2800 i.H.

Aceasta lucrare a fost descoperita la Templul Shara din Tell Agrab (Irak) de arheologul britanic Leonard Woolley, in cautarile sale langa Bagdad, intre anii 1924 si 1934, in ceea ce poarta numele de Diyala Valley.

Dupa descoperire, statueta a intrat in posesia unui galerist pe nume Joseph Brummer (1883 – 1947), nascut la Sombor si crescut la Szeghed, in Ungaria. A fost bun prieten cu mai toti marii artisti ai vremii, printre care Henri Rousseau, Modigliani, Paul Klee, Picasso, dar si cu Andrei Revesz, Milita Petrascu si Constantin Brancusi, caruia Brummer i-a organizat la el in galerie, la New York, doua mari expozitii personale (prima in anul 1926, a doua in 1933).

„Leoaica Guennol” a ramas in posesia galeristului pana la decesul acestuia, in 1948, cand a fost achizitionata de Alastair Bradley Martin. Acesta a pastrat-o intr-un muzeu din Brooklyn, din New York. Dupa 60 de ani, timp in care a fost expusa neintrerupt, dar exclusa din orice forma de actualitate, Leoaica Guennol a erupt spectaculos pe piata internationala de arta in ziua de 5 decembrie a anului 2007, cand a fost vanduta la Sotheby’s/New York pentru suma de 57,2 milioane dolari. Pentru o perioada de cativa ani, ea a detinut recordul mondial de cea mai scumpa opera de arta vanduta vreodata la licitatie. Expertii sunt de parere ca statueta, care provine din Mesopotamia, Irakul de astazi, a avut un rol important in mitologia tinutului. Acest artefact este numit „Guennol” dupa forma galeza a numelui „Martin” al colectionarului care a detinut-o pana in 2007 (Alastair Bradley Martin).

leoaica guennol, miron manega

Ce nu face omul pentru 50 de milioane de dolari!…

Nu intamplator am adus vorba despre „Leoaica Guennol”. Valoarea ei de piata este uriasa (57,2 milioane de dolari) si nu are decat 5.000 de ani. „Venus de la Piatra Neamt” este mai „batrana” cu 12.000 de ani, este mai mare ca dimensiuni si la fel de intacta. Este de presupus, asadar, ca poate fi mult mai scumpa daca-si consacra statutul despre care se face vorbire: cea mai importanta descoperire paleolitica din istoria Romaniei. Ei, bine, in situatia asta orice manipulare, oricat de mizerabila, devine folositoare pentru cel care vrea sa arunce piesa in derizoriu, pentru a o mentine la o valoare de piata insignifianta. Iar o piesa fara valoare de piata poate fi oricand furata fara sa faca valuri mari, pentru ca peste nu stiu cati ani sa apara la o licitatie la un pret de achizitie cel putin cat al „Leoaicei Guennol”…

Sunt, cred eu, suficiente variante de decriptare a demersului lui Catalin Tolontan, care numai jurnalistic nu poate fi considerat. Caci aici nu e vorba de neregulile in sine ale protocolului arheologic, care sunt, probabil, reale (faptul ca cei doi nespecialisti care au colaborat cu arheologii au facut sapaturi fara acordul acestora, filmarea reconstituirii si prezentarea ei ca fiind descoperirea propriu-zisa si cam atat), dar care puteau fi semnalate intr-o stire de 10 randuri. E vorba de virulenta si amploarea uriasa acordata unei infractiuni minore, ca si cum ar fi fost vorba de o crima. Acest „truc” jurnalistic duce, inevitabil, la compromiterea echipei de arheologi (care are, probabil, multi dusmani), la compromiterea arheologiei romanesti in general si la estomparea valorii istorice a celei mai importante descoperiri paleolitice in Romania. De ce? De ce, domnule Catalin Tolontan?

P.S.: Articolele din Libertatea, pe acelasi subiect, vin in avalansa si se pare ca nu se vor opri. Nu aduc insa nimic nou, sunt doar „decoratiuni exterioare”, una dintre acestea fiind acuzatia ca o alta cercetare arheologica, cea de la Valea Ciresului, a fost sponsorizata de „dacologul” Daniel Roxin (sponsorizarea si calificativul de „dacolog” fiind, in acest caz, capete de acuzare). Faptele incriminate sunt insa aceleasi si nu aduc in discutie fondul problemei: valoarea sau nonvaloarea descoperirii. Sa le recapitulam:

– doi nespecialisti din echipa profesorului Marin Carciumaru au facut sapaturi in absenta arheologilor, in situl de la Piatra Neamt (infractiune);

– cei doi au descoperit statueta si i-au anuntat pe arheologi (procedura corecta);

– arheologii au ajuns dupa 9 ore la situl de langa Piatra Neamt (venind de la Targoviste) si au fotografiat statueta, la locul descoperirii (procedura corecta);

– fiind noapte si ploaie torentiala, au luat statueta cu ei si au dus-o la hotel (greseala? infractiune?)

– a doua zi, au pus statuia la loc si au filmat reconstituirea ca si cum atunci s-ar fi produs descoperirea (infractiune?)…

Evident, infractiunile si incalcarile procedurale se sanctioneaza. Iar vinovatii vor fi, desigur, sanctionati. Dar pentru faptul ca au facut CEA MAI IMPORTANTA DESCOPERIRE PALEOLITICA DIN ISTORIA ROMANIEI, nu ar trebui sa fie RECOMPENSATI? Si daca sanctiunea este pe masura greselii/infractiunii, RECOMPENSA NU AR TREBUI SA FIE, SI EA, PE MASURA IMPORTANTEI DESCOPERIRII? Dumneavoastra ce parere aveti, domnule Tolontan?

A incondeiat al dumneavoastra Miron Manega via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
Razboiul 5G dintre SUA si China pe teritoriul Romaniei

Razboiul 5G dintre SUA si China pe teritoriul Romaniei

china, sua, 5g

Razboiul 5G dintre SUA si China pe teritoriul Romaniei

Exista, fara doar si poate, un razboi total intre Statele Unite si China pentru ocuparea pietelor europene cu tehnologia 5G, razboi care se duce si pe teritoriul Romaniei.

In urma cu cateva luni, Gordon Sondland, Ambasadorul SUA la UE, a declarat la Bucuresti ca incurajeaza Romania sa devina o tara „libera de Huawei”: „Romania tocmai a semnat un memorandum de intelegere cu SUA, chiar inaintea intalnirii pe care presedintele Iohannis a avut-o cu Presedintele Trump. Scopul, in conformitate cu acel Memorandum, este ca Romania sa devina, sa spun asa, libera de Huawei […].Vrem ca prietenii si aliatii nostri sa foloseasca orice fel de echipament doresc pentru 5G, atat timp cat respecta standardele de guvernare, ceea ce nu include impartasirea de informatii cu guvernele-gazda, nu include activitati maligne si o serie de multe alte lucruri fata de care, evident, ne opunem. Cred ca Romania a analizat foarte serios ce tehnologie 5G sa foloseasca pe viitor si a decis ca tehnologia chineza nu este calea pe care sa o urmeze, iar noi aplaudam aceasta pozitie”.

N-a fost de ajuns. Desi in Romania, „razboiul tehnologic” a fost castigat de SUA, conform memorandumului de intelegere semnat intre Romania si Statele Unite in luna august, SUA continua sa atace China. Astfel, la 20 decembrie 2019, la Timisoara, intr-un context care nu prea avea legatura cu tehnologia 5G (era comemorarea eroilor Revolutiei Romane din Decembrie 1989), noul ambasador al SUA la Bucuresti, Adrian Zuckerman, nu s-a putut abtine si a strecurat, in discursul sau, urmatoarea „soparla”:

„Sunt o multime de influente maligne din pacate, care vin de la vecinii din nord, din pacate sunt influente de la chinezii comunisti. Si acum, la 30 de ani de cand au cazut comunistii, este straniu sa avem discutii de chestiuni ca 5G cu chinezii comunisti. Imi pare rau ca se intampla asa ceva”.

Lovitura nu a scapat vigilentei Chinei care, prin purtatorul de cuvant Wang Xinwei Cosmin, Secretar 1 la Ambasada R.P. Chineze la Bucuresti, a dat urmatoarea riposta:

Comunicatul Ambasadei Chinei la Bucuresti

„Ambasadorul SUA a ponegrit tehnologia chineza 5G fara temei si ne opunem ferm acestui lucru. De mult timp SUA si-a dat toata osteneala sa exagereze problemele de securitate ale tehnologiei chineze 5G, dar pana in prezent, SUA n-a putut furniza nici o dovada despre acest asa-numit ‘risc de securitate’. Abuzul puterii de stat si oprimarea intreprinderilor din alte tari prin intermediul mijloacelor politice sunt rusinoase si nu se potrivesc cu statutul de mare putere al SUA.”

„Comisia Europeana nu au depistat nici o ‘usa din dos’ in compania Huawei. In companiile americane, da.”

Dupa ani de revizuire, guvernul britanic, Oficiul Federal de Securitate IT (BSI) din Germania si Comisia Europeana nu au depistat nici o ‘usa din dos’ evidenta in compania Huawei. Pe cand, lacune de securitate au fost depistate in mai multe companii tehnologice americane, fiind dezvaluite multe cazuri de ‘usa din dos’. Huawei si-a exprimat disponibilitatea de a semna un acord fara ‘usa din dos’ si de a fi supus testelor si supravegherilor terte. SUA poate sa-si asume acelasi angajament?

Huawei a investit si a operat in Romania de multi ani si nu a provocat niciodata pericole pentru securitatea cibernetica. Huawei a participat activ la constructia retelei de comunicatii a Romaniei, a creat mii de locuri de munca si a adus contributii importante la veniturile fiscale, dezvoltarea economiei digitale si a progresului social din Romania. Cooperarea pragmatica dintre China si Romania a adus cele doua parti intr-o comunitate stransa de interese.

Guvernul Chinei incurajeaza intotdeauna intreprinderile chineze sa desfasoare cooperarea economica si comerciala in diferite domenii, inclusiv telecomunicatii si energie, pe baza respectarii normelor internationale si a legilor tarii respective. Guvernul Chinei nu sprijina nici o intreprindere sa se angajeze in nici o activitate care dauneaza intereselor legitime de securitate ale altor tari.

„Sfatuim SUA sa abandoneze mentalitatea invechita de razboi rece”

Suntem dispusi sa colaboram cu comunitatea internationala pentru a aborda amenintarile cibersecuritatii prin dialog si cooperare pe baza respectului reciproc, egalitatii si beneficiilor reciproce. Ghidata de principiul consultarii, cooperarii si beneficiilor pentru toti, China va continua sa impartaseasca oportunitatile majore aduse de noua runda de revolutie tehnologica cu alte tari, sa intensifice schimburile si cooperarile in domeniile stiintifice si tehnologice, inclusiv tehnologia 5G si sa contribuie mai mult la bunastarea intregii omeniri.

Sfatuim SUA sa abandoneze mentalitatea invechita de razboi rece si jocul de suma zero si sa se abtina de a cauta si a face dusmani peste tot. SUA a oprimat si a sugrumat in mod necontenit anumite companii chineze. Un astfel de comportament dur de intimidare a intalnit o ferma opozitie din partea Chinei si a altor tari pentru sustinerea justitiei. Ca ambasador al unei tari, ar trebui sa faca mai multe lucruri pentru intarirea prieteniei si a intelegerii reciproce dintre tari, nu invers.

Speram si credem ca tarile relevante vor face o judecata independenta pe baza intereselor lor pe termen lung si vor respecta principiul justitiei, corectitudinii si nediscriminarii. Suntem siguri ca ele sunt suficient de intelepte sa evite ‘capcana de securitate’ pregatita de SUA”.

/0 Comments/by
Presa maghiara despre „Diktatul de la Trianon”

Presa maghiara despre „Diktatul de la Trianon”

diktatul de la trianon, trianon, presa maghiara

Presa maghiara despre „Diktatul de la Trianon”

O publicatie din Ungaria, Pestiscracok.hu, apropriata Guvernului de la Budapesta, lanseaza noi atacuri cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, intr-un articol semnat de Pilhal Tamas si intitulat „Mesaj catre anexatori teroristi ai Transilvaniei: metoda Alba Iulia este reversibila”.

„In urma cu 101 ani –scrie Pilhal Tamas– la 1 decembrie, cei 1228 de delegati romani acceptati pe teritoriul tarii noastre au anuntat de la sine putere ca de acum Transilvania nu mai vrea sa fie parte a Ungariei, ci a pretinsei Romania. Reteta este simpla: migrezi undeva (fie ca esti chemat sau nu), te inmultesti datorita nivelului de trai ridicat, iar in momentul potrivit (infrangerea tarii gazda intr-un razboi) anunti ca anexezi acest teritoriu unui alt stat. Cu tot felul de linguseli mincinoase si povesti inventate despre presupuse abuzuri castigi bunavointa marilor puteri castigatoare, care iti servesc apoi pe tava un teritoriu cat o tara intreaga. Insa vecinul nostru din est, care sarbatoreste astazi, ar fi bine sa retina: separatismul este o cale cu dublu sens. Chiar daca politica ungara (inca) nu si-a fixat ca obiectiv, noi, maghiarii non-politici o putem face: nu ne vom abandona niciodata fratii si valorile familiale milenare”.

Dupa ce aminteste ca anul trecut au fost decorate cu steaguri tricolore pana si excavatoarele si masinile de gunoi, el adauga ca sarbatoarea va continua „in satele si orasele ocupate temporar din Ardeal si Tinutul Secuiesc, prin provocarea etnicilor maghiari”.

Si continua: „Ziua Marii Uniri – o sarbatoare europeana comuna. Rade si ficatul nostru. Vecinul nostru de la est are o abilitate aparte in a se minti fara ezitare despre istorie, sarbatoare, orice. Insa situatia nu este chiar amuzanta, fiindca isi fac de cap pe teritoriul patriei noastre, chiar daca doar pentru o perioada evidenta de tranzitie. Romania a luat nastere in 1862 prin unirea Munteniei cu Moldova, nici sa se uneasca intre ei nu a fost o misiune facila pentru ei. Cu Transilvania nu a fost nici o unire, fiindca acela nu a fost niciodata pamant romanesc (cel mult in provestile despre fanteziile daco-romane), ci un teritoriu primit pe tava de la Occident, un cadou pentru tradarea, uneltirea si atacarea pe la spate a aliatilor in timpul Primului Razboi Mondial”.

Pilhal ofera si o explicatie „istorica” despre motivul care a dus la aceasta situatie. „Dupa distrugerile otomane, statul ungar intr-un mod naiv a acceptat si in Transilvania straini, romani de ordinul sutelor de mii, carora pana in anii 1880 nici macar nu le-a cerut sa invete limba tarii in care au ajuns, maghiara. A fost o greseala uriasa. Rasplata pentru ospitalitatea oferita a venit la 1 Decembrie 1918, cand 1228 de delegati valahi au proclamat intr-un mod terorist la Alba-Iulia unirea cu Regatul, cu asa-zisul Regat al Romaniei. Romanii gazduiti in Transilvania se plangeau ca nu au primit drepturi colective de la statul ungar. O minciuna evidenta: aveau mai multe drepturi decat minoritatea maghiara de astazi din Transilvania. La Alba Iulia au promis autonomie pentru toate minoritatile nationale. Au trecut 100 de ani si o tot dau”.

Pilhal Tamas sustine ca 1 Decembrie nu ar trebui sa fie zi de sarbatoare. „1 Decembrie nu este sarbatoarea Romaniei, ci a intrusilor ilegali. A acelora care se stabilesc in gradina ingrijita si in casa ocrotita cu sange a vecinului lor, acolo se ingrasa din bunavointa si naivitatea nemarginita a gazdei lor, se inmultesc si intr-o zi anunta ca incepand de acum casa e a lor si o anexeaza la teritoriul lor neingrijit si darapanat. Iar mafiotul cu Mercedes de pe strada vecina (‘Occidentul dezvoltat’) dupa ce isi da acordul, il strange atat de tare de gat pe proprietarul de drept ca acesta este obligat sa semneze ‘acordul’. Drept rasplata, i se permite sa se retraga in liniste langa toaleta din fundul curtii sale. Asta este povestea reala a marii adunari a valahilor de la Alba Iulia, respectiv a dictatului de la Paris si Trianon. Asa a devenit Ungaria victima mafiei anexatorilor teroristi”.

Jurnalistul enumera si o serie de decizii ale diplomatiei romanesti care au dus la extinderea teritoriala a Romaniei. „In timpul razboiului din Balcani, Romania si-a atacat pe la spate aliatul, Bulgaria: rasplata a fost un teritoriu bulgar de 3000 de kilometri patrati. In timpul Primului Razboi Mondial au tradat Imperiul Austro-Ungar. In ciuda parafarii acordului de neutralitate, au patruns in Transilvania si au atacat Ungaria, a carei armata lupta pe alt front. Dupa ocuparea Bucurestiului au parafat un acord secret de pace, dar au incalcat tot ce au promis si au patruns din nou in Transilvania, intr-o tara deja iesita din razboi si demilitarizata complet de regimul Karolyi, astfel ca au luat tot ce putea fi luat. Si-au atins forma obisnuita si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand au tradat din nou si si-au atacat in spate aliatii. Mai mult, in 1940, ei au fost cei care au cerut ca Occidentul sa decida ceea ce avea sa fie al doilea Dictat de la Viena si revenirea Transilvaniei de Nord la Ungaria. Deci, romanii au cerut asta, ei au si semnat acordul, luand cunostinta de decizie”.

diktatul de la trianon, trianon, presa maghiara, pilhal tamas

In final, Pihal Tamas lanseaza o noua serie de acuzatii si jigniri. „Declaratia separatista de la 1 Decembrie, urmata de Tratatul de pace de la Paris, a creat situatia de astazi. Cel mai josnic act al istoriei mondiale a fost desenarea granitelor Ungariei prin lasarea deliberata a teritoriilor in intregime maghiare in afara liniei de demarcatie. Au fost predate unui stat artificial care ne ura nemarginit, care era invidios pe succesele, calitatile, economia si civilizatia noastra, care inca de atunci isi propune doar exterminarea si alungarea definitiva a maghiarilor. In replica la minciunile privind abuzurile maghiare: in 200 de ani, intre 1700 si 1900, numarul romanilor din Transilvania a crescut dramatic, in timp ce in ultimii 100 de ani, aproape o treime dintre maghiari au fost alungati de pe teritoriul lor natal prin metode teroriste. Acesta este un tip de epurare etnica”.

Concluzia lui Pilhal Tamas publicata in pestisracok.hu este o amenintare pe fata: „Putem sa o spunem fara retinere: Transilvania a ajuns in maini nedemne. Noua gazda temporara timp de 101 ani n-a stiut ce sa faca cu ea, mai mult fiindca mentalitatea ei balcanica o impiedica sa inteleaga lumea central-europeana, ce este si a fost acolo. In schimbul tarii primite pe tava, in loc sa fie recunoscatori si generosi cu cei care erau deja acolo, ei prefera sa ii persecute (poate si din cauza sentimentului de vinovatie si a mustrarilor de constiinta). Dar avem o veste proasta pentru vecinii nostri care sarbatoresc amplasand steaguri tricolore pe masina de gunoi: sarbatoarea separatismului de la 1 Decembrie este un drum bidirectional. La momentul potrivit, cand se vor alinia planetele si pozitia marilor puteri, metoda Alba-Iulia va putea fi inversata. Si va functiona, va garantez. Asa cum ai castigat ceva ce nu ti se cuvine, asa o sa si il pierzi. Daca nu generatia noastra, dar generatia copiilor si nepotilor nostri va fi martora la acest eveniment. De ce sa acceptam situatia actuala? Nu, nu, niciodata”.

Autorul si publicatia nu sunt la primul articol de acest fel la adresa Romaniei. La 23 august, Pilhal Tamas scria despre tradarile multiple ale Romaniei fata de aliatii sai, iar la 16 noiembrie publicatia elogia meritele lui Horthy in „alungarea” armatei romane din Budapesta.

Sursa: evz.ro.

Titlul original: Scandalos! Provocare in presa din Ungaria: „1 Decembrie, o anexare terorista a Transilvaniei”.

Autor: Andrei Diaconu.

/1 Comment/by

Propaganda Gay cere ca 20% din personajele TV sa fie LGBT

Propaganda Gay cere ca 20% din personajele TV sa fie LGBT

Grupul de presiune in favoarea minoritatilor sexuale GLAAD a dat publicitatii raportul anual privind situatia „reprezentarii” LGBT la televiziune.

Desi acesta arata o crestere spectaculoasa a personajelor homosexuale, transsexuale etc., in programele difuzate in „prime time”, GLAAD a cerut ca Hollywood-ul sa-si dubleze eforturile astfel incat, pana in 2025, o cincime din personajele care apar cu regularitate in intervalul orar de maxima audienta sa apartina comunitatii LGBT.

„Din cele 879 de personaje permanente programate sa apara in emisiunile din ‘prime time’ pentru anul urmator, 90 (10,2%) sunt LGBT”, arata raportul, atingandu-se astfel nivelul cerut de grupul pro-minoritar anul trecut si care reprezinta „cel mai mare procent de personaje permanente LGBT pe care GLAAD le-a contabilizat in programele difuzate in prime time”.

Aceasta inseamna ca „reprezentarea” in intervalul orar de maxima audienta este mai mult decat dublu fata de estimarile facute de Gallup in 2017, si anume ca 4,5% din populatia Statelor Unite se prezinta ca apartinand minoritatii LGBT.

(GLAAD citeaza o cercetare sociologica pe care ar fi realizat-o in colaborare cu institutul Harris si care afirma ca 20% dintre americanii cu varste intre 18 si 34 de ani sunt LGBT.)

Grupul de propaganda doreste ca aceasta supra-reprezentare sa se dubleze din nou, „facand apel la industrie (a filmului si de divertisment) sa faca in asa fel incat 20% din personajele care apar cu regularitate in emisiunile din ‘prime time’ sa fie LGBT pana in 2025”.

„In plus, provocam toate posturile sa se asigure ca in urmatorii doi ani, jumatate din personajele LGBT ale fiecarui post sa fie de culoare”, mai afirma GLAAD. „In timp ce programele transmise pe calea undelor au atins deja acest deziderat in ultimii doi ani, emisiunile prin cablu sau online sunt inca departe.”

Grupul de presiune sustine ca prin aceste solicitari doreste sa se asigure ca „divertismentul reflecta lumea in care este creat si audienta care il urmareste”.

In realitate, aceasta supra-licitare are un scop cat se poate de perfid: raspandirea unei perceptii gresite in randurile populatiei.

Un sondaj Gallup din luna iunie arata ca americanii supraestimeaza cu mult proportia de persoane LGBT in total populatie: aproape un sfert! Si mai grav este ca tinerii sunt convinsi ca acest segment este si mai numeros de atat!

(In imagine, un sarut Gay din serialul Disney pentru copii (!) „Star vs the Forces of Evil”.)

Desi „reprezentarea” personajelor LGBT continua sa creasca in mod constant la emisiunile televiziunilor americane, GLAAD se plange de ani de zile de lipsa personajelor si temelor homosexuale in filmele importante sau in jocurile video.

In august 2018, GLAAD, in colaborare cu miscarea Times Up, a organizat o coalitie de peste 45 de grupuri, agentii de talente si companii de productie care au solicitat o prezenta mai frecventa si o prezentare mai favorabila a personajelor transsexuale in media.

Cu toate acestea, o cercetare realizata chiar de GLAAD demonstreaza ca solicitarile tot mai exagerate ale activistilor privind promovarea LGBT au ca efect scaderea audientelor si o crestere a respingerii acestor mesaje.

Potrivit GLAAD, agresivitatea activistilor a provocat o reducere a proportiei americanilor cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani care se declara „aliati” ai LGBT.

Sursa: evz.ro.

/0 Comments/by
Dan Diaconu – Despre noi

Dan Diaconu – Despre noi

hora, farsa, fals, falsitate, deznationalizare, imbecilizare, mancurtizare, porturi nationale, national, natie, nationalist, nationalism

Dan Diaconu - Despre noi

Astazi o sa va vorbesc intr-un context mai larg, continuand cumva discutia despre istorie pe care am inceput-o cu cateva saptamani in urma. Cand am inceput sa va dezvalui fata reala a „marilor personalitati” ale secolului XX romanesc stiam ca voi soca. Stiam ca imi voi lua injuraturi. Era normal, doar oamenii au fost crescuti inca de mici cu anumite sabloane. Atunci cand ii arati cuiva o realitate care suceste cu 180 de grade tot ceea ce stia el, te poti astepta inclusiv la reactii violente deoarece ceea ce faci este sa atentezi impotriva unuia sau mai multora dintre pilonii sai mentali. Cealalta parte vede initiativa ta ca pe o agresiune, cu toate ca nu-i nici vorba de asa ceva.

De-aceea, pentru azi, mi-am rezervat libertatea de a vorbi despre un subiect tabu al istoriei, anume romanii si Romania. Pare socant? Stiu, nu-i nevoie sa-mi argumentati. Va intrebati ce anume este tabu in ceea ce priveste subiectele mentionate. Doar inca de mici vi s-a facut „instructajul” in ceea ce priveste „romanismul”. Ei bine, tocmai acolo este problema si, daca vreti sa intelegeti de ce e o problema, o sa va intreb daca va simtiti atasati de vorbele goale ale politicienilor care se perinda in fata camerelor de luat vederi pe la sarbatorile nationale. Va plac toate acele baliverne fara sens, acele patriotisme de complezenta rostite pe un ton care-ti arata indubitabil ca emitentul lor nu crede o iota din ceea ce spune? Va plac comentariile bombastice ale jurnalistilor cu prilejul acelorasi evenimente? Stiu, va simtiti la fel de jenati precum se simte orice om normal deoarece stiti ca aceea nu e Romania si ca tot ceea ce spun ticalosii carora le-au fost distribuite pe repede inainte niste roluri, sunt falsitati de complezenta. Problema cu adevarat importanta e ca si in ceea ce priveste educatia pe care ati primit-o, mult prea mult e compus din acelasi stil de baliverne.

Vi se ridica (sau vi s-au ridicat) in slavi tot felul de personaje dubioase care, chipurile, au fondat natiunea. Vi se spun tot felul de minciuni si vi se ascund informatiile reale. Probabil pana acum nu vi s-a spus niciodata ca prima unire a principatelor a fost una artificiala, menita a servi doua scopuri: pe de o parte subminarea Imperiului Otoman si, de cealalta parte, dar nu in ultimul rand, de a crea o zona tampon aici pentru a servi configuratiilor geopolitice viitoare. Ati stiut asta? Bineinteles ca nu v-a spus-o nimeni. De asemenea, Marea Unire a venit si ea la pachet cu niste conditii despre care nu mai aminteste nimeni nimic. V-ati intrebat de ce?

Si-acum sa intram abrupt in problema. Cu doar cateva exceptii, inca de la infiintare, Romania nu a fost condusa de romani. Exceptiile s-au numit Gheorghe Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu. In cazul lui Gheorghiu Dej putem spune ca era in varf, dar de condus nu conducea el. Si nici in ceea ce-l priveste pe Ceausescu, in ciuda faptului ca a dat mai multe semne de independenta, nu putem ignora un element esential: puterea sa se exercita in cadrul unui framework (cadru de lucru – n. red.) cenzurat de Moscova. Iar cand Moscova a dat semne de slabiciune, a intrat in actiune Washington-ul. Cu alte cuvinte, singurii conducatori romani au fost acceptati doar atunci cand tara a fost lipsita de suveranitate. Iar acestia n-au fost niciodata alesi din straturile superioare ale societatii autohtone, ci de undeva de la baza deoarece era esential sa nu detina informatiile esentiale care i-ar fi facut sa orienteze tara intr-o directie cu adevarat benefica pentru poporul sau. Certitudinea pe care-o constatam este ca, de fiecare data cand tara a fost independenta, ea a fost condusa de straini. Iar directia in care a fost condusa a fost intotdeauna una dubioasa.

O alta constanta pe care trebuie sa-o aveti in minte este cea legata de propaganda, identica inca de la Unirea Principatelor. De fiecare data romanii au fost diabolizati, iar alogenii ridicati in slavi. Permanent, cand un roman aparut mai de nicaieri, dar roman pur, tindea spre o functie mai inalta, o propaganda violenta se indrepta impotriva sa, exacerbandu-i defectele si minimizandu-i calitatile.Permanent, a fi roman si a cauta sa ajungi sa-ti conduci poporul a fost o infractiune. Iar aceasta tine de acele angajamente secrete luate inca de la fondarea Romaniei.

Daca vreti sa faceti un experiment, cautati persoanele diabolizate de presa de la noi in anii de dupa Revolutie si o sa realizati ca au ceva comun, anume faptul ca sunt romani. Ajungand mai aproape de zilele noastre, v-as sugera ca atunci cand cititi stirile, sa inlocuiti cuvantul „coruptie” cu „roman”. Stiu ca multi imi vor sari in cap, dar realitatea e ca intreaga campanie anticoruptie e una antiromaneasca. De ce? Din aceleasi motive pe care vi le-am expus.

Poate ca ar fi momentul sa privim in urma cu obiectivitate si sa constatam ca unirile noastre au fost evenimente artificiale, menite a servi unor scopuri straine de noi. Din pacate aceasta este realitatea. Suntem destul de maturi pentru a intelege ca Divanurile ad-hoc aveau tot atata legatura cu talpa tarii cat ar fi avut Sultanul cu incasii. De asemenea, ar trebui sa intelegem ca nu Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia a facut unirea, ci o seama de interese, marea majoritate a lor absolut straine de noi.

Ajunsi insa in acest punct, trebuie sa realizam si altceva, anume ca unirile acelea n-au insemnat in esenta nimic. Poporul roman e unul uniform, care s-a dezvoltat si a rezistat indiferent de conducerea pe care-a avut-o. Faptul ca de la un capat la celalalt al tarii se vorbeste o limba unitara, faptul ca, in esenta, avem aceeasi mentalitate ne arata limpede ca, dincolo de falsele granite care ni s-au pus in istorie, poporul a fost intotdeauna unul singur. Pentru statele vestice, grozav de eterogene, o asemenea uniformitate e greu de inteles. Estul Europei grupeaza popoare extrem de omogene cultural. Rusii, polonezii, romanii, ungurii, cehii, sarbii, bulgarii, grecii s.a.m.d., toti sunt omogeni din punct de vedere al limbii si mentalitatii. Multa vreme Franta a luptat impotriva dialectelor locale, la un moment dat scotandu-le chiar in afara legii. In Spania aproape ca nu te intelegi (din punct de vedere al dialectului vorbit de localnici) de la un sat la altul, cu toate ca sunt cativa kilometri intre ele. In Italia la fel.

Intorcandu-ne la noi, e limpede de constatat ca, pe masura ce s-au produs unirile teritoriale, s-a intetit propaganda impotriva romanilor. Pentru ca, in final, sa ni se nege tocmai elementul care e definitoriu pentru noi, anume existenta acestui popor. Poporul e mai important decat statul deoarece poporul inseamna oamenii, acel suflet colectiv care ne uneste si care ne da putere. Poporul e acel geniu, acea forta care, in momentele cheie ale istoriei, se transforma intr-o unitate de monolit. Ei bine, tocmai acest element este negat de fortele straine care ne conduc. Tocmai acest element se incearca a fi distrus.

Toata emigratia romaneasca a fost un plan bine pus la punct pentru a slabi poporul. Romanii au fost impinsi sa fuga care pe unde-a apucat pentru a-si face un trai mai bun. Li s-a indus tuturor falsa iluzie ca se pot realiza, ca pot ajunge fericiti, cerandu-li-se aparent o bagatela: sa plece de-aici. Nu s-a gandit nimeni ca, odata plecat si rupt de tara, faci o crima deoarece iti dezradacinezi copiii. Lipsiti de radacina care creste doar pe pamantul tarii tale, copiii romanilor care s-au rupt mult prea superficial de locurile natale, traiesc in esenta o tragedie. Au iluzia ca au radacinile acolo unde, de fapt, nu le au. Sufletul lor, mentalitatea lor, idealurile lor sunt altele decat cele ale pamanturilor pe care parintii lor i-au obligat sa traiasca. Si, de-aici, o sursa de frustrare si de nefericire. In ciuda sigurantei si superioritatii afisate, victimele acestui exod programat sunt tocmai odraslele celor plecati. Dar cei care constata asta o fac mult prea tarziu, atunci cand, de fapt, nu se mai poate face nimic.

Asa cum otomanii ne luau si copii ca bir, la fel Occidentul ne-a luat o halca din populatie ca bir. Insa, in timp ce otomanii se opreau la a ne lua copiii, occidentalii(ar trebui sa cititi altceva in spatele acestei sintagme) – prin cozile lor de topor de-aici – vor sa faca o ticalosie si mai mare, anume sa inlocuiasca o parte a populatiei plecate cu populatii „de import” care sa submineze unitatea poporului si sa inlocuiasca poporul cu o populatie – asa cum le place ticalosilor sa vorbeasca despre noi. Aveti grija la aceasta sintagma: cand auziti pe cineva vorbind despre „populatia romaneasca” si nu despre poporul roman, sa stiti ca aveti de-a face cu un ticalos pe care ar trebui sa-l ocoliti. Asta deoarece e unul dintre pionii care pun umarul la planul ticalos de a destabiliza poporul si a-l transforma intr-o populatie.

Poate va intrebati care-i motivul pentru care ni se intampla doar noua asta. De ce nu se intampla la fel cu ungurii, cu polonezii, cu cehii s.a.m.d. Cum se face de ei isi gasesc resursele pentru a se opune si noi nu? Asta tine de un specific al nostru. Suntem intr-o mare slava. Niciodata nu ne-am simtit bine cu slavii pentru ca noi nu suntem slavi. Suntem un popor total diferit, cu idealuri diferite. De-aceea ne-am cautat permanent salvarea in Occident de care ne-am simtit apropiati. Ne-am simtit frati cu francezii, cu italienii, cu „popoarele noastre” latine. Problema e ca aceasta fratie a venit doar dinspre noi catre ei. Si asta s-a intamplat strict din cauza degenerarii acelor popoare, a transformarii lor ca efect al degradarii rasei. Stiu ca aici voi fi luat in ras. Cum naiba sa faci degenerat poporul francez in conditiile in care Franta se afla cu atata in fata noastra. V-ati intrebat insa daca francezii aceia mai sunt francezii de altadata? V-ati intrebat daca italienii mai sunt italieni s.a.m.d.?

Transformarea care ni se pregateste este, in realitate, o impingere a noastra catre degenerare, catre pierderea sufletului nostru, adica a acelui element care ne face sa gandim si, mai ales, sa traim impreuna, indiferent de furtunile istoriei. Asta e ceea ce primim de la „aliatii” sau „fratii” nostri occidentali. In realitate ei nu ne sunt nici aliati si, cu atat mai putin frati. Sunt o specie degenerata, plina de paraziti dezradacinati, actionand ca lupii in blana de oaie. Si care, daca nu ne trezim la timp, ne vor distruge.

Nici in partea noastra de Europa, adica in Est, nu avem cum sa ne gasim aliati. Sunt popoare diferite care, chiar daca n-o arata, nu sunt deranjate de planul de disolutie pus la cale impotriva poporului roman. Pe de o parte sunt chestiuni istorice care-i fac sa se bucure de nenorocirea noastra, iar de partea cealalta e o inconstienta a lor deoarece, in cazul in care reuseste planul de degenerare a poporului roman, asta va fi ca o bomba pe care-ar fi lasat-o in proximitatea lor. Din pacate nu vor fi niciodata constienti de asta, iar daca vor constientiza va fi oricum prea tarziu atat pentru ei, dar mai ales pentru noi.

Aici o sa fac o paranteza pentru a le atrage atentia tuturor nationalistilor romani ca sunt pe cale sa repete o eroare a istoriei. Cu toate ca aveam complexele noastre impotriva Germaniei rezultate din prima conflagratie mondiala, in Al Doilea Razboi Mondial nationalistii romani au mers de partea Germaniei cu speranta ca vor scapa de comunism. Acum, in confruntarea care se pregateste, nationalistii romani sunt atrasi de Rusia intrucat aparent a ramas unicul bastion de normalitate. Problema e ca, la fel ca Germania trecutului, Rusia prezentului pare ca doar sclipeste, iar caderea in capcana ei ne va fi la fel de paguboasa.

Iata asadar tabloul complet si real: suntem singuri pe lume. Obisnuiti-va cu aceasta imagine deoarece e singura reala. Salvarea noastra n-are cum sa vina de la Occident – care in acest moment si-a pus plenar in aplicare planul criminal impotriva noastra – si n-are cum sa vina nici de la Rusia care, in ciuda apropierii fizice, e la o distanta teribila, din toate punctele de vedere, de aspiratiile noastre naturale. E bine sa stiti toate acestea pentru a va feri de falsele iluzii care vi se ofera. Si, de asemenea, e bine sa incepeti sa salvati fiecare suflet de roman. Ar trebui sa incercati sa-l faceti pe fiecare dintre apropiatii pe care-i aveti sa inteleaga cu exactitate ce inseamna sa fii roman si ca numai noi singuri ne putem salva.

Romania nu e o insula de latinitate intr-o mare slava, ci e o insula in oceanul lumii. Ocean care ne este potrivnic si incearca de atata amar de vreme sa ne inunde. Insa, faptul ca nu reuseste, arata ca fundatia, pietrele pe care se sprijina aceasta insula, sunt puternice. Si daca vom fi capabili sa intelegem asta, puterea acelor pietre va creste. Sper sa ma fi facut inteles si sa fi reusit prin acest articol sa transmit ceea ce era de constientizat!

A consemnat pentru dumneavoastra, Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by

Catalin Berenghi – Romania trebuie aparata chiar impotriva celor care sunt platiti s-o apere

Catalin Berenghi - Romania trebuie aparata chiar impotriva celor care sunt platiti s-o apere

Pentru Catalin Berenghi campania pentru strangerea de semnaturi, in vederea alegerile presedintiale, n-a fost un prilej oportunist de a demara o cariera politica pentru a intra si el in randul aspirantilor la „ciolan”. A fost o lupta sincera in incercarea de a stopa jaful, vanzarea si tradarile de tara. Angajamentul lui fundamental a fost referendumul pentru Constitutia Cetatenilor. N-a reusit sa adune insa decat 194.000 de semnaturi (reale!), deci pragul impus de legea electorala n-a fost atins. Totusi, avand in vedere intrarea sa in competitie cu 3 saptamani mai tarziu decat ceilalti candidati (din motive de hartuire politica pe care le-am prezentat in numarul trecut), ca si inscenarea unei chemari la Politia din Suceava pentru un dosar in care el ar fi condus fara carnet (asta cu cateva zile inaintea termenului de depunere a semnaturilor), cele peste 194.000 de semnaturi capata o alta relevanta decat conventia in sine a pragului. Mai exact, in sensul acumularii unui substantial capital favorabil de imagine. In acest moment, Catalin Berenghi este perceput in spatiul public, din ce in ce mai clar (si pe buna dreptate), ca lider hotarat si sincer, dedicat cauzei celor multi. In acest sens, el a dat, pentru CERTITUDINEA, urmatoarea declaratie:

Sursa: CERTITUDINEA nr.49, 2019.

/0 Comments/by
Educatia, sub asaltul multiculturalismului

Educatia, sub asaltul multiculturalismului

multiculturalism, educatie

Educatia, sub asaltul multiculturalismului

Noul curriculum pentru gimnaziu, care ar trebui sa fie aplicat din toamna acestui an, aduce cu sine o noua directie in Educatie. Sub pretextul directivelor Uniunii Europene, scoala urmeaza sa asigure formarea, pas cu pas, a unei identitati multiculturale noilor generatii, identitatea nationala fiind cu desavarsire ignorata. Ne aflam astfel in fata unei noi ideologii, a unui nou program educational. Practic, asistam la o adevarata revolutie culturala, la folosirea invatamantului public pentru indoctrinarea politica cu ideologia marxismului cultural, in buna traditie a perioadei comuniste.

Observam ca noul curriculum a adus marginalizarea disciplinelor identitare si impunerea unor discipline noi, create artificial, servind indoctrinarii politice. Astfel, Limba Romana a devenit victima unui joc cu suma nula, pierzand o ora, la clasa a V‑a, in favoarea Educatiei Sociale. In acest caz, designerii nostri curriculari au fost mai inovativi decat zelosii comunisti nord‑coreeni, care n‑au avut ideea unei indoctrinari atat de timpurii cu pretentioasa filosofie neomarxista a Scolii de la Frankfurt.

Credem ca nu este deloc de dorit si aplaudat implementarea ideologiei multiculturaliste in scoala, pentru ca aceasta ideologie neaga sau ignora identitatea romaneasca. Chipurile, identitatea nationala n‑ar exista ori n‑ar mai fi la moda in Europa sau ar duce la formarea unor atitudini nationaliste, sovine, xenofobe, legionar‑fasciste. Pentru romani, se sugereaza, studiul istoriei nationale ar fi nociv, educatia pentru identitate putand fi facuta doar in familie sau pe marginea santului, in nici un caz in invatamantul public.

Poate ca am intrat fara sa stim in epoca post‑adevarului, a post‑culturii, in epoca corectitudinii politice si a subculturii Facebook, dar tot n‑am reusit sa aflam cand a fost inlocuita cetatenia romana cu o cetatenie multiculturala. De asemenea, nu intelegem de ce noua educatie propune aruncarea unor valori, precum patriotismul, munca, cinstea, la gunoi, pentru a le inlocui cu altele de „viata noua”. Nu a demonstrat nimeni, deocamdata, ca patriotismul reprezinta o anti‑valoare rasist‑xenofoba, trebuind sa fie eliminat din educatie, pentru a fi inlocuit cu multiculturalismul si educatia de gen.

Asteptam inca, din partea ministerului, argumentele si justificarile deciziei de izgonire din educatie a patriotismului, a valorilor nationale si a tot ceea ce tine de educatia identitara. Afirmarea identitatii cetatenilor statului national roman este obligatorie, neexistand reglementari UE care sa interzica acest lucru. Daca scoala nu ofera o educatie identitara, nu formeaza constiinta istorica a noilor generatii, nu este aflata in slujba natiunii romane si a statului roman, atunci ce fel de serviciu public este? In slujba cui se afla atunci, a unor „culturi” imaginare, de dragul de a avea si noi multiculturalism?

De ce romanii sunt discriminati in materie de educatie istorica? Cine si‑a permis sa marginalizeze studiul istoriei nationale? Apoi, designerii noului curriculum ar trebui sa explice ce inteleg prin termenul de „cultura” si unde apare acest termen in Constitutia Romaniei si legislatia Educatiei. De asemenea, ei ar trebui sa ne arate care sunt „culturile” existente in Romania si daca acest stat a devenit multicultural.

Din pacate, observam cu stupoare ca atat noul plan-cadru pentru gimnaziu, cat si programele supuse unei dezbateri formale pun intre paranteze Constitutia in vigoare si L.E.N. Din cate stim, statul de drept se bazeaza pe respectarea Constitutiei, iar art. 1, alin. 5 din legea fundamentala precizeaza: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Apararea Constitutiei statului national roman, nu a sublimei Constitutii a U.E. (care nu exista, fiind respinsa aproape in unanimitate in 2003, distrugand ideea europeana – n.r.), nenascuta inca, tine de interesul national si de securitatea nationala. Iata de ce, spre exemplu, S.R.I. are o intreaga divizie care se ocupa cu apararea valorilor constitutionale, cu „protejarea valorilor supreme ale statului roman”, cu apararea in fata „agresiunilor asupra valorilor identitare romanesti”.

Este inadmisibil, inacceptabil, un scandal, o bataie de joc, cum ar spune presedintele, sa ignori faptul ca Romania este un stat national si sa nu tii seama de prevederile Constitutiei in filosofia noului curriculum. Tot de la domnul presedinte am aflat ca natiunea romana este vie, putand fi atenta, in alerta si nemultumita. Aceasta apreciere a existentei natiunii romane contrazice insa noul curriculum, care trateaza statul ca fiind multinational si multicultural, iar natiunea ca fiind de mult disparuta.

Un aspect, ignorat sau bagatelizat de multiculturalisti, este acela ca invatamantul public e romanesc, pentru ca, in conformitate cu recensamantul din 2011, s‑au declarat romani 16.792.900 de persoane, reprezentand 88,9% din populatia Romaniei. Formand imensa majoritate a cetatenilor acestei tari, oare romanii nu au dreptul la o educatie identitara, fiind si principalii finantatori, din taxe si impozite, ai scolii publice? Daca identitatea nationala a disparut in Romania, atunci nu s‑ar impune scoaterea adjectivului „national” din titulatura Ministerului Educatiei, acest adjectiv putand fi considerat anacronic si generator de atitudini extremiste?

Situatia este cu atat mai grava cu cat se profileaza o ruptura intre institutiile statului si scoala. Astfel, in timp ce titulatura institutiilor statului exprima identitatea nationala, iar juramintele presedintelui si ministrilor sunt legate de poporul roman si de respectarea Constitutiei, in timp ce valoarea suprema a Armatei Romane, S.R.I. si a celorlalte institutii legate de apararea nationala este patriotismul, scoala promoveaza multiculturalismul si ignora total identitatea nationala.

Este fireasca si legala aceasta situatie? Este normal ca presedintele, Guvernul, Parlamentul si institutiile statului sa se afle in slujba poporului roman, iar scoala in slujba multiculturalismului? Sa intelegem ca I.S.E. este un fel de stat in stat, iar M.E.N. o institutie autonoma, separatista, care nu recunoaste si nu respecta Constitutia Romaniei? In fapt, viziunea autorilor noului curriculum se dovedeste a fi antinationala, discriminatorie fata de imensa majoritate a cetatenilor acestei tari si in raspar cu prevederile Constitutiei si ale M.E.N.

Planul‑cadru si programele reprezinta proiectul educational al Romaniei de maine. Dupa cum a fost creionat profilul dezirabil al absolventului, dupa cum arata noul curriculum, vom avea un cetatean fara identitate si orizont cultural, un cetatean, in schimb, bine indoctrinat cu dogmele multiculturalismului, gata sa respecte orice daca tine de diversitate, chiar daca despre sine nu stie mai nimic, in afara de faptul ca are interese personale si trebuie sa‑si respecte propriile valori si pe cele ale grupului din care se intampla sa faca parte.

Daca un astfel de profil este dezirabil pentru unii politruci ai corectitudinii politice, ma indoiesc ca acesta este tentant pentru societatea romaneasca de astazi, oricat ar fi ea de dezinteresata de viitor. Proiectul omului de maine nu poate fi acela al ignorantului multiculturalist, plin de complexe de superioritate. De fapt, cetateanul fara identitate nationala ori cu identitati multiple este un profil indezirabil in epoca turbulentelor si incertitudinii.

Dupa ce in 2016 a fost aprobat un plan‑cadru pentru gimnaziu prin care au fost introduse abuziv noi discipline, precum Gandire critica si drepturile copilului (clasa a V‑a) si Educatie interculturala (clasa a VI‑a), discipline care nu servesc dezvoltarii competentelor civice ale elevilor si nu sunt relevante pentru educatia acestora, in prezent au fost supuse unei dezbateri formale noile programe, venite cu o intarziere de peste o jumatate de an, acestea fiind, cum era de asteptat, gandite exclusiv din perspectiva multiculturalista, avand menirea „sa stimuleze asumarea multiculturalitatii si multiperspectivitatii” si sa formeze „mecanisme intelectuale care sa previna orice forme de nationalism”.

Introducerea unor noi discipline si noi programe, servind unei indoctrinari multiculturaliste camuflate, nu poate fi aplaudata. In primul rand, importanta unei discipline este data de relevanta pe care o are in formarea personalitatii elevului, de impactul in plan educational. Nu toate disciplinele sunt egal importante si nu ar trebui sa existe mai multe discipline abordand aceeasi problematica, acelasi spatiu al educatiei. Nu vad de ce am multiplica disciplinele pentru un singur domeniu, de ce am fragmenta inutil cunoasterea, mai ales in conditiile unui buget de timp limitat.

Apoi, daca misiunea scolii este sa educe si sa instruiasca, de ce sunt introduse, in conditiile unor restrictii asupra bugetului de timp, discipline urmarind indoctrinarea si controlul gandirii? Nu stim sa existe discipline socio‑umane purtand numele de multiculturalism si drepturile copilului. Si atunci, ce cauta acestea in aria „Om si societate”? Unde vor fi gasiti profesorii pentru a le preda? Ideologiile, activistii si indoctrinarea sunt una, educatia si disciplinele socio-umane cu totul altceva. Din acest punct de vedere, noul curriculum lasa impresia ca este realizat de activistii lui Ceausescu de la „Stefan Gheorghiu”, reconvertiti la marxismul cultural si la alte „isme” asa‑zis progresiste.

Planul‑cadru si programele sunt documente oficiale emise de M.E.N. Prin aceste documente, M.E.N., ca reprezentant al statului, transmite idealul educational, ideologia statului, sistemul sau de valori, memoria si identitatea sa. Un stat national care promoveaza multiculturalismul isi neaga propria identitate. Este cel putin ciudat ca ideologia multiculturalismului sa fie promovata de un stat national, in timp ce identitatea nationala este ignorata.

Anul 2016 a fost unul al asaltului corectitudinii politice asupra Educatiei, anul construirii omului nou, al mankurtizarii. A introduce pe furis marxismul cultural in invatamantul public, dupa ce marxism‑leninismul a fost experimentat o jumatate de secol si a fost condamnat in 2006, reprezinta un scandal de proportii, peste care nu se poate trece cu usurinta. Sa intelegem ca marxism‑leninismul a fost totalitar si nociv, in timp ce neomarxismul reprezinta o culme a democratiei?

De ce este inlocuit internationalismul proletar stalinist cu multiculturalismul? Nu ar trebui sa vedem cine isi asuma introducerea pe furis a ideologiei corectitudinii politice in gimnaziu? Nu analfabetismul functional, infloritor dupa doua decenii de reforme, ci implementarea corectitudinii politice si edificarea omului nou par a fi grijile mari ale I.S.E. si M.E.N.

Atletii marxismului cultural au reusit sa intre cu tavalugul corectitudinii politice in invatamantul public, care a devenit unul ideologizat si ideologizant. Pana si o analiza sumara a planului‑cadru si a programelor poate releva acest lucru. Revolutia culturala, inceputa cu invatamantul primar, continua acum la gimnaziu, colectivizarea ideologica urmand sa se incheie cu liceul.

Este drept, nu s‑a reusit introducerea educatiei sexuale din fasa, dar iata ca a fost impusa gandirea critica a Scolii de la Frankfurt la clasa a V‑a! In aceste conditii, care mai este menirea invatamantului public? Sa formeze un european de nicaieri, analfabet functional, anarhist creativ, bine indoctrinat cu ideologia corectitudinii politice? Un om nou, de secol XXI? Pana la urma, sa fie neomarxism cat cuprinde, daca o cer interesele unor propagandisti si activisti de tip nou, dar s‑o stim si noi!

Generatia clasei zero este prima generatie a reformei invata­mantului primar, avand privilegiul de a fi generatia fara manuale si singura generatie din istoria invatamantului romanesc care n‑a avut abecedare in clasa I! Aceasta generatie, care trebuie sa suporte noua ideologizare, are mari sanse ca la toamna sa inceapa scoala fara manuale, pentru ca noile programe pentru clasa a V‑a au avut o mare intarziere, fostul ministru Mircea Dumitru avand alte prioritati decat acelea legate de reforma curriculara. Dar lipsa manualelor este cea mai mica problema, fata de cum arata noul curriculum care urmeaza sa fie aplicat.

Introducerea unor noi discipline in planul‑cadru, derivate din utopia totalitara a Scolii de la Frankfurt, inseamna introducerea marxismului cultural in invatamantul public.

In afara de faptul ca nu putem vorbi de reformarea si modernizarea scolii prin intermediul unei ideologii totalitare, trebuie sa avem in vedere pericolele reprezentate de aceasta ideologie, propusa de I.S.E. pentru indoctrinarea timpurie a noilor generatii. Poate nu ar trebui sa trecem cu usurinta peste avertismentul lui Leszek Kołakowski, care arata ca filosofii Scolii de la Frankfurt au „creat iluzia ca prin condamnarea «reificarii», a valorii de schimb, a culturii comercializate si a scientismului ei ofereau ceva in loc, cand de fapt nu ofereau mai mult decat nostalgia unei elite dupa cultura precapitalista.

Staruind intr-una asupra nebuloasei perspective a unei evadari universale din civilizatia prezentului, ei au incurajat in mod involuntar o atitudine de protest lipsit de discernamant si distructiv” (Leszek Kołakowski, Principalele curente ale mar­xis­mului. Prabusirea, vol. III, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2010, p. 308). Servind pe paine ideologia Scolii de la Frankfurt, nu cred ca educatia elevilor va avea de castigat de pe urma negatiei si ambiguitatii acestui neomarxism, intrat in disolutie si paralizie.

Este absurd ca teoria critica a Scolii de la Frankfurt a ajuns sa se studieze inca din clasa a V‑a, situatie pe care nu o intalnim nici in Coreea de Nord. Teoria critica nu este legata, cum ar parea la o prima vedere, de stiinta, operatiile gandirii, de spiritul critic sau de „nebunia de a gandi cu mintea ta”, de care vorbea recent domnul Gabriel Liiceanu. Aceasta teorie, care a fost elaborata in 1937 de catre Max Horkheimer, unul dintre reprezentantii Scolii de la Frankfurt, s‑a dovedit plina de ambiguitati, afirmand, in esenta, ca „civilizatia era incurabil bolnava si necesita nu o reforma partiala, ci o transformare radicala” (ibidem, p. 271) si condamnand, dupa model marxist, omenirea la fericire.

Kołakowski arata ca „predictiile lui Horkheimer se marginesc la generalitati rasuflate: fericirea si libertatea universale, omul care va deveni propriul stapan, abolirea profitului si a exploatarii (…), ca «totul» trebuie schimbat, ca nu poate fi vorba de reformarea societatii, ci de transformarea ei, nu insa si cum urmeaza sa fie facut acest lucru sau ce anume va fi pus in locul societatii actuale” (ibidem, pp. 279‑280). In esenta, teoria critica, care face furori in randul unor pedagogi de la noi, nu este altceva decat „o forma partiala de marxism, care nu inlocuieste prin nimic componentele abandonate ale acestuia” (ibidem, p. 280).

Altfel spus, am regresat ideologic, de la maretul marxism‑leninism, la decadentul neomarxism cultural. Practic, unii doresc sa reformeze scoala cu marxismul de acum un secol, aplicat cu o fervoare ideologica, pe care nu am mai intalnit‑o decat la Kim Jong‑il, tatal actualului despot nord‑coreean, care recomanda ca ideile Ciuce sa fie studiate cu maxima sarguinta, pentru ca toti sa se „patrunda de ele pana in maduva oaselor” (Opere alese, Editura Politica, Bucuresti, 1989, p. 131).

In ceea ce priveste Educatia interculturala de la clasa a VI‑a, chiar trecand peste caracterul ei ideologic, aceasta este impropriu plasata la gimnaziu, in primul rand pentru ca, la varsta de 12‑13 ani, elevii nu au un orizont cultural care sa le permita fructificarea eficienta a potentialului formativ pretins de acest tip de educatie, cursurile trebuind sa abordeze predominant aspectele legate de obiceiuri si traditii.

Nu mai vorbim de utilitatea si relevanta acestei discipline. Multiculturalismul poate fi o ideologie minunata in societatile multiculturale, dar nu este acceptabil ca aceasta ideologie sa devina filosofia noului curriculum si sa fie promovata agresiv prin invatamantul obligatoriu al statului national roman. In acelasi timp, nu putem ignora faptul ca multiculturalismul este ideologia care isi propune integrarea si obtine in practica segregarea, fiind mai degraba un apartheid al dezvoltarii separate a culturilor.

O educatie in spiritul cunoasterii si respectarii diversitatii se realizeaza in mod firesc si autentic de catre Istorie, pe tot parcursul studierii ei. Oare nu Istoria abordeaza trecutul si specificul tuturor comunitatilor etno‑lingvistice si religioase de la noi si din intreaga lume? Nu ea abordeaza, in mod amplu, diversitatea si alteritatea, fiind o adevarata stiinta a cunoasterii „celuilalt”? Si atunci, pentru ce mai inventam discipline cu iz ideologic, fara identitate academica, fara utilitate, care cel mult detaliaza unele dintre aspectele abordate in cadrul Istoriei?

Cauzasii multiculturalismului au destule parghii si fonduri la indemana pentru a‑si atinge obiectivele, nefiind necesar sa impuna acum politizarea sectar‑ideologica a invatamantului public, de parca ne‑am intoarce la invatamantul politic ceausist. Totusi, care este relevanta pentru elevii romani a acestei educatii interculturale? Este Romania stat multicultural si multirasial? Avem probleme cu integrarea „culturala”? Nu stim sa ne comportam, exista intoleranta?

De ce minoritatile din statul roman nu provoaca razboaie civile sau atentate, oare nu pentru ca ele au fost excelent integrate si beneficiaza de toate drepturile legitime? Si chiar aceasta integrare reusita la noi nu ar putea fi luata drept model de catre statele occidentale care promoveaza de o jumatate de secol multiculturalismul, ajungand doar sa enclavizeze minoritatile, sa practice un segregationism dezastruos, in numele unei integrari ramase in continuare iluzorii?

Prioritatea statului roman este formarea constiintei istorice si identitare a cetatenilor sai. Nu are sens sa inventam noi si noi discipline, cand competentele acestora pot fi atinse in mod firesc in cadrul Istoriei, o disciplina a culturii generale, prin excelenta pluri‑, inter‑ si transdisciplinara.

In conditiile adoptarii noului curriculum, nu vedem cum analfabetismul functional, rodul a doua decenii de reforme, poate fi eradicat prin implementarea dogmelor corectitudinii politice. Asistam practic la o noua mankurtizare, la o noua tentativa de formare a omului nou, elevii fiind indoctrinati de timpuriu cu ideologia marxismului cultural. In aceasta opera de inginerie sociala, Istoria, Limba Romana si nou inventata Educatie Sociala au ajuns sa fie instrumentate ideologic.

Noul curriculum pentru gimnaziu este rupt de realitatea scolii, aduce indoctrinarea politica in invatamantul public, eludeaza componenta identitara si vine cu o mare intarziere. Ar fi fost de dorit un nou curriculum, pentru gimnaziu si liceu, temeinic regandit, mai ales ca au fost facute suficiente observatii si propuneri pentru necesarele revizuiri.

Acest curriculum, prin riscurile si amenintarile pe care le aduce, ar trebui prorogat. Prin Cantarea Diversitatii si formarea unui om nou, cu o constiinta multiculturala inaintata, un cetatean de nadejde al patriei fara identitate si istorie, se va ajunge la alienarea identitara a noilor generatii, la edificarea unui nou totalitarism. De aceea, a impune autoritar si arbitrar un curriculum unanim criticat, disfunctional, puternic ideologizat, pentru a fi implementat orbeste, reprezinta un risc major pentru educatie, securitatea nationala si viitorul acestei tari.

Prof. Constantin TOADER

Sursa: tribunainvatamantului.ro, adevarul.eu.

/0 Comments/by

PUNCT SI DE LA CAPAT. Catalin Berenghi isi anunta candidatura la Primaria Capitalei

PUNCT SI DE LA CAPAT. Catalin Berenghi isi anunta candidatura la Primaria Capitalei

N-a fost sa fie. La ora la care scriu aceste randuri, Catalin Berenghi adunase peste 190.000 de semnaturi, dar sub 200.000, deci mult prea putine pentru a mai putea schimba ceva, chiar daca au fost semnaturi PE BUNE. Totusi, daca stam sa analizam altfel, nu sunt chiar atat de putine. Catalin Berenghi a intrat in competitie cu 3 saptamani mai tarziu, din motive de „hartuire” politica: decizia juridica de recunoastere a sa ca lider al Partidului DAC i-a venit dupa ce incepuse demult campania de strangere a semnaturilor. Iar dupa ce, cu chiu, cu vai, a reusit sa obtina autorizatia pentru amplasarea corturilor, chiar in ziua aceea, Catalin Berenghi a primit citatie de la Politia din Suceava, pentru un dosar in care el ar fi condus fara carnet. Ceea ce nu era adevarat, dar a trebuit sa se duca. A pierdut, pentru aceasta diversiune electorala, inca o zi si o noapte.

A pierdut si intrarea efectiva in competitia pentru alegeri. A ramas cine „trebuia”, caci jocurile pentru putere se fac in afara si se joaca la toate capetele. Deci vom avea iarasi de ales, vorba lui Ioan Rosca, intre ciuma si holera.

Catalin Berenghi a fost batut („neregulamentar”), dar nu a fost invins. Infrangerea nu l-a demoralizat, dimpotriva, l-a indarjit caci, vorba lui Thomas Mann (parafrazat abuziv de Eugen Teodorovici), „vantul stinge focurile mici, dar le inteteste pe cele mari”. Sa nu uitam ca in aceasta lupta Catalin Berenghi a pierdut startul si a intrat in „ring” cu mainile legate. N-a avut niciun sprijin financiar de la vreun sponsor „patriot” (in timp ce „calificatii” au avut), iar el in jocuri de culise n-a acceptat sa intre. Sa nu uitam, de asemenea, ca a fost singurul care si-a asumat cel mai functional (si mai radical!) proiect de tara, CONSTITUTIA CETATENILOR, incercand sa duca mai departe visul neimplinit al marelui economist Constantin Cojocaru.

Si sunt chiar curios daca vreunul dintre candidatii ramasi in cursa are inspiratia (sau determinarea launtrica) sa-si asume acest proiect profund patriotic, conceput de niste specialisti romani patrioti. Uite, de exemplu, Theodor Paleologu, care e un intelectual rasat, de Sorbona, bun vorbitor etc., etc., cu suficient discernamant intelectual pentru a intelege valoarea si anvergura proiectului. Ca sa nu mai vorbim de capitalul electoral pe care si-l va adjudeca prin aceasta asumare. Pot sa pariez ca nu va indrazni sa-i pronunte nici numele, caci CONSTITUTIA CETATENILOR – proiect dedicat Romaniei si romanilor este… politically in-correct…

Pana una-alta, Catalin Berenghi face doua anunturi importante:

1. Va candida la Primaria Capitalei, pentru functia de primar general;

2. Imprena cu Mircea Serban, senior editor al publicatiei Cronica Viseuana (si colaborator al revistei CERTITUDINEA), cheama in judecata Comunitatea Evreilor din New York, vinovata, asa cum reiese dintr-un comunicat remis spre publicare de Mircea Serban, de „incalcarea legislatiei romanesti in constructii”, respectiv „ridicarea unui edificiu de cult (sinagoga), la Sighetu Marmatiei, fara ca la Primaria municipiului sa fi fost depuse si inregistrate actele impuse de legislatia romaneasca, asa cum sunt stipulate in legea nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii – republicata si actualizata in 2019, art. 1 (alin, 1 si 2)”, ceea ce „reprezinta un act de sfidare a suveranitatii patriei noastre, a Constitutiei Romaniei”.

Cat priveste proiectul de tara CONSTITUTIA SETATENILOR, revista CERTITUDINEA (dar si Revista România Culturală – n. red.) il va tine permanent in actualitate, asa cum o face de la primul numar, ca pe o candela care nu trebuie sa se stinga. Cine stie? – poate candela va deveni candva foc…

P.S.: Vom vedea, in zilele urmatoare, si numarul semnaturilor trimise prin Posta Romana, care vor sosi, evident, dupa termenul limita al depunerilor. Poate vom avea de tras si de aici niste concluzii…

Sursa: CERTITUDINEA, nr. 48, 2019.

/0 Comments/by
Catalin Berenghi, singurul candidat la presedintie care are curajul sa-si asume referendumul pentru Constitutia Cetatenilor

Catalin Berenghi, singurul candidat la presedintie care are curajul sa-si asume referendumul pentru Constitutia Cetatenilor

catalin berenghi, constitutia cetatenilor

Catalin Berenghi, singurul candidat la presedintie care are curajul sa-si asume referendumul pentru Constitutia Cetatenilor

„M-am saturat de atatea carpeli care au dus Romania in pragul disparitiei ca stat –declara Catalin Berenghi, in exclusivitate pentru CERTITUDINEA, in numarul trecut al revistei, nr 47. Totul trebuie resetat si singura solutie pe care o vad este scoaterea la referendum a Constitutiei Cetatenilor si a Legii Cojocaru. Romania a ratat o sansa uriasa, in 1990, cand a avut de ales intre Legea 15 (Legea Brucan) si Legea Cojocaru. A ales – cei care au „ales”! – Legea Brucan, prin care Romania a pierdut aproape tot. E timpul sa recuperam si asta nu se poate face decat prin CONSTITUTIA CETATENILOR. Iar singura solutie practica, rapida si directa de a o aplica este referendumul propus de Presedintele Romaniei, care are aceasta prerogativa. Deci, referendum pentru CONSTITUTIA CETATENILOR, dupa un an de informari si dezbatere publica, aceasta este promisiunea mea. Sa decida poporul. Si daca, si de data asta, va decide prost, inseamna ca chiar nu se mai poate face nimic. Dar, pana atunci, trebuie incercata si ultima solutie”.

Motivele care l-au determinat sa ia decizia de a candida la presedintie sunt aproximativ aceleasi care l-au determinat pe marele economist CONSTANTIN COJOCARU sa ia decizia de initia proiectul legislativ CONSTITUTIA CETATENILOR. De aceea, Catalin Berenghi e hotarat, in cazul in care ajunge presedinte, sa declanseze referendum pe aceasta tema. In speranta ca „palaria” nu e prea mare pentru el (pentru TOTI ceilalti candidati angajati in competitia electorala este mult prea mare!), CERTITUDINEA ii va acorda intregul sprijin. Catalin Berenghi poate deveni astfel port-drapelul unui proiect urias, la care au lucrat nume grele ale vietii publice din Romania. Iata, prezentate de el insusi pe pagina sa de Facebook, motivele (o parte din ele) care l-au impins pe fostul combatant din Legiunea Franceza sa intre in razboiul electoral:

– Intre 6-8 milioane de romani sunt plecati din tara, obligati sa munceasca departe de casele lor; unii sunt chiar membri ai familiei mele; una din urmari: peste 400.000 copii romani s-au nascut, in 2018, in afara Romaniei;
– Taierea padurilor cu acordul politicienior;
– Vanzarea pamantului catre straini (40% din pamantul romanilor este deja vandut strainilor);
– Exploatarea resurselor minerale de catre straini, cu acordul ultimilor 3 presedinti ai Romaniei;
– Tratarea poporului roman ca o populatie de lumea a treia (romanii nu mai pot produce nimic in tara lor!);
– Industria este pusa pe butuci, aproape inexistenta;
– Turismul: avem munte, mare, campie, delta, traditii si multe obiective UNESCO dar, din pacate, e incurajat doar turismul sexual;
– Agricultura: Romania era candva „granarul Europei”, iar astazi balariile, indolenta si pesta porcina inventata, domnesc peste tara noastra (NU MAI GASESTI O PAINE ROMANEASCA!);
– Sanatatea: ocupam detasat primul loc la imbolnavirile de cancer din UE; NU MAI AVEM NICI MACAR INDUSTRIA MEDICAMENTELOR ROMANESTI, CUMPARAM DE LA ALTII VACCINURI SI OTRAVA!;
– Invatamantul: candva performant, este astazi caracterizat de mii de scoli cu wc-ul in curte si fara aviz de functionare;
– Transporturile: flota navala s-a evaporat, transporturile aeriene sunt varza, iar celor feroviare li se astepta sfarsitul;
– Apararea: cu resursele si moralul la pamant;
– Justitie: judecatori, procurori, avocati implicati in protocoale si tot felul de combinatii, fraude si faradelegi. Acesti functionari de lux au pensii si salarii uriase, fara niciun fel de responsabilitate;
– Mediu: dispar zilnic zeci de hectare de padure, raurile sunt poluate zilnic cu diverse otravuri, sute de tone de gunoi sunt aduse din toata Europa pentru a fi incinerate la noi in tara;
– Apa: o platim la francezi;
– Curentul electric: il platim la italieni;
– Gazul: il platim la francezi si rusi;
– Benzina si motorina: la austrieci;

Romania este o tara extrem de bogata, iar poporul roman este harnic si mandru. A fost insa victima politicii de exterminare a intregii clase politice care ne-a condus in ultimii 30 de ani. Poporul are nevoie de un conducator credincios, care sa-si iubeasca tara si care sa stie sa-i redea demnitatea pe care o merita. Este ceea ce voi incerca sa fac eu.

UN AVERTISMENT DIN PARTEA LUI CATALIN BERENGHI!

„Atentie! Colectarea adeziunilor cu semnatura online este o capcana. Am fost la B.E.C. si m-am documentat. Mi-ar fi fost si mie de folos dar, din pacate, legea electorala nu permite asa ceva. ESTE ILEGAL. Aceasta diversiune are, probabil, scopul de a paraliza o parte din alegatori sau, si mai grav, de a folosi datele personale pentru alte liste de sustinatori. Faceti ceea ce am facut si eu: documentati-va!”

Descarca si semneaza pentru „Catalin Berenghi 

A consemnat pentru dumneavoastra, Miron Manega via Certitudinea.ro.

/0 Comments/by
Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564601152326{margin-bottom: 0px !important;}”]Nu stiu daca fotografia lui Klaus Iohannis a fost alaturata intimplator celei a lui Gheorghe Dinca din Caracal. Sau au fost puse impreuna dintr-un spirit de ironie. Esential este ca figurile celor doi se aseamana, in ciuda distantei enorme intre biografiile lor. Si totusi, nu pot sa nu observ aceeasi rautate in privire, aceeasi incruntare amenintatoare, aceeasi expresie de pinda si razbunare.

Mecanicul era un taciturn. Nu avea nici un dialog cu cei din preajma. Nu cred ca Iohannis dialogheaza cu cineva. Or asculta supus si slugarnic cind vorbeste cu politicieni mai importanti decit el (Donald Trump sau Angela Merkel), or priveste de sus si dispretuieste suveran. Mecanicul baga frica in angajati, in femeia de serviciu, in vecini, in copii. Iohannis ameninta si el. Domina prin frica, nu prin altruism si superioritate. Te ameninta continuu. Cu privirea, cu demiterea, cu rasturnarea. Si rabufneste ca taranoiul ajuns imparat. Povestea cu paltonul este mai ceva decit secventele din antologia filmului mut. Cei din jur trebuie sa se conformeze, sa execute, sa reduca lumea si tara la nivelul sau de intelegere. Atit pricepe,tot atit comanda. Propozitiile sale tradeaza, fie sadismul nedisimulat, fie o limba romana primitiva, scapata de sub jocul nuantelor.

„A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca” ramine exprimarea sa antologica dupa neclarificatul accident de la Colectiv. Si in acest caz l-a tradat limba romana? Sau blestematul de subconstient l-a dat in git? Nu stiu! Ramine psihanalistilor sa lamureasca toate aceste contorsiuni de om rudimentar ajuns la putere. Sunt convins ca nici acum nu stie ce a spus. Si de ce i se repeta prostia ca un citat din Ceausescu. Cei din prajma lui se tem sa-i spuna. Daca reactioneaza violent, ca mecanicul de la Caracal? Sa fi fost si „guvernul meu” tot o farsa jucata de limba sa romana cirpita? Sau este vorba de o alta tradare a subconstientului sau cu aere de imparat, dupa o operatiune menita a-i inunda sinele cu damfuri de satisfactie?

Duminica seara, cind Romania toata se chinuia in lacrimi si revolta, el s-a grabit sa se intorca din vacanta si sa ne arate suferinta si preocuparea. Caraghios, artificial, prefacut, ca si plutonul de zaltati tavaliti prin fata Internelor. Numai ca nu s-a dat si el cu sos de rosii pe falci si pe urechi. Ca sa ne trezim din soc, a gasit de cuviinta sa taxeze scaparea nefericita a primului ministru, legata de un nou referendum, ce risca sa devina mai des decit Craciunul si decit melodia preferata. Si ce ne-a spus inteleptul nostru cu dovleacul uitat pe plaja?

„Resping abordarea politicianista propusa de Guvernul Romaniei, care ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva este autorul moral al acestei tragedii.”

Oare Klaus Iohannis n-ar trebui sa coboare de pe soclul pe care se imagineaza ca sa poata vedea ca decaderea institutiilor, tensiunile din societate, neincrederea si razbunarea vin si din somnul sau de presedinte mono-mental si fara program? Ma gindesc si la orele de munca si la putinatatea gindirii sale!

Si ca sa bage frica in adversarii sai poltici si in cei care nu-l privim ca pe un pom de Craciun, a zis: „Va promit ca voi stringe o noua majoritate, dupa alegeri, care va face asta.”

Cum face presedintele o noua majoritate? Cu cosul dupa ciuperci? Ca Traian Basescu, recurgind si el la „solutia imorala”? Sau mai scoate 100 de dosare de la DNA si de la SRI si ii stringe cu usa pe oportunistii mai slabi de inger din PSD? Nu mi-am imaginat niciodata ca presedintele Romaniei este cel mai periculos vinator de parlamentari si ca face majoritati de parca ar gati niste cirnati cu varza.

Sau foloseste SRI-ul, ca si la campania electorala pentru prezidentiale? Sau mai explodeaza ceva si „dragi romani” ies in strada ca la Colectiv si ca la spectacolul anticoruptiei si de restul se ocupa baietii?

Nu stiu daca fotografiile celor doi au fost alaturate intentionat sau din greseala. Mie mi se pare ca seamana nu doar la figura. Si Dinca s-a dovedit un om violent, si Iohannis imi sugereaza un politician primitiv si arogant, capabil sa-si muste toti adversarii de beregata!

Sursa: cotidianul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by