Știri din cultura românească

Timeea Petrescu – un geniu la 12 ani printre cei mai inteligenti copii din lume

Are doar 12 ani si este una dintre valorile cu care Romania se poate mandri in toata lumea. Cu o inteligenta apropiata de cea a lui Albert Einstein, Timeea Petrescu a fost acceptata de curand in Mensa, organizatia oamenilor cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat, din care face parte doar 2% din populatia lumii.

Timeea Petrescu, originara din Craiova, care traieste in prezent alaturi de parinti la Londra, a fost acceptata de curand in organizatia Mensa, a oamenilor cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat, obtinand 162 de puncte la testul IQ, scrie cotidianul.ro.

De la varsta de 4 ani, cand a inceput si scoala, fata traieste cu parintii in Regatul Unit al Marii Britanii. Timeea a fost testata la scoala, la Mathematics & Sciences College Heathland, unde este in clasa a VII-a, iar parintii au primit rezultatul testarii in luna martie: 162 de puncte la testul IQ.

„A fost uimitor si de neasteptat ca are un scor IQ atat de mare. 140 puncte IQ este considerat a fi unul al unui geniu. Ea a obtinut 162 puncte la testul IQ. La testul respectiv au participat in prima etapa 40 de copii de clasa a VII-a si 50 de elevi la clasa a XII-a. Au trecut mai departe 7 copii, printre care si ea care a reusit sa treaca testul cel mai dificil si a fost acceptata in cadrul organizatiei Mensa”, a declarat, pentru corespondentul Mediafax, Florentina Petrescu, mama elevei.

Timeea a dat semne ca poate sa acumuleze repede un volum mare de cunostinte inca de cand era mica. Ea a inceput scoala la patru ani, stiind doar cateva cuvinte in limba engleza, invatate de la mama ei.

„Aici sistemul de invatamant este altfel. La trei ani fac gradinita si la 4 ani merg la scoala. Stia atunci doar cateva cuvinte in limba engleza dar dupa sase luni a vorbit fluent”, a povestit mama fetei.

Timeea are rezultate foarte bune la scoala si isi face temele foarte repede. Practic, in 30 de minute are totul pregatit pentru a doua zi.

„Are calificativul excelent la toate disciplinele, iar matematica este punctul ei forte. Nu ne ocupam de teme. Ea sta la scoala in intervalul orar 9.00-15.00 si vine cu temele si lectiile invatate. Pot sa va spun ca nu ii ia foarte mult sa se pregateasca pentru ziua urmatoare. Intr-o jumatate de ora rezolva cu temele scrise. Nici nu au foarte mult. De exemplu, la matematica au o problema sau doua de rezolvat pentru ziua urmatoare. Calitatile ei au fost observate si de profesorii de la scoala care au si recomandat-o pentru testarea IQ-ului de cei de la Mensa”, a mai povestit Florentina Petrescu. Adolescenta este mereu in cautare de informatii, citeste mult si invata limbi straine.

„Acasa ii place sa citeasca foarte mult. Citeste si noaptea. Este pasionata de tot felul de informatii despre Coreea de Sud si Japonia. Ca sa afle cat mai multe a inceput sa invete singura japoneza si coreeana. Deja citeste si scrie in aceste limbi. Ca sa invete a folosit tot felul de aplicatii de pe internet”, a explicat Florentina Petrescu.

Timeea locuieste la Londra impreuna cu parintii, care promoveaza produsele traditionale romanesti, ajunse, datorita lor, sa fie si pe placul englezilor.

Parintii fetei spun ca pe viitor Timeea vrea sa studieze la Oxford pentru a deveni psiholog sau avocat, iar drumul ei spre aceasta universitate de top pare a fi asigurat prin faptul ca a fost acceptata in Mensa, organizatia celor mai destepti oameni din lume.

Sursa: activenews.ro.

[vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mai usor cu „holocaustul” la romani! Ca nu mai tine.” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1554568640838{margin-bottom: 0px !important;}”]Din ce in ce mai multe articole si documente ies la suprafata legate de minciuna cu „holocaustul in Romania”. Minciuna continuata si intretinuta de propaganda unor agenti externi si evrei nepamanteni din perioada comunista pana astazi. Toti am crescut cu ea, incluzandu-ma si pe mine. Dar avem ocazia si datoria sa ne corectam cand avem marturiile in fata! Mai ales ale istoricilor. Ce sa mai, monser! „Istoria este scrisa de invingatori” spune un proverb faimos. Adevarat! Insa l-as modifica putin in: „Istoria este scrisa de profitori”. Avem contraargumente? Evident! Dintotdeauna au fost si tinute bine, sau unele au fost distruse (celebrele jurnale, documente de razboi ale lui Antonescu despre situatia evreilor din Romania – documente care au fost furate de sovietici dupa procesul lui Antonescu de la Moscova – sa-i mai intrebam daca le mai au? Oare?). Nu este nevoie. Avem altele. Practic avem ca marturii puternice, testamentul lui W. Filderman. Mai mult nu ne trebuie. Cam atat prieteni cititori, va las mai jos cu ce spune mai marele Ion Coja despre acest fapt. Sa vedem.

Definitia holocaustului: „In centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: barbati, femei, copii.”

Aceasta defintie am gasit-o pe site-ul Yad Vashem-ului, in urma cu cativa ani si am si comentat-o atunci. Am cautat-o din nou, la aceeași adresa: Yad Vashem, dar nu am mai gasit-o. E posibil sa nu fi stiut eu unde sa caut! Poate ma ajuta cineva…

In orice caz, definitia data de Institutul care poarta numele nemernicului de Wiesel, nu se potriveste deloc! Faptele petrecute in Romania, inclusiv in Transnistria, pe vremea lui Ion Antonescu, nu se incadreaza sub umbrela acestei definitii. Nu a existat in Romania nici o „decizie” a cuiva, cumva a lui Antonescu, de a ucide nu pe fiecare evreu, ci macar pe unul singur pentru „vina” de a fi evreu!

In actele si documentele ramase de la Maresal nici urma de o asemenea decizie!

Unii spun ca nici macar Hitler nu a legiferat o astfel de decizie!… Dar asta este o poveste care ii priveste pe germani, este o poveste care nu ne intereseaza decat in mod tangential!

Desigur, daca cineva va demonstra ca germanii nu au facut nici un holocaust, cade si acuzatia de holocaust adusa romanilor!

Daca se demonstreaza ca Maresalul nu a facut si nici macar nu a intentionat un holocaust impotriva evreilor, atunci acuzatia de holocaust adusa regimului nazist german se clatina rau de tot. Evreii au fost foarte imprudenti atunci cand ne-au acuzat de holocaust, desi stiau bine ca nu a existat asa ceva in Romania. Trebuiau sa-si dea seama ca romanii nu vor accepta o minciuna asa de gogonata! Romanii sunt mai greu de prostit decat nemtii sau americanii – vezi atacul cu avioane asupra Pentagonului și a Turnurilor Gemene.

Dacă impostorul de Crin – voi explica la un moment dat de ce il consider un impostor pe individ! – tine sa dea un aer de minima seriozitate initiativei sale desucheate, va trebui sa apeleze la o definitie luata din actele emise de Yad Vashem, institutia care detine autoritatea maxima pe acest subiect. O autoritate pe care eu, personal, nu i-o recunosc, dar asta nu are nici cea mai mica importanta juridica.

Or, între definția dată Holocaustului de Yad Vashem și definiția oferită de  Crin – ca mijlocitor al Comunitatii Evreiesti din Romania exista o diferenta enorma. Zice Crin, citandu-i pe autorii raportului Wiese, ca holocaustul inseamna „persecutia sistematica si anihilarea evreilor sprijinita de autoritatile si institutiile Statului Roman in teritoriile administrate de acestea in perioada 1940-1944”.

Ce inseamna „anihilare”? Cat priveste „persecutia evreilor”, daca iei in serios raportul acelor mincinosi care l-au alcatuit, ai putea spune ca Holocaustul a inceput pe vremea Babilonului! Si de atunci omenirea tot intr-un Holocaust o tine!… Nu s-au plans autorii Raportului ca evreii au fost persecutati in comunism, precum si mai inainte?! Asta inseamna ca holocaustul din Romania a durat decenii la rand, mai mult de un secol!

Dar mai ales nu are sens, in justitie, sa dau o definitie potrivita numai in Romania! Crima nu are determinari geografice sau etnice.

De asemenea, trebuia invocata o definitie data deja de altii, inainte de constituirea Comisiei Wiesel, iar numita comisie sa se bazeze pe acea definiție! E ca si cand ai pune la un loc, nedespartite, autoritatea legislativa si cea judecatoreasca sau executiva! Iar judecatorul sa scrie singur legea pe care urmeaza s-o aplice! Asta numai mentalitatea bolsevica, cominternista, e dispusa sa accepte!

Mentalitatea bolsevica si mintea imputinata de fumuri prezidentiale a fostului viitor…

A consemnat Ion COJA

Sursa: justitiarul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553797502564{margin-bottom: 0px !important;}”]Daca romanii suntem pasionati de cumparaturile la mall, de ce nu ar exista si un mall dedicat produsului taranesc, si-au spus fermierii, mestesugarii si micii procesatori din Tara Fagarasului si nu numai. Pana acum deja 120 de producatori s-au inscris pe site-ul malltaranesc.ro, magazinul online infiintat in cadrul unui proiect al Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Muzeul de Etnografie Brasov a fost gazda lansarii site-ului malltaranesc.ro. De aici putem cumpara nu doar mezeluri sau produse lactate, dulceturi sau bauturi, pregatite in mod traditional in gospodarii, ci si produse mestesugaresti.

„Avem o istorie vie, care inca traieste prin fiecare mestesugar, prin fiecare artizan care ciopleste, picteaza sau coase simbolurile invatate de la strabuni. O istorie pe care vrem sa o ducem mai departe si sa o lasam nepotilor si stranepotilor nostri. De aceea, ne-am propus sa facem infrastructura necesara stabilirii legaturii intre producatorul autentic si piata, intre mediul rural si cel urban, sa facilitam intalnirea cererii si ofertei. De aceea, punem la punct cea mai mare baza de date de producatori autentici, cea mai mare baza de date de produse mestesugaresti si agroalimentare traditionale”, spune Mihai Mihu, cel care a initiat acest proiect, in cadrul Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Iata ce ofera concret mestesugarilor si taranilor autentici: un shop online unde sa-si poata prezenta produsele, iar daca acestia nu au cunostintele necesare, le asigura asistenta tehnica, invitatii la targurile pe care le va organiza si promovare catre piata nationala si internationala (anumite descrieri ale unor produse vor fi traduse in engleza). Mai mult, trebuie precizat ca toate facilitatile prezentate anterior nu presupun vreun cost din partea taranilor sau mestesugarilor.

Produsele vor avea pe ele si un QR Code, care pot fi scanate cu smarphone-urile, si care prezinta informatii despre producator. Mai mult, astfel de QR Code-uri vot fi afisate si la poarta gospodarului care vinde produse traditionale.

Din judetul Brasov, cei mai multi gospodari care s-au inscris pe acest portal sunt din Tara Fagarasului, in speta din Grupul de Actiune Locala „Rasaritul Tarii Fagarasului”, din care fac parte localitatile Comana, Parau, Sercaia, Harseni, Sinca Noua, Holbav si Mandra. In prezent, malltaranesc.ro are peste 120 de producatori, dintre care 50 Tara Fagarasului, iar restul sunt producatori de la Mehedinti pana la Suceava si din Constanta pana in Maramures, a precizat Mihu.

Vicepresedintele GAL „Rasaritul Tarii Fagarasului”, primarul Viorel Grusea, spune ca, prin acest tip de comert, „taranul va primi pretul corect pentru produsele lui – de exemplu pentru un litru de lapte de vaca primesc de la industriasi 40 de bani pe litru si stim cu totii cat costa pe rafturile magazinelor. Pe de alta parte va fi un comert civilizat si cu siguranta produsele vor ajunge la consumator cu pretul real pentru ca nu mai trec pe la intermediari. Este primordial pentru dezvoltarea comunitatilor noastre si de aceea am si sprijinit cu tot ce se poate si voi sprijini si in continuare acest proiect. In maximum un an dorim sa avem propriile magazine de desfacere in toate orasele mari din judetul Brasov”, a spus Grusea.

Sursa: stirilernl.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553619919623{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi obiective de atractie turistica in zona Polovragi. Autoritatile au in plan sa refaca vechile colibe dacice in zona. Au primit deja avizul Ministerului Culturii si primele asezari vor fi refacute chiar din acest an.

Autoritatile locale din comuna Polovragi au planuri mari in ceea ce priveste dezvoltarea turismului in zona. Dupa ce problema cu administrarea Pesterii Polovragi s-a rezolvat, primarul are acum in plan sa largeasca ideea taberei de sculptura. In zona vor aparea vechile colibe dacice care atrag ca un magnet turistii. „Este spre final un proiect tehnic pentru acea tabara de sculptura cu simboluri dacice. Urmarim ca acest proiect sa se deruleze pe 10-15 ani pentru a pune in valoare istoria localitatii. Se stie ca pe piatra Polovragiului, deasupra Pesterii Polovragi, a functionat in secolele I-II Inainte de Christos si s-a atestat in urma sapaturilor arheologice, o asezare dacica fortificata. Este in zona ariilor protejate aceasta asezare. Am purtat discutii la Ministerul Culturii vizavi de interventia noastra si ni s-a spus ca putem face o punere in valoare constand intr-o refacere a imprejmuirii si a unor colibe dacice. Reusim in felul acesta sa aducem la lumina valorile istoriei localitatii. De asemenea, intentionam ca in acest an sa punem in opera o coliba dacica, dar si alte piese care sa scoata la lumina ocupatiile dacice, dar si momente din viata spirituala a inaintasilor nostri”, a declarat primarul Gheorghe Epure.

Iluminat ambiental

Primarul mai are in plan si realizarea iluminatului ambiental pana in zona Cheilor Oltetului. Gheorghe Epure sustine ca are in plan reamenajarea zonei astfel incat turistii sa aiba parte de tot confortul. „Procedam acum la achizitia unei toalete ecologice la intrare in Cheile Oltetului. Este un modul monobloc cu trei cabine, una pentru barbati, una pentru femei si persoane cu dizabilitati. Am dat in lucru amenajarea unei parcari si a unei toalete in poiana manastirii, precum si amenajarea drumului de acces spre pestera. O sa vedem in ce masura ni se va permite interventia in interiorul pesterii pentru un iluminat adecvat si punerea in valoare a tuturor obiectivelor de acolo. Ma gandesc ulterior la un iluminat ambiental nu numai in partea de nord, ci pe intreg tronsonul de la drumul national pana la Manastirea Polovragi si pana in spatele Cheilor Oltetului. De asemenea, am dat in lucru studiul de fezabilitate pentru apararea de caderi de pietre cu plase tensionate dinamic”.

Sursa: igj.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551806953304{margin-bottom: 0px !important;}”]

Rechizitoriul unei infractiuni de inalta tradare si de subminare a economiei nationale.

Cum au creat conducatorii BNR poporului roman un prejudiciu de peste 40 de miliare de euro.

Rezervele internationale ale unei tari reprezinta bani economisiti, pusi de o parte de catre statul din tara respectiva pentru a fi folositi in situatii de urgenta in viitor.

Sunt numite rezerve internationale pentru ca banii respectivi sunt folositi pentru plati catre persoane fizice sau juridice din afara tarii, fiind reprezentati de aur sau de valuta, adica bani ai altor tari, dar recunoscuti si acceptati ca mijloace de plata pe plant international.

In prezent, mai exact la data de 31.12.2017, ultima data pentru care dispunem de informatii complete, publicate de catre BNR, valoarea rezervelor internationale ale Romaniei este de 37,1 miliarde de euro, formata din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro, si o rezerva valutara de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutara este formata din depozite, la vedere sau la termen, in valoare de 10,2 miliarde de euro, restul de 23,3 miliarde de euro fiind reprezentate de „hartii”, adica valori mobiliare, obligatiuni, bonuri de tezaur etc., emise de guverne straine sau institutii financiare internationale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, imprimuturi acordate de Banca Nationala a Romaniei, unor guverne straine sau unor institutii financiare internationale.

In ultimii 18 ani, adica in perioada 2000 – 2017, Banca Nationala a Romaniei a avut la dispozitie pentru constituirea rezervelor internationale ale Tarii suma de 34 miliarde de euro. Daca ar fi folosit acest bani nu pentru cumpararea de „hartii”, pentru acordarea de imprumuturi unor guverne straine si unor institutii financiare internationale, ci pentru cumpararea de aur, la sfarsitul anului 2017, rezerva de aur a Romaniei nu ar mai fi fost de 103,7 tone ci de 2203,7 tone.

Amintesc faptul ca Elvetia, o tara cu 8 milioane de locuitori, are o rezerva de aur de 1040 tone, care explica si puterea, si stabilitatea francului elvetian, si extraordinara putere economica a acestei tari.

La pretul folosit de BNR pentru stabilirea valorii celor 103,7 tone de aur, de 35,3 milioane de euro pe tona, valoarea celor 2100 tone de aur care ar fi fost cumparate in ultimii 18 ani este de 74,1 miliarde de euro. Daca din aceste 74,1 miliarde de euro scadem valoarea „hartiilor”, de 33,5 miliarde de euro, aflam valoarea prejudiciului creat de BNR poporului roman, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, prejudiciu care este de 40,6 miliarde de euro.

Voi prezenta, in numarul urmator al revistei CERTITUDINEA, calculul detaliat al acestui imens prejudiciu, pe care il voi pune la dispozitia publicului, dar si a procurorilor Tarii…

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicand regula de trei simpla si legea penala din SUA, rezulta ca, pentru prejudiciul creat de BNR, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, ar trebui o condamnare de 6550 de ani de inchisoare, ramanand ca judecatorii sa hotarasca daca „acorda” acesti ani de inchisoare Guvernatorului BNR, sau ii repartizeaza pe membrii Consiliului de Administratie al BNR din perioada in care s-a produs prejudiciul, in functie de pozitia si salariul fiecaruia.

Ma opresc deocamdata aici, cu precizarea ca in numarul urmator voi prezenta pe larg si in detaliu masurile antinationale si consecintele dramatice pentru Romania ale politicii tradatoare a BNR. Voi detalia, de asemenea, despre sansa ratata (sau intentionat „ratata”) ca leul romanesc sa devina una dintre cele mai stabile si mai puternice monede nationale ale lumii si, de asemenea, despre marea gogorita a repatrierii rezervelor de aur, prin proiectul de lege anuntat de Liviu Dragnea si Serban Nicolae.

In sfarsit, voi prezenta si solutiile constitutionale care ar pune ordine in administrarea rezervelor internationale ale Tarii, care ar readuce Banca Nationala a Romaniei sub controlul si in slujba poporului roman.

Sursa: CERTITUDINEA, nr. 34, 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – Minunatele banci din Romania fac profituri fara finantarea economiei” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551600453546{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa ce Guvernul a avut ideea introducerii „taxei asupra lacomiei” bancilor, numita apoi oficial taxa asupra activelor (pentru ca avea sa fie calculata asupra activelor, care in cazul bancilor sunt constituite de creditele acordate de catre acestea), s-a declansat o intrecere intre mesajele trimise in spatiul public de catre initiatori de justificare motivationala a demersului si bombardamentul contraargumentarilor din partea bancilor si menestrelilor acestora vizand delegitimarea taxei prin pretinsa lipsa de temei, prin „ororile” economice pe care le-ar produce si, ce sa vezi!, chiar prin victimizarea ridicola a stapanilor din ecuatie, respectiv a „bietelor” banci.

In valtoarea intrecerii s-a apelat, si de o parte si de alta, la diverse scormoneli in maruntaiele bancare, mai putin scoase la bataie in mod uzual in spatiul public si oricum necunoscute de cei fara implicare in domeniu, care constituie majoritatea. Ceea ce stim in mod curent este ca bancile onoreaza depozitele cu dobanzi derizorii, injositor de mult sub rata inflatiei, ca deci tinandu-ti banii la banca esti in pierdere, si ca, dimpotriva, daca e vorba sa iei un credit de la banca, dobanda este exorbitanta, pascandu-te riscul de a ramane fara pantaloni.

Dupa mine, era de ajuns sa se stie chiar si numai atat, caci aceasta era esenta si era suficient pentru o parere adecvata despre bancile din Romania! Nu se stie exact din ce motiv – fatalism fata de soarta sau prostie pura – acest fapt esential era ca si acceptat, in masura in care nimeni nu reactiona cu ceva: nici autoritatile sa se opuna cumva jafului (caci despre jaf este vorba, bancile practicand dobanzile respective prin abuz de monopolul detinut in domeniu), nici oamenii de rand sa recurga la cat mai putine credite, singura modalitate de a se feri de a fi jefuiti in conditiile in care autoritatile girau jaful prin inactiune. Pe frontispiciu trona figura eternului guvernator al Bancii Nationale fraudulos autointitulate a Romaniei, care permitea abuzul de monopol de o asemenea amplitudine din sistemul pe care il parohia, fara ca cineva sa-l conteste, cu toate ca mereu mai multi intelegeau ca eternitatea sa in functie se datora nemijlocit tocmai faptului ca permitea un astfel de abuz intr-o activitate in care de o parte sunt bancile, practic toate reprezentand stapanul strain al tarii, si de cealalta parte salahorii romani, fie ei indivizi sau firme.

Cand maruntaiele bancare au fost puse pe masa sau pe tapet au inceput sa se afle nu doar dimensiunile jafului, ci si ustensilele ca si diversiunile cu care este operationalizat. S-a aflat, de pilda, ca, la dobanzile abominabile percepute la creditele acordate, bancilor le este de ajuns sa-si recupereze doar vreo 20% din acestea pentru a-si vedea returnati banii avansati, putandu-si permite ca, in majoritatea lor, creditele nerecuperate sa fie vandute apoi la numai 10-15% din valoare ca neperformante, incasarile din acestea constituind castig net. S-a mai putut afla ca neperformantele se vand inregistrandu-se in contabilitate drept cheltuieli deductibile, fiind suportate astfel pe seama statului, adica de catre noi toti, aflati in nici o legatura cu problema! Si mai rau ca, provizioanele constituite pentru eventualitatea nerecuperarii unor credite se fac tot ca deductibilitati fiscale pe seama statului, in timp ce, daca creditele sunt ulterior recuperate, castigurile raman la banci. E tare, nu!

In asemenea conditii, argumentele aruncate in spatiul public de catre banci sau menestrelii lor despre impactul taxei pe active bancare sunt absolut ridicole. Bancile se plang demagogic de plati care vor exista doar daca va cadea drobul de sare, caci taxa ar urma sa intervina numai daca ROBOR-ul depaseste 2%. Daca nu depaseste, ar urma sa nu se plateasca nimic. Taxa cel mult ar incerca sa contracareze incarcarea suplimentara a actualelor absolut fabuloase dobanzi la credite, care are cu totul alte cauze, pe care taxa nu le ataca in vreun fel, neafectand-o cu nimic. Taxa este proasta dar nu din motivele invocate de banci, ci din motivul ca nu ataca fondul problemei!

Rar insa au putut fi auzite atatea ciudatenii sau idiotenii de-a binelea pe tema cu pricina! Caci este vorba de ocoliri cu buna stiinta ale incalificabilei existente a unor anomalii si de raul pe care l-ar face eliminarea unor anomalii si mai mari. Cum poti tu sa spui ca taxa, afectand profiturile bancare, va bloca creditarea economica din Romania si deci dezvoltarea acesteia cand realitatea – evidentiata de statisticile nimanui altcuiva decat ale Bancii Nationale zise a Romaniei – arata ca bancile aproape nici nu finanteaza, ba s-ar putea spune aproape deloc, economia din Romania?! Toata, dar absolut toata economia straina din Romania, care detine peste jumatate din cifra de afaceri si ocupa vreo 30% din forta de munca ocupata in Romania, nu se finanteaza deloc de la bancile straine din Romania.

Caci ar fi nebuna la cap s-o faca la dobanzile aiuritoare percepute de aceste banci. O face apeland la aceleasi banci, dar la mamele lor din strainatate, care dau credite cu dobanzi normale. Aceste finantari formeaza grosul datoriei externe considerate a Romaniei, caci este contractata de pe teritoriul Romaniei. La randul ei, economia romaneasca din Romania, care ocupa 70% din forta de munca si da doar jumatate din cifra de afaceri – mai precis peste 90% din firmele inscrise juridic in Romania – abia daca se finanteaza de la bancile din Romania! Este vorba de o finantare care nu reprezinta decat 8% din total! Peste 80% din firmele respective n-au apelat vreodata la un credit bancar. 97% din acestea sunt considerate nebancabile de catre chiar bancile respective. Si cu 8% si fara 8% din total este absolut acelasi lucru! Economia cu capital romanesc se finanteaza din ce poate genera la nivel propriu (autofinantare) sau, daca nu poate, apeleaza la „fratii“ din sistem, adica la furnizori. Creditul furnizor este cel mai mare finantator al economiei cu capital romanesc. Bancile straine si de-ar pleca n-ar avea cu ce afecta economia cu capital romanesc! Amenintarile in domeniu ale bancilor straine sunt baliverne! Prostii pentru fraieri!

Problema este alta. Orice masuri de retorsiune ar adopta bancile straine din Romania, acestea n-ar putea face cine stie ce rau economiei din Romania, pur si simplu pentru ca bancile straine din Romania n-au aproape nici o legatura cu finantarea economiei din Romania. Nici economia romaneasca, nici economia straina din Romania! Bancile au legatura cu altceva: cu statutul de colonie al Romaniei, statut al carei placa turnanta o constituie. De aici va izvori si replica bancilor (despre aceasta saptamana viitoare).

Sursa: romanialibera.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Miron Manega – „CERTITUDINEA”, intre imposibila unire si patriotismul unui homosexual

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Miron Manega – „CERTITUDINEA”, intre imposibila unire si patriotismul unui homosexual” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551552721136{margin-bottom: 0px !important;}”]CERTITUDINEA este o publicatie in care aproape nimeni n-a crezut. Nici prietenii, nici dusmanii, nici colegii de breasla, nici distribuitorii de presa. In cel mai bun caz a fost primita si privita cu oarecare compatimire: „Uite-l si pe asta! Saracul! Presa se stinge si el scoate o revista de «antichitati». Tara arde si baba se piaptana. Cine crede ca o sa-l citeasca?”. Realitatea i-a contrazis. CERTITUDINEA a intrat miraculos pe piata, contrazicand cele mai sceptice previziuni, foarte indreptatite de altfel. Caci iata, in Bucuresti, anul trecut, s-au mai inchis doua tipografii rotative. Nu mai aveau ce tipari…

Revin… Nu stiu cum, nu stiu de ce (de fapt, acum stiu, caci intuitia inceputului a devenit „certitudinea” faptului), dar revista si-a gasit singura cititorii. Rapid, consistent si aproape inexplicabil…

A urmat etapa a doua a acestei aventuri editoriale: nemultumirile semnatarilor carora nu le convenea vecinatatea unor alti semnatari, pe care-i considerau securisti, masoni, pro-rusi, pro-americani, pro-europeni etc., in orice caz vanduti cuiva sau agenti ai altcuiva. Reprosurile veneau si dintr-o parte si din alta. Slava Domnului ca, la CERTITUDINEA, sunt singurul decident. Am continuat sa-i public pe toti, indiferent daca erau de stanga, de centru sau de dreapta, ortodocsi, catolici, baptisti, atei, „masoni”, „criptocomunisti”, „kaghebisti”, „antisemiti”, „fascisti”, „legionari”, eu insumi fiind unul dintre ei, dupa cum am aflat din targ.

Mi-am dat seama, cu mahnire, ca toti nationalistii romani sunt impartiti in triburi. Toti isi iubesc tara si natia, dar fiecare vrea sa impuna tuturor celorlalti reteta lor de iubire. Iar cine nu accepta „reteta”, automat e un dusman sub acoperire. Vorbesc de cei care-si iubesc in mod REAL identitatea, nu de cei infiltrati, care mimeaza romanismul pentru a-l detona.

Eu nu stiu si nici nu ma intereseaza, in contextul acestui demers, cine-i de stanga sau de dreapta, nici cine-i „mason”, „criptocomunist”, „kaghebist” sau „legionar” etc. , si nici cine detine „reteta” perfecta a romanismului (care cred ca nici nu exista), dar stiu ca fiecare isi iubeste intr-un fel anume tara. Si ca toate aceste „feluri”, adunate la un loc, ar putea constitui o „harta” cvasicompleta a unui romanism functional si regenator. O forta colosala, daca aceste „feluri” s-ar uni si ar atinge masa critica.

Dar te pui cu romanii? Sunt geniali individual, dar handicapati impreuna. Aceasta este marea vulnerabilitate a natiei: dezbinarea funciara, genetica. Romanii sunt fara rival in a sesiza defectele, diferentele si inadvertentele celorlalti, dar sunt „orbi” in a vedea ceea ce i-ar putea solidariza si, mai ales, incapabili sa-si dea mana in numele a ceea ce au comun. Au existat totusi, in istorie, cateva momente de „fuziune nucleara” a romanismului, asa cum a fost momentul 1918, ceea ce ar putea constitui „rampa de lansare” a unei noi incercari.

De aceea, am luat decizia, prin CERTITUDINEA, sa realizez un fel de Romanie reintregita „editorial”, in care sa gazduiesc voci si personalitati care n-ar accepta sa stea impreuna la aceeasi masa. Fiecare este un petic dintr-un intreg sau o caramida dintr-o constructie frumoasa, distrusa de altii, cu complicitatea sau inconstienta noastra. M-am gandit sa adun toate peticile sau caramizile disparate si sa le lipesc. De aceea sunt atatea voci in CERTITUDINEA. Niciuna n-are exclusivitate, dar impreuna formeaza un cor. Am aplicat, recunosc, un fel de „cenzura” programatica, alegand acea parte de mesaj sau de atitudine a fiecaruia, compatibila si rezonanta cu acelasi sistem de valori invocat de fiecare (dar tradat de fiecare, in numele diferentelor). Am luat in considerare afinitatile, nu delimitarile, acestea din urma fiind extrem de virulente, uneori.

Eu nu cred ca la Marasesti, in transee, militarii romani aveau, toti, aceleasi convingeri politice sau culturale. Dar acolo, in transee, la cateva sute de metri de liniile germane, toti au actionat la unison. Rezultatul final a fost Romania Mare. Disputele, diferentele, delimitarile, sunt atitudini rezonabile si constructive pe timp de pace. In timpul luptei insa, sub tirul inamicului, trebuie sa fii nebun sau inconstient sa respingi solidaritatea camaradului, pentru ca are alte convingeri politice sau e de alta religie decat tine.

Un om pe care-l pretuiesc foarte mult, Ioan Rosca, unul dintre cei mai consistenti, dar si cei mai radicali colaboratori ai revistei, mi-a adresat, la un moment dat, niste vorbe care m-au emotionat: „Domnule Manega, dumneavoastra ati vrut sa faceti o revista si v-a iesit un steag… Daca textele mele apar in revista alaturi de cele ale lui… X, asta mi se pare o performanta. S-ar putea ca dumneavoastra sa fiti cel care are dreptate”. Am retinut aceste cuvinte ca pe o validare la un inalt nivel de exigenta – si extrem de importanta pentru mine! – a acestei „utopii pragmatice” care este CERTITUDINEA. Si tot el, intr-o alta discutie, mi-a pus, stiindu-mi convingerile, o intrebare care m-a descumpanit: „Pana unde merge limita de intelegere si de acceptare a unui dialog civilizat? Dumneavoastra, de pilda, ati accepta patriotismul unui homosexual?”

N-am raspuns imediat, pentru ca nu era o intrebare obisnuita, la care sa raspunzi spontan, si marturisesc ca niciodata nu-mi pusesem problema patriotismului in astfel de termeni. Ma confruntam cu propriile mele dogme si prejudecati, induse de propriul meu sistem de valori. Am constatat insa, cu satisfactie, dupa cateva momente de reflectie, ca raspunsul interior era DA! Chestiunea nu avea nicio legatura cu atitudinea mea publica privind familia traditionala si nici cu problema in sine. Sunt doua teme net distincte, cu intrebari si raspunsuri specifice…

Da, CERTITUDINEA este un fel de steag de lupta. Suntem in transee, pe linia intai, si asupra noastra se trage din toate partile. Daca nu luptam impreuna, MURIM!

A consemnat pentru voi, Miron Manega, in CERTITUDINEA nr. 33, 2019.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

Mesajul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania catre intreaga breasla

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mesajul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania catre intreaga breasla” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547925647882{margin-bottom: 0px !important;}”]Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania a luat act cu profunda ingrijorare de decizia Consiliului National al Audiovizualului care, in baza paragrafului 2 din articolul 3 al Legii Audiovizualului nr. 504/2002 („Toti furnizorii de servicii media audiovizuale au obligatia sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor”), a silit postul Realitatea TV sa-si opreasca emisia obisnuita pentru 10 minute. De asemenea s-au luat in considerare paragrafele 4 si 5 din articolul 40 din Codul de reglementare al audiovizualului: „(4) Moderatorii programelor au obligatia sa solicite ferm interlocutorilor sa probeze afirmatiile acuzatoare, pentru a permite publicului sa evalueze cat de justificate sunt acestea. (5) Moderatorii, prezentatorii si realizatorii programelor au obligatia sa nu foloseasca si sa nu permita invitatilor sa foloseasca un limbaj injurios sau sa instige la violenta”. A fost indicat si punctul 1 al articolului 34 din acelasi document, „orice persoana are dreptul la propria imagine”.

Stimati colegi ziaristi de pretutindeni, membri sau nemembri ai UZPR,

Traversam una dintre cele mai nefaste perioade din istoria noastra. Lipsa de solidaritate a breslei jurnalistilor, vulnerabilitatea la care ne-am expus treptat-treptat, aproape fara sa ne dam seama, prin compromisurile unora dintre noi fata de mediul economic sau politic (care, de regula, se intrepatrund), aversiunea reciproca intre toate trusturile de presa, care a generat aversiuni si ostilitati la nivel individual, ne-au adus pe toti aici, adica in imposibilitatea de a ne proteja profesia si breasla. Legile impotriva presei sunt formulate perfid, astfel incat, oricand, o putere decidenta a statului, inclusiv Consiliul National al Audiovizualului, sa ne poata sanctiona sau chiar interzice, in pofida si impotriva dreptului constitutional la libera exprimare.

Sa ne amintim, pastrand proportiile istorice, de un caz similar, petrecut in data de 28 iunie 1883, cand cea mai puternica si mai autorizata voce publica a vremii, ziaristul Mihai Eminescu, a fost bagata in camasa de forta. A fost un asasinat civil. Ca o ironie a sortii, dar si ca o lectie atemporala de etica jurnalistica, in aceeasi zi, 28 iunie 1883, aparea in TIMPUL, ultimul articol scris de Eminescu in aceasta publicatie, articol in care marele ziarist vorbea despre libertatea presei si a jurnalistului, luand apararea unei publicatii straine care aparea in Romania: „L’Independence roumaine”. Acest ziar, care „indraznise” sa critice guvernul, fusese interzis iar patronii expulzati din tara. Ziaristul Eminescu nu avea nicio legatura directa cu acest ziar si niciun interes personal de a-i sustine cauza.

Si totusi, dintr-un impuls moral si profesional extrem de rar in zilele noastre, si-a riscat propria libertate, luindu-i apararea. „Contra presei si jurnalistului a catat regimul sa recurga la acte de rasbunare – scria Eminescu in articolul respectiv. Si asa, dupa ce ca a intentat proces de presa, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat sa formuleze acuzatiune speciala contra neregularitatilor de la zisul credit; dupa ce ca, in acest proces de presa, a catat sa sustraga pe jurnalist de la judecatorii sai naturali, juratii, si l-au tarat dinaintea «tribunalelor» guvernului, recomandand acestora sa se declare competente si recompensand pe magistratii care au avut lipsa de scrupul pentru justitie si s-au supus trebuintei regimului; acum a mers cu iuteala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adica fundatorul foii francese «L’Independence roumaine», pentru ca acesta este strain neimpamantenit inca. In cazul de fata guvernul, care este evident ca a voit sa loveasca in existenta jurnalului «L’Independence roumaine», s-a folosit de o lege decretata de dansul acum doi ani, si care priveste petrecerea strainilor in tara”.

Si iata cum „nationalistul”, „xenofobul”, „antisemitul” ziarist Mihai Eminescu (care, in realitate, era acuzat, in timpul vietii, pe de o parte, ca este antisemit si protector al evreilor, iar pe de alta parte ca e cosmopolit platit de straini) s-a constituit in „parte civila” si morala a profesiei sale, luind apararea unui ziar concurent. „Dar credem ca nu este nevoie a argumenta mult – isi incheia Eminescu articolul – , spre a convinge despre urata pornire a guvernului asupra presei. Trebuie sa-l asteptam de acum la alte masuri si mai odioase, pentru ca panta este alunecoasa si nu are piedica pana-n prapastie.

Cat pentru presa, am putea sa-l asiguram pe regim ca, oricat de cumplite ar fi actele sale de razbunare, nu va fi in stare nici el a abate unele caractere tari ce se gasesc intr-insa, si teama ne e ca, cautand victoria peste tot, va pierde si pe cea deja castigata, in monstruoasa sa pornire de a-si subjuga si presa”.

A fost un mesaj profetic, de o halucinanta actualitate. De aceea Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lupta de ani de zile in Parlamentul Romaniei pentru a impune pe cale legislativa declararea zilei de 28 iunie ca zi „canonica” a ziaristului roman. N-am reusit inca (si din lipsa de solidaritate a breslei pentru acest demers), dar n-am renuntat…

Stimati confrati,

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lanseaza apelul catre toti ziaristii din Romania, membri si nemembri ai UZPR, din toate organismele de comunicare (presa scrisa, audiovizual, presa online) sa renunte la sentimentele si resentimentele personale, de grup sau de trust si sa se solidarizeze cu colegii nostri de la Realitatea TV. Aparandu-i pe ei, pe noi ne aparam. Iar ceea ce li se intampla lor azi, ni se poate intampla oricand noua. Iar lumea are inca nevoie de vocile noastre.

UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – Oficializarea statutului de ­colonie al Romaniei devine presanta ­pentru capitalul strain” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547831149171{margin-bottom: 0px !important;}”]In ciuda caracterului lor exceptional – atat prin continut, cat si prin unicitatea promovarii lor intr-o tara care s-a remarcat, din pacate, doar printr-o obedienta frizand ridicolul –, masurile antiabuz de monopol adoptate de coalitia PSD-ALDE au sanse mici de reusita.

Asta pentru ca ating capitalul strain, deoarece acesta, si nu altcineva, s-a asezat, prin presiuni si impuneri de conditii, in fotoliul domeniilor care ofera posibilitati de abuz de monopol si il practica jenant de la instalare, dovedind ca tocmai de aceea a vizat de la inceput domeniile cu pricina. Capitalul strain va replica! Nu este un termen prea potrivit. De fapt, se va razbuna, in virtutea obligatiei colonialiste pe care si-o asuma de a-i pedepsi pe cei ce indraznesc sa nu-i cante osanale. Lupta este complet inegala: de o parte, guvernul, cat l-o tine Dumnezeu, fara nicio putere efectiva, de cealalta parte capitalul strain, care a preluat sub control toate punctele si parghiile strategice din economie, transformand Romania intr-o colonie si tratand-o ca atare. Guvernul nu va avea sa lupte doar cu vizatele companii din domeniile unde se practica la greu abuzul de monopol, ci cu toata floarea cea vestita a intregului Apus.

Caci, dupa ce a preluat cele trei domenii monopoliste (resursele naturale, distributiile de energie si bancile), restul economiei s-a prabusit ca popicele la picioarele sale. Iar acum, de fapt, detine tot! Guvernul care va alege sa se lupte va trebui s-o faca cu intregul moloh al capitalului strain, care este neunitar doar cand este vorba de interesele disjuncte ale componentelor sale, dar care este coeziv cand este vorba de a pune cu botul pe labe vreo colonie recalcitranta.

Daca-l vor tine baierele si nu va da inapoi, guvernul va trebui inevitabil sa extinda aria luptei, ceea ce-l va pune in conflict cu intreg capitalul strain din Romania, mai ales ca nedreptatile comise de acesta din urma in Romania sunt incalificabile, iar unele din ele le intrec chiar si pe cele de abuz de monopol, singurele vizate deocamdata.

In mod obiectiv, nu vor putea fi trecute cu vederea, de pilda, externalizarile de profituri fara fiscalizare, desfasurarea de activitati cu pierderi false si altele asemenea, care constituie grosul furtului (caci trebuie sa-i spunem pe nume!) pe care-l deruleaza capitalul strain in Romania! Si despre care doar se vorbeste pana acum, niciun fel de masuri de contracarare nefiind luate.

Nu este greu de a identifica replica – de fapt, mai bine spus razbunarea – capitalului strain. Acesta n-are ce face economiei cu capital romanesc, pe care s-ar putea crede ca ar viza-o inainte de toate, pur si simplu pentru ca a distrus-o deja de mult. Nu o vor mai finanta bancile straine care fac jocurile in Romania?! Si asa n-o finanteaza, iar cu doar cele 8 procente cu cat contribuie la finantarea ei se poate foarte bine si fara! Iar de va limita extractia de gaze offshore (ca replica la plafonarea tarifelor de vanzare), prin amanarea investitiilor in exploatare, nimic altceva nu poate fi mai minunat!

Si asa Romania nu se alege mai cu nimic din gazele lasate de Dumnezeu romanilor, incat ar fi o blagoslovire ca zacamintele sa ramana cat mai intacte in asteptarea tot de la Dumnezeu a unor vremuri mai bune! Si atunci capitalul strain isi va varsa paraponul pe populatie prin fortarea unor tarife mai mari la tot ceea ce ajunge la aceasta fara ca guvernul sa poata face ceva, respectiv preturile la carburanti (fixate de cele patru companii cu pozitii dominante pe piata, toate straine), tarifele in telecomunicatii (unde nici nu poate fi considerat ca exista vreo piata, in masura in care totul este dirijat de trei jucatori, bineinteles toti straini), dobanzile la depozite (integral la cheremul cartelului bancilor straine), ca si dobanzile la credite.

In acest ultim domeniu, sa fie clar: ­ROBOR-ului vizat de masurile punitive ale guvernului nu-i pot fi imputate nici in proportie de 20% dobanzile aiuritoare cu care dau credite bancile straine din Romania, grosul reprezentandu-l penalitatea de „risc de tara”.

Inacceptabilitatea impunerii unei asemenea penalitati la credite date intern de catre banci care sunt inscrise juridic tot intern in Romania nu este taxata de noile masuri si de altfel inlaturarea acesteia nici nu poate fi treaba guvernului, ci cade in responsabilitatea guvernatorului BNR, care ar trebui s-o combata pur si simplu prin retragerea autorizatiei de functionare a bancilor care practica o asemenea anomalie.

Presiunile directe in crestere ale capitalului strain asupra populatiei ii vor determina, poate, in sfarsit, pe romani sa constientizeze de unde vine jaful resurselor tarii. Dar mai important va fi altceva. Intrarea fara echivoc in coliziune a masurilor adoptate de guvernarea romana cu politicile pretinse de capitalul strain si actiunile in clar ale acestuia va aduce in mod obiectiv in atentia publica marea problema a Romaniei actuale: contradictia dintre statutul ei oficial de tara suverana, membra a NATO si UE, si statutul ei real de colonie, fara economie nationala, fara decizie nationala, fara identitate nationala.

Din motive nedeclarate, dar perfect identificabile, capitalul strain, care a preluat controlul proprietatilor si parghiilor strategice din Romania si deci decizia, evita sa preia, dupa cum s-ar cuveni, si administrarea tarii, la care ii dau dreptul ­proprietatile si deciziile detinute. Il costa nu doar mai ieftin lasand administrarea in seama romanilor, dar mai ales in acest fel nu-si ­asuma vreo responsabilitate, putandu-i face pe romani vinovati de toate relele din lume. De aici haosul existent!

Nu poate fi condusa o masina de cel care nu se afla la ­volan, ba este chiar inghesuit in portbagaj! Preluarea administrarii tarii de catre stapanul strain care detine proprietatea si decizia ­ne-ar scuti de mascarada alegerilor, a infruntarilor intre partide politice si intre institutiile tarii (guverne, presedintii, parlamente si curti constitutionale). O colonie este condusa de un guvernator strain. Si cu asta, basta! N-ar fi frumos si onorant, ar fi insa mai onest si poate chiar mai bine. Am scapa de jocul de glezne al unui Dragnea si de crizele de autoritate comandate extern ale unui Iohannis.

Stapanul strain ne-ar jecmani desigur in continuare, dar mai cu responsabilitate. In conditiile unor politici pro-romanesti ale unor guvernari oficial romanesti, stapanului extern ii va fi mereu mai dificil sa mentina in viata minciuna existenta acum si sa nu recunoasca faptul de netagaduit ca Romania este o colonie. Recentele masuri antiabuz de monopol obliga, de fapt, capitalul strain sa oficializeze statutul de colonie al Romaniei pentru a-si putea continua cel putin la ratele de pana acum exploatarea coloniala in Romania.

Adevarul, oricat de crunt, este oricum mai bun decat ­minciuna. Va mai ramane insa o ­problema: colonia cui? Cativa corifei sunt ­gata, dar nu prea se inteleg intre ei! Doamne, ce ­vremuri vin!

Sursa: romanialibera.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Smart City in Romania, oare e prea departe de noi?

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/bi-smart-city-en.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/bi-smart-city-en.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Smart City in Romania, oare e prea departe de noi?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547723768630{margin-bottom: 0px !important;}”]In ciuda hartilor nationale cu orase smart si a temelor futuriste abordate la conferinte, smart city ramane pentru Romania un concept prea indepartat. Avem grupuri de lucru smart city, proiecte insulare, un oras atelier cu nu mai putin de 96 de aplicatii smart, dar ne lipsesc simtul practic si imaginea de ansamblu. Mai mult, vedem in smart city o abordare tehnologica si nu un demers generalizat de imbunatatire a conditiilor de viata si business, de transformare inteligenta a societatii. Un oras nu poate fi smart doar cu autobuze electrice, parcari si iluminat inteligent, fara o viziune inovatoare asupra interactiunii digitale intre oameni, companii si institutii. Nu putem fi smart daca nu iesim din logica „dosarului cu sina si a copiei dupa CI” cerute la orice ghiseu sau a „formularelor online care se depun la etajul 2”.

E normal ca viziunea sa o ia inaintea realitatii, dar totusi smart city nu este science fiction, ci dezvoltare durabila. SimCity, celebrul simulator, ar trebui sa fie un test pentru multi edili din Romania, ca sa inteleaga ordinea corecta a abordarii lucrurilor. Ca si in jocurile de strategie, nici in smart city nu pot fi arse prea multe etape. „Laser Valley – Land of Lights” este un bun studiu de caz, din aceasta perspeciva. Captivant la nivel de concept, proiectul s-a conturat in urma unor studii de impact si analize realizate in 2008, 2011 si 2016 de companii mari de consultanta. Au urmat de fiecare data articole, intalniri, grupuri de lucru… insa autoritatile nu par sa aiba capacitatea sustinerii unui astfel de proiect, ce pare utopic in lipsa unei Centuri si a unei infrastructuri performante. Similar, Dabuleni a ajuns un oras de pomina pe harta smart city dupa scandalul autobuzelor electrice care circula pe drumuri de pamant. O alta realitate pe care trebuie sa o intelegem este ca Alba Iulia a devenit un campion al domeniului in contextul centenarului si al proiectelor pilot derulate de numeroase companii, altfel putin probabil ca orasul ar fi atins acest nivel prin forta proprie sau ca bugetul local ar fi putut sustine o asemenea dezvoltare.

Despre strategii si proiecte de anvergura am tot auzit: Societatea Informationala, Economia bazata pe cunoastere, Competitivitate si Inovare, Agenda Digitala, Inspire, Bridge PKI (interoperabilitate la nivelul administratiei), obiectivele fiind invariabil aceleasi: „cresterea gradului de bunastare a cetatenilor, reducerea birocratiei, stimularea economiei, imbunatatirea calitatii vietii”. Din pacate insa, notificarile de la Primarie si ANAF vin tot cu Posta Romana, taxele si impozitele se platesc tot la ghiseu, autorizatiile de construire se obtin tot in 30 de zile, multe institutii inca mai au adrese de yahoo si gmail, iar asocierea cuvintelor trafic si inteligent, pare o gluma buna, nu doar in Bucuresti.

Inainte de a porni la o noua strategie smart city se impune o analiza la rece a ceea ce avem la nivel de: oameni, competente, infrastructura si management, dar mai ales a ceea ce isi doresc beneficiarii. Din grupurile de lucru smart city fac parte ministere, institutii ale administratiei publice din Romania, asociatii ale administratiei publice locale, asociatii ale consiliilor judetene… dar lipsesc oamenii si companiile. Exista un proces de consultare publica, dar vizeaza doar validarea strategiei si un eventual fine tunning.

Daca nu va aborda problemele urbane reale din Romania, smart city va ramane un concept prea indepartat. Va genera investitii in tehnologie, schimbari izolate in calitatea serviciilor publice, dar nu va putea genera schimbarea de anvergura pe care o dorim cu totii. Nu va crea ceea ce prevede inclusiv strategia oficiala: „un spatiu urban infloritor si placut, in care oamenii pot trai, lucra, vizita, calatori, incepe o afacere, creste copii, respira aer curat, relaxa si bucura impreuna”.

Articol realizat de Gabriel Vasile, via marketwatch.ro.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]