Cine sunt dușmanii României?

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/tarani-romani_8d16e8e6bcbdb5.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/tarani-romani_8d16e8e6bcbdb5.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cine sunt dușmanii României?” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1522172643221{margin-bottom: 0px !important;}”]Ne aflăm în prag de Centenar. Se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire a Principatelor Române, însă deja se împlinesc astăzi 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mumă, acest eveniment având loc la 27 martie 1918. Prietenii noștri de la Cunoastelumea.ro deja comemorează evenimentul cu acest articol pe site-ul lor.

Basarabia, ne spune istoricul militar col. Mircea Dogaru, a avut o istorie dramatică destul de îndelungată. În primul rând, așa cum documentele o demonstrează, Țara Moldovei a fost de patru ori mai mare decât este astăzi. Basarabia a fost o parte, și ultima anexată de către Imperiul Țarist în 1812, din marea Țară a Moldovei. Iar pierderile de teritorii din Țara Moldovei au început în 1740 culminându-se în 1812. În trei rânduri am pierdut aceste teritorii și s-au pus în aplicare deznaționalizarea prin slavizare, născându-se astfel noi dialecte ale limbii ruse stâlcită. Aș putea să spun că inițiatorii acestor deznaționalizări s-au întors împotriva propriei lor limbi, atunci când cei care au învățat-o cu forța, au stâlcit-o în ceea ce este azi, de exemplu, dialectul ucrainean.

Astfel că, domnul Dogaru spune așa, cu privire la istoria deznaționalizărilor europene, lupte de dușmănie a europenilor împotriva europenilor, exact unde trebuie să privim ca să înțelegem cine sunt dușmanii României:

„În ceea ce ne priveşte, nu numai vechiului centru răsăritean, care şi-a intensificat eforturile de manipulare imagologică şi psihologică pe linia creării de „naţiuni culturale” din trupul nostru etnic, dar şi Occidentului i-a plăcut ideea. Pentru ca astfel ultimii ROMANI supravieţuitori prin secole – ROMÂNII, urmaşii şi moştenitorii direcţi ai celor ce au construit cândva Europa unită, să nu mai fie invitaţi să intre în casa comună numită Europa, care le aparţinea de drept şi asupra căreia puteau emite pretenţii, lăsându-i fără argumente pe urmaşii barbarilor, invadatori, erijaţi în stăpâni cu 1.500 de ani în urmă.”

Așadar, istoria luptelor împotriva neamurilor trebuie căutată cândva la începutul formării Imperiului Roman, imperiu fondat de tracul Enea. De altfel, toată această uniune europeană de atunci a fost una de sorginte tracă, cu contribuția celților din vestul Europei. Nu a existat o etnie romană, iar calificativul de roman era un titlu cetățenesc și atât, însă cu greutate: însemna cetățean liber cu dreptul de a purta armă. Și pe atunci au existat dușmani ai Unirii. Aceștia urau ideea de Unire și iubeau ideea dezbinării. Mai țineți minte? Divide et Impera. În momentul în care Imperiul Roman și-a atribuit ca motto această expresie, și-a început decăderea.

Apoi au fost cazurile atacurilor hoardelor barbare, migratoare, după cum o numește istoria. Astfel că tracii, în speță dacii, geții, carpii, apulii etc., par a fi dispărut din istorie, în acest context. Greșit. Ei nu au dispărut, ci au fost foarte activi reconfigurându-se, cu ajutorul lor, fizionomia Europei. Domițian, Galeriu, Regalian, sunt doar câteva dintre numele acestora care au urmat ibericului Traian la conducerea Imperiului. Ce rol au avut aceștia în Imperiu? Domițian, în pofida cruzimii sale față de senatori, a favorizat răspândirea învățăturilor creștine în cadrul Imperiului. Galeriu, de origine dacă, cu o activitate contrară lui Domițian în ceea ce privește pe creștini, devenit oarecum unul dintre prigonitorii lor, a vrut să schimbe denumirea în Imperiul Dac, iar printre altele a luptat împotriva dinastiei Sassanide a Perșilor. Iar Regalian, un alt imperator de origine dacă, mai precis iliră, luptă împotriva sarmaților ce amenințau provinciile de est și integritatea unor triburi germanice din sudul a ceea ce este Germania astăzi. Toate aceste lupte interne, între neamurile Europei, au dus la destrămarea mai târziu a Imperiului Roman de Apus.

Astfel că la 476, Roma a fost cucerită de către căpetenia longobardă, Odoacru. Atunci a început ceea ce putem numi Imperiul Roman de Națiune Germană.

Istoria se repetă, să știți. Astfel că azi avem Uniunea Euro-Germană (un fel de stat european federal însă nefondat legal) și nu Uniunea Europeană așa cum credem, deși încă poartă această denumire. Constituția acesteia a fost respinsă de cele mai multe state membre în 2004. Astfel că nu avem Uniune Europeană, având în vedere cerințele din respectiva constituție. Cine dușmănește pe cine? Cine este în spatele așa-zisei politici mondiale? Se pare că politicienii din diferitele structuri se mișcă pentru a forma diverse alte structuri prin renunțarea la suveranitatea celor anteriori.

După căderea Imperiului Roman clasic, istoria a înregistrat multe evenimente care și ele au configurat și desfigurat fizionomia Europei.

Dar Europa a fost primul continent creștinat. Ori acest lucru nu plăcea multor structuri politico-religioase ale vremurilor. Din primele trei secole ale existenței acestor învățături ele au și început a fi denaturate, adulterate. Multe dintre grupările mistice creștine, realmente esoterice, au fost rând pe rând eliminate, unele dintre ele înlocuite cu diverse imposturi care le-au luat numele (a se vedea templierii, masonii etc.). În fine. Ideea era că aceste învățături au fost cele care au unit oamenii în cuget și simțiri. Ideea creștină este ideea iubirii familiale. Tu ești fratele meu căruia dau toată dragostea mea, ar fi motto-ul, chiar dacă acest frate se comportă ca un dușman.

Dușmănia este însuși blestemul dezbinării, atribuit pe nedrept tracilor, vechilor popoare ale Europei. Ei nu au dușmănit pe nimeni, ci doar nu au fost uniți. Ei interveneau numai atunci când Europa era la ananghie de a fi distrusă de către triburile ce o compuneau.

Dar să vedem ce spune Mircea Eliade despre îndelungata istorie a românilor. Iată câteva extrase:

„Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”

„De ce am idolatriza, noi, românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”

„Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.

„Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: în loc să-și ridice privirile spre miază-noapte și să unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizației mediteraneene și, ajuns la culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia”.

„Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecințe pentru istoria românilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanică și s-au întins până la Adriatica”.

„Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”

„În timpul acesta, la o mie-două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirile și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”

„Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”.

Așadar cine sunt dușmanii României? S-ar putea spune despre trădările din interior? Au fost acestea cauzele reale ale catastrofelor istorice prin care am trecut, sau am fost jucați în anumite loterii precum cele de la Yalta și Malta?

Acum ceva timp s-a scris acest articol despre marele geograf francez Emmanuel de Martonne (1873 – 1955), contemporan cu Simion Mehedinți, care spunea că nu ne înțelegea mania de a ne lăuda ca fiind urmași ai coloniștilor romani, a propos de acel cântec ce astăzi ne este imn național, Deșteaptă-te române. Acesta mai spunea că în Dacia nu au venit romani şi nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului; chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. De asemenea, ne relatează că pe chipul moţilor, al ţăranilor din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, al maramureşenilor şi bucovinenilor, vom recunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Și mai spune: „Voi, românii, sunteţi daci. Pe aceştia ar trebui românii să-i cunoască mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă.”

Avem, deci, și prieteni. Dar știți ce ne spun prietenii noștri? TOȚI, dar TOȚI! „Luați-vă locul de drept în lume și în istorie, în Europa! Europa este a voastră! Voi ați făcut-o!” Și au dreptate. Avem nevoie să lăsăm la o parte slăbiciunile și subestimările obraznice. Nu că avem dreptul, ci avem responsabilitatea să acționăm, altfel suntem vinovați până la căință pentru delăsările noastre, pentru că lăsăm ca alții să distrugă moștenirea noastră, pământul. Blajinii trebuie să se ridice!

În fine.. în încheiere aș vrea să citez din Engels, ce spunea despre poporul român, în ianuarie 1848:

„Românii sunt un popor fără istorie… destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.”

Un pas înainte spre ce? Spre noua ordine comunistă mondială… Aici ne despărțim! Dușmanii României sunt toți aceia care propovăduiesc astfel de idei, chiar și dintre ai noștri.

Dar mai vreau să spun că lumea nu are nici o problemă și nu are nevoie de revoluții. Cei care fac revoluții sângeroase nu sunt din popor. Ei sunt niște agenți instigatori, provocatori, deranjați sufletește care nu au liniște și vor să distrugă tot ceea ce are iz de suveranitate în această lume. Omul suveran este un om proprietar liber să creeze. Ei, din spatele revoluției industriale și a celorlalte revoluții politruce sunt deranjați profund, până la cote paroxistice de tot omul liber și creator, și vor să-l detroneze din această lume. Toți aceștia luptă în numele muncitorilor săraci, însă ei nu sunt nici muncitori, nici săraci, sau în numele femeilor (chipurile, asuprite) dar ei sunt bărbați, sau în numele celor asupriți de către monarhii uzurpatori, însă ei i-au ridicat și finanțat pe majoritatea monarhilor din Europa din ultimii 500 de ani. Ei sunt creatori de probleme într-o lume fără probleme. Cum spunea un bun prieten, ne naștem liberi și intrăm într-o mare manipulare…[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!