Dorel Vișan – Casa zilei de mâine (poem)

Între casa zilei de ieri
Şi casa zilei de azi
Am făcut o cărare
Şi-am semănat brazi.

Între casa zilei de ieri
Şi casa zilei de mâine
Am făcut cărare
Şi-un cuptor de pâine.

Cu pâine caldă-ndestulatoare
Am pornit spre casa zilei de mâine
Şi-am vazut cu mirare
Că nu-mi aparţine.

În casa zilei de ieri
Stăteam toţi în cuvânt şi-n tăceri,
În casa zilei de azi
Stau doar eu, cuc printre brazi.

În casa zilei de mâine
Stau copiii mei
În acelaşi cuvânt şi-n tăceri
Din casa zilei de ieri.

Eu sunt arcul,
Ei sunt săgeata
Acesta-i jocul
De-a mama şi de-a tata.

Eu sunt statornicia
Ei sunt mişcarea,
Acesta-i jocul de-a lupul
Şi de-a marea.

Sunt ai mei,
Şi nu sunt ai mei,
Acelaşi trup
În mine şi ei.

Acelaşi trup
Dar alt suflet în noi,
Săgeata şi viaţa
Nu mai vin înapoi.