Educatia romaneasca a cazut in dizgratie

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/pink-floyd-another-brick-in-the-wall-part-2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/pink-floyd-another-brick-in-the-wall-part-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][mk_blockquote font_family=”none”]Cum arata astazi scoala, va arata maine tara.

Spiru Haret.[/mk_blockquote][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Educatia romaneasca a cazut in dizgratie” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1541343177464{margin-bottom: 0px !important;}”]In ziua de astazi auzim din ce in ce mai multe plangeri din partea noastra, a romanilor, fata de sistemul de educatie, de invatamant de la noi. Ne plangem ca profesorii agreseaza elevii la ore, fie verbal, fie fizic, fie cu note sau calificative proaste, amenintandu-i cu nereusita in scoala, la invatat, cu corigente sau chiar repetente. Ne plangem, de asemenea, ca elevii sunt din ce in ce mai obraznici, mai indrazneti, ajungand de la a raspunde impertinent in fata profesorilor, la a-i filma cu telefonul si a posta inregistrarile pe media de socializare. Ce este asta, de fapt? A cazut invatamantul romanesc in decadenta in asa hal incat pare ca totul nu mai functioneaza?

La fel ca si sistemul medical de stat, si sistemul de invatamant de stat se confrunta cu astfel de probleme grave. Personal, o prietena imi povestea cum a fost tratata fiica ei in scoala de catre o anumita profesoara, faptul ca i-a dat o nota mica pentru ca, chipurile, nu a fost atenta si a pus-o sa repete politicos ceea ce spunea, profesoara vorbind foarte incet, iar cei din ultimile banci nu auzeau. Practic, i-a pus sa spuna la clasa lectia pentru ca, atunci cand a intrat in clasa, i-a gasit pe toti intr-o mare galagie si, ea fiind foarte stresata, acest lucru a deranjat-o.

Daca acum problemele personale ale profesorilor se reflecta in munca lor de pedagogi, se reflecta la ore fata de elevi, atunci consider ca este foarte grav. Sa ne intrebam, oare, profesorii si profesoarele din vremea copilariei si scolii noastre erau la fel de incordati datorita chestiunilor de acasa? Oare se razbunau ei si ele fata de noi? Si noi eram galagiosi, cu siguranta! Ne amintim de acest lucru. Ba chiar era un haos generalizat pentru ca, pe atunci, copii fiind eram plini de energie necanalizata nicaieri. Vroiam sa ne jucam, sa ne distram. Viata era frumoasa pentru noi, neavand grijile obsesive ale adultilor, si ne simteam mult mai bine asa. Nu ne afecta deloc performanta la invatatura, ba chiar ne intarea, ne dadea un mai mare imbold pentru ca ne simteam tari, buni, reusiti la invatatura. Iar astazi? In ce fel de scoala invata copiii nostri? Un medic neurolog din Targu Jiu ne povesteste de cantitatea de teme pe care fiica ei trebuie sa le faca zi de zi, saptamana de saptamana, inclusiv in vacanta. Ba chiar a pornit si o petitie online in care cere copilaria copiilor nostri inapoi.

A propos de meditatii, si nu numai de teme. Astazi, ca si pe vremea noastre, de altfel, este o forma de mita in scoala. Faci meditatii la disciplina respectiva, ai note bune din profesorului respectiv. Este asa de simplu. Personal am trecut prin asa ceva cu o profesoara de matematica (daca o pot numi profesoara, deoarece la clasa dansa venea mereu cu sila, iar lectiile pe care ni le preda ni le dicta din manualul de matematica din acel an.. in fine) care ne-a spus clar ca, daca dorim o nota mare la clasa dansei, sa facem meditatii cu ea. Unii dintre colegii mei, si buni prieteni din copilarie pe atunci, au cedat si au facut meditatii. Eu, insa, nu. Provin dintr-o familie de invatatori (bunicii mei cu care am crescut si in spiritul carora am crescut, fiind refugiati basarabeni si patrioti adevarati), de pedagogi adevarati, care au servit din vocatie la clasele primare, inclusiv la alfabetizarea copiilor din diferite localitati pe unde au ajuns sa predea, fiind transferati de ‘colo-colo prin Muntenia, dupa ce au fugit din Basarabia de teama razboiului si al epurarilor etnice staliniste de atunci. Si ei nu faceau asa ceva. Nu cereau nimanui sa faca meditatii cu ei, iar la clasa ii tratau pe toti la fel. Au avut promotii peste promotii de elevi care, inainte, erau analfabeti. Au ajuns mari oameni in acele vremuri si in acele locuri, cu meserii frumoase, cu demnitatea de roman pe care au dat-o mai departe. Daca as fi facut asa ceva, sa accept sa fac meditatii cu acea individa, s-ar fi rasucit bunicii mei in mormant! In fine.. sa revenim.

Astfel ca, astazi, suntem pe locul intai in Europa pentru mita in invatamant. Considerati domniile voastre cum vreti insa aceasta este extrem de grav. Se dau bani, se dau atentii, se dau meditatii, inclusiv pentru ca elevii cutare sa treaca clasa. Asa ceva numai invatamant nu este! Suntem corupti si nastem o natie de corupti! Insa, haideti sa analizam chestiunea profesorilor, nu-i asa?

Dragi profesori si invatatori vreau sa va atentionez asupra a doua schimbari in vietile voastre profesionale: una este aceea a conditiilor preliminare, propuse de ASOCIATIA EUROPEANA A CADRELOR DIDACTICE, pentru numirea Ministrului Educatiei, iar a doua este cea a Strategiei de Elaborare a Legii Educatiei Nationale din 2018, elaborata de nimeni altul decat Antrenorul de Genii, prof. dr. matematician, economist, modelator de caractere Florian Colceag. Va vizeaza pe voi toti, dar si pe noi indirect. Asa ca, sa va tineti braiele! Va plangeti ca nu sunt bani si ca primiti salarii mizere? Dar viata voastra personala de ce nu are pace? Banii va deranjeaza, va umple de nervi, de indata ce nu aveti frigiderele cum se cuvine de pline?!

Pe vremea lui Spiru Haret exista educatia muncii, iar pe vremea lui Simion Mehedinti-Soveja exista pedagogia tinerilor in care se formau caractere, nu experti, dupa cum spunea Regele Carol I. Acum ce este?! Unde sunt pedagogii de scoala veche sa ne invete copiii sa iubeasca lucrul in serviciul oamenilor? Sau este mult ceea ce noi cerem? Vi se pare o chestiune intelectuala foarte complicata?!

Prima schimbare se refera la baza sistemului de invatamant de la noi care este insusi (sau insasi) ministrul (sau ministra) educatiei. Decat un neavenit, sau o neavenita, care sa nu stie vorbeste romaneste, mai bine un adevarat modelator de caractere care sa nu faca mii de rapoarte pe luna si alte mii de acum incolo ci sa propuna modele de educatie, structuri de invatamant, proiecte si alte planuri de viitor pentru a face, pentru a stimula caracterele umane ale elevilor, ale copiilor, bazate pe modelari matematice precise, pe modele de succes si arhetipuri care au stat la baza tuturor sistemelor educationale care au prosperat in lumea noastra. De ex., stiati ca invatamantul actual din Japonia este bazat pe modelul lui Spiru Haret de la inceput de secol XX? Si unde este Japonia astazi?! Vedeti citatul de inceput de articol.

Bun, insa, am vrea acum sa vorbim si despre sistemul de evaluare din invatamantul nostru. Notele, calificativele, consideram ca sunt nu numai limite in dezvoltarea constiintei si a cunoasterii elevului, care reprezinta viitorul Romaniei (cuvinte mari, nu-i asa?), ci si faptul ca ii invata la discriminare: ii invata sa se considere mai bun ca, mai putin bun ca, mai prost, mai rau, mai cutare, cand, in schimb, fiecare este fiecare. Nu putem face comparatii intre elevi cum de altfel, ca si parinti, cred ca nu putem sa avem fii sau fiice preferate. Ar fi nu numai o discriminare, cat si o desconsiderare a fiecarui suflet de copil care vine la existenta pentru a indeplini diverse misiuni. In schimb, am putea elabora sisteme de concursuri de proiecte si mici proiecte prin care copiii, elevii sa se dezvolte fiecare pe linia lui sau a ei asa cum simte chemarea. Fiecare e fiecare! Un copil poate avea chemare spre arte, altul spre sport, altul spre stiinta sau filozofie, ori organizare politica etc. Nu stim pana nu ii punem la incercare. Dar aceasta vine din observarea fiecaruia in ceea ce poate, in ceea ce are chemare.

Dragi profesori, dragi invatatori! Ce vreti sa faceti cu aceste calificative? Stiu, este greu sa nu respecti niste reguli de mai sus. Insa, considerati utile aceste etichete pe care le puneti personalitatii elevilor vostri? Vreodata ati crezut ca acesti copii nu sunt si ai vostri? Nu va impacteaza chipurile lor tinere si frumoase, neprihanite si pure? Nu va vedeti pe voi, copii fiind, in ei? Nu va recunoasteti? Ce vreti sa le faceti cu aceste „calificative”? Ce credeti ca va creste in sufletul lor atunci cand le dati 2 sau 3, ori 4 sau 5, in comparatie cu 10 sau 9? Stiu, ati schimbat un pic notarea la clasele primare, si a propos, le-ati inceput cu clasa zero, dar totusi, pe cine considerati ca fiind zero?! Nu va doare sa auziti aceasta cifra: ZERO!?

Laolalta cu etichetarea calificativelor vin si alte chestiuni, precum viitorul lor ca si persoane, ca si cetateni ai acestei tari. Abuzand de ei, categorisindu-i in felul in care o faceti, considerandu-i dupa cum va vine placul, mai ales atunci cand sunteti suparati pe viata, le pecetluiti existenta pe mai departe, iar ei vor creste dupa cum i-ati cultivat. Vedeti? Aveti o uriasa responsabilitate!

Un alt caz, care sa confirme cele spuse mai sus, am mai observat la un moment dat in timpul orei de educatie sociala, nu conteaza in care scoala, in care profesoara si-a propus sa scada cate un punct, cate un punct, cate un punct la disciplina sa de studiu atunci cand elevul (cutare) nu era „cuminte”, in loc ca aceasta sa se faca la ora de dirigentie, de ex., adica la purtare. Oameni buni, ce faceti! Nu va mai cunoasteti atributiunile?! Nu mai stiti care este limita dumneavoastra!? Si pe ce va bazati notarea la fiecare disciplina? Sunteti siguri ca nota 10 e al profesorului, adica a dumneavoastra? Hai sa fim seriosi, ca nu sunteti un exemplu perfect pentru nici un elev in parte! Nici pentru dumneavoastra insiva, ca sa nu ne mai ascundem!

Asa cum spunea, mai de mult, domnul profeson Florian Colceag, sistemul de notare din Romania, din ziua de astazi, conduce catre o mai mare dezbinare atat in randul, dar mai ales, elevilor, cat si al profesorilor. Calificativele nu-si au rostul, mai ales de indata ce tarile occidentale, precum Finlanda, au renuntat la ele. Avem nevoie de un fel de reforma, de altceva, de un sistem in care sa ii evaluam pentru a-i stimula spre a atinge excelenta.

Observati numai ca nu atacam in mare masura sistemul actual de evaluare asa cum este in prezent, in Romania, ci venim cu sugestii de solutii, indici care au nevoie sa fie pusi in practica de catre fiecare pedagog in parte. Nu va limitati la ceea ce va impune Inspectoratul, ci cautati, gasiti solutii voi insiva!

Actualul sistem de evaluare din scolile de stat romanesti este un sistem care impinge elevii la o competitie nesanatoasa, asa cum ne spunea si domnul profesor Florian Colceag, care este un sistem bazat pe frica. Toata gradatia de la 1 la 10 a notelor din scoli denota frica, impinge spre competitie din frica si nu spre cooperare. Insa lucrurile nu se opresc aici. Actualii profesori, ca si cei de acum 10, 20 sau 30 de ani, inca ameninta elevii cu note proaste, de genul amintit mai sus, 2 sau 3, poate si 4 etc., in asa fel incat, din inconstienta lor, sa le strice media de absolvire mai departe. Toate aceste note scazute, in mare masura, nu le aplica datorita nestiintei elevului la disciplina cutarui profesor, nu, ci le aplica datorita purtarii. Astfel ca elevii sunt supusi unor masuri de teroare in scoli. Unii ajung sa fie stresati, altii infricosati, simtind aceasta frica ce li se dezvolta in psihic, in minte, pe mai departe si cand vor fi adulti, frica de autoritate etc., altora li se dezvolta ranchiuni. Astfel ca, acesti pseudo-profesori, nu profesori, nu pedagogi, ajung sa creasca la usa lor, ca sa spunem asa, potentiali delincventi care vor creste rata criminalitatii in orasele sau satele lor, in tara aceasta. Nu va dati seama, stimati pseudo-profesori, ca astfel contribuiti la un viitor corupt al propriei voastre tari!?

Cu frica nu rezolvam nimic! Din aceasta frica si din revolta fata de profesori de asta joasa calitate s-au indepartat de scoala foarte multi elevi ajungand inclusiv sa sparga si sa fure din masinile de pe strazi, ca sa nu mai spunem de cei care au ajuns dependenti de droguri de la varste adolescente etc. Puterea unui copil, unui elev, este foarte mare, astfel ca ei nu vor mai suporta prea mult aceasta obraznicie si lipsa de respect ale acestor pseudo-profesori si se vor indeparta si se vor revolta. Nu vedeti, domnilor si doamnelor pseudo-profesori, ca abandonul scolar a crescut la cote alarmante in multe localitati din tara?! Nu va dati seama de ce multi ar prefera sistemul privat de invatamant? Din aceste cauze: din cauzele comportamentului vostru fata de copiii altora! Sa stiti ca acestia nu sunt din nastere niste delincventi si niste neobrazati. Voi ii formati astfel, in loc sa formati caractere umane, voi formati infractori fara sa va dati seama! Este greu sa fii constient de cauzele si efectele lor.

Conditiile preliminare, propuse de Asociatia Europeana a Cadrelor Didactice, pentru numirea in functie a ministrului educatiei indeplinesc cele patru conditii stabilite de Spiru Haret, in 1898, pentru obtinerea diplomei de absolvire a celor patru clase si sunt dupa cum urmeaza:

1. abilitatea de a scrie corect dupa dictare;
2. cunoasterea celor 4 operatii aritmetice (n.r. a nu se confunda cu „armetice”, care nu înseamnă nimic);
3. capacitatea de a redacta o cerere catre autoritati;
4. cunoasterea celor 7 note muzicale.

Dar nu va faceti griji ca loviturile cauzatoare de coruptie si dezbinare le primim si din afara. Ni se fura tara, stiati asta? Exista si un decalog, neoficial inca, al educatiei tineretului fara patrie si fata identitate, fara istorie, fara familie etc. Cititi-l cu foarte mare atentie! Va vizeaza si pe voi, cadrele didactice.

Am putea spune, ca o concluzie si corolar, ca avem nevoie de o reforma in educatie? Poate da, insa nu inainte sa ne schimbam noi insine ca indivizi, sa nu ne mai uram, sa nu ne mai auto-distrugem. In momentul de fata Romania se cangreneaza, se degradeaza din interior. Am spus deja cum, in cateva articole de ale noastre. Se vrea ca noi sa nu mai existam, iar daca aceasta este dublata si de sabotarea educatiei de catre insesi cadrele noastre didactice, sau pseudo-cadre, care ar trebui sa-si faca un examen de constiinta!, atunci este si mai bine pentru ei. Intreaga chestiune este epocala si istorica! Majoritatea fiintelor umane ce formam aceasta omenire vrem si ne auto-distrugem pentru ca nu ne mai suportam. Se vede foarte clar acest lucru la pseudo-educatorii de la noi care se razbuna pentru nereusitele lor din viata pe bietii elevi care au nevoie de indrumare, care au nevoie de ghizi puternici pe care sa se poata baza. Ei au ceva de oferit si sunt foarte inteligenti si puternici, insa voi ii distrugeti, distrugandu-va viitorul. Deja, intrebati, tinerii nostri au spus ca asteapta sa treaca generatia voastra ca sa preia ei fraiele tarii, sa faca ei ce trebuie, pentru ca stiu deja ce. Asa ca, treziti-va pana nu este prea tarziu![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!