Ernest Bernea – Despre viitorul nesigur

Trăim, fără îndoială, una din cele mai mari crize din istoria universală – poate cea mai mare –, ceea ce a a dat naştere unor evenimente unice, de o covârşitoare însemnătate.

Prima cauză a acestei crize este revoluţia ştiinţifică şi urmările ei în tehnică; intrarea maselor în arena politică şi demisia moralei vin să completeze tabloul tragic al condiţiei umane.

Ceea ce pare să fie dezolant chiar în premisele acestui viitor nesigur, este direcţia în care s’a angajat „noul umanism”. Sigur, omul va deveni astfel sau poate altul, dar cine ştie cum?

Se poate prevedea o diminuare a vieţii interioare şi mersul către adormirea unor sentimente fundamentale ale naturii umane şi consolidarea unei structuri fără fineţe, fără sensibilitate morală.

Este posibil ca omul să devină mai puternic, dar sigur nu mai nuanţat şi nici mai profund. Civilizaţia tehnică, cu ritmul puternic şi caracterul ei exterior, îi măreşte cuceririle în ordinea lucrurilor materiale, puterea lui asupra naturii, dar exact invers la un nivel corespunzător, îi diminuează viaţa interioară şi cuceririle lui în ordinea spirituală.

Pentru om şi umanitatea sa porţile neprevăzutului sânt deschise.

Ernest Bernea, 22 decembrie 1970, Bucureşti