IN MEMORIAM: Ilie Șerbănescu – Scrisoare deschisă către toți românii

Dragii mei concetățeni, sânt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș București. Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit până când am ieșit la pensie.

Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult. Acum sunt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rând pentru plata facturilor.

Știți și dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viața de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și câte altele. Tot uitându-mă prin facturi am observat un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franțuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci când fac duș sau când îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sunt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie, și multor altora, gaz metan românesc, dar banii noștri peacă la Paris să se integreze în UE.

Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine.

Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sunt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau european.

Ce să vă mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO românesc. Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sunt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobânzi grele și comisioane către bănci străine, fiindă în București, în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească (a se citi cu capital românesc – n. red.). Deci ne intregrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot.

Deci cam astea sunt urmările politicii de privatizare ale celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi suntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități. Cât mai poate dura o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țară. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afara țării.

Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări, fiindcă marfa e aproape 90% de import.

Pagubele sunt uriașe! Au dispărut, în ultimii 27 de ani, peste 1200 de întreprinderi productive, fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și câte altele! În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 27 de ani au reușit performanța!

Nici bomba de la Hiroshima + bomba de la Nagasaki nu au reușit performanța asta, e dovedit statistic. Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sunt mai răi decât bomba nucleară.

Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 63,6 miliarde de euro. I-au spus datorie publică, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci când au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri! Cât mai poate dura o asemenea situație? Ce fel de țară vom lăsa noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii, și alea livrate de străini, vom pieri ca țară și ca neam în câțiva ani de zile.

Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

Serviciile publice sunt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și până acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!

A consemnat pentru dumneavoastră Ilie Șerbănescu via Revista CERTITUDINEA nr. 1, 16 octombrie 2017.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!