Ion Coja – Iliescu nu merită funeralii de stat. Cum nu merită nici unul dintre omologii săi post-decembriști. Dar Iliescu nu merită mai mult decât toți patru la un loc!

Mârșăviile tovarășului Iliescu. Despre morți numai adevărul!

Interviu cu Profesorul Ion Coja

Domnule profesor ION COJA, ce aveți de comentat în acest moment, când ne pregătim de funeralii naționale?

Iliescu nu merită funeralii de stat, cu atât mai mult naționale. Cum nu merită nici unul dintre omologii săi post-decembriști, când va fi să fie. Dar Ion Iliescu nu merită mai mult decât toți patru la un loc! A fost cel mai nociv și mai odios personaj politic din ultimii 50 de ani. Despre morți numai adevărul!

Puteți detalia aceste mârșăvii, cum le-ați numit dumneavoastră?

Să începem cu ultima: de ani de zile procuratura nu a reușit să-l aducă pe individ în boxa acuzațiilor pentru crimele împotriva umanității săvârșite în decembrie 1989 și la mineriadele din 1990. Mii de morți pe care Iliescu și tovarășii săi de complot i-au planificat fără să ezite. Cu un cinism criminal, inuman, monstruos. Unic în istoria noastră.

Ce nevoie a avut Iliescu și acoliții săi de acei morți, majoritatea oameni tineri, entuziaști?

După mintea lor puțină de conspiratori criminali năuci, bănuiesc că acele victime nevinovate trebuiau să dea prestigiu și legitimitate celor care s-au ridicat pe cadavrele fraților noștri. Dar mi-e greu să decid în ceea ce îi privește ce a fost mai mare? Prostia sau ticăloșia?

Altă mârșăvie?

Relația cu soții Ceaușescu, care i-au fost ca niște părinți, acei părinți de care nefericitul de Iliescu nu a avut parte! E de presupus că acest detaliu biografic a fost o traumă care i-a determinat comportamentul aberant, de criminal în serie, lipsit de orice cenzură morală. Când intri în politică este normal să țintești cât mai sus, dar nu chiar cu orice preț. Iliescu s-a arătat dispus să calce în picioare orice principiu moral ca să-și satisfacă ambițiile nemăsurate. A avut ambiții care i-au depășit capacitățile intelectuale. O dată ajuns în fruntea ierarhiei s-a văzut că nu are nicio viziune, nicio idee politică. Singura sa grijă a fost să rămână în fruntea bucatelor. A tolerat să fie înconjurat de incompetenți și corupți care să nu-i conteste autoritatea. În jurul său, în partid și în clasa politică, s-a instaurat corupția și incompetența. Corupția și incompetența guvernează România de după 1990. Aceasta este isprava care îl definește pe numitul Iliescu Ion.

Pe Iliescu unii îl consideră un intelectual. Nimic mai fals! Și-a plăsmuit această etichetă, dar nimic din ce a făcut nu poate fi considerat o performanță intelectuală. Nu a promovat nicio idee, nicio viziune. Iar la crezul său bolșevic a renunțat pe loc în ziua de 22 decembrie 1989 ca să nu-și compromită ascensiunea politică. Un șarlatan, lipsit de orice credință politică, de orice Dumnezeu. Nu a avut nicio concepție, a avut numai ambiții și un instinct de autoconservare într-adevăr remarcabil. Nu a avut niciun prieten, niciun tovarăș, numai complici la opera de distrugere a României!

În ce a constat această „operă de distrugere a României”?

Ca președinte al României a debutat printr-o decizie economică criminală: sistarea lucrărilor la canalul București-Dunăre. El, care chipurile era inginer hidro, o inginerie pe care n-a practicat-o niciodată,  dar s-a grăbit să intervină împotriva celui mai important proiect de amenajare hidro din istoria noastră. Și-a arătat incompetența din prima clipă. Incompetența sau politica de distrugere a României? Probabil că a fost vorba de amândouă! Canalul București-Dunăre era realizat în proporție de 85%, spun specialiștii. Aveam nevoie de un asemenea canal!

Mai departe de distrugerea României s-a ocupat Petre Roman și ceilalți, fără ca Iliescu să aibă de spus ceva împotrivă. Ca președinte a patronat această „operă de distrugere  României” de care se face vinovată toată clasa politică, toate partidele care s-au perindat la guvernarea Țării! În frunte cu tovarășul Ilici!

Am auzit la câteva televiziuni cuvinte de laudă la adresa tovarășului pentru implicarea sa în lupta cu iredentismul maghiar mai activ ca niciodată după 22 decembrie…

Dimpotrivă, Iliescu a făcut jocul maghiarilor tot timpul! A legalizat înființarea UDMR, probabil șantajat de Domokos Geza.

Acțiunilor iredentiste maghiare li s-au opus câțiva generali patrioți și mai ales reacția românilor patrioți din Ardeal care au înființat Uniunea Vatra Românească și au găsit formula de răspuns la pretențiile bozgorești atât de aberante. Pe Iliescu l-a deranjat foarte vizibil existența și acțiunile Vatrei și mereu ne-a sabotat.

Am auzit la unii comentatori servili clasei politice că fără Iliescu am fi avut soarta Iugoslaviei sau a Cehoslovaciei!

O prostie fără pereche care circulă la nivelul cel mai de jos al comentatorilor. Cele două state au apărut după 1918, prin decizia unui conclav internațional! Nu aveau nicio șansă să reziste în timp! Este exemplară situația sârbilor și croaților, care vorbesc aceeași limbă, sunt același popor, dar se urăsc de moarte din pricina confesiunii religioase, unii sunt ortodocși, ceilalți sunt catolici! Ura dintre sârbi și croați a dus la dispariția Iugoslaviei. La noi s-a încercat divizarea românilor prin apariția în secolul al XVIII-lea a Bisericii greco-catolice Unite cu Roma. Dintre românii care au făcut acest pas s-a ițit însă Școala Ardeleană, care a însemnat atât de mult pentru avântul naționalismului românesc! Pentru românism! Românii mereu au dejucat proiectele anti-românești. E specialitatea casei!

Ce rămâne după Ion Iliescu?

Regretul că a existat, că a făcut umbră pământului…

A consemnat pentru dumneavoastră Petre Burlacu
6.08.2025

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!