Michel Onfray – Cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala
Michel Onfray - Cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala
In cartea sa „Teoria dictaturii”, Michel Onfray prezinta opera lui George Orwell ca o mare prefigurare a lumii contemporane. Filozoful, care nu se teme de controverse, descrie aici noua forma de dictatura cu care ne confruntam astazi…
Simon Brunfaut: Potrivit dumneavoastra, George Orwell este un imens ganditor politic. El a infatisat totalitarismele secolului XX si a anticipat timpul nostru. Cum poarta epoca noastra amprenta totalitarismului? Nu este putin exagerat? Am intrat intr-adevar intr-o noua forma de dictatura?
Michel Onfray: Nu, nu este exagerat, pentru ca nu spun ca ne-am intors la nazism sau la stalinism. Ce ma intereseaza nu este modul in care functioneaza totalitarismul, ci modul in care functioneaza in epoca internetului, a datelor si a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu este coif sau cizma. Pe de alta parte, traim intr-o societate de control: faptul ca putem fi ascultati constant, faptul ca acumulam date despre noi etc. Aceasta campanie de control a ajuns la un nivel fara precedent.
Prin urmare, noile tehnologii nu au niciun avantaj in ochii dumneavoastra?
Suntem intr-un fel de servitute voluntara fata de noile tehnologii. Dar uneori, este extrem de pervers. De exemplu, pentru a asigura confidentialitatea, va rugam sa acceptati anumite lucruri … Dar, acceptand, oferim unele informatii. Putem accepta dispozitivul de control, dar il putem refuza. In acelasi timp, daca refuzati, nu mai puteti calatori cu trenul, cu avionul etc.
Asta a anticipat Orwell?
Orwell a comunicat cu ajutorul unui roman. El foloseste fictiunea. Dar fictiunea sa a incetat sa mai fie fictionala; ea a devenit o stiinta. Acest ecran TV care ne monitorizeaza permanent exista astazi. Suntem acolo. Orwell a aratat lucruri despre controlul si invizibilitatea puterilor. Ceea ce distinge totalitarismul vechi de totalitarismul nou este tocmai acest detaliu. Inainte, puterea avea o fata identificabila. Astazi, cine decide? Unde sunt oamenii care fac acest lucru posibil? In opinia mea, acesti oameni de pe coasta de vest americana, au un proiect de dominatie mondiala si un proiect transumanist.
Capitalismul nestramutat este responsabil si de aceasta situatie?
Capitalismul nu va disparea: este consubstantial cu omul. Astazi, nu mai are dusmani in fata lui. Odata cu caderea blocului sovietic, capitalismul a simtit ca poate triumfa. Unii, precum Fukuyama, au sustinut chiar ca este sfarsitul istoriei, victoria finala a neoliberalismului. Cu toate acestea, lumea nu se refera la capitalisti si comunisti. Exista, de asemenea, puteri spirituale, precum islamul. Am vazut-o pe 11 septembrie 2001.
Credeti ca democratia reprezentativa este moarta?
Da. Poporul si reprezentantii nu coincid deloc. In adunari si parlamente, exista o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocatii, profesorii etc. Sunt putini ciobani, taximetristi sau studenti. Ceea ce inseamna ca exista o parte a societatii care pur si simplu nu este reprezentata. Mai mult, pentru a spera sa fii ales, trebuie sa ai bani, sa fuzionezi intr-un dispozitiv, sa treci prin forma unui partid. Aceasta democratie reprezentativa a avut ziua sa. Referendumul la Tratatul de la Maastricht a fost o incarnare perfecta a limitei sale: votul ales impotriva poporului.
Cum definiti populismul de care ne temem atat de mult astazi, voi, cei care aveti incredere in popor pentru a reinvia democratia?
Nu am probleme sa ma definesc ca populist. Cu toate acestea, fac diferenta intre populisti si „populicide”. Aici se afla problema; si nu, asa cum suntem condusi sa credem, intre populisti si democrati. Macron, Chirac si Mitterrand inaintea lui, sunt „populicide”. Acesti oameni nu vor sa conduca pentru oameni. Referendumul de initiativa a cetatenilor este o idee foarte interesanta. Ideea ca exista membri alesi care sunt revocabili este un lucru bun. Evident, in contextul actual, cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala. Si aici am sa va surprind cu ceea ce am spus inainte: marele avantaj al internetului este ca oamenii pot opta pentru informatii alternative. Este minunat ca un popor care decide, sa-si asume responsabilitatea ca orice lege poate fi gandita si criticata de oameni.
Ce parere aveti despre miscarile de neascultare civila pe care le vedem aparute?
Cand Thoreau vorbea despre neascultarea civila, vorbea despre razboiul impotriva Mexicului. Cand Martin Luther King a confiscat-o, a fost sa lupte impotriva rasismului. Acelasi lucru pentru Ghandi, cand vrea independenta Indiei. Astazi, toata lumea crede ca neascultarea civila trebuie sa functioneze tot timpul. Intrebarea care apare prin toate aceste miscari este aceasta: care este cauza cea mare care este aparata? Este clar ca este adesea de sine. De exemplu, un profesor va refuza sa dicteze sau sa sustina un examen pentru ca nu este de acord cu o lege a ministrului educatiei… Refuzul de a face o dictare nu te transforma in Jean Moulin. Am o idee mare de Rezistenta. Neascultarea civila trebuie rezervata marilor cauze comune.
Ce este urgenta climatica?
Nu, marea cauza comuna ar fi triumful vestelor galbene. Urgenta climatica este steagul fals al capitalismului. De exemplu, masinile electrice pe care ni le prezinta ca ecologice, nu sunt. Vrem sa redimensionam un capitalism verde, asa-numit „eco-responsabil”. Astazi, cand vrem sa cumparam un produs, va spunem ca acesta este „organic”. Adevarata ecologie, la care aspir, este ostatica de aceasta ecologie urbana care se afla in mainile agentilor de publicitate. Ne jucam cu incalzirea globala, ceea ce este incontestabil, fara a tine cont de cauzele sale cu adevarat stiintifice.
Greta Thunberg, careia i-ati dedicat un text foarte controversat, este o figura reprezentativa a acestui capitalism verde?
Aceasta fata este in mainile capitalismului verde care foloseste ecologia ca pe o modalitate de vanzare. La varsta ei, chiar daca este inteligenta, nu-mi imaginez ca poate avea argumentele necesare pentru a stapani toate problemele stiintifice din spatele problemei ecologice.
Cum analizati diferitele miscari sociale din cele patru colturi ale planetei? Exista ceva care, in afara de diferente, le reuneste?
Astazi, nu mai este posibil sa trimiti armata pe strada, pentru ca toata lumea contraataca multumita, din nou, fluxului de informatii. Cu toate acestea, ma tem ca toate aceste miscari nu sunt decat un fel de mare fior democratic. Un dictator pleaca si altul il inlocuieste… Si credem ca asta schimba totul. Nu se datoreaza faptului ca l-am pune pe Macron la usa si Muriel Penicaud ar fi pus in locul sau, ca aceasta va fi o mare revolutie democratica. Toate aceste miscari sunt semnul lehamitei popoarelor. Ei nu mai pot vedea ca exista averi insolente si ca exista oameni care fac razboaie cu singurul scop de a se imbogati. La fel ca Trump care, cu un cinism incredibil, declara, dupa ce la ucis pe Abu Bakr al-Bagdadi, ca a facut asta pentru a asigura petrolul… Astazi, datorita retelelor de socializare, oamenii sunt capabili sa coboare pe strazi foarte repede. Aceasta rascoala a popoarelor ma bucura si, in acelasi timp, ma tem ca este recuperata de demagogii care sunt mereu acolo in ambuscada. Vestele galbene au fost recuperate de Melenchon, violenta rupturilor si blocurile Negre etc. Intr-un fel, aceasta este lectia de istorie: oamenii inca sufera de aceasta recuperare.
Nu ezitati sa fiti in mod deliberat controversat. Acesta este rolul filosofului? Trebuie sa se implice in mod necesar intelectualul contemporan?
Da, trebuie sa ne folosim de cuvinte intelectuale intr-o lume in care oricine este intelectual. Astazi, toata lumea isi da parerea si ne spune cum ar trebui sa functioneze lumea. Nu vad de ce este surprinzator ca intervin la toate subiectele. De ce sa fiu mai putin legitim decat un fotbalist?
Scrieti: „Limba este atacata”. Ce vreti sa spuneti prin asta?
Tatal meu a fost crescut de scoala republicana. Stia sa scrie fara greseli. Nu a facut greseli logice. Invatase niste mari clasici ai literaturii universale. Distrugerea scolii a dus la distrugerea informatiilor. Sistemul pune putin accent pe instruirea unui cetatean. Ea se gandeste sa creeze un consumator care plateste. Invatam tot mai putine lucruri. Unii ne spun ca nu ar trebui sa facem dictare, gramatica etc. Creierul este insa un muschi: daca nu il mentinem activ, acesta intra in degenerare…
La sfarsitul cartii dumneavoastra, spuneti: „Nu sunt sigur ca vreau sa fiu progresist”. Cum poate progresismul sa intruchipeze, in opinia dumneavoastra, o forma de nihilism?
Ma opun progresismului asa cum ni se prezinta astazi. Progresul nu este un lucru bun in sine. Se poate inregistra un progres al raului, al mortii. A spune unei femei sarace ca trebuie laudat uterul pentru ca are un copil nu reprezinta, dupa parerea mea, progres. In acest sens, nu sunt un progresist. Nu joc acest joc de opunere sistematica a populistilor rai si a progresistilor blanzi.
Socialistul libertarian si anarhist, cum sunteti dumneavoastra, poate fi si conservator?
Desigur. Varsta medie de pensionare este de 60 de ani si este in regula. Un element care trebuie pastrat. Dar de unde vine aceasta idee amuzanta prin care daca traim mai mult, ar trebui sa muncim mai mult? Dimpotriva, este necesar sa se reduca dificultatea si este foarte bine ca lucratorii sa plece la pensie devreme. Sa faci copii sub plapuma, a functionat de secole. De ce trebuie sa rezolvi problemele, dorind sa schimbi totul? Trebuie sa pastram ceea ce a functionat. Schimbarea cu orice pret nu are sens. Daca mi se da dovada ca este mai bine, sunt dispus sa o accept, dar altfel… Astazi, avem impresia ca civilizatia noastra avanseaza orbeste.
Simon BRUNFAUT, „L’Echo”
Traducere si adaptare Bogdan Petry
Sursa: justitiarul.ro.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!