Moartea domnitorului Mircea cel Batran

La 31 ianuarie 1418 se stinge din viata Mircea cel Batran, unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Munteneasca, fiind considerat de cronicile germane „cel mai viteaz si cel mai ager” dintre principii crestini ai acelor timpuri.

In timpul domniei sale dintre anii 1386 si 1418, Tara Munteneasca a atins cea mai mare intindere de pana atunci, Mircea ajungand sa stapaneasca un vast teritoriu, pe care il va organiza intr-o forma centralizata, el dovedindu-se un bun conducator atat in ceea ce priveste treburile tarii, cat si relatiile externe.

Conform cercetarilor istorice se pare ca Mircea cel Batran era fiul lui Radu I, identificat de multi istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al inceputurilor statului medieval Tara Munteneasca si fratele vitreg al domnitorului Dan I, pe care l-a urmat la tron dupa moartea acestuia in anul 1386. Odata urcat pe tronul tarii, Mircea se va opune tendintelor de expansiune ale Ungariei si Poloniei, care urmareau in special controlul asupra gurilor Dunarii si va incerca de asemenea sa stavileasca fortele otomane aflate in plina expansiune in Balcani.

Mircea va intrat in conflict cu Imperiul Otoman datorita interventiilor sale in sprijinul popoarelor crestine din sudul Dunarii, astfel ca in 1395, sultanul Baiazid I, zis si „Fulgerul”, va trece Dunarea in fruntea unei forte armate insemnate pentru pedepsirea domnitorului muntean. Mircea bazandu-se doar pe o mica armata si neputandu-se opune intr-o lupta deschisa armatei turcesti, va alege o tactica de hartuire cautand sa atraga armata otomana intr-un loc mlastinos. Batalia finala se va da la Rovine in ziua de 17 mai 1395, iar armata Tarii Muntenesti va obtine o importanta victorie impotriva turcilor. Dar intrucat sultanul otoman trimite noi trupe in Tara Munteneasca, Mircea cel Batran, ia decizia de a se retrage in Transilvania si sa astepte ajutorul celorlalte tari crestine implicate in lupta antiotomana. Numai ca in lipsa domnitorului din cetatea de scaun, turcii il aseaza pe tronul tarii pe Vlad Uzurpatorul, cel care va fi inlaturat de catre Mircea in 1396, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg.

Tot in 1396, Mircea in calitate de principe crestin va participa la cruciada antiotomana incheiata cu dezastrul de la Nicopole, iar in anul urmator 1397, pe raul Ialomita, Mircea cel Batran va zdrobi armatele otomane ce se intorceau din expeditii de jaf in Transilvania.

Infrangerea sultanului Baiazid I de catre Timur Lenk la Ankara in vara lui 1402 va deschide o perioada de anarhie in Imperiul Otoman, ce il face pe Mircea sa organizeze noi campanii impotriva turcilor, reusind in 1404 sa se impuna ca si conducator peste Dobrogea.

Mai mult, el va lua parte la lupta pentru tronul imperiului otoman ajutandu-l pe Musa Celebi sa devina sultan pentru o perioada scurta. Sultanul Mahomed I insa reuseste sa-si infranga oponentii si planuieste o expeditie de pedepsire a voievodului valah, iar pentru a evita campania sultanului, Mircea semneaza spre sfarsitul domniei un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunostea libertatea Valahiei in schimbul unui tribut anual.

Mircea cel Batran se va stinge din viata la Curtea de Arges la 31 ianuarie 1418 si va fi inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, ramanand in istoria universala ca o figura proeminenta a luptei antiotomane a crestinilor din aceste tinuturi.

Sursa: Lectia de Istorie.