Patrick Matiș – Colonia România!

Ce este o colonie? V-ați pus vreodata întrebarea?

Noi, românii ne plângem sau ne lăudăm că trăim într-o colonie. Mai degrabă ne lăudăm, decât ne plângem întrucât ceea ce ne doare ne și place.

Ne complacem în ideea de a fi stăpâniți.

Știți, această țară pe care o considerăm a noastră are un singur cel mai mare oraș: capitala țării. Celelalte sunt mai mici, cu mai puțini locuitori, desigur. Aproape că am spune: e un sistem piramidal. Sau un sistem centralizat. Arată ca o celulă cu un singur nucleu…

România astăzi este o țară globalistă care aparent trăiește, pare un organism de sine stătător, în viață, dar nu… este menținută de aparate.

Ca să trăiești într-o asemenea țară unde lucrurile nu miros a bine… vorbeam despre laude… e mai dificil decât am trăi printre flăcări, adică trăim printre fumuri care fascinează, hipnotizează, umple capul cu bule de săpun care spală creierul. Printre acestea sunt și gunoaiele ambalate în plastic (deșeu rezultat după urma rafinării petrolului) cu sclipici, viu colorate.

România de la oraș e total diferită de cea de la țară? De ce? Pentru că, deși civilizația s-a născut la sat, satul nu înseamnă țară, adică rural, provincie, peizani colectiviști, neica-nimeni proștii satului, cum se spunea după al doilea mare război, ci înseamnă Cetate, Ziduri ce stau stavilă în fața opresiunii, stau demne în fața vieții, libertății și naturaleții conștiinței umane libere să se manifeste sub ochii ocrotitori și iubitori ai Mamei Naturi, Ființă Primordială urâtă de moarte de către avortonii materialiști ai zgândăririi aristotelice a cupei ce ar trebui să înmagazineze informația Universului, denumită creier, instrument al minții în acord cu Mintea Universală unde Cunoașterea Este.

Civilizația înseamnă curtoazia, diplomația și binețea sibilină de odinioară, cu alte cuvinte a fi în faptă, cuget și simțire „ziduri de pace și turnuri de frăție” dimpreună.

Dacă-l las pe fratele meu să moară, credeți că eu voi continua să trăiesc bine-mersi zeci de ani de acum încolo? Și în pofida cui, ASTĂZI, când suntem în prag de colaps mondial. Mai avem zeci de ani de acum încolo? Și dacă da, cum o să arate ei? Se preconizează foamea, setea, cică… cei care își cumpără mâncarea nu au cu ce și nu au timp să și-o producă și să și-o prepare pentru că sunt ocupați cu munca pentru alții și mai bine fac comandă… Când îți face altul mâncarea, ești sigur că știi ce mănânci?…

O colonie are doar un singur stăpân. Acest organism viu pe care încă îl mai numim România are mulți (căci investitorii nu investesc ci ne cumpără, adică ne posed în proprietate), și numai prădători avizi, lacomi, însetați de avuție și umflați cu bani, „ulei” și aer… energii înmagazinate în detrimentul celor mulți. Și până când?!

România s-a trezit?! Nu! România doarme la data și ora la care vorbim! E aproape în comă, și când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă, știți bine..

Ploua cu „sânge” afară, iar frații noștri s-au speriat. Au crezut că-i va termina până mâine dimineață. Dar iată că a venit, totuși, dimineața și s-au trezit vii, din somn, s-au dat jos din pat. Au continuat cu treburile lor de zi cu zi, cu muncile lor existențiale ca să aibă ce pune pe masă la copii, au continuat cu nevoile lor și s-au culcat la loc. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Totul a fost pe repede-înainte și nu au simțit nimic. Dar alții în întuneric foșneau și s-a simțit mirosul furtului, căci era acolo unul care veghea în tăcere…

România importă gunoaie ca să le ardă, iar Garda de Mediu este în cârdășie cu ei. Le ies biștari mulți și se simt deja baroni pe colonie! Ei.. e doar o mică plantație din cadrul moșiei unuia de mai sus, dar deja se simt jupâni pe feudă! E ca și cum s-ar simți Buricul Pământului și Pământul s-ar învârti în jurul lor. Dar se scufundă în Abis cu această crezare. Nimic bun nu iese din aceasta! Nu construiește nimic și nu aduce bunăstare și fericire! Se vede!..

Cuvântul colonie are rădăcina semantică… pardon, cuvântul rădăcină „colon”. Nu vă scârbiți, vă rog! E vorba despre intestinul gros. Are rolul de a elimina dejecțiile sau gunoaiele din corp, ca să contribuie la menținerea sănătății lui (vedeți colonia Australia, cu închisorile ei, unde sfârșeau majoritatea celor mai penali dintre subiecții imperiului, scursura imperiului, cum s-ar spune). Colonia, astfel, este o prelungire a lumii de jos a marilor imperii (iar acum a marilor corporații), a celor care exploatează, exploatează, exploatează și iar așa, până când le pleznește burta și trebuie să „dea pe la periferie” ce au înghițit în plus, rezultatul îmbuibării și lăcomiei lor. Este o albie unde-și spală ei rufele în familie, sau banii în alte cazuri, provocând cazuri de probleme sociale, chiar și acolo unde nu existau. Nu are nimic de-a face cu noi. De la noi, Imperiul Roman, spre exemplu a plecat cu tone de aur, grâne și sare, printre altele. Să mai continuăm să spunem și despre Imperiul Sovietic?! Întâi își extrag material din colonii și apoi îl aruncă, tot aici sub formă de gunoi. Ce nu mai pot ei îngurgita, aruncă la periferie. Alimentele pe care ni le exportă nouă sunt de cea mai slabă calitate, însă mancarea de la țară este cea mai sănătoasă. Noi facem mâncare bună, bucătăria noastră dă viață, ei cu a lor nu!

Unde sunt românii? Deocamdată nicăieri! Cei treziți încă mai fluieră să se trezească. Până acum doar unul, doi… mai așteptăm. Dar timpul trece…

Vă salut cu stimă și respect,

Patrick Matiș.