Patrick Matiș - Noi suntem globali, ei sunt globaliști

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Noi suntem globali, ei sunt globalisti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1620042585738{margin-bottom: 0px !important;}”]Am ajuns intr-un punct in care ne intrebam, cu o oarecare tenta anormala, ce suntem, cine suntem si de ce. Ne vine sa o luam de la capat, in contextul in care ne-am uitat, ca intr-o amnezie colectiv-pandemica, propria identitate, valori si responsabilitati. Paleste, treptat, omenia din noi, asa cum putem vedea, iar la o auto-observare sincera putem depista si recunoaste.

Se vorbeste mult despre globalizare. Se doreste aceasta. Popoarele sau populatiile, natiunile, oamenii, in general, cer aceasta pe plan mondial. O cerem pentru ca avem nevoie sa ne regasim, redefinim si sa ne implinim. Am aruncat cu propriile noastre valori in stanga si in dreapta, in risipa. Simtim nevoia sa ne redefinim. Iar acest lucru nu este oarecare, ci chiar provine din esenta noastra mai mult sau mai putin subiectiva.

Adeptii globalizarii, astazi, vorbesc despre crearea omului nou, o conceptie pe care o tot gandim de cateva sute de ani incoace, insa ea avand radacini mult mai vechi. Dupa toata aceasta ratacire in timp si dupa esecurile dezamagitoare ale religiilor, mai corect spus ale bisericilor, templelor, tutoror caselor de cult, cei care adereaza la conceptul de globalizare doresc libertate totala sa faca orice, sa experimenteze orice, iar aici este o nisa foarte usor de exploatat de catre unii sau altii care se cred sinceri binevoitori, insa, in realitate, sunt exact invers.

Se vrea renuntarea fortata la vechea identitate pe care acestia o considera represiva, tiranica, exploatatoare si terorista. Ei considera ca aceasta straveche identitate pe care ne forteaza sa o uitam, ca daca nu, suntem retrograzi, de parca acest lucru ar fi ca si cum am fi bolnavi de sifilis, este o identitate malefica ce ne-a tinut in lanturi timp de milenii, uitandu-se, intr-un mod voit si obraznic, faptul ca identitatea nationala este cea care ne-a format ca oameni.

In orice caz, globalizarea actuala are si un iz foarte dubios si merita sa investigam inainte sa ne decidem sa marsaluim pentru aceasta. Ea, practic, inseamna inglobarea tuturor fiintelor umane intr-un soi de sistem la nivel mondial care sa niveleze vietile noastre pe toate planurile si sa le simplifice, chipurile. Iar cand acest lucru se realizeaza intr-un mod inconstient, mai ales sacrificand milioane si milioane de vieti omenesti pentru a o indeplini, nu va aduce decat distrugere totala, sau auto-distrugere, dezastrul absolut, pe tot globul pamantesc.

Ca sa reflectam un pic, inainte de a da cateva linii de ghidare in chestiunea de a fi globali sau universali, putem sa afirmam ca nu se poate sa fim globali daca nu suntem mai intai ceea ce ne-am nascut sa fim. Da, ne nastem intr-o tara, intr-un oras sau sat, intr-o familie (si nu altfel..), ajungem sa vorbim o anumita limba.

Noi suntem romani, suntem europeni. Nu, suntem europeni si nu romani, ca mai apoi sa afirmam ca suntem pamanteni. Iar daca nici acest lucru nu ne convine, suntem sistem-solarieni si tot asa. Atunci ce suntem? Cine suntem?

Ca sa fim europeni, avem nevoie sa fim romani, mai intai. Iar pentru aceasta se necesita a fi suverani. Despre suveranitate s-a vorbit mai deloc. In realitate, noi ne-am pierdut mare parte din suveranitate.

O definitie din dictionar ar spune urmatoarele despre suveranitate: „Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenta; putere suprema. Atribut inerent, inalienabil si indivizibil al statului, care consta in suprematia puterii de stat in interiorul hotarelor sale si in independenta ei in relatiile cu alte state. Suveranitate nationala. Suveranitate de stat.”

A dispune liber de soarta noastra, a fiecaruia, inseamna libertatea de decizie, dar tinand cont de legile umane, dar tinand cont si de drepturile naturale. Acestea sunt inerente, adica innascute. Ne nastem cu ele si nu ni le poate instraina nimeni, niciunde si nicicand, deoarece avem puterea de a alege. Iar statul ar trebui sa fie creatia poporului, nu a unor entitati sau grupari finantiste de tip transnationalist sau multinationalist. Acesta, statul, de asemenea este si indivizibil. Aluzia o facem la proiectele de lege privind diversele „tinuturi” (sasesc, secuiesc etc.) din interiorul hotarelor sale. Apoi unde este suprematia puterii de stat, nu-i asa? Mai bine ne intrebam, unde este poporul si unde individul?

Ca sa explicam, mai departe vrem sa expunem cateva dintre aspectele de baza ale suveranitatii.

Limba – vorbim limba romana. Aceasta este primul aspect al suveranitatii romanilor. Nu vorbim franceza ca limba nativa, principala, in interiorul hotarelor tarii noastre, ci romana, si cu atat mai putin engleza, germana sau ungureste, decat daca facem parte din grupurile minoritare. Din pacate, limba noastra este si ea atacata in structura sa, in identitatea sa, in integritatea sa. A fost virusata cu specimene de genul romglezei, un soi modern de pasareasca vorbita doar datorita indobitocirii prin digitalizare sau smartphone-izare. Petrecand mult timp pe internet, in zona digitala, si comunicand, daca putem numi astfel, in cadrul mediilor sociale gasim indivizi care nu mai stiu sa vorbeasca romaneste, corect gramatical etc., care ar prefera mai degraba sa vorbesca cu foneme si grupari de litere precum vb, cf, bn, st, lol sau brb s.a. Pe deasupra, acestia mai sunt si ceea ce se numeste analfabeti functionali, devenind incapabili sa efectueze cele mai simple si de baza operatiuni, precum cititul, scrisul, socotitul, enumeratul, poate chiar si dusul lingurii la gura. Si ca sa mai radem un pic, o prietena se intreba cum de traiesc acestia, cum de supravietuiesc si nu mor repede? Deci, si limba incepe sa se alieneze, sa se piarda, si cu ea, o parte semnificativa din suveranitatea individuala si ca popor. Dar sa stiti, exista o anumita constiinta a limbii fara de care nu o putem vorbi. Avem nevoie sa fim constienti intr-un anumit grad de limba pe care o rostim, ca s-o putem vorbi, altfel am fi muti sau cine stie…
Cultura – aceasta este o manifestare in continuare a constiintei fiecarui individ, la nivel de familie, de neam, de tara, de obiceiuri, de personalitate, de traditii, de arta, stiinta, religie si chiar si filozofie. O cultura apartine unei constiinte. In primul rand avem constiinta de limba, care ne identifica fiind dintr-un anumit spatiu etnic, iar apoi avem cultura pe care o formam cu ajutorul limbii. Culturile stravechi erau solare, arhetipale si de succes. Cu totii inca suntem de acord ca acestea erau de mare intelepciune si nici nu ne putem ridica la nivelul lor, dara-mi-te sa ne mai si comparam cu ele. Astazi, culturile nu mai apartin constiintelor ci inconstientului colectiv si s-au transformat in subculturi. Avem iesiri pseudo-filozofice de tip existentialist, nihilist, cu toate abstractionismele lor ce reprezinta haosul psiho-mental al omenirii si nicidecum o constiinta libera, treaza, activa si solara sau sufletul uman. Reprezinta inumanul si bestialul (a se vedea, de exemplu, vestimentatia tinerilor din mediile urbane de la noi).
Etnia – este ceea ce semnifica, cu adevarat, totalitatea oamenilor care vorbesc aceeasi limba si care au o cultura comuna. Aceasta le insumeaza pe cele doua de mai sus. Etnia se manifesta ca un caracter al respectivilor indivizi. Iar prin ea distingem felul de a fi si de a se manifesta in aceasta lume, atat intelectual, cat si emotional, dar si la nivel de obiceiuri si instincte etc. Aceasta modeleaza, de asemenea, transmiterea unei cunoasteri superioare la toata lumea. Sunt oameni care au lasat mostenire umanitatii genialitatea lor care se manifesta prin etnia lor. Putem spune ca etnia este si un aspect al personalitatii, un fel de interfata cu care ne relationam intre noi. La noi, aceasta inca mai este dar subreda. Se vede acest lucru foarte clar in aglomerarile urbane. Una este romanul din orasele de la noi si alta este romanul din satele acelea izolate si uitate de lume, cum se spune. Primul nu te saluta pe strada, strain fiind de tine, insa celalalt da, pe ulitele satelor. Si atunci unde este etnia? Pai, acolo unde se pierde limba si cultura, si se adopta o limba plina de amestecuri neologistizate si o subcultura de tip modernist dar care nu are identitate reala, acolo se pierde si etnia. Practic, nu mai esti roman si astfel ti-ai pierdut si acest aspect al suveranitatii tale.
Nationalitatea sau cetatenia – care este diferita de cele de mai sus, insa deriva din ele, ca un alt dat. Nu este inerenta decat sub forma potentiala provenind din limba si cultura. Aici intervine constiinta, sau auto-constiinta (un anumit nivel), de natiune, de neam, de familie. Este un alt nivel de constiinta, cea asupra drepturilor si datoriilor (sau responsabilitatilor). De fapt, de la familie se porneste. Ceea ce nu-i faci familiei, nu-i faci nici neamului, nici natiunii. Daca-ti aperi familia, iti aperi si natiunea. De aceea sunt romani care se inroleaza de buna-voie in armata natiunii lor. Lupta pentru tara? Da, intelegand prin tara, pamantul pe care calca si din care se hranesc. Insa, lupta pentru familiile lor, pentru siguranta lor, pentru prezentul si viitorul lor. Provine din cuvantul radacina cetate sau citadela, care este o formatiune de oameni din aceeasi etnie si nationalitate ca si tine, insa acolo sunt in familii sau ginti. Este o grupare, o comunitate, o comuniune a oamenilor care lucreaza dimpreuna. La noi, aceasta se pierde, ca si celelalte. Ba chiar se leapada de buna-voie, mai nou. S-a cazut intr-o patima a se spune ca se spune, a prejudecatilor si miturilor moderne care nu reprezinta nimic si nu au baza decat materialista, existentialista si nihilista, iar pe deasupra, globalista. Nu are realitate pentru ca se vrea stergerea tuturor acestora cu care ne nastem si pe care le cultivam, crezandu-se eronat ca ne subjuga. De fapt, ne-au fost pavaza si indrumar de-a lungul tuturor existentelor ca romanitate. Fara ele nu mai eram astazi.
Tara – intelegandu-se prin aceasta ca fiind pamantul pe care calcam, cum spuneam, din care ne hranim (din roadele pamantului). Acesta ni s-a dat si din acesta am fost cristalizati. Toate elementele chimice care compun corpul uman le regasim in pamant (in special cele patru fundamentale C, H, O, N, care ne structureaza etc.). Pamantul nu este al nostru, ci noi apartinem pamantului. Aceasta este paradoxal pentru ca de fapt pamantul are suveranitate asupra noastra. E de ajuns sa ne gandim ca un mare cutremur ar putea sa ne stearga radical dupa fata sa. Apoi, noi avem responsabilitatea sa-l protejam, sa-l cultivam si sa-l lasam mostenire generatiilor viitoare. Despre aceasta am vrea sa scriem un articol separat in care sa explicam drepturile naturale asupra pamantului, caci la noi a existat ceea ce s-a numit Jus Valachorum, sau dreptatea valahilor asupra pamantului si dimpreuna cu pamantul, si care nu se mai pune in practica astazi decat in extrem de mica masura si in cazuri izolate. Practic, aceasta lege nescrisa, lege naturala, a fost unica ce ne-a dat suveranitatea pamantului, acest aspect capabil sa ne ofere cele trei necesitati fundamentale cu care incepem. Iar in ceea ce priveste realitatea romaneasca prezenta, peste 60% din terenurile arabile din Romania nu mai sunt ale noastre. Se spune ca sunt in concesiune strainilor, adica persoanelor care nu sunt romani, si nu conteaza de ce nationalitate sunt. Tara, tarina, pavimentum, este fundamentul pe care se realizeaza toate celelalte de mai sus. Este liantul suveranitatii, iar daca ni-l pierdem si pe acesta, si datorita unei constitutii deficitare, adica prost scrisa, cu greseli fantastice, majore, fatale pentru multi dintre noi, nefericite etc., atunci ne putem intreba: de ce nu suntem in aer? De ce mai stam pe Pamant si nu plutim in spatiu? Vorba unui fost asa-zis demnitar din corporatia numita Statele Unite ale Americii, si anume Al Gore, „cand nu vei mai avea pamant pe care sa stai, sa mergi, nu vei mai avea pe ce sa-ti cheltuiesti trilioanele de dolari”. Aceasta ne invita la reflectie, cu privire la chestiunea suveranitatii, nu-i asa?
Statul – este un construct uman care certifica, atesta, comunitatea umana. Subliniem, umana. Nu inumana, transumana, postumana sau, vorba unui clasic in viata, klingoniana etc. Valorile umane, nu? Pana aici, toate acestea se manifesta prin cele de mai sus. Din pacate, astazi se vrea a se renunta la nationalitate, la drepturi, pentru alte drepturi, inclusiv la a fi om, sau uman. Se vrea sa fim postumani (omul nou, un soi de Homo sovieticum, ca pe vremuri, insa astazi genul Homo s-a transformat in Homunculus). Se vrea sa transcendem, chipurile, conditia de a fi om ca sa fim, nu stiu.. cyborgi, semi-umani, semi-roboti, semi-nano-pico-hominizi, nu stiu. Totul este neclar. Au interpretat foarte subiectiv fizica cuantica si, bazata pe asta, tehnologia de astazi se indreapta spre eradicarea coerentei mentale a oamenilor de pe suprafata Pamantului. Iar in aceasta intra si statul. Se vrea renuntarea la nationalitati si la statele nationale, caci statele ar trebui sa fie constructiile geopolitice ale oamenilor, ale cetatenilor, ale neamurilor, ale familiilor, ale indivizilor, nu ale entitatilor fara cap si coada de tip transnationalist sau multinationalist. Statul este un construct al suveranitatii. Unde exista stat, exista uniune omeneasca, exista comuniune si lucrul dimpreuna. Statul ar trebui sa fie o opera frumoasa a oamenilor, insa astazi democratia (a se citi demonocratie) a lasat statul pe mana materialistilor care inca il mai urmeaza pe Marx si pe Engels. Nu au inteles nici pana acum oamenii ca fara o suveranitate nationala nu poti sa fii universal. Planeta Pamant este universala pentru ca se numeste Planeta Terra, sau Pamant. La fel, Jupiter, Saturn, Marte, Venus etc. Sistemul Solar, de asemenea. Constelatia Pleiadelor, Alpha si Proxima Centauri de asemenea. Sirius, Aldebaran etc. De ce credeti ca au aceste denumiri? Pentru ca sunt suverane, adica stapane pe ele insele. Asa si statul ar trebui sa fie pecetea omului stapan pe el insusi. Din pacate, nu mai este…
Institutiile statului – care de fapt sunt institutiile tarii. Cu alte cuvinte ele ar trebui sa se supuna drepturilor naturale, care primeaza asupra drepturilor umane. Drepturile nescrise sunt inerente, ne-am nascut cu ele. Cum spuneam mai sus, trupurile noastre fizice sunt din aceleasi elemente ca ale pamantului. Astfel ca, institutiile statului (pecetii unirii oamenilor pe pamant, sub un singur scop, nume, putere etc.) ar trebui sa fie instrumentele oamenilor suverani de pe suprafata pamantului si sa lucreze prin ele. Si acum intrebare: unde sunt institutiile statului romanesc astazi? Adica, ce fac ele de fapt si care e statului lor? Ne mai apartin si ne mai reprezinta? Aproape ca le-am pierdut si pe acestea ca semn de pierdere a suveranitatii, si implicit a felului de a fi global, universal etc.
Puterea – inseamna vointa. Aceasta este vointa omeneasca. Ar trebui sa fie constienta. Ca sa probam vointa constienta, sa ne uitam numai la tara noastra care este furata clipa de clipa, atat economic, politic, cat si sufletesc. In noi exista un ego ce vrea sa ne reduca la tacere si sa ne ocupe in tara noastra psihologica. Acesta ne-a luat puterea. Nici nu mai stim cine suntem…
Drepturile – reprezinta ceea ce ni se cuvine sa avem ca dat fiintial al felului de a fi om. Acestea au nevoie sa fie umane. Dreptul la a ucide, nu este un drept uman. Dar, cel mai important consideram ca sunt drepturile naturale, printre care cel mai important este cel de fiinta nascuta vie. Acesta din urma este suveran peste toate. Ne-am nascut vii, avem drepturi si, mai departe, avem nevoie sa le exercitam, sa le cultivam si respectam. Despre celelalte drepturi nu mai vorbim pentru ca reprezinta al subiect vast. Doar sa reflectam la drepturile romanilor (majoritari inca in tara lor) in comparatie cu ale altor oameni de alta nationalitate din tara noastra. Apoi, amintim si carta universala a drepturilor omului de la CEDO.
Responsabilitatile – daca drepturile sunt ceea ce primim, responsabilitatile sunt ceea ce dam, daca le indeplinim, sau ceea ce ar trebui sa dam. Daca nu le indeplinim, ramanem datori. Una dintre responsabilitatile fundamentale pe care le avem de indeplinit este aceea de a fi ceea ce ne-am nascut sa fim. Este o alegere (constienta sau inconstienta) de a reveni in aceasta lume, pe aceasta planeta, in aceasta tara, de pe acest continent, ca pe oricare altul. Atunci daca am ales, sa facem. Iar daca nu facem, atunci ce suntem. Lipsa de responsabilitate este auto-sustragerea omului de la a fi om. Iar din aceasta deriva toate delictele si infractiunile. Daca ne dam din mana responsabilitatile, lasam tara in paragina si distrugem vieti omenesti, inclusiv pe acelea care vor veni. Noi alegem? Responsabilitatea este un aspect al bunului simt al suveranitatii, al puterii omului, al vointei sale constiente. Unde nu exista vointa constienta, nu exista responsabilitate in fapte, exista iresponsabilitate si, implicit, nu putem fi inglobati nici in globalism, nici in nimic…
Economia – s-o luam etimologic.. ecos, nomos, adica gestiunea resurselor de acasa. Ecos inseamna mediul pe care-l numim acasa. Aici doare, caci cine controleaza economia din Romania, acela este acasa. Noi nu. Iata! Nu mai suntem acasa si nu mai avem o acasa si pentru ca nu mai avem economie. Economia este o arta a distribuirii resurselor. La inceputul secolului XX am trecut in mod natural la economia distributiva, prin promovarea si a proprietatii individuale, insa acum? Acest tip de economie crestina este cea care spune ca avutia se imparte la toti, nu doar la cativa oligarhi (oligos, archos – puterea celor putini) elitisti. Toti oamenii au dreptul la bunastare, nu doar aceia care sunt mizantropi si antisemiti, care dispretuiesc pe cei pe care ii saracesc intr-un mod inconstient sau voit constient in rau. Dreptul la bunastare este un alt aspect al suveranitatii unui popor, unui individ, care reprezinta nu puterea de vanzare-cumparare sau cerere-oferta, ci puterea economica reala in sine. Cand vrea, omul poate sa distribuie averea sau o parte din avere ca un dat, ba chiar s-o lase mostenire generatiilor viitoare pentru dreptul lor la bunastare. Nu puterea de vanzare-cumparare il face suveran pe om, ci puterea economica, resursele pe care le are. Un om sarac, asa cum s-ar spune, denota cu nu mai este suveran. Un om care nu are resurse economice este un om fara suveranitate, vasal sau sclav altora. Acum sa ne gandim la bietii nostri romani care muncesc pentru multinationale…
Proprietatea – este de doua feluri: fizica si intelectuala, in aceasta lume. Dar mai este si altfel de proprietate, cea sufleteasca, imateriala. Mai sus vorbiram despre economie, iar acum despre proprietate. Aceasta intra in economia oamenilor. Atata timp cat platim un fel de chirie (anuala) la stat (care acesta este format din indivizi ai transnationalelor, actionari in subsidiarele acelor corporatii) atunci nu mai suntem proprietari. Proprietatea ne face suverani, de asemenea. Se leaga de chestiunea tarii, pamantului, si a economiei. Cu alte cuvinte, daca avem tara, avem pamant, suntem proprietari (este al nostru propriu sau suntem propriu pamant), suntem suverani, pentru ca avem liberatea (dreptul la libertate este indeplinit si respectat) de a face orice dorim cu acest pamant. Dar oare avem asa ceva? Hai sa ne mai gandim! Cand ne vindem casa, facem un contract de vanzare-cumparare care este guvernat si intermediat de catre stat, insa statul nu mai este romanesc…
Politica – ne duce cu gandul la polis, orasul, urbea, cetatea. Daca suntem cetateni reali, daca avem cetatenie si ne indeplinim toate drepturile si responsabilitatile ce o alcatuiesc, atunci avem suveranitate. Suntem guvernanti in tara noastre. Dar in realitate, in Romania suntem ocupati in tara noastra. Ne-am pierdut (sau dat) o mare parte din suveranitate si in mare parte in mod inconstient. Astfel ca, politica, adica arta de a guverna, lipseste cu desavarsire. Politica incepe cu omul de rand, fara functii publice in stat, si se termina cu omul cu funtii publice in stat. Sa vorbim despre democratie? Unde nu exista vointa constienta, nu exista auto-guvernare si nici guvernarea asupra celorlalti si implicit nu exista politica. Astfel ca, nu exista suveranitate, pentru ca nu se indeplineste acest aspect al puterii.
Liberul arbitru – adica libertatea de a alege. Sa ne gandim la alegerile electorale. Stim noi cu adevarat cine numara voturile? Stim noi cu adevarat daca iese cine am votat sa iasa in scrutin? Este, oare, acest proces electoral foarte transparent, obiectiv? Este o chestiune dubioasa. Ne ascundem dupa deget si dorim sa punem dop la tun. Este absurd. Ne dam din mana liberul arbitru, cel care incununeaza cu succes suveranitatea si felul de a fi om, si ne lasam condusi de alti tatuci care ne furnizeaza ce vor ei. Cu alte cuvinte, aleg altii pentru noi. Romania nu poate fi guvernata? S-o vedem si pe aceasta. Culmea inconstientei este ca boicotam mereu istoria, chiar si acum cand ne vindem si ne tradam fratii. Intorcandu-ne impotriva noastra insine, ii distrugem si pe ceilalti. Nu vedem rezultatul cauzei noastre, inca. Semne sunt, totusi, ca ne trezim. Astfel ca ne intoarcem din drum. Mai avem de vazut daca o sa alegem constient ceea ce merita sa alegem. Singuri ne incalcam drepturile, daca nu, cu alte cuvinte, ne sabotam delictual drepturile fundamentale, inclusiv cele naturale. Liberul arbitru este suveranitatea.

Ca o concluzie si corolar la ceea ce am scris mai sus, daca ne uitam la traditiile noastre stravechi putem vedea simboluri ale cunoasterii universale, ale intelepciunii perene, precum crucea, inclusiv cea in miscare, adica swastika (sanscrita, hindusa), yin-yang care apare si la chinezi, si la azteci, mayasi etc., infinitul, pestele, florile, struguri si celelalte fructe, pasarile, pe vestimentatia noastra, pe elementele vizuale de pe casele, porticele, bisericile si alte cladiri de la noi. Am fost si suntem de milenii aici, si ar trebui sa ne dea de gandit ca este un imens pacat sa ne lepadam de aceste comori. Ele sunt proprietatea noastra intelectuala (conceptuala) si sufleteasca (arhetipala). Cu ea incepem sa ne cream lumea, tara si neamul, familia (ca arhetip trinitar universal mama-tata-fiu – sau fiica). Apoi celelalte ne vin pe deasupra ca si rezultat al bunastarii sufletesti.

Daca nu avem valori sufletesti, daca renuntam la ele, renuntam la bunastarea sufleteasca, renuntam la a fi oameni si, implicit, renuntam la suveranitate si devenim oile duse la taiere pentru cei care ne exploateaza sau ne paraziteaza, tot fiinte umane dar fosti frati de-ai nostri. Noi alegem! Insa, noi suntem globali, pentru ca suntem romani, ei sunt globalisti, pentru ca nu mai sunt nimic. Nimicurile nu ne invata altceva decat sa nu fim ca ei. Sa fim cineva! Identitate, valoare, responsabilitate, suveranitate, umanitate, universalitate. Cei care au renuntat la propria lor identitate si suveranitate, ca sa se prostitueze pentru altcineva, ne invata azi sa fim globalisti, cica universali. Dar, saracii, ei nu mai sunt nimic. Asa ca, sa ne scuteasca! Noi ramane romani si suntem mandri ca suntem romani! Si punctum.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

A consemnat pentru dumneavoastra al vostru devotat, Patrick Matis.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!