Patrick Matiș – Politica și politicile

Un mare înțelept al secolului XX și XXI ne-a dat o definiție simplă a politicii: „Politica este arta guvernării (popoarelor).” Această definiție este pe cât de simplă, pe atât de răsunătoare și rupe catapeteasma academică a studiilor politice de orice fel din lumea noastră contemporană. Readuce în atenția publicului că politica este o artă și nu doar o știință goală de simțire față de oameni.

Politica, ne spune dânsul, se studia în Grecia Antică toată viața de către studenții acelor temple de mistere care nășteau oameni de stat, adevărați conducători de cetate. Iar studiul era practic sută la sută, deoarece se lucra cu oamenii, ascultându-i, ghidându-i, conducându-i spre țelurile lor în viață, spre desăvârșirea tuturor scopurilor lor, fie materiale, fie spirituale, sau ambele, într-un echilibru bine pus la punct, cu diplomație și tact, cu sensibilitate față de oameni.

Dar guvernarea trebuia să vină din capacitatea calificată la nivel interior al celui care se guverna pe sine. Iar aceasta nu era o simplă stăpânire de sine, a pornirilor sale cele mai profunde, ci o domnire asupra cetății interioare cu exact valorile enumerate mai sus. Astfel, interiorul reflecta exteriorul. Dacă politicianul era diplomat cu sine însuși, dacă se autoguverna cu succes, atunci acestea le reflecta asupra oamenilor din jur, devenind un ceea ce se cheama astăzi lider, adică un conducător.

Democrația, adică puterea poporului, vocea poporului și stăruința poporului, s-a născut odată cu Pericle în Grecia clasică și a murit odată cu el. Mai târziu în timp au fost doar zvâcuri de democrație chiar și până în sec. XX. Iar acum nu avem decât politici democratiste care vor să dea voce tuturor, chiar și celor incapabili de a vorbi coerent și cu substanță, chiar și celor care nu au facultățile mintale în ordine pentru a putea accede la funcții înalte.

Vedeți? Ceea ce nu înțeleg nebunii de astăzi care știu să citească este că pentru a accede la funcții înalte ai nevoie să fii tu înalt în tine însuți. Or aceasta este doar de fațadă. În realitate lacheii lor, trepădușii care la comanda biciului apasă pe butoane și distrug țări, economii, politici și culturi, sunt dintre cei fără de suflet, nici măcar pitici la nivelul lor interior, ci microscopici, fără de semnificație, sclavi perfecți ținuți cu frica de stăpân, adică de cel care are cele mai multe averi dobândite prin jafuri de secole și generații. Aceasta este cruda realitate a faptelor zilelor noastre, la așa-zisul nivel politic.

Ceea ce numim noi „clasă politică” astăzi în România nu este nimic, nici clasă și nici politică, ci o masă amorfă de bijnițari goi pe dinăuntru care acționează la comandă externă. Cel care sponsorizează, cel care investește în ei este cel care le ordonează, iar ei cântă după dedicația lui. Aceasta se numește prostituție, nu politică și nici măcar trădare. Ca să trădezi trebuie să ai habar că faci parte dintr-o comunitate și să vrei să-i faci de hac în mod voit, s-o distrugi cu bună știință. Ei nu au habar de ceea ce fac. Sunt acei nebuni scăpați din ospicii care aveau pofte de mai mult și mai bine, și și-au vândut conștiința pentru așa ceva. Nici un sponsor/investitor nu dă bani gratis, întotdeauna vrea ceva, iar acel ceva este cântecul după care vrea să se joace.

Politicile sunt nimic altceva decât regulile acestea, cântecele nașilor mari de la banchetul saltimbancilor de tinichea și ei aruncă cu banii fără număr dând drumul la maxim la tiparnița de bani. Apoi dictează pentru ca aceea și cealaltă să se facă în cutare țară. Pocnesc din degete și ne trezim cu toții cu nu-știu-care legi ale justiției sau cu acceptarea României într-un spațiu care în curând va muri și alt spațiu îi va lua locul.

Nimic uman nu mai au acești măscărici și nici stăpânii lor plini de bancnote tipărite și proprietăți oriunde în lume. Iar ceea ce dau e exact ceea ce au: inumanitate, dacă s-ar putea spune. Nu ne miră acțiunile lor total distructive.

Pentru ca ceva să se nască, altceva trebuie să moară. Pentru ca noua ordine mondială să se nască, statele națiuni întâi trebuie să se federalizeze în mici state ușor de controlat, apoi să fie reunite într-un mare conglomerat cu un sediu central care controlează tot. Acest lucru are nevoie de politici, nu de politică. Politicile sunt regulile impuse cu biciul, cu forța celor care au cumpărat aproape tot. Vor da ultimile lovituri și apoi se va instaura pacea lor tacită.

Din păcate, ei nu au înțeles rolul unei mici turme de oameni care deja au dat startul așa-numitei naționalizări. Din ce în ce mai mulți oameni au înțeles că e timpul auto-guvernării și nu să depindă de vreun sistem confecționat de alții după calapodul lor. Au înțeles că deja sistemul îi canibalizează și se simt în pericol de moarte amenințați de către el.

Pe măsură ce politicile se multiplică și se înăspresc, adevărata politică renaște printre oameni, iar apoi, ca să continui să-l citez pe înțeleptul nostru contemporan: „o picătură de iubire diluează tone de conflicte”. Acest instinct de conservare care este transcens într-un instinct de jertfă față de frate, față de seamăn este tocmai pura manifestare conștientă a politicii printre oameni. Ea, Politica este exact respectul profund și adorarea faptului că suntem unici în esență, aceeași, dar diverși în formă și aspect, și că fiecare avem o conștiință.

Marea trezire a Politicii abia a reînceput. A mai fost cazul în istorie când buturuga mică a răsturnat carul mare, iar de această dată sperăm s-o facă fără violență și cu inteligența și înțelepciunea pură și liberă de orice hipnoză a ideologiilor și doctrinelor bolnav-mintalilor lumii. A propos.. și ei sunt puțini, însă puterea lor s-a bazat pe frica noastră.

Acum a venit vremea Politicii, iar politicile lor vor cădea făcute praf pe podea! A venit vremea națiunilor, adică a celor născuți, nu făcuți în laboratoarele resentimentare din Occidentul muribund!

Am consemnat,

Al vostru devotat, Patrick Matiș.