Șerban Popa – Previziunea lui Constantin Cojocaru s-a împlinit: uraganul Istoriei a azvârlit România în prăpastie!

De aproape trei decenii susțin public un program pe care, de mai bine de trei ani, încerc să îl fac cunoscut și prin articole publicate în CERTITUDINEA. Program care dezvoltă și demonstrează, constant și explicit, următoarele teze:

– în toată perioada cuprinsă între 11 iunie 1948 și 22 decembrie 1989, cetățenii României au fost proprietarii în comun ai averii acumulate în administrarea statului socialist, potrivit prevederilor Constituțiilor din 1948, 1952 și, cu precădere, datorită prevederilor articolelor 5, 6 și 7 ale Constituției RSR din 1965,

– cetățenii României au rămas proprietarii în comun ai averii respective și după 22 decembrie 1989, întrucât, la punctul 4 din Programul FSN se preciza că va avea loc doar: „Restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor retabilității și eficienței. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice”. Fapt ce a făcut ca prevederile Constituției din 1965, mai sus amintite, privitoare la proprietatea comună a întregului popor, să rămână în vigoare,

– cetățenilor României le-a fost FURATĂ de către statul român post-decembrist întreaga avere comună, prin promulgarea ILEGITIMĂ, ILEGALĂ, INFRACȚIONALĂ, de către ion ilici iliescu, la 7 august 1990, a legii 15/1990. Act prin care întreprinderile socialiste, aflate în proprietatea comună a întregului popor, au fost „transferate” FĂRĂ DREPT în proprietatea publică și privată a statului. Această infracțiune de dimensiuni nemaiîntâlnite în istoria Țării este cauza care a generat/determinat efectiv jaful tranziției, criză în care ne aflăm.

– cetățenii României au rămas însă și după această dată și sunt și în prezent proprietarii în comun ai averii lor, deoarece FURTUL/INFRACȚIUNEA nu dă naștere la drept de proprietate pentru HOȚ/INFRACTOR. Cu atât mai mult, deci, toate „privatizările” și „restituirile” sunt lovite de nulitate absolută. Mai mult, cetățenii României sunt, de drept, și proprietarii bunurilor produse prin exploatarea INFRACȚIONALĂ a întreprinderilor furate sau a întreprinderilor noi și/sau modernizate ce au luat naștere prin (re)investirea capitalului provenit din exploatarea întreprinderilor furate,

– din păcate însă, în afara faptului că cetățenii României și-au păstrat calitatea de proprietari, au dobândit și o nedorită nouă calitate. Aceea de infractori – complici la infracțiunile săvârșite de statul român și de profitorii direcți/nemijlociți de pe urma săvârșirii respectivelor infracțiuni. Această stare în care se află, fiind urmarea faptului că ei, românii, cumpără și folosesc bunuri produse în întreprinderi furate de statul INFRACTOR și date pe nimic străinilor și „băieților deștepți”. Și le sunt astfel complici și tăinuitori, atât guvernanților, cât și străinilor, sau oligarhilor autohtoni. Mai mult, pentru că muncesc în întreprinderile furate de statul INFRACTOR și date pe nimic străinilor și șmecherilor tranziției, cetățenii României sunt membri ai unor grupuri infracționale organizate.

– pentru cetățenii României există, deci, o singură cale de a ieși din starea în care au fost aduși: recuperarea extinsă, prin confiscare, a averii FURATE. Urmată de împărțirea/distribuirea ei GRATUITĂ în proprietatea privată a cetățenilor, potrivit VARIANTEI COJOCARU în versiunea ei din 1990/1992, actualizată. Distribuire care ar urma să se efectueze cu sau fără o reluare prealabilă a procesului de restituire a proprietăților existente, de dinainte de 1948.

Acum mai bine de treizeci de ani, dr. Cojocaru afirma – fără să fie ascultat de conaționalii săi nerăbdători să jefuiască corabia „tranziției” – că, în absența punerii în practică a VARIANTEI COJOCARU, uraganul Istoriei va azvârli poporul român în prăpastie. Acolo unde este acum.

Astăzi, eu afirm – fără să fiu ascultat de conaționalii mei puși să dea foc corabiei, după ce au jefuit-o – că recuperarea extinsă și distribuirea gratuită sunt două măsuri RADICALE, OBLIGATORII, IMPERATIVE, ca răspuns la actele EXTREMISTE, TERORISTE, INFRACȚIONALE ale regimurilor politice post-decembriste. Altfel, fără punerea în aplicare a numitelor măsuri, bolovanul Istoriei va strivi poporul român aflat în prăpastie.

Este deci limpede, pentru oricine ia cunoștință de formulările din program că acesta este PROFUND LEGITIM pentru poporul român și, prin urmare, suspiciunea de „utopie” în ceea ce-l privește este EXCLUSĂ câtă vreme, datorită legitimității sale, programul este unul OBLIGATORIU.

În consecință, rezultă, la modul implacabil, că cine respinge sau cine nu adoptă programul pentru că acesta nu ar fi „realist” se situează – fie că vrea, fie că nu vrea – de partea infractorilor care au dus și duc România în prăpastie.

Este, din păcate, adevărat că, în condițiile actuale, încercarea de punere, acum, în aplicare a unui astfel de program ar întâmpina adversități ireductibile. Nimic – cu excepția propriei incapacități/frici de a scoate capul din nisip – nu ne împiedică însă să ne pregătim temeinic pentru momentul în care SCHIMBAREA, devenită posibilă, va fi obligatorie.

Deoarece constituirea economiei democratice de piață și edificarea democrației participative, NU sunt opționale, ci OBLIGATORII.

A consemnat pentru dumneavoastră Șerban Popa via certitudinea.com.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!