Vlahii din Timoc sunt romani si se considera romani

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/39008-xl.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/39008-xl.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Vlahii din Timoc sunt romani si se considera romani” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547127544330{margin-bottom: 0px !important;}”]Pozitia hotarata a Guvernului Romaniei, prin vocea ministrului de externe, fata de recunoasterea minoritatii romanesti de pe valea Timocului de catre autoritatile din Serbia ca o conditie a statutului de candidat la Uniunea Europeana pentru statul vecin a adus in prim plan mediatic chestiunea vlahilor din Balcani. Din pacate absenta totala a unui minim de informatii in manualele de istorie si atentia redusa pe care o acorda presa scrisa sau audio comunitatilor romanesti din Balcani ridica sigur mari semne de intrebare in randul romanilor: cine sunt romanii din valea Timocului?

Poporul roman s-a format pe o arie mult mai larga decat o prezinta manualele de istorie, care limiteaza etnogeneza romanilor la vechea Dacie. Romanii sunt urmasii romanitatii orientale, adica ceea ce a mai ramas din vorbitorii de limba traca in partea rasariteana a Imperiului Roman. Slavii asezati in Balcani in secolele VI-VII au spart unitatea romanitatii orientale. Care au fost consecintele imediate ale migratiei slave in Balcani? O parte a populatiei romanice s-a retras spre sud, altii spre vest sau nord. Bizantinul Kekaumenos consemna la mijlocul secolului al XI-lea ca vlahii care locuiau intre Dunare si Sava (centrul Serbiei de azi) au fost obligati sa se retraga spre sud, in Epir, Macedonia si Elada (azi Grecia).

Originea romana a vlahilor balcanici a fost reiterata de nenumarate ori in secolele X-XVI. De exemplu papa Inocentiu al III-lea spunea in jur de 1204 despre vlahii care au fondat Taratul Vlaho-Bulgar ca sunt urmasii romanilor. Sau pe la 1538 un capitan croat, Nicolae Jurisici, spunea despre vlahii din Croatia ca „la noi se spune despre ei ca sunt vechii romani”. Exemplele sunt mai multe si toate arata existenta unei constiinte a originii romane. Noi ne-am spus romani, dar vecinii ne-au numit vlahi, valahi, olah, voloh. Romanii din Istria, pe coasta Adriaticii, inca in secolul al XVII-lea isi spuneau „rumari”, o forma rotacizata a etnonimului „roman”.

O parte a vlahilor sud-dunareni au fost slavizati de-a lungul timpului. Daca in jur de 1200 vlahii au fost suficient de multi incat sa puna bazele, impreuna cu bulgarii, la un nou stat – Taratul Vlaho-bulgar, in care bizantinii si francezii cruciati au recunoscut preponderenta elementului romanesc, in cateva secole vlahii au ramas compacti doar in regiuni izolate. In perioada stapanirii bizantine a Balcanilor, vlahii aveau atributii militare in schimbul unor libertati. Dupa ce peninsula Balcanica a fost ocupata in secolul al XIV-lea de catre Imperiul Otoman, turcii s-au folosit in continuare de capacitatea militara a vlahilor. O parte a vlahilor au fost mutati de catre turci spre regiunile de granita in functie de cuceririle din Balcani. Treptat printre vlahii cu sarcini militare au patruns si slavi – sarbi si bulgari, datorita carora slavizarea vlahilor a fost mai accentuata.

Dupa infrangerea Ungariei la Mohacs in 1526 interesul turcilor pentru folosirea capacitatilor militare ale vlahilor a scazut si au inceput sa le anuleze privilegiile si sa le creasca obligatiile financiare. Din aceasta cauza mii de familii de vlahi au emigrat dupa 1530 in Croatia, care se afla sub stapanirea habsburgilor. Aici au primit privilegii in schimbul serviciilor militare, formand o regiune de granita autonoma. Acesti vlahi emigrati in secolul al XVI-lea s-au suprapus peste vechii vlahi din vestul peninsulei Balcanice. Dar amestecul cu sarbii si croatii au determinat asimilarea lor etnica. In vestul Croatiei a ramas pana azi un grup foarte mic de istro-romani, izolati pe o insula si o peninsula.

Cel mai compact grup de vlahi, in valea Timocului

In sudul Balcanilor a ramas relativ compact un numar mare de vlahi, impartiti in doua ramuri: aromanii, in Grecia si Albania si megleno-romanii, in Macedonia. Vlahii din Grecia nu sunt recunoscuti ca minoritate si in ciuda grecizarii intense, multi aromani din Grecia au pastrat constiinta originii lor romane si a relatiei fratesti cu romanii nord-dunareni.

In evul mediu vlahii balcanici au fost nu doar militari si pastori, ci si carausi si negustori. Averile acumulate din comert au generat primele tentative de formare a unei natiuni aromane in secolul al XVIII-lea. Aromanii din Moscopole, azi in Albania, foarte bogati si vestiti, au intemeiat chiar o Academie si au infiintat o tipografie. Orasul a fost distrus de turci si albanezi dupa 1769 si azi doar ruinele mai amintesc de gloria marelui oras (in secolul XVIII Moscopole era mai mare ca Atena, de exemplu). Aromanii au emigrat si urmasii lor sunt azi in Romania, Ungaria sau Austria, mandrindu-se cu originea lor moscopolitana.

Cel mai compact grup de vlahi este cel de pe valea Timocului, la granita dintre Serbia si Bulgaria de azi. Romanii timoceni au beneficiat de privilegii si autonomie pe timpul stapanirii turcesti. Aveau propria organizare administrativa si judecatoreasca, se judecau dupa Ius Valachicum si plateau separat darile catre autoritati. De exemplu in 1516 sultanul le-a poruncit functionarilor turci sa respecte autonomia vlahilor de pe valea Timocului.

Vlahii vorbesc „rumuneste”

Caracterul romanesc al vlahilor timoceni a fost subliniat in jur de 1700, cu ocazia razboaielor dintre austrieci si turci. Contele Marsigli spunea despre vlahii dintre Vidin si Portile de Fier ca vorbesc „rumuneste”. La fel au constatat si austriecii care au stapanit vremelnic regiunea intre 1718-1739.

Mediul geografic – o vale lunga intre munti, i-a ajutat sa nu se amestece multa vreme cu sarbii sau bulgarii si astfel ritmul asimilarii sa fie redus. Abia in jur de 1800, in conditiile razboaielor dintre rusi si turci si inceputurile miscarii nationale sarbesti, regiunea Timocului intra in atentia sarbilor. In timpul razboiului din 1806-1812 dintre turci si rusi, sarbii rasculati au incercat sa realizeze o jonctiune cu trupele rusesti din Muntenia pe la Vidin. Succesul luptei nationale sarbesti si recunoasterea statului sarb a stabilit in 1833 granita dintre noul stat sarb si Imperiul otoman pe valea Timocului. Importanta strategica a regiunii pentru sarbi este relevata de un discurs al liderului sarb Milos Obrenovici: regiunea Crainei (valea Timocului) era importanta deoarece „pentru legaturile noastre cu Rusia ea ne este necesara ca painea vietii”. Ulterior, dupa formarea Bulgariei, valea Timocului a ajuns granita intre cele doua state balcanice, vlahii fiind impartiti in doua de o granita negociata la masa tratativelor de marile puteri.

De la finalul secolului al XIX-lea in mod sistematic vlahii timoceni au fost supusi unei actiuni de asimilare de catre autoritatile bulgare si sarbesti. Daca Romania a obtinut recunoasterea unor libertati in conditiile razboaielor balcanice, dupa incheierea primului razboi mondial presiunea nationalista sarba si bulgara a explodat. Putinele scoli romanesti au fost desfiintate, nu au mai fost acceptati preoti care sa slujeasca in limba romana si au fost impusi preoti sarbi sau bulgari. Biserica si scoala au fost principalele instrumente ale autoritatilor pentru asimilare.

Istoricii sarbi si bulgari, la fel ca ceilalti din peninsula Balcanica, in marea lor majoritate neaga vreo relatie intre vlahii balcanici si romani. Ei considera ca vlahii sunt pastori sarbi sau bulgari, orice numai nu romani. Desi uita sa faca o simpla comparatie intre limba inca vorbita de vlahii timoceni si romanii nord-dunareni. Identitatea este evidenta, doar surzii nu o inteleg. Este de fapt o surzenie dictata de ideologia politica a unei natiuni sarbesti compacte, probabil dupa modelul grecesc sau francez, fara minoritati. Desi niciodata vlahii timoceni nu au manifestat idei de secesiune! Au fost cetateni fideli ai statului sarb.

Vlahii balcanici sunt inruditi cu romanii nord-dunareni

Originea romana a vlahilor timoceni este incontestabila, la fel si relatia cu romanii nord-dunareni. Un argument lingvistic usor de inteles de nespecialisti: romanii timoceni folosesc preponderent perfectul simplu la fel ca oltenii in loc de perfectul compus (fusei – am fost, ma dusei – m-am dus etc.). Pe buna dreptate Bogdan Petriceicu Hasdeu si Dimitrie Onciul, mai apoi si altii, considera Oltenia si valea Timocului centrul teritoriului pe care s-a format poporul roman.

Lingvistii, nu doar romani, dar si cei germani au demonstrat inca de la finalul secolului al XIX-lea ca vlahii balcanici sunt inruditi cu romanii nord-dunareni, ca limbile vorbite de vlahi sunt dialecte ale limbii romane, cu o origine comuna, care au evoluat spre dialecte datorita conditiilor geopolitice.

Dupa 1878 statul roman a sprijinit financiar si logistic comunitatile romanesti balcanice. Dupa 1928 suportul autoritatilor romane a fost minimalizat de masuri de forta ale sarbilor, bulgarilor sau albanezilor, carora statul roman nu le-a dat replica. Din 1947 orice suport al autoritatilor socialiste romanesti fata de romanii balcanici a disparut ca sa nu ii suparam pe fratii nostri in socialism. Practic regimul socialist roman i-a abandonat pe vlahii balcanici. Dupa 1990 tentativele de sprijinire de catre autoritatile romane au fost reduse, fie din ignoranta acelor demnitari romani care puteau sa ia decizii si sa actioneze, fie din ratiuni politice.

„Vlahii timoceni sunt ROMANI!!!”

Nu doar Ministerul de Externe trebuie sa se implice. Ministerul Educatiei Nationale ar trebui sa impuna in programa de istorie a romanilor si informatii despre romanii balcanici.

In acest moment Romania traieste un moment istoric. Datorita statutului de membru in Uniunea Europeana, are posibilitatea de a conditiona procesul de aderare al Serbiei de recunoasterea minoritatii romanesti. In 1912, prin pacea de la Bucuresti care incheia razboiul balcanic, politicienii romani au stiut sa forteze Bulgaria sa recunoasca minoritatea romaneasca. A fost un succes efemer din cauza convulsiilor care au urmat. Dar, din 2012, avem o sansa unica pe care statul roman nu are dreptul sa il rateze.

ACUM are sansa istorica de a obtine recunoasterea minoritatii romanesti din valea Timocului de catre Serbia si de catre celelalte state europene. Guvernul Romaniei nu trebuie sa cedeze presiunilor germane sau sarbesti. Interesul Romaniei cere ca acum sa dea dovada Guvernul ca nu ii uita pe vlahii timoceni si poate sa foloseasca sansa unica pe care o are. Merita sa riscam incordarea relatiilor cu Germania sau alte state europene pe care nu ii intereseaza soarta vlahilor timoceni.

Politicienii romani, indiferent de culoarea politica, trebuie sa actioneze unitar pentru ca interesul natiunii romane o cere. Vlahii timoceni sunt ROMANI!!!

Articol realizat de Dr. Marius Diaconescu, lector universitar la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie.

Sursa: historia.ro.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!