Entries by Patrick Matis

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (5) – Republica e buna doar cand exista o clasa de mijloc economiceste puternica

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (5) – Republica e buna doar cand exista o clasa de mijloc economiceste puternica” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528705720235{margin-bottom: 0px !important;}”]„Din momentul in care s-a instituit domnia ereditara in locul celei elective si s-a pus puterea suprema a statului la adapost de inversunatele lupte de partid, s-a pus, in principiu cel putin, la adapost de patimele si de asprimea intereselor momentane si trecatoare insasi ideea statului, adica ideea armoniei intereselor nationale. Asta este in esenta deosebirea intre monarhia constitutionala si republica. In republica domneste indeosebi interesul individual, in genere interesul de partid. Partidul si numai partidul alege pe capul statului, el formeaza vointa statului in articole de legi, epoca poarta pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare. Aceasta stare de lucruri e in aceeasi proportie lipsita de pericole in care esista in stat o clasa de mijloc economiceste puternica si culta care sa mantina echilibrul intre tendintele prea inapoiate a simtului istoric a unui popor, reprezentat in genere prin formele existente ale unei civilizatii trecute, si tendentele zgomotoase ale trebuintelor acute ale prezentului, reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde aceasta clasa nu exista decit in mod rudimentar sau unde ea este prea slaba pentru a se impotrivi tendentelor estreme, republica devine o jucarie a partizilor, o forma de care abuzeaza si unii si altii, in detrimentul vadit al intereselor generale. Deie-ni-se voie a arata ca ideea statului, ideea armoniei intereselor exista in realitate, ca statul nu este numai suma de indivizi ce coexista intr-un moment dat, ca el reprezenta insasi putinta de indreptare a unor rele ce rezulta din instinctele nesocotite ale actualitatii. Sa ne-nchipuim, de exemplu, ca radicalul X, in loc de-a fi nascut in sfera de jos, ar fi fost fiul unei vechi si bogate familii aristocratice. Acelas om, cu acelasi temperament, ar fi reprezentat, in locul ideilor radicale, alte idei tot atit de estreme, insa cu totul opuse celor dentii. Care din doi ar fi avut acum dreptate: X reactionarul perfect, sau X radicalul? E clar ca nici unul, nici altul. Precum vederile unuia ar fi inradacinate in trecut, tot astfel tendintele celuilalt ar fi o expresie exagerata a nevoilor momentane a claselor de jos, incit acelasi temperament, nascut cind intr-o clasa cind intr-alta, ar reprezenta de o parte ura si invidia demagogica pentru tot ce e superior ca avere sau inteligenta, ar reprezenta de alta dispretul si desconsiderarea aspiratiunilor celor indreptatite ale prezentului. Dar statul nu este nici suma indivizilor coexistenti. Caci, daca luam individ cu individ, am vedea lesne ca marea, incalculabil de marea majoritate a oamenilor, s-ar sustrage bucuros, numai de-ar putea, si de la plata de bir, si de la prestatiuni si de la recrutare. Incit, oricit de recunoscuta ar fi necesitatea unui interes general de fiecare in parte, totusi, cind e vorba ca el sa subvie cu atomul sau individual acelei necesitati, instinctul sau intim si primitiv este de a se sustrage. O curioasa ilustrare a manierei de a privi statul si societatea ne-au dat-o in toti timpii evreii. A se bucura de toate drepturile, dar a se sustrage, de e cu putinta, de la toate datoriile este deviza lor si pentru realizarea acestui princip au, ca nealte popoare, pururea aptitudinea unei organizari de dosire, de substituire, de ajutor mutual. A pune dar acest instrument gingas al statului, acest reprezentant atit al vietii istorice, cit si al armoniei intereselor unei natii, la discretia absoluta a unui singur partid este periculos, mai cu seama cind elementul ponderator al unei clase de mijloc culte si avute e reprezentat numai intr-un mod rudimentar. Noi avem o clasa de mijloc care – tocmai din cauza lipsei de aparare a muncii ei si din cauza ca, pe un teren steril pentru dezvoltarea generala, i s-a dat ocazia de a castiga fara munca, adeca pe acela al functionarismului si al proletariatului condeiului, nu este in stare de a exercita controlul de care vorbim, nu este in stare a fi regulatorul exclusiv al vietii publice. Capitaliile cele mari a acestei clase consista in sume colosale de fraze, in cuvinte deserte; arta de a sti, sau mai bine de a nu sti scrie si citi, e echivalenta in Romania cu dreptul de a domni peste munca si intelegerea altora.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528706788357{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (4) – Nestabilitatea de sub domniile elective

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (4) – Nestabilitatea de sub domniile elective” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528561166246{margin-bottom: 0px !important;}”]„In ordinea de idei espuse in numarul trecut intra si aceea a independentei statului roman. Nici aceasta n-a venit ex abrupto, in mod fragmentar, ca din senin, ci, ca toate tendentele adevarate, a fost pururea prezenta si intunecata numai uneori de nevoile momentului. Ar fi un act de adanca ingratitudine catre stramosii nostri daca ne-am inchipui ca cu noi se incepe lumea in genere si Romania indeosebi, ca numai noi am fost capabili a avea instinctul neatirnarii, cind, la dreptul vorbind, n-am facut decit a mantinea cu mult mai mult ori mai putin succes ceea ce ei au castigat fie prin singeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei istetii extraordinare, puse amandoua adeseori in serviciul acestei unice preocupatiuni, a pastrarii neamului si tarii. E drept ca prezentul, cu graiul lui viu, cu ambitiile si pretentiile lui, e un advocat foarte elocvent pentru meritele sale, fie reale fie inchipuite, fata cu meritele unui trecut a carui gura o astupa pamintul. Si cu toate acestea fost-ar-fi cu putinta de-a vorbi chiar de neatirnarea statului roman fara a sufla praful asezat pe tractatele noastre vechi si de pe cronicele noastre? O ilustrare curioasa a manierei de-a-si atribui un merit care e in mare parte a trecutului e ca in acelasi timp in care se-ncheia un tractat de comert cu Austria, ca manifestare a neatirnarii noastre, d. Mitilineu, inalt functionar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianta si de comert incheiate de dinastii romane de inaintea epocei fanariotilor. Si ce straluciti intr-adevar, ce neasemanat de mari sint reprezentantii din trecut ai neatirnarii statelor romane fata cu epoca noastra? Oare Mircea I, in cei 38 de ani, Stefan cel Mare in cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o alta preocupare decit neatirnarea tarii? Mircea I – acest prototip luminos si al artei razboinice si al celei diplomatice la romani – n-a gandit toata viata lui decit la mantinerea neatirnarei. La 1394 bate pe Baiazid Ilderim in memorabila lupta de la Rovine, pastrata in memoria intregei Peninsule Balcanice; la 1395 incheie tractat de alianta cu Ungaria; la 1396 ia parte la batalia de la Nicopole, la 1398 bate el singur pe Baiazid linga Dunare; la 1406 isi intinde mina in Asia si scoate pe Musa ca pretendent in contra lui Soliman I, il sustine cu bani si arme si il face imparat; la 1412 scoate un alt pretendent, pe Mustafa, in contra lui Mahomed I, ba chiar in anul mortii sale, 1418, a ajutat cu bani si arme pe un sectator momentan, anume Mahmud Bedreddin, sperind succese politice din sciziuni religioase intre turci. O politica analoga a contrapunerii iscusite a puterilor crestine, a luptei directe cu turcii, au sustinut Stefan cel Mare. Din atitudinea acestor doi Domni se esplica cum de tarile noastre au putut sa se inchine puterei turcesti pastrindu-si cu toate acestea intreaga lor suveranitate inlauntru si-n afara, cum s-au putut sa se introduca in tractate de supunere proibitiunea pentru moametani de-a se aseza in tara, cum s-au rasfrint pina chiar asupra umbrelor de fanarioti o raza din vechea neatimare, caci si acestia indrazneau a se numi Domni din mila lui Dumnezeu, desi erau numiti si scosi prin firman, desi se stie ca titlul Dei gratia nu se cuvine decit numai suveranilor. E o ciudata ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlau, de pilda, un cirac al lui Capudan basa din Tarigrad, imbracindu-si fiinta paralitica cu titlurile unui Mircea Dei gratia Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristri Dominus. Facut-au bine sau facut-au rau cei mai mari doi Domni ai nostri preferind o suprematie nominala turceasca, unei suprematii reale crestine? Realitatea a dovedit ca era tot ce puteau face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dunarene au devenit pasalicuri, marele regat al Ungariei au fost asemenea pasalic o suta de ani. Polonia a fost impartita, si mai este azi, pe cind vechile noastre tractate, iscalite cu litere mari si batoase pe piele de vitel, au fost pina ieri izvorul neatirnarii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turceasca. Tudor se bazeaza pe ele cind cere de la Poarta reintroducerea domniei nationale, si Divanurile ad-hoc n-au gasit alte arme mai puternice inaintea Areopagului Europei decit tot pe acestea. • • • Asadar „independenta”, precum o numim astazi, nu este un „copil gasit” fara capatii si fara antecedente, ci un print care dormea cu sceptrul si coroana alaturi. Cazuta in desuetudine prin necumpanitele acte ale lui Dimitrie Cantemir si a generalului de cavalerie Toma Cantacuzino, neatirnarea noastra a fost pururea reala, ca drept pururea in vigoare, ca fapt stirbit din cind in cind, nu prin alt drept, ci prin escese si abuzuri de putere ale turcilor si, daca ea a fost intunecata curs de o suta de ani prin postomania fanariota, traditia ei si incercarile de a o restitui n-au incetat nicicind, iar mai cu seama secolul nostru a fost bogat in succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitara pentru amindoua tarile, rasarita chip din initiativa ruseasca, dar din libera discutare a parlamentelor de atunci, era un liniament al unirii tarilor. Aceleasi tendinte se ivesc cu mai multa putere in miscarea de la 1848 si culmineaza in 1859 prin alegerea lui Voda Cuza. Dorinta Divanurilor ad-hoc de a alege un principe dintr-o dinastie europeana nu se putu implini deocamdata, totusi a doua zi de incheiarea Tractatului de la Paris, si in contra prescriptiunilor lui formale, am ales un singur Domnitor pentru ambele tari surori, citiva ani in urma am realizat Unirea, prin conferinta de la 1864; fostul Domn obtinu suveranitatea absoluta in legislatia interna, si in fine la 1866 obtinuram si recunoasterea unei dinastii ereditare, toate acestea fara nici un sacrificiu, gratie numai increderii ce am putut inspira marilor puteri si bunei-vointe

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (3) – Epoca de tranzitiune – epoca formelor goale

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (3) – Epoca de tranzitiune – epoca formelor goale” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528560365452{margin-bottom: 0px !important;}”]„Ne putem fali cu drept cuvint cu probele de vitalitate pe cari le-a dat poporul nostru de cincizeci de ani incoace. E drept ca in acest period de ani aceste probe nu sint repartite in mod egal, ca unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectuala, bine intrebuintat, altii din contra prin o risipa putin justificata a acelor puteri pe cai improductive, totusi insa sumind la un loc si marimile pozitive si cele negative, gasim prin mijlocul cararilor laterale cari s-au pierdut in pustiu calea generala a unui progres real, mai cu seama pe terenul politic. Farmecul ce ne tinuse in intuneric si inapoiare nu era atit de imaterial precum si-ar inchipui cineva la prima vedere. El era, din contra, reprezentat prin un sistem de cetati turcesti din stinga Dunarii, ale caror amenintatoare briie de pamint si piatra trebuiau darimate pentru ca sa-nceteze epoca intunerecului. Dupa pacea de la Adrianopol s-au darimat in sfirsit si cele din urma fortificatii pe cari Turcia le avea pe malul sting al Dunarii, si de-odata cu aceasta se ridicara una cite una piedecele de pina-atunci ale negotului si agriculturii si astfel, incepind a se dezvolta bogatiile pamintului nostru si cautindu-si schimbul pe producte apusene, am fost pusi in contact cu civilizatia, cu ideile Apusului, cari si-au facut drum si s-au rasadit la noi fara nici o greutate, fara nici o impotrivire din parte-ne. Din capul locului cata sa negam ca ar fi existat in tarile noastre o reactiune in senzul feudal al cuvintului. Din timpul razboaielor lui Napoleon I se ivise in tarile noastre un reflex, la inceput inca slab dar nefalsificat, al inaltei culturi si lipsei de prejuditii a secolului al XVIII-lea, reflex care avea caracterul acelui secol: un rationalism stralucit si spiritual, lipsit de cunostinte pozitive. Zeita ratiunii credea in Apus sa puna lumea in orinduiala numai prin propriul aparat al deductiunilor logice, ale caror premise nu erau bazate nici pe esperienta, nici pe organizatia innascuta a statului si a societatii, ca obiecte ale naturei. Golul nostru intelectual, setos de civilizatie, a primit fara control, fara cintarire, idei si bune si rele, si potrivite si nepotrivite, ba natiunea intreaga, cu prea putine exceptii, nu vedea ca niciodata o vorba nu poate inlocui o realitate, ca niciodata fraza culturii nu e echivalenta cu munca reala a inteligentei si mai ales cu intarirea propriei judecati, care e cultura adevarata, ca niciodata fraza libertatii nu e echivalenta cu libertatea adevarata, care e facultatea de a dispune de sine insusi prin munca si prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele generatiei trecute, care-si inchipuia libertatea fara munca, cultura fara invatatura, organizatia moderna fara o dezvoltare economica analoga. O serie de fraze ieftene, copiate din gazete straine, din scriitori de a doua mina, din discursurile unor politici traiti si crescuti in alte tari, a inlocuit si inlocuieste inca in mare parte silinta de-a invata singuri; rationamente straine, rasarite din alte stari de lucruri, inlocuiesc exercitiul propriei judecati. Deci tocmai lipsa unei reactiuni adevarate, rationalismul foarte stralucitor, dar si foarte superficial al epocei trecute au facut ca introducerea tuturor formelor noua de cultura sa se intimple fara controlul, fara elementul moderator al traditiilor trecutului. In loc ca un spirit nou de munca si de iubire de adevar sa intre in formele vechi ale organizatiei noastre, s-a pastrat din contra incultura si vechiul spirit bizantin, care a intrat in formele noua ale civilizatiei apusene. Nu ceva esential, nu imbunatatirea calitatii a fost tinta civilizatiei romane, ci mentinerea tuturor neajunsurilor vechi, imbracate in reforme foarte costisitoare si cu totul in disproportie si cu puterea de productiune a poporului si cu cultura lui intelectuala. Programul publicat in n-rul de ieri, asupra caruia vom reveni in deosebite rinduri, a rasarit din acest viu sentiment al contrazicerii intre fond si forme, care se arata atit de deschis in toate fenomenele vietii noastre publice. Chiar daca epoca formelor goale, care domneste de douazeci de ani si mai bine in tarile noastre, s-ar putea esplica, desi nu justifica, prin cuvintul „epoca de tranzitiune”, e evident ca sarcinile cu care tranzitiunea ne-au incarcat cu asupra de masura ne dicteaza in mod serios de-a ne intoarce de pe calea gresita, de-a privi in mod mai limpede starea adevarata a tarii, de-a judeca in mod mai limpede necesitatile ei. O schimbare a opiniei publice in inteles conservator se poate constata de mai mult timp incoace. Foaia noastra acum doi ani inca a prezis ca tara, prin tristele esperimente la care e supusa de domnia frazei, va ajunge pina in sfirsit sa fie conservatoare. In urma acestei preziceri, indealtmintrelea lesne de facut, s-a vazut ca insusi liberalii au fost siliti sa recunoasca necesitatea unei legi contra uzurei si a unei alte legi contra instrainarii paminturilor taranesti. Aceste legi stau insa in flagranta contrazicere cu insasi ratiunea de-a fi a liberalismului, care recunoaste oricarui cetatean dreptul absolut de-a dispune de bunurile si de munca sa, dupa propria si libera sa chibzuinta. Iata dar ca din haosul de idei liberale-cosmopolite, pentru cari clasele si statul nu sint nimic, iar individul totul, rasare ca din senin necesitatea absoluta de existenta a unei clase asigurate de muncitori agricoli. Nu ne indoim ca mai tirziu capetele mai clare dintre liberali vor recunoaste tot atit de mult necesitatea absoluta a proprietatii mari, care este in toate tarile sprijinul cel mai puternic al neatirnarii de caracter, al celei mai inalte forme a libertatii omenesti. Nu o data in istorie se va confirma adevarul fabulei lui Meneniu Agrippa. Incheiem aceste siruri aducind cetatenilor aminte ca nu exista nici libertate, nici cultura fara munca. Cine crede ca prin profesarea unei serii de fraze a inlocuit munca, deci libertatea si cultura, acela se prenumara fara s-o stie intre parazitii societatii omenesti, intre aceia cari traiesc pe pamint spre blestemul, ruina

Cand va iesi Romania din criza?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cand va iesi Romania din criza?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528449409078{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi nu suntem in criza de azi, de ieri. La noi criza a ajuns un mod de viata. Ne-am obisnuit cu criza ca magarul cu samarul si, daca nu o avem, o producem, ne lipseste si ne simtim descompletati si stanjeniti, cand totul merge bine. Binele este suspect si nu da incredere in mentalul colectiv romanesc. Poate parea absurd ceea ce spun, insa o analiza, chiar superficiala, ne va arata ca, fara o schimbare totala de atitudine, nu vom iesi niciodata din criza, caci mema culturala se reproduce la urmatoarele generatii cu toate caracteristicile proprii. Suntem o tara a carei populatie nu tine sa traiasca in curatenie si nu respecta curatenia, decat cel mult in ograda proprie. Daca te duci primavara pe ogoarele, padurile si apele patriei, te ingrozesti de cate gunoaie poti gasi. Vara le mai acopera vegetatia, insa ele sunt acolo, otravind solul si apele. Aceste gunoaie nu au crescut singure, ci au fost aruncate de romanasii nostri, care au vrut sa scape de ele de acasa si le-au aruncat in afara. Gunoaiele sunt o expresie comportamentala a unor oameni a caror tara se margineste la propria ograda si care nu au constiinta nationala. Daca nu-i doare ca mediul natural al tarii lor este distrus de taietorii de paduri si de aruncatorii de gunoaie, este clar ca nu considera ca acest mediu este al lor. Suntem o tara a carei populatie, cand este frustrata de diferite evenimente, in loc sa le infrunte le accepta cu resemnare si isi gaseste mangaierea in alcoolism. Din aceasta cauza, oamenii capabili sa infrunte si sa rezolve evenimentele negative nu sunt apreciati, sunt prea singulari, ci mai degraba sunt alesi sa-i conduca pe cei care arata ca niste tovarasi de pahar. Este evident ca acest fapt adanceste incapacitatea raspunsului la crize diverse, ceea ce este luat ca o fatalitate. Suntem o tara in care munca bine facuta este ceva despre care s-a auzit doar, caci regula generala este „merge si asa”. Cu alte cuvinte nu se pot lua in consideratie normele de calitate decat daca exista o conducere care cere si supravegheaza aplicarea lor. Aceasta caracteristica este insa compensata de o mare creativitate si capacitate de improvizare, hoinareala si descurcareala. Din aceste caracteristici apare o mare deschidere catre compromis si, in final, catre obedienta pupincurista care conduce la coruperea tuturor sistemelor administrative. Suntem o tara in care termeul „a fi hot” semnifica un merit si o cale spre succes, smecheria este apreciata ca pozitiva, mai ales daca hotia conduce la o impartirea firimiturilor si cu cei care nu au riscat la furat. Haiduceala a ajuns atat de interesant reprezentata la noi incat nu numai ca se fura de la stat, dar fura de la stat chiar inaltii functionari ai statului. Cu alte cuvinte, hotii fura de la hotii care fura de la restul lumii. De aceea alegerea unui lider politic nu se face pe criterii de competenta, responsabilitate, calitate si implicare sociala, ci dupa potentialul de a fi smecher sau hot. Exista o limita admisibila si suportabila a hotiei, anume jumatatea. Daca se fura jumatate si se mai lasa si amaratilor sa supravietuiasca din cealalta jumatate, hotia se optimizeaza. Un lider cinstit, cu principii si moralitate, nu poate obtine nici sprijinul natiunii la alegerile politice, caci este suspect, nici suportul administratiei care e obisnuita sa ciuguleasca din firimiturile ramase de la masa bogatilor. Suntem o tara in care fondurile nu sunt dirijate in functie de nevoile nationale, ci in functie de negocierile diferitelor cercuri inchise de interese. De aceea, niciun program logic, necesar pentru echilibrarea situatiei economice, nu poate fi pus in practica decat daca este in concordanta cu ce doresc mafiile oficiale sau neoficiale. Din aceasta cauza, nenumarate proiecte si programe destinate redresarii nationale sunt respinse pentru ca nu prezinta interes pentru mafiotii de serviciu. Tot din acest motiv apare si o permanenta descurajare a atitudinilor pro-active implicate, colaborative si inventive. Aceste caracteristici au fost induse, incurajate si fortate sa se aplice de mafiile oficiale sau neoficiale, nu pentru ca am fi noi un neam blestemat. Dovada clara a acestei observatii sta in maniera in care se face promovarea politica. Mai exact, caile de acces la functiile inalte sunt invariabil pupatul in fund si mita politica, incluzand cumpararea de posturi fara a conta in vreun fel calitatea profesionala a celui implicat. Aceasta cutuma se practica sub ochii nostri de 20 de ani. Daca intelegem cum functioneaza aceste mecanisme in sistem, realizam ca, perpetuindu-le sau acceptandu-le in continuare, nu ne vom ridica NICIODATA din criza, caci aceste caracteristici se auto-sustin reciproc. O schimbare de atitudine a omului de rand este singura care poate determina schimbarea sistemului. Insa omul de rand este intoxicat de manele, telenovele, minciuni electorale, sex si violenta, reclame comerciale si alte gunoaie mediatice tocmai pentru a nu exista posibilitatea unei astfel de schimbari de atitudine. Ce-ar fi daca oamenii de rand ar intelege ca le trebuie demnitate, idealuri pentru care sa lupte, tenacitatea de a duce la bun sfarsit ceea ce au inceput, aprecierea valorica si forta morala de a nu ceda la greu, hotararea de a nu face compromisuri vanzandu-se pentru o mita electorala fara valoare, dorinta de a promova pe cei mai buni dintre ei in posturile de conducere. Raspunsul il gasesc intr-o intamplare mai veche: o cunostinta, cu multi ani in urma, a fost in China ca sa le vanda chinezilor calculatoare Felix, produs romanesc la acea data. Dupa ce a terminat afacerea, ramanandu-i timp neconsumat, a inceput sa-i invete pe chinezi limbaje de operare. A vazut ca din masa de chinezi imbracati identic, cu salopete, unul punea intrebari inteligente si dovedea o mare putere de asimilare. La un moment dat a intrebat alt chinez cine este seful lor. Raspunsul l-a surprins foarte tare: era cel mai inteligent, cel care punea intrebari si care intelegea cel mai bine. Datorita atitudinii chinezilor de a aprecia si

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (2) – Cine zice „progres” nu-l poate admite decat cu legile lui naturale

/0 Comments/in , /by

Un nou program? va intreba cititorul, devenit neincrezator prin pompoasele liste de fagaduinte si de vorbe mari, cite au vazut pin-acum lumina zilei. Intr-adevar, nici noi nu sintem tocmai bucurosi de-a alege, pentru o serie de principii sincer espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, sa figureze in fruntea tuturor fagaduintelor cite nu s-au tinut. De mult inca am insemnat asemenea izvoade de fericiri promise si pururea ne-mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmari cu totul alte scopuri. Stim asemenea ca un viu sentiment de stat, o constiinta intemeiata despre solidaritatea intereselor nationale, cari sint si trebuie sa fie armonizabile, nu in opunere unele cu altele, un patriotism luminat si mai presus de tendente inguste mai nu are nevoie de-a formula in teze generale lucruri care se-nteleg de sine la alti oameni si in alte tari. Din nefericire insa, cata sa constatam ca in tara noastra multe lucruri evidente si simple nu se mai inteleg de sine, incit – ca la noi la nimenea – evidenta insasi are nevoie de-a fi comparata cu miile de cai strimbe cite se urmeaza, pentru a se dovedi ca ea este singura linie dreapta. Atitea programe au aparut in tara la noi de patrusprezece ani incoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalitati politice izolate, si atitea deceptiuni amare au urmat tuturora, incit orice om cu bun-simt trebuie sa invinga un sentiment de sfiala cind incearca a recuceri pentru cuvintul ‘program’ intelesul lui adevarat de serie de principii marturisite, impartasite sincer de mii de cetateni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie de credinte politice este desigur, inainte de toate, ca ea sa corespunza cu simtimintele si aspiratiunile legitime ale tarii si sa fie adaptata institutiunilor ei. S-ar putea intr-adevar imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care sa nu fie conforme cu sentimentele si aspiratiunile tarii, dar in lumea strictei necesitati un asemenea sistem n-ar fi cu mult mai mult decit productul unei imaginatii fecunde. Caci un principiu absolut, netagaduit de nici un om cu bun-simt, este ca o stare de lucruri rezulta in mod strict cauzal dintr-o alta stare de lucruri premergatoare si, fiindca atit in lumea fizica, cit si cea morala, intimplarea nu este nimic alta decit o legatura cauzala, nedescoperita inca, tot astfel aspiratiunile si sentimentele sint rezultatul neinlaturat al unei dezvoltari anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tagadui, nici inlatura. O profesie de credinte politice care ar face abstractie de linia generala descrisa prin spiritul public nu s-ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Deci, stabilind principiul fundamental ca orice politica practica nu poate lucra decit cu elementele cari-i sint date, iar nu cu cele pe cari si le inchipuieste a le avea si convinsi ca idei si interese, fie cit de diverse, sint si trebuie sa fie armonizabile pentru ca statul sa fie cu putinta, nici intelegem, nici avem vreo incredere in miscari violente sau estralegale si, mai putin inca, in conspiratiuni, desi aceste din urma s-au bucurat in trecut de o nejustificata glorie, de laurii pe cari cu usurinta-i plasmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesati o creeaza cu aceeasi usurinta cu care cei dezinteresati o condamna. Tagaduim ca pe calea aceasta se poate realiza un adevarat progres, pe care nu-l vedem si nu-l aprobam decit in dezvoltarea treptata si continua a muncii fizice si intelectuale. Caci cine zice ‘progres’ nu-l poate admite decit cu legile lui naturale, cu continuitatealui treptata. A imbatrini in mod artificial pe un copil, a rasadi plante fara radacina pentru a avea gradina gata in doua ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum cresterea unui organism se face incet, prin superpunerea continua si perpetua de noua materii organice, precum inteligenta nu creste si nu se-ntareste decit prin asimilarea lenta a muncii intelectuale din secolii trecuti si prin intarirea principiului innascut al judecatii, precum orice moment al cresterii e o conservare a celor cistigate in trecut si o adaogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevaratul progres nu se poate opera decit conservind pe de o parte, adaogind pe de alta: o vie legatura intre prezent si viitor, nu insa o serie de sarituri fara orinduiala. Deci, progresul adevarat fiind o legatura naturala intre trecut si viitor, se inspira din traditiunile trecutului, inlatura insa inovatiunile improvizate si aventurile hazardoase.

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (1) – Roiul de albine si musinoiul de furnici

/1 Comment/in , /by

Ne-am propus sa incepem o serie de articole in care sa prezentam Teoria Statului Organic scrisa in variate texte si articole de catre marele Mihai Eminescu in diverse publicatii. Si vom incepe gradual de la primul articol pana la ultimul. Se cuvine ca Revista Romania Culturala sa contina si aceasta serie de lucrari magnifice. Sa vedem: „Spiritul public modern sufera de-o boala, pana la oarecare grad nepriceputa pentru noi, nascuta fiind din imprejurari si din stari de lucruri fara analogie in viata noastra interna. Nu e vorba – internationalistii din Germania, Franta si Anglia, sunt prieteni buni si personali cu d. C.A. Rosetti, cu d. Bratianu, dar ideile politice profesate de cosmopolitii apuseni sunt, pentru stadiul de desvoltare in care trăim, utopii, in care nu cred nici cei ce le profesează la noi. Religia, cu credintele ei fericite, care stabilea in mod dogmatic toate raspunsurile la intrebarile cele mari, ce preocupa o minte omeneasca, a suferit grele lovituri – insa numai, negative – din partea unor ultime rationamente materialiste, cari in sine sunt tot atat de neintemeiate ca si mitologia greceasca. Dar rationamentele materialiste, brutale fiind, lesne de priceput si apeland oarecum la bestia din om, gasesc in suta a nouasprezecea, o multime de aprigi aparatori, incat viata noastra moderna pare a se apropia de povarnisul fatal, pe care istoricii latini il presupun, fara cuvant, a fi existat inaintea constituirii statelor, adeca acea stare de vecinica vrajba, insemnata cu vorbele bellum ominium contra omnes, rasboiul tuturor contra tuturor. Fara cuvant s’a admis aceasta stare de lucruri pentru omul primitiv, din cauza ca exista un sentiment de drept inascut. Nu doara ca oamenii s’ar fi adunand din impuls propriu si ar fi stabilind un modus vivendi prin discutie si punere la cale. Acest stadiu vine mai cu mult mai tarziu. Dar, precum in roiul de albine sau in musinoiul de furnici nu exista legi scrise si facultati de drept, desi toate fiintele, cate compun un roiu, traesc intr’o randuiala stabilita prin instincte inascute, tot astfel omul primitiv traeste din cele dintai momente in societate, iar cand incepe a-si da seama si a cauta sa explice modul de convietuire si de conlucrare, se nasc religiile, care stabilesc adevaruri morale, sub forme adevarat ca dogmatice sau mitologice, religii care sunt totodata si codice. Cu incetul insa, omul perfectibil se desprinde din totalitatea organizatiei naturale si-si largeste din ce in ce cercul sau de activitate individuala si atunci abia incepe pentru el viata intr’adevar omeneasca, viata libera. Dar totusi, in largirea individualitatii sale, omul poate atinge o margine, in care pune in chestiune individualitatea si libertatea semenilor sai si, in cele mai multe cazuri, a semenilor acelora cari sunt mai buni, mai capabili, mai de inima. Astfel, s’ar putea spune ca intreaga lupta intre taberele opuse, numite una liberala – care ajunge la comunism, alta conservatoare – care poate ajunge intr’adevar la osifiearea statului, e pe de o parte lupta pentru drepturi, pe de alta lupta pentru datorii. Conservatismul lupta pentru datorii. Pentru el implinirea datoriilor catre semenii sai, solidaritatea de buna voie sau impusa prin legi a cetatenilor unui stat, o organizare stricta, in care individul e numai mijloc pentru intretinerea si inflorirea colectivitatii, crutarea economica a tuturor claselor, pe care le priveste ca organe vii ale societatii, cu un cuvant organizarea naturala, inteleasa de toti, mostenita adesea prin traditie, prin obiceiul pamantului, recunoscuta de toti fara legi scrise chiar, iata starea de lucruri la care aspira conservatismul extrem. Dar si ceasta directie are primejdiile ei. Vecinica tutela, exercitata asupra claselor de jos, le da intr’adevar panea de toate zilele, dar le lipseste de energie individuala, le face indolente. Pe de alta parte sistemul libertatii, totodata al individualismului, cuprinde primejdii si mai mari. El preface viata intr’o lupta de exploatare reciproca, care poate ajunge la disolutiunea completa a statului. Si intr’acolo tind ideile comuniste internationale de azi. Intre aceste doua extreme e poate mestesugul adevaratei politice. A impreuna exigentele existentei neaparate a statului cu exigentele libertatii individuale, a nu permite ca asociatii de indivizi rapitori sa faca din stat o unealta a lor, si a nu lasa, pe de alta parte, ca statul impersonal sa lege cu totul manile individului, asta e problema pe care multi s’au incercat s’o deslege, dar de la Cezarii Romei si pana la Cezarii moderni nu s’au gasit inca remedii radicale, ci numai paliative. Un nemarginit individualism s’a latit peste toata Europa. Individul e scopul, caruia i s’au sacrificat toate elementele care formau incheeturile organizatiei vechi. Teoria ca viata e un drept a prins radacini in toti si, cu durere trebue s’o marturisim, ca in multe locuri chiar clasele superioare au incetat a crede ca au datorii catre cele de jos, precum si cele de jos nu mai vor sa aiba datorii catre cele de sus.” Mihai Eminescu, Articol de fond fara titlu, aparut in TIMPUL, 8 noiembrie 1877.

Diaspora romaneasca si blestemul dezbinarii tracilor

/1 Comment/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/romanian-diaspora-vote-in-london-183-body-image-1416308813.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/romanian-diaspora-vote-in-london-183-body-image-1416308813.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Diaspora romaneasca si blestemul dezbinarii tracilor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528059573198{margin-bottom: 0px !important;}”]Intr-un articol din Certitudinea, doamna doctor in stiinte economice Raluca Prelipceanu, cu ocazia conferintei cu tema „Migratiune si mentalitati – un sfert de veac de tranzitie si bejenie”, sustinuta la Casa Iancului din Targu Mures, pe 2 mai 2018, a spus urmatoarele despre diaspora romaneasca: „diaspora romaneasca nu este coagulata, nu are putere, nu promoveaza interesele Romaniei, nu sustine interesul national”. Am dori sa dezvoltam un pic aceasta tema oarecum delicata pentru noi si la care am reflectat multi ani la rand. Ni se pare ca a venit timpul sa cunoastem adevaratele motive pentru care se externalizeaza locurile si forta de munca din Romania, adica romanii pleaca in afara tarii ca sa munceasca, multi dintre ei ramanand stabiliti acolo pentru totdeauna, astfel Romania pierzandu-i. Este un subiect pe cat de delicat pe atat de necesar sa il intelegem. Inainte de toate avem nevoie sa intelegem fenomenul diaspora. Fara acest lucru vorbim in van despre celelalte subfenomene socio-umane care au loc in cadrul acestuia. Intelegem ca diaspora inseamna unul sau mai multe grupuri etnice aflate in afara tarii de origine, conform dictionarului. Dar sa intelegem si de ce-ul acestui fenomen de masa devenit de ceva timp. Exista un motiv pentru dizlocarea atator mase de oameni din tara lor de origine in altele. A se vedea cel mai dramatic, chiar tragic, si anume cazul Siriei, recent. Cu multe sute sau mii de ani in urma, expresie care deranjeaza pe cei care vor sa-si uite trecutul auto-lobotomizandu-se cu balasturile subculturale din ziua de astazi, cu nimicurile unor creatori de nimic, masele de oameni calatoreau in alte tarii, prin alte imperii, regate etc., cum calatoresc si astazi insa cu mijloacele vremurilor respective. Acele calatorii erau si ele cu scopurile lor bine definite. Altii calatoreau pe mare etc. Aceste calatorii, unele dintre ele migratii, au fost pentru a indeplini anumite scopuri sau misiuni. Pe atunci nu se puneau problemele recensamintelor de astazi, iar sociologia nu exista. Nici societatea nu exista, ci exista cetatea, cea care era cumulul politico-economico-administrativo-militar al oamenilor respectivi. Era mandria imperiului, regatului, tarii etc. Acolo se dezvolta cultura, de asemenea. Acolo se scoleau oamenii. Inclusiv, acolo existau scoli de mistere, scoli esoterice, temple, biserici, sinagogi s. a. Cetatea nu era orasul ci cetatea. Acest cuvant s-a dat la o parte in zilele noastre. Se foloseste oras acum, nici macar urbe sau urban. Iar scopurile acelor migratii erau cumva asemanatoare cu cele de astazi, numai ca aveau si ceva in plus. Erau scopuri militare (de cucerire, aparare etc.), scopuri economice (comerciale), scopuri religioase (misionale sau combinate cu conflicte armate – cruciade)… le stim. Dar stabilirea in alte tari a unor mase populare, sa le spunem asa, nu era posibila. Nici un document pana astazi pastrat nu atesta asa ceva. Poate erau cativa oameni pe ici, pe colo, care se stabileau in alte tari dar numarul lor era foarte mic. In fine.. Orasul a devenit aglomeratia umana care, prin faptul de a ne da impresii unuia-altuia cu duiumul, ca sa spunem asa, nu mai permite omului, cetateanului sa se relaxeze, sa se dumireasca asupra vietii, sa reflecteze si sa mediteze. Existam, si nu traim.. in viteza, acum. Nici timp de a ne orienta in mod inteligent la nivel profesional nu mai avem. Acceptam ceea ce ni se da, numai sa ne castigam existenta, de fapt sa castigam bani. Pana aici am ajuns. Dar chiar si in aceste conditii omenirea inca mai da genii. Aceasta ca sa vedem cat de puternica este constiinta umana. In ceea ce priveste diaspora, motivul a fost intotdeauna faptul de a nu mai putea trai pe meleagurile originare din motive economice, in primul rand, dar si politice, administrative, din cauza legilor aspre si uneori abuzive etc. Sunt multe. Insa, motivele launtrice ale fiecarui individ in parte, care compune ceea ce numim diaspora, pot si trebuie sa fie altele, chiar foarte interesante. Vom analiza doar cazul diasporei romanesti, caci acesta este scopul prezentului articol. Am observat ca romanii care pleaca din tara pentru a trai in alte tari au anumite feluri in care-si considera tara de origine, anumite moduri de a se exprima fata de tara de origine (“tara asta”, in loc de tara mea, ca si casa mea, familia mea.. lumea mea), ceea ce ne face sa credem ca ei nu sunt de fapt romani nici cu inima, dar nici cu sufletul pentru ca tind spre alte meleaguri. Dar de ce? Exista un fenomen universal care se numeste transmigratia sufletelor din existenta in existenta, caci in mod uman nu este numai una, si care ne arata ca exista anumite tari, anumite popoare in care am staruit mai mult, iar in altele doar am tranzitat. Unii sunt romani si cu inima, si cu sufletul, altii poate germani, englezi, americani, egipteni, indieni, chinezi etc., chiar daca s-au nascut aici si vorbesc romaneste, asadar sunt cetateni romani. Cu alte cuvinte, nu toti suntem romani. Dar aceia care vorbesc in acel mod, gandesc in acel mod despre tara lor de origine, despre tara noastra de fapt, sunt in mare parte romani. Putem face un studiu de paleogenetica si putem evidentia ca haplotipul popoarelor din zona Carpato-Danubiano-Pontica de acum mii de ani inca exista la poate cel putin 60-70% dintre noi. Conform doamnei profesoara Marija Gimbutas: Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i.H., axata pe o societate matriarhala, teocrata, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europenizate, patriarhale, de luptatori din epoca bronzului si epoca fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. A fost o perioada de reala armonie in deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. Acestea fiind spuse, cred ca se cade sa reflectam asupra originii noastre, chiar daca nu ne tine de foame, asa cum ar putea sa considere romanul de rand, insa ar putea sa ne ajute sa

Cultura ca vocatie

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cultura ca vocatie” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/symbols_of_the_romanian_republic_by_kazi2000-d4tigk4.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/symbols_of_the_romanian_republic_by_kazi2000-d4tigk4.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1527282355328{margin-bottom: 0px !important;}”] Stema realizata de kazi2000.deviantart.com. [/vc_column_text][vc_column_text css=”.vc_custom_1527312594996{margin-bottom: 0px !important;}”]Cred ca a venit timpul sa ne punem intrebarea: ce este cultura? Intr-un dictionar undeva am gasit ca este „ansamblul de valori materiale si spirituale produse pe teritoriul Romaniei”. O definitie scrisa intr-un oarecare limbaj de lemn combinat cu aspecte mercantile: produse. Bine, unii ne-ar contrazice spunand: „Nu este asa!”, ar spune, sau „Sa nu exageram!”, ar continua. Insa, cand este vorba de productie trebuie ca ne induce impresia ca undeva exista un negot. Astazi, Romania are cea mai mare valoare pe care o poate exporta: insasi valoarea. Si o face cu nemiluita, cu alte cuvinte externalizarea fortelor si locurilor de munca reprezinta exemplul cel mai concret in cazul de fata. Mai simplu spus, romanii pleaca in afara tarii pentru a le oferi altora serviciile lor. Cultura romana pleaca odata cu ei acolo, de asemenea. Printre cei care pleaca sunt si adevarati profesionisti care isi iubesc tara. Nu ar jefui-o precum fac altii dintre cei ca noi. Ar promova-o, ba chiar o fac acolo unde se duc. Aici raman cel mult mediocri, daca astfel continuam. Inca mai avem cultura si valori omenesti. In acest articol ne vom referi la valoarea omeneasca pe care o are Romania. Retineti, valoare omeneasca, nu romaneasca! Ne vom explica. Este un strigat de ajutor atunci cand semnalam ceea ce nu functioneaza pe langa noi. Traim intr-o comunitate si intr-o unitate numita tara noastra, pentru cazul acesta, Romania. Mai tinem la ea? Sau vrem sa o schimbam cu alta? Pana acum am vazut ca mai mult distruge in loc sa inlocuim ceea ce dam la o parte cu altceva. Este un strigat si mai mare de ajutor atunci cand promovam valorile noastre. Exemplul aratat este strigatul de ajutor de o inteligenta superioara lansat in lume. Stim ca nu suntem singuri si de fiecare data ne facem auziti. Lansarea acestei culturi este vocatia noastra. Strigatul de ajutor este un semnal de alarma al constiintei umane care ne spune ca o ignoram, ca o ascundem, ca o adormim. Copilul frumos din noi vrea sa se manifeste insa, nelasandu-l, se intristeaza, aidoma tristetii pe care o vedem pe figurile oricarui roman care traieste in marele oras. Odata cu aceasta suparare profunda care domina atmosfera sufleteasca si exterioara vin si toate celelalte fapte nenorocite dintr-un „ce mai conteaza?!” aparent etern, insa doar temporal si temporar adica recurent. Ignorand-o, nu o ascultam cand striga la noi. Dar in curand strigatul va fi atat de tare, atat de puternic ca nimeni nu-i va mai putea rezista crizei interioare. Astfel ca, am defini cultura ca fiind un ansamblu de valori traite intr-o tara de catre oamenii care sunt acea tara. Iar cultura este data de catre manifestarea valorilor omenesti, nu romanesti. Bunatatea nu este valoare romaneasca, ci omeneasca. La fel si smerenia, rabdarea, ingaduinta, a fi intelegator, izvorand dintr-o pace interioara inerenta constiintei fiecaruia dintre noi, nu dintr-un ego sau altul. Orgoliul, invidia, frica, hotia, obraznicia, delasarea, lenea sau desfranarea nu nasc valori si cu atat mai putin culturi, ci constiinta umana. Intai suntem oameni (ceea ce se pare ca am uitat multi dintre noi) si apoi suntem romani. Exista o constiinta de limba pe care o vorbim. Este o stare de constiinta profunda pe care o avem atunci cand vorbim limba materna. Orice fiinta umana a oricarei natiuni o are. Insa rau-voitorii globalisti de stanga ce abunda printre noi vor incerca intotdeauna sa o stalceasca deznationalizandu-ne. Iar aceasta deznationalizare in primul rand ca este un atac asupra vointei si liberului arbitru al omului, este si o violenta contra naturii. Ce s-a nascut din aceste deznationalizari facute in trecut? Oameni fara identitate si fara trecut. Pai cum asa? Simplu. Sa ne intrebam in felul urmator: ca oameni, cati dintre noi ne cunoastem genealogia in totalitate? Dar in cata proportie? Stim cine ne-au fost stramosii? Peste 90% din cazuri nu! Astfel ca avem nevoie sa-i redescoperim. Si asta vom face. Este vocatia noastra de a ne dezgropa trecutul si de a ne cunoaste inaintasii. Dar avem de facut trei lucruri. Primul este sa fim oameni, iar al doilea sa ne cunoastem valorile culturale ale trecutului. Aceste valori, cum spuneam, apartin constiintei umane. Sa ne cunoastem, deci, constiinta umana a celor care am fost. Eminescu a fost o constiinta, Cosbuc, la fel, Iorga, Brancusi, Creanga, Brancoveanu, Miron Costin, Ion Neculce, asemenea. Si va mai spun, toti acestia s-au scolit in alte tari, au invatat limbi straine cu succes si cu iubire si respect fata de respectivele limbi, au tradus din alte limbi lucrari de seama etc., deci erau oameni, nu doar romani. Si toti voievozii, desi conducatori de neam si tara, au avut constiinta lor. Sa vedem, deci, beneficiile pe care ni le-au lasat. Acestea credem ca se rezuma intr-una singura: dainuirea. Fara ei azi nu mai eram. Ne revine aceeasi sarcina si noua: sa facem si noi la fel, sa ne exercitam constiinta. Acesta este al treilea pas. Sa recapitulam! In primul rand, sa fim oameni. Iar pentru aceasta implica amintirea de noi insine. In al doilea rand, sa ne cunoastem (sau mai bine spus recunoastem) valorile trecutului (si nu sunt putine, avem cu duiumul). Iar in al treilea rand, sa ne manifestam constiinta omeneasca cu toate valorile care au fost, sa fie si sa mai fie. Asa vom dainui cand toti ceilalti aleg sa paleasca si sa se dezica! Asa sa ne ajute Dumnezeu! Pace voua![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]  

Simion Mehedinti, pedagogul tinerilor

/0 Comments/in /by

Tinerii din ziua de astazi, mai ales in Romania, au nevoie de un pedagog real. Putini sunt aceia care mai intrunesc aceasta calitate, care pot fi considerati cu acest titlu de baza. Daca in prezent avem putine exemple de acest fel, se cade, asadar, sa ne orientam privirea inspre trecut. Cum au fost cei dinaintea noastra? In ce fel se traia, nu numai pentru painea castigata zilnic, ci si pentru etica din toate activitatile de zi cu zi? Cum erau oamenii? In ce fel se purtau in societate si ce faceau? Ne preocupa aceste lucruri. Nazuim sa-i cunoastem dinnou, caci i-am lasat in urma.. in urma uitarii. Sa ne aducem aminte, asadar, de ei. Simion Mehedinti, marele savant geograf si pedagog roman (1868 – 1962), avea sa fie un astfel de exemplu. In curand vom celebra 150 de ani de la nasterea sa, pe 19 octombrie. Cu acea ocazie poate vom scrie si un articol mai in amanunt despre domnia sa, despre scrierile sale, despre conferintele tinute in facultatile romanesti si nu numai. Dar in acest articol vom trata exemplul sau pedagogic. Este cert ca in zilele noastre avem stringenta nevoie de educatie caci se duce pe apa sambetei, ca sa spunem asa, ceea ce numim educatia de stat. In perioada interbelica, dar si antebelica, insa, lucrurile nu stateau asa. Aveam cea mai puternica educatie si cei mai puternici oameni pedagogi care au inspirat o lume intreaga. Este suficient sa ne aducem aminte de Spiru Haret, Nicolae Iorga, Simion Mehedinti, Constantin Radulescu-Motru si altii, numele lor fiind cunoscut pana in Japonia, de exemplu. Aveam cea mai puternica scoala tehnica si cei mai de seama ingineri si tehnicieni politehnici. De asemenea, suntem primii care am pus bazele ciberneticii in lume. De la noi vine. Sa ne aducem aminte de Stefan Odobleja sau Henri Coanda. Si cu acestea incheiam aceasta amintire pentru a ne ocupa de Simion Mehedinti. In acest articol introductiv il vom lasa pe Simion Mehedinti sa ne adreseze cateva cuvinte intelepte asupra educatiei, de baza atat pentru tineri cat si pentru parinti. Este necesar sa ne amintim de adevarata educatie si sa consideram rolurile fiecaruia atat in familie cat si in societate. Pedagogia practicata de Simion Mehedinti se incadreaza intr-un concept pe care si l-a definit singur ca fiind „endopedagogie”. El trateaza procesul educativ in mod holistic, evidentiind, in cugetarea istorică a omenirii, trei tipuri de educatie: IISUS – pedagogia umana – homo hominis frater; MOISE – pedagogia barbara – homo hominis servus; CAIN – pedagogia salbatica – homo hominis lupus. Cunoscator al scolii romanesti, Simion Mehedinti va respinge, ca si Eminescu, imitatia modelelor trecatoare. El pledeaza pentru școala muncii, ale carei reguli metodice, sintetizate, ar putea fi formulate astfel: urmeaza firul traditiei; urmeaza canonul autoritatii; urmeaza imperativul activitatii cre­atoare. Prezentam mai jos cateva extrase din exceptionala carte a lui Simion Mehedinti, intitulata „Alta crestere – Scoala muncii” (1919) dar si alte citate de-ale domniei sale, de baza pentru a intelege rolul educatiei in familie, in lume etc. „Pentru o tara incercuita din toate partile de vecini neprielnici si impanata cu atatea elemente straine, nu e alta cale deschisa decat o grabnica mobilizare a tuturor energiilor, incepand cu cele rurale. Ca sa sprijinim orasele, trebuie sa ne intoarcem cu fata catre sate. Iata de ce, a da poporului nostru „Alta Crestere” e nu numai o chestie de pedagogie, ci o adevarata problema de stat.” Despre aceste lucruri vorbea foarte clar si domnul doctor Calin Georgescu in interviul articol scris pe aceasta pagina. Domnia sa vorbeste despre marele sau proiect Apa, Hrana, Energie si despre faptul ca taranul roman joaca un rol crucial in viitorul atat al Romaniei cat si al Europei, in ceea ce priveste agricultura, care este ramura de baza a economiei. Fara agricultura nimeni pe suprafata acestei lumi nu poate trai. A ne orienta catre sate, cate micul producator de la tara este, deci, crucial, fundamental daca ne dorim macar a supravietui. Insa, intotdeauna Mama Natura ne ofera supraproductie, deci prosperitate. De asemenea, institutionalizarea si gestionarea educatiei credem ca e necesar sa fie facuta de catre pedagogi, oameni care au mai predat la clasa, ca sa spunem asa, si nu de functionari administratori. Acestia sunt, in cele din urma, oameni de familie de succes. Educatia lor, care-si lasa amprenta in pedagogia invatamantului de la noi, se bazeaza pe educatia din familie, singura, de altfel, educatie reala. Celelalte sunt secundare, insa educatia familiala este de baza. „In orice familie, cresterea este cu atat mai buna cu cat numarul copiilor e mai mare. Demonstrarea acestui fapt e usoara. Cand parintii au numai doi-trei copii, ii corcolesc, adica le dau o crestere rea. Copiii ajung stapanii casei si pot deveni chiar tiranii parintilor. Ei se socotesc din leagan un fel de rentieri. Si daca nu se aleg totdeauna poame rele, raman totusi ca niste minori in fata vietii. Atat dezvoltarea lor intelectuala, cat si cea morala sufera. Putem zice aforistic „copii putini – copii rai!“ Se intelege, formula asa prescurtata suna cam excesiv. Vom fi mai aproape de adevar, daca vom zice: Valoarea copiilor unei familii este in genere proportionala cu numarul lor. Dupa cum nu faci foc cu un singur taciune, fiindca flacara se inteteste cand pui mai multe bucati de lemn pe foc, tot asa si cresterea copiilor e lanceda, cand ai numai unul-doi; dimpotriva, ea este mai patrunsa de griji si de veghe, cand familia e mai numeroasa. Nici un copil nu e cocolosit, ci toti se indeamna la lucru stiind ca numai cei harnici sunt pretuiti si iubiti de parinti, iar cei lenesi si lasatori simt de timpuriu uratenia purtarii lor, chiar din vorbele fratilor si ale rudelor apropiate. Multimea copiilor inseamna respectarea parintilor si asigurarea batranetii lor.” Aici pot sa nu fiu de acord decat partial cu domnia sa tocmai si datorita faptului ca sunt singurul copil la parinti. In ceea ce priveste numarul mare de copii in familie si faptul ca fiecare se sprijina unul pe celalalt, este adevarat. Evident exista si exceptii de

Marea Unire nu inseamna inceputul Romaniei, ci afirmarea Romaniei

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Marea Unire nu inseamna inceputul Romaniei, ci afirmarea Romaniei” font_container=”tag:h3|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/unindetransilvaniaarumana1918.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/unindetransilvaniaarumana1918.jpg” frame_style=”border_shadow” desc=”Episcopul Iuliu Hossu da citire Rezolutiei de la Alba Iulia” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1526323138983{margin-bottom: 0px !important;}”]Exista o credinta printre unii dintre romani, sau vorbitori de limba romana, ca Romania dateaza de 100 de ani, exact de la Marea Unire de la Alba-Iulia. Acest lucru este fals! O unire a principatelor romanesti nu inseamna fondarea respectivei tari ci doar atestarea sa documentara. Insa, tara respectiva dateaza de mii de ani, iar documentele, locuitorii, traditiile si vesmintele lor arata continuitate pe aceste meleaguri. Dar sa vedem si textul integral al Rezolutiunii Adunarii Nationale de la Alba-Iulia ca sa intelegem mai bine: Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie-1 Decembrie 1918. I. Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie-1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare. II. Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei aleasa pe baza votului universal. III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului Stat Roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele: Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti. Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand fidei-comisele si in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat sa poata munci el si familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte, potentarea productiunii. Muncitorimei industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantagii, care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din Apus. IV. Adunarea Nationala da expresie dorintei sale, ca congresul de pace sa infaptuiasca comuniunea natiunilor libere in asa chip, ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici, deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internationale. V. Romanii adunati in aceasta Adunare Nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati din jugul Monarhiei austro-ungare si uniti cu tara mama Romania. VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aici in Monarhia austro-ungara, anume natiunile: cehoslovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostinta tuturor acelor natiuni. VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane. VIII. Adunarea Nationala da expresiune multumirei si admiratiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi au scapat civilizatiunea de ghiarele barbariei. IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunei romane din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul natiunii.[/vc_column_text][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/alba_iulia_resolution.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/alba_iulia_resolution.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1526322739256{margin-bottom: 0px !important;}”]Mai precizam si faptul ca acest document este printre ultimele care atesta existenta Romaniei ca tara. Alte documente mai recente, in special cele din 1947 sau 1990, nu atesta acest lucru, iar ceea ce precizeaza este pur fictiv, neavand existenta reala, ca sa spunem asa.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]