Entries by Patrick Matis

MOMENT ISTORIC. Proclamația de la București – 3 aprilie 2021. Proclamația pentru libertate

MOMENT ISTORIC. Proclamația de la București – 3 aprilie 2021. Proclamația pentru libertate

Demonstrații ample impotriva restricțiilor absurde și a climatului politic dictatorial au fost în toată săptămâna aceasta în București și în peste 70 de orașe din întreaga țară. Zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi peste orele de restricție, fiind revoltați de măsurile abuzive ale autorităților.

Aceste manifestări vin în continuarea protestelor începute în 15 mai 2020, împotriva confiscării libertății în numele unei închipuite siguranțe sanitare.

Liderii protestelor, reprezentanții oamenilor din întreaga țară care au protestat plini de curaj săptămâna aceasta și în ultimile 10 luni de dictatură sanitară și asociațiile civice care s-au alăturat protestelor de masă au elaborat și au dat publicității Proclamația de la București – Proclamția pentru Libertate.

PROCLAMAȚIA PENTRU LIBERTATE

Proclamația de la București

CEREM:

1. Încetarea tuturor restricțiilor și a stării de alertă. Implicit – eliminarea obligativităţii măștii , revenirea la învăţământ faţă în faţă.

2. Abrogarea legii carantinei, legea 55/2020, care îi dă drepturi dictatoriale lui Raed Arafat.

3. Renunțarea la politicile sanitare bazate pe obligativități și trecerea la cele bazate pe recomandări, care respectă libertatea individuală, protejarea celor vulnerabili prin oferirea de servicii și facilități, plus program național de profilaxie. In această ordine de idei cerem:

– Retragerea proiectului legii vaccinării obligatorii, PLx 399/2017.

– Retragerea proiectului de lege care transformă Poliţia Militară în organ de represiune împotriva  civililor.

– Respingerea Pașaportului de vaccinare, instrument de presiune și segregare socială pe criterii medicale.

– Anularea ordonanţei de urgenţă care desfiinţează malpraxisul – adoptată luni, 29 martie 2021.

4. Eliminarea oricăror interferențe ale diferitelor organisme ale statului cu Biserica și cu libertățile religioase.

5. Cerem ca Ministerul Sănătăţii și Colegiul Medicilor să accepte schemele de tratament aplicate cu succes atât de medici români cât și de medici străini, independent de recomandările OMS și redeschiderea spitalelor în vederea asigurării serviciilor medicale pentru bolnavii cronici.

6. Cerem să înceteze executarea necondiţionată a ordinelor OMS (organizaţie aservită BigPharma) de către Ministerul Sănătăţii, precum și o analiză a deciziilor OMS în vederea continuării, condiționate sau nu, a colaborării cu această organizație.

7. Demiterea și anchetarea tuturor celor responsabili pentru situația actuală, prin comiterea de abuzuri, acte de terorism mediatic, fraude, mascarea conflictelor de interese, crime împotriva umanității, terorism de stat, trădare conform art 394-398 din Codul Penal, răspândire de informații false. Printre aceștia se numără: Klaus Werner Iohannis, Raed Arafat, Florin Cîțu, Vlad Voiculescu, Ludovic Orban, Nelu Tătaru, Marcel Vela, Lucian Bode, Valeriu Gheorghiță, Adrian Streinu-Cercel, Alexandru Rafila, Virgil Musta, Carmen Dorobăț ș.a.

Întrucât suntem perfect conștienţi că acestea reprezintă doar soluţii de moment, cerem imperativ:

8. Schimbarea mecanismului electoral prin adoptarea unei noi legi electorale, bazată pe principii de transparență, competență și reprezentativitate reală, și care să mute centrul de putere dinspre partide înspre comunități.

9. Alegeri anticipate organizate pe baza acestei noi legi electorale, care să asigure astfel schimbarea întregii clase politice actuale, dovedită în cea mai mare parte a fi incompetentă, vândută și slugarnică față de interesele străine.

10. Elaborarea în cel mai scurt timp a unei Strategii de restaurare și dezvoltare națională, care să se scoată țara din dezastrul produs de incompetența și inconștiența clasei politice trădătoare.

Așa să ne ajute Dumnezeu !


 

Proclamația pentru Libertate este emisă de românii care protestează împotriva restricțiilor absurde și a dictaturii militare. Proclamația este susținută și de mai multe asociații și fundații din țară :

Starea de Libertate

Calea Neamului

Pro Decizii Informate

FOR Forumul Organizațiilor pentru România

Frăția Ortodoxă

Bucovina Profundă

Asociația Europa Veche

Fundația Pentru Oameni

Asociația ASCIOR

Straja Carpaților

Asociația Scut Botoșănean

Lista este deschisă…

Sursă: oficialmedia.com.

Mihai Eminescu – Singura dinastie națională cu care se laudă ungurii este familia arhiromânească a Corvinilor

Mihai Eminescu - Singura dinastie națională cu care se laudă ungurii este familia arhiromânească a Corvinilor

Stăpânul politic al trupului și a raporturilor lui de avere poate fi ici un Habsburg, colo un Romanov, dincolo un Rachenberg sau un Obrenovici; pe sufletul lui, pe limba lui, pe inima lui e stăpân Dumnezeu și el, și nimenea ‘ncolo […].

Cineva poate fi obligat prin locul nașterii sale de-a servi în armata ungurească, adecă de a-și da puterile, trupul și viața fizică pentru statul ungur, dar limba ungurească nu e nimenea dator de-a o învăța, nimeni dator, nici sie însuși, nici lui Dumnezeu, deși în realitate poporul maghiar n-a ajuns niciodată la predominare în țara lui proprie, nici în trecut, nici azi.

Îndată după stingerea dinastiei lui Arpad, s-a succes până în ziua de azi o serie de dinastii străine recrutate de departe și de aproape, încât singura dinastie națională cu care se laudă este familia arhiromânească a Iancului, voievodul Ardealului, a Corvinilor.

Bonfiniu deducea familia dintr-o gens de patricii de la Roma; realitatea este însă că Corvinii erau boieri români de neam, iar îndeosebi tatăl voevodului Iancu ținea în căsătorie pe o fiică din familia Paleologilor din Constantinopole.

De aproape înrudiți cu Basarabii, ba poate ei înșii Basarabi, aveau în marca lor un Corb c-un inel în gură. Acest corb cu inelul în gură este însă identic cu corbul legendei lui Radu Negru […].

Dacă opinia Ung[ariei] despre noi e atât de rea precum afectează a avea, cu atât mai bine pentru noi. Orice eroare asupra puterilor noastre este în paguba adversarului.

Dacă nu sunt în eroare asupra noastră, și limbajul vehement al foilor lor ascunde numai, c-o manieră lăudăroasă, frica și slăbiciunea care le stau ca un cui la inimă, iar cu atât mai bine pentru noi, căci atunci știm că, oricât va striga, ține în taină seamă de noi.

A ne întrece însă în epitete înjurioase cu ei mai avem poate talentul, dar n-avem înclinarea. Un lucru li-l putem mărturisi numai: Beuge machen gilt mehr. Dacă lupta e necesară, nu injuriile vor fi armele celui victorios […].

Nu ne mai trebuie epitrop în nimic și nicăiri. Nu trebuie nici unguri epitropi, nici germani, nici ruși.

Încolo admitem orice formă de conviețuire cu alte popoare, fie aceea o conviețuire cu maghiarii sub Coroana Sf. Ștefan, fie cu toate celelalte popoare în Imperiul habsburgic sub Coroana de Austria.

Un singur lucru putem pretinde de la oricine: să respecte naționalitatea noastră cum o respectăm noi pe a lor. Crede oare Austria să câștige preponderanță pe Dunăre permițând ungurilor infamiile câte se comit? […].

Noi îi asigurăm că românii, să vrea numai, în trei zile [ar putea arăta] că de când e lumea și pământul n-a existat picior de ungur în Ardeal. Dar nu vor, și știu ei bine de ce nu vor […].

Ce mi-e rusul, ce mi-e ungurul? Ia pe unul dă în altul, vorba ceea.

Manuscrisul 2257 (perioada 1866-1877).

Florian Colceag – Punctele de blocaj decizional în Parlamentul României

Florian Colceag - Punctele de blocaj decizional în Parlamentul României

Cu toții suntem conștienți că lucrurile nu merg bine în România. Nu merg bine în lume, datorită manipulării fricii oamenilor, legată de „pandemia” care este din ce în ce mai mult legată de o manipulare pricepută a celor care conduc lumea. O analiză mai detaliată a problemelor actuale relevă și alte aspecte structurate, ce conduc la rezultatele așteptate de către păpușarii din spatele cortinei. Un prim aspect este legat de mecanismele politice și administrative. Enumăr câteva aspecte legate de parlament, guvern și administrație. Acestea conduc la blocarea deciziilor favorabile rezolvării problemelor:

– Cotizarea pentru campania electorală și promovarea imaginii candidaților scoate la suprafață grupurile de interese, nu experții în domeniu, care nu au avut niciodată bani de aruncat pe imaginea proprie

– Selecția inițială a parlamentarilor nu a ținut seama de nivelul de profesionalism, nici de dispunerea decidenților pe profesii. Consecinţa este slaba reprezentare a diferitelor categorii profesionale și incapacitatea de a lua decizii legislative adecvate.

– Expertiza poate fi adusă de către consilierii parlamentarilor, dar ei nu au dreptul să participe la ședințe, deşi ei au expertiza necesară, în timp ce parlamentarii nu au timp să analizeze, fiind prinși permanent în ședințe și întâlniri. Ridicarea mâinii la votare este un act automat toxic dacă nu se fac dezbateri și discuții în prezența consilierilor.

– Lupta politică a partidelor, care anulează coalizarea pentru interesul național. Aceasta conduce la corupție și darea de avantaje pe sub mână, relaţii pe orizontală și raportarea falsă la vârf, conducând pe parcurs la blocarea dezvoltării economice și vânzarea activelor naţionale către străini.

– Lipsa unei cunoașteri transversale a bunelor practici internaţionale, ce blochează legile inovatoare ce pot conduce la rezolvarea problemelor.

– Blocarea timpului de studiu cu multiple ședințe și consilii, ce nu mai permit studiile aprofundate necesare. Aceasta conduce la totala superficialitate în analizarea problemelor și luarea deciziilor corespundatoare.

– Ierarhizarea posturilor de conducere făcută prin comandă politică, ce poate ascunde intenții personale sau de grup, ce nu țin seama de interesul național. Un factor primar în această direcție este legat de finanțarea partidelor ce au susținut candidații care au cotizat mult, să ocupe un post în parlament. În aceste condiții, parlamentarii sunt nevoiți să-şi recupereze banii investiți și, în consecinţă, să se alieze la diferitele proiecte ce sunt de interes de grup, nu de interes național.

– Repartizarea ulterioară a voturilor, rămase după alegeri, de către o comisie pusă fără criterii transparente, face ca procentele de reprezentativitate să fie modificate după bunul plac al unor grupuri de interese. Aceasta face ca actul guvernamental să fie manipulat de către forțe care nu au de-a face cu interesul național. „Nu contează cine votează, contează cine numără”. Și întreaga paradigmă: „Nu contează cine numără, contează cine anunță rezultatele”; „Nu contează cine anunță rezultatele, contează cine repartizează rolurile și funcțiile”.

– Ignorarea totală a reacțiilor populaţiei sau structurilor profesionale, afectate de deciziile politice, pe durata mandatului.

– Mituirea grupurilor profesionale ce permit manipularea reacțiilor sociale, cu salarii și pensii nesimțite.

– Repartizarea bugetelor locale sau profesionale astfel încât să inhibe dezvoltarea sustenabilă, echilibrată și durabilă.

– Formarea unor mici structuri politice necesare creării punctelor de instabilitate ce crează majoritățile parlamentare, în funcţie de interesele clanurilor politice și economice interne sau externe.

– Vânzarea activelor naţionale către companiile străine cu ajutorul deciziilor guvernamentale, ensclavizarea populaţiei, regim dictatorial.

– Legile partidelor politice și constituția au fixat cadrul democrației reprezentative, pe interese de partid. Democrația participativă (caz Elveția) elimină corupția și interesele de grup, dar asigură atenţia pentru comunități și rețelele profesionale. Aceasta permite protecția, nu jefuirea mediului natural. Asigură, de asemenea, colaborările internaţionale cu majoritatea deciziilor de partea națiunii, nu de partea companiilor străine.

colceag

Observăm ciclul vicios marcat cu un cerc, care produce bâlbe decizionale. Observăm mecanismele ce conduc la ruinarea țării. Realizăm că mecanismele sunt funcționale la acest moment, dar nu înțelegem exact scopul lor la prima vedere, fără o analiză prealabilă.

În urmă cu aproximativ cinci ani, a fost organizată la Timișoara o conferință a oamenilor de ştiinţă de origine română, ce trăiau în diaspora. Ei au avut un discurs extraordinar, după prezentarea nivelului valoric al muncii lor. Au spus ceva de genul acesta: „Noi vom reveni în România ca să contribuim la refacerea economiei și vieții sociale, dacă se vor îndeplini trei condiții. Prima condiție este legată de educaţie; copiii noștri trebuie să primească o educaţie care să le permită să performeze în orice universitate din lume. A doua condiție este legată de sănătate: sistemul de sănătate trebuie să acționeze prompt pentru prevenirea bolilor. A treia condiție este legată de administrație: este necesar să existe birouri specializate în care, în câteva ore, să se completeze toate actele necesare pentru inițierea serviciilor oferite de cei veniți din diaspora pentru a dezvolta sectoare, afaceri etc”. Astfel de birouri există în toate țările din OECD.

Rezultatele le vedem: nici una din condițiile cerute nu a fost măcar urmărită să fie îndeplinită, ceea ce a condus la blocarea reîntoarcerii în țară a specialiștilor români formați în străinătate. De exemplu, Ministerul Educaţiei, unde se află biroul pentru recunoaşterea diplomelor din universitățile străine, refuză acum să recunoască diplomele medicilor cu studii în străinătate, chiar acum, când noi parcurgem o criză medicală fără precedent. Un al doilea exemplu legat de educaţie, este trimiterea copiilor acasă pe motiv de pandemie dar lăsarea sălilor de spectacol, de sport, restaurantelor etc., deschise. Traumele emoţionale, psihice, relaționale pe care le vor avea copiii prin modificarea regimului lor de învăţare către emancipare motivată, nu sunt luate în calcul. Se dorește oare creşterea emigrației părinţilor și depopularea țării, care va fi în curând lipsită de mijloacele de a mai rezista la imigrarea străinilor necesari umplerii locurilor de muncă? Trebuie să punem în balanță și micșorarea enormă a bugetelor locale și investiției în educaţie.

Medicii au început să se revolte împotriva măsurilor pe care le ia sistemul de a crește procentajul morților ce Covid din secțiile ATI, puse în corelație cu creşterea salariilor și cu măsurile total greșite de acțiune față cei în dificultate. Toate acestea sunt măsuri administrative concepute să alunge diaspora românească profesionalizată și să slăbească capacităţile de redresare a țării. Pot fi date mult mai multe exemple în această direcție. Toate cele enumerate, dar și faptul că în acest moment există revolte și demonstrații pe diverse subiecte: 5G, purtarea măștilor, măsurile din educaţie, măsurile economice, pensiile nesimțite etc., conduc la două ipoteze antagonice. Prima ipoteza este că s-au trezit serviciile româneşti care au depus cândva un jurământ să-și apere țara, fiind informate de intențiile altor servicii străine și a asasinilor economici profesionalizați în afară; a două ipoteza este că serviciile străine sunt în totală cârdășie cu puterea actuală care vrea să dea ultimul tun desființând tot ce înseamnă națiunea română. A trecut termenul analizelor deșarte, este timpul ca românii să se organizeze rapid și structurat, în rețele profesioniste capabile de acțiune concentrată. Este momentul să-şi caute informațiile corecte acolo unde se găsesc, să nu se mai lase manipulați de posturile de televiziune cumpărate, este vremea să înceapă să judece cu mințile lor proprii, nu să se lase manipulați ce cei care le servesc reclame comerciale, produse de diverse companii multinaționale străine și pline de texte subliminale. Acestea nu plătesc impozite, dar scot un profit enorm din trudă românilor ce devin din zi în zi mai săraci. Treziți-vă oameni buni, și acționați pentru viitorul copiilor voștri, în țara unde au rădăcini milenare!

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. Florian Colceag via certitudinea.com.

Iulia Roșca – Bill Gates sau Dumnezeu?

Iulia Roșca - Bill Gates sau Dumnezeu?

Păcatul specialiștilor este acela că nu mai văd omul, văd organul; iar în cazul de față nu mai văd populația, văd virusul şi tratează populaţia de parcă ar fi apărut anul trecut pe pământ.

Specialiştii de organe şi de virus nu ştiu sau au uitat că în spatele omului stă o coabitare cu tot felul de bacterii şi virusuri parazite de câteva zeci de mii de ani. Coabitarea ajută sistemul imunitar al fiecărui individ să producă anticorpii de care individul are nevoie, contribuind (la scara populaţiei ca întreg) la instalarea imunităţii de turmă.

Specialiştii noştri uituci, sub bagheta unor afacerişti filantropi, vor acum să intervină în această coabitare, preluând rolul paraziţilor. În felul acesta, ne spun ei, vor fi mai puţine victime. Cum numără ei victimele şi care dintre victime contează în acest demers al lor este însă alt subiect. Ideea este că, luând locul paraziţilor, ei intervin în mecanismul imunizării naturale de turmă, care este în acelaşi timp şi un mecanism natural de autoreglare a densităţii populaţiei. Prin demersul lor, interferă nu doar cu mecanismele individuale de imunizare, ci şi cu mecanismele naturale de autoreglare a densităţii populaţiei şi asta în contextul în care afaceriştii filantropi se dau de ceasul morţii că planeta este suprapopulată şi trebuie depopulată.

Întrebarea care se pune este următoarea: continuăm să ne sustragem mecanismelor naturale de autoreglare a densităţii populaţiei sau ne bazăm pe abilităţile şi metodele afaceriştilor filantropi de a reduce populaţia prin mecanisme imaginate de ei?

Cum este mai etic pentru noi: să recunoaştem naturii şi lui Dumnezeu acest drept sau lui Bill Gates?

A consemnat pentru dumneavoastră Iulia Roșca via mewe.com.

Daniel Roxin – Dictatura Noii Ordini Mondiale se va impune cu ajutorul PROSTULUI MAJORITAR, în special a celui „cu școală”!

Daniel Roxin - Dictatura Noii Ordini Mondiale se va impune cu ajutorul PROSTULUI MAJORITAR, în special a celui „cu școală”!

Prostul majoritar, fie el fără școală, fie el cu studii superioare, este ținta manipulării globale și un „actor” principal în strategia de impunere a noului tip de comunism: progresismul-neomarxist.

Având în mâini o mare parte a presei globale, deținând imperii financiare, controlând o bună parte a factorilor politici, promotorii noii ideologii, care infectează lumea de câteva decenii, vor o Nouă Ordine Mondiale condusă de un Guvern Global, aflat în subordinea lor.

Deja libertatea cuvântului a devenit o mare problemă sub asediul așa numitei corectitudini politice. Identitatea națională, familia, valorile tradiționale, moralitatea, până și biologia, toate au devenit „nefrecventabile” și „incorecte politic” pentru apologeții noii lumi care ni se pregătește.

Ironic vorbind, culmea evoluției speciei umane (din punct de vedere cultural și biologic), în accepțiunea progresiștilor occidentali, pare să fie bărbatul sau femeia de culoare, gay și de credință islamică!

Revenind la prostul majoritar, din ale cărui specii cea mai periculoasă este PROSTUL CU ȘCOALĂ și cu inițiativă, trebuie să subliniem că una dintre trăsăturile principale care îl definesc este aceea că el, prostul cu școală, nu crede în conspirații: nici globale, nici locale. El nu crede că ar putea să existe forțe globale care urmăresc controlul întregii planete sau măcar a unei părți din aceasta…

Pentru acesta, este irelevant faptul că întreaga istoria a civilizației umane este bazată pe un șir lung și interminabil de intrigi și conspirații, pe acte abominabile săvârșite de puternicii momentului împotriva celor care li s-au opus, pe dictatură și sclavie, pe distrugerea identității culturale a celor ocupați.

Prostul majoritar, chiar dacă descoperă că în toate epocile au existat lideri politici și militari care s-au visat stăpânii întregii lumi cunoscute și care, în numele acestei viziuni, au provocat războaie dezastruoase, nu crede că și astăzi este la fel, că și astăzi există nebuni cu multă putere care se visează Stăpânii Planetei și care, în numele acestei viziuni, sunt dispuși să arunce lumea în haos pentru a-și atinge obiectivele.

Ce nu înțelege prostul majoritar? El nu înțelege că, astăzi, procesul de cucerire a lumii nu se mai face cu sabia, ca pe vremuri, ci cu ideologia politică și culturală, cu manipularea media, cu ONG-uri plătite să o implementeze în mai toate societățile, cu acapararea resurselor materiale.

Prostul majoritar este atât de orb încât devine chiar el soldat în armata celor care, în final, îl vor băga într-o colivie de aur. Pentru că granițele imperiului global vor fi aurite, ca și fiecare casă în care sclavii vor locui.

Da, nu va exista libertatea cuvântului (pe care prostul majoritar nu o înțelege cu adevărat), se vor pierde identitățile culturale, se vor arunca în aer valorile morale, omul va fi adus la stadiul de accident al evoluției darwiniste, lipsit de orice sacralitate, dar, în compensație, prostul „cu școală” va avea confort material, bani de concedii, drept la promiscuitate sexuală garantat prin lege, posibilitate de afirmare în corporațiile ocupantului și alte avantaje, un pachet suficient de atrăgător ca să fie mulțumit și să considere că are o viață OK, muncind vesel spre folosul stăpânilor.

O viață „bună” pentru a cărei „stabilitate” va lupta alături de ocupantul globalist împotriva tuturor celor care o pun sub semnul întrebării!

De aceea, subliniez: dacă dictatura Noii Ordini Mondiale se va impune, ea se va impune cu ajutorul Prostului Majoritar, în special a celui „cu școală”!

A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Roxin.

,

Descoperă natura la noile ateliere online de la Antipa!

Descoperă natura la noile ateliere online de la Antipa!

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită sâmbătă, 27 martie 2021 pe cei mici să descopere natura, participând la două ateliere online interactive!

Prin jocuri, exerciții și concursuri virtuale, copiii vor afla curiozități și informații despre viețuitoarele care trăiesc în pădurile din țara noastră și își vor putea dezvolta, în paralel, creativitatea, motivația pentru învățare, spiritul de competiție, gândirea logică, implicarea și disciplina.

Întâlnirile au loc pe platforma ZOOM și se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani (între orele 10:00 –10:50) precum și celor cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani (între orele 13:00 –13:50).

Proiectul „Descoperă natura!”, din care fac parte atelierele online „Animale din pădure”, cuprinde teme și activități menite să satisfacă nevoia de cunoaștere și de învățare a copiilor și surprinde aspecte din medii naturale de viață ce se regăsesc în dioramele muzeului.

Taxa de participare este de 30 lei/participant sau 50 lei/2 frați.

Înscrierea copiilor se face prin formularul antipa.ro/rezervari, în limita a maximum 15 locuri/grupă.

Rezervarea locului se face dupa achitarea taxei de participare prin transfer bancar sau cash la sediul muzeului și trimiterea confirmării plății la: info@antipa.ro.

Link-ul de conectare la platforma ZOOM se va transmite prin email părinților cu o zi înainte de începerea atelierului.

Pentru formarea unei grupe, este necesar un număr de minimum 6 participanți.

Citiți mai multe.

Dana Budeanu – Scrisoare către Florin Cîțu, critică dură pentru demiterea din Guvern a domnului Octav Bjoza, memento ziua Mitropolitului Bartolomeu Anania

Dana Budeanu - Scrisoare către Florin Cîțu, critică dură pentru demiterea din Guvern a domnului Octav Bjoza, memento ziua Mitropolitului Bartolomeu Anania

Astăzi, 18 martie 2021, Dana Budeanu îi transmite o scrisoare premierului României, Florin Cîțu, în care îi amintește că astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania, cel care a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în timpul perioadei comuniste, transmițându-i prim-ministrului că „s-a descalificat ca om”, atunci când a semnat demiterea domnului Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat. Să vedem:

„Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Cu siguranță habar nu aveți asta și cu aceeași siguranță sunt mult mai importante paturile de la ATI (care nu sunt treaba dumneavoastră) sau luptele pentru ciolanul numit astăzi PNL!

Mitropolitul Bartolomeu Anania, pentru că, făcând parte din ‘oamenii noi’, nu trebuie să știți cine a fost… Este sfântul care in 1958 a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru ‘uneltire contra ordinii sociale’ (un fel de zădărnicire, adică o invenție despre nimic) și a fost închis de Securitate la Jilava, Pitești și Aiud. Un intelectual desăvârșit, poet, dramaturg, prozator, memorialist, traducător și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Bartolomeu Anania a fost ceea ce dumneavoastră și toată clasa politică la un loc nu veți putea atinge din punct de vedere spiritual, intelectual și social nici măcar în proporție de 1% într-o viață!

Ceea ce ați semnat luni vă descalifică definitiv ca om! Pentru mine sunteți o rușine, care răspunde asemeni celor care au schingiuit toată intelectualitatea și valoarea românească în acei ani de coșmar, la ordine! Si aceia răspundeau la ordin și executau prin ordin suflete pure, minți luminate și spirite libere!

Ordinele se execută, nu se discută! În armată, domnule Prim-ministru, nu într-un guvern!

‘Suntem ceea ce iubim’, spunea Nichita Stănescu și ceea ce respectăm, prețuim și înțelegem, spun eu.

Pentru mine, de luni nu mai existați! Existați doar pentru cei fără de conștiință, fără de credință, fără de onoare, fără de Dumnezeu! Existați pentru scursurile acestei nații, care calcă în picioare tot ceea ce am avut cândva sfânt! Existați pentru cei fără de istorie, fără de bătrâni, fără de suflet! Murim atunci când ne moare ce a mai rămas divin din noi! Dumneavoastră nu v-a mai rămas nimic…

Îmi este rușine în fața memoriei bunicului meu și a tuturor celor care au murit sau supraviețuit in lagărele comuniste. Îmi este rușine de rușinea dumneavoastră în fața familiilor hăituite ale acestora, a copiilor si nepoților lor!

Vă las cu Bartolomeu Anania! Să vă fie rușine!:

‘Când mi s-au luat ochelarii, mi-am dat seama că mă aflu în camera de tortură. Încă de pe scară am auzit un vâjâit sinistru; era injectorul de păcură al sistemului calorific. Camera de tortură se afla deci la subsol, în centrala termică a clădirii.

Mi s-a poruncit să stau jos, pe podeaua de ciment. Erau acolo Enoiu, Konig, un ofițer bălan, cu pistrui, despre care auzisem că e șeful bătăilor, și un alt ofițer în care am bănuit – iarăși de prin auzite – un medic. Aceștia ședeau în dreapta mea. Din stânga am auzit o voce puternică, rânjind a batjocură:

– A-hăă, ăsta e cu barbă!

Era o namilă de om, de peste doi metri. Doar în pantaloni și maiou, își arăta pulpele brațelor, groase, cu mușchi puternici, și trăsnea demonstrativ o vergea pe nu știu ce, masă sau altceva. Cu el mai erau doi, nu tot atât de voinici. Acesta trebuie să fie faimosul Brânzaru, mi-am zis, bătăușul profesionist al Securității, care chinuise generații de osândiți. Am început să mă rog în gând și i-am cerut lui Dumnezeu ca tot ce se va întâmpla să fie întru răscumpărarea, cât de cât, a păcatelor mele celor multe.

Mi s-a ordonat să-mi dau jos pantaloni și izmenele și să-mi scot pantofi. Cu o funie mi s-au legat picioarele unul de altul, pe la glezne, cu alta mi s-au legat mâinile în față, apoi mi s-au petrecut genunchii printre ele, iar pe sub ei mi s-a vârât o rangă de fier. Doi inși au ridicat ranga de capete și m-au purtat mai întâi spre gura cuptorului (am simțit o arșiță grozavă, a flăcărilor ce suflau nebunește), apoi între două capre de lemn pe care se rezemau capetele răngii. Trupul mi se răsucise cu capul în jos, începeam să simt sângele în tâmple.

Apropiindu-se, Enoiu mi-a pus o întrebare, ce știu eu despre banii pe care patriarhul îi are în băncile din străinătate. Nu știam nimic, atunci auzeam întâi de așa ceva. La un semn, Brânzaru m-a trăsnit cu vâna de bou peste tălpi. Mi s-a cutremurat tot trupul de durere.

– Spune! A zis Enoiu.

– Nu știu, domnule, nimic! am răspuns.

Au început loviturile, una după alta, date mai întâi de Brânzaru, din dreapta, apoi de celălalt, din stânga. Cel de al treilea ținea de capătul funiei în așa fel încât, cumpănit pe rangă, trupul să îmi stea cu capul cât mai jos și tălpile în bătaia vergelelor. Îmi propusesem să fac toate eforturile posibile să nu plâng, să nu mă vaiet, să nu țip, să nu urlu. Gemeam numai și șopteam: Pentru păcatele mele! Pentru păcatele mele!… Câte lovituri să fi fost? Am leșinat.

M-au trezit turnându-mi peste cap o găleată de apă rece. Trupul îmi tremura tot. Enoiu s-a apropiat iarăși și m-a întrebat despre ce știu eu în legătură cu afacerile bănești ale patriarhului pe șantierele de lucru ale Patriarhiei, tranzacțiile lui cu inginerii și antreprenorii. Nu știam nimic, nici nu-l bănuisem pe patriarh. Brânzaru a prins a mă lovi cu altă vergea, peste dosul descoperit, și probabil că m-a bătut până ce a ostenit, că de la un moment dat loviturile îmi veneau de la celălalt. Am leșinat iarăși și din nou m-au trezit cu apă.

– Te-ai hotărât să spui? A strigat Enoiu.

Brânzaru a revenit cu lovituri la tălpi, un timp, apoi tovarășul lui mi-a aruncat o pânză udă peste fund și m-a bătut de-mi plesnea pielea, pe urmă n-am mai simțit usturimea, dar mă dureau grozav încheieturile mâinilor, strânse de funie, unghiile fiecărei mâini se înfipseseră în cealaltă. Li s-a poruncit călăilor să schimbe vergelele; Brânzaru mă lovea puternic peste tălpi. La un moment dat am auzit vocea lui Enoiu:

– Dați-i la două ciocane!…

O ploaie de lovituri, din amândouă părțile, ritmic, ca pe nicovala potcovăriei, s-a năpustit pe tălpile mele. Atunci am început să urlu, și-mi era rușine de mine, și nu voiam să urlu, și urlam îngrozitor – îmi dădeam bine seama – și mușcam aerul și simțeam nevoia să-mi înfig dinții în ceva și am nimerit, zvârcolindu-mă, piciorul celui ce ținea de capătul funiei și l-am mușcat de pantalon și i-am auzit înjurătura, apoi am leșinat din nou.

– Spui? A zis Enoiu.

Și nu aveam ce spune.

Atunci mi-au pus pantofii în picioarele deja tumefiate, au luat răngi grele de fier și m-au lovit cu ele peste tălpile pantofilor, și durerea de acum era mult mai cumplită decât cele de dinainte: când îmi izbeau călcâiele simțeam lovitura în cap, scursă pe șira spinării, și ostenisem urlând și-mi ziceam că mor.

M-au lăsat. Din ce a urmat nu-mi aduc aminte decât că doi mă duceau, orb, de subsuori pe scară și eu încercam să merg și pantofi nu-mi mai ședeau în picioare și i-am pierdut pe trepte. M-au purtat pe sus, m-au zvârlit grămadă în mijlocul celulei și au închis ușa binișor. Lângă mine lăsaseră și pantofi, ale căror fețe erau sfâșiate de presiunea răngilor. M-am ridicat în mâini, m-am întins pe pat, am închis ochii și am început să mă rog pentru cei ce mă torturaseră și mă întrebam dacă mă rog cu sinceritate sau numai spre a-mi amăgi o conștiință ce-mi poruncea să fac așa și am fost fericit să văd în adâncul meu că îi iertasem pe călăi și mă rugam sincer. Am adormit gândindu-mă că Brânzaru va fi ajuns acasă, bucuros de ispravă, își mângâia nevasta sau poate își săruta pe frunte băiețelul sau fetița, prin somn…

A doua zi îmi erau picioarele ca butucii. O săptămână am umblat numai pe genunchi și coate, prin celulă, la closet, spre camera de anchetă, ca un animal zdrobit.

Nefiind buni de nimic, acei pantofi sfâșiați au rămas cu boarfele mele prin toate magaziile închisorilor prin care am trecut, i-am păstrat, așa cum erau atunci, iar la 15.08.2006 i-am așezat înaintea lui Dumnezeu sub poala proscomidiarului din capela pe care am ctitorit-o în reședința mea din mănăstirea Nicula.’

Dana Budeanu.”

Teodor Palade – România, lagărul nostru cel de toate zilele

Teodor Palade - România, lagărul nostru cel de toate zilele

Vi se pare că ne-a mai rămas vreo urmă de libertate? Dacă da, păstrați cu grijă vestea. Poate cei de acolo, de sus, nu vor afla. Pentru că, dacă nu vom fi grijuli, în miez de noapte o nouă Ordonanță Militară elaborată de Comandantul Acțiunii o va anula.

Ei se hrănesc cu libertatea noastră

Am ajuns în faza în care nu mai înțelegem nimic. Parcă se hrănesc cu libertatea noastră și se tem că vor rămâne fără d-ale gurii. Personaje dintre cele mai sinistre, plătite și din banii noștri (pe lângă verzișorii ce le intră în buzunare sosiți prin băncile prietenilor lor ce înfloresc în România ca în Grădina Raiului), nu fac altceva decât să gândească planuri secrete de oprimare a locuitorilor acestui pământ.

Fără nicio noimă, fără nicio explicație, învârtind niște cifre aiuristice pe care nimeni nu le poate verifica, ei ne condamnă din două în două săptămâni la cazne peste cazne. Iar dacă vreunuia dintre noi îi trece prin cap să analizeze cifrele care zilnic ne sădesc în minte spectrul sfârșitului lumii, descoperă că acestea se bat cap în cap. Aproape totul este inventat cu scopul de a ne îngrozi și a ne supune astfel mai ușor. Ne-au transformat într-o turmă, într-o adunătură amorfă de viețuitoare fără voință, obligată să se învârtă amețitor de repede în țarcul ce devine tot mai mic. Suntem legați la gură prin hotărâri de guvern aiuritoare, suntem biciuiți zi de zi cu pedepse tot mai mari, suntem hăituiți de o cohortă de „slujitori ai legii” asmuțiți neîntrerupt împotriva noastră, suntem vaccinați la ordin și triați pe criterii numai de ei știute precum vitele înainte de tăiere.

De ce ne-am mai chinuit?

A trecut un an de zile de când ni se spune să suferim fiindcă numai așa va trece mai repede nenorocirea. Și asta facem! De treisprezece luni ne chinuim. A văzut cineva vreo îmbunătățire? Ni se anunță valuri după valuri de viruși, care mai de care mai devastator. Ni se stinge orice speranță cu apariția a noi și noi tulpini asasine, care mai de care mai ucigătoare. Iar noi trebuie să ne chircim, să fim înspăimântați, să ne plângem de milă în timp ce ei fură miliarde după miliarde. Firme și firmișoare, protejate atent de politicienii la putere, udate la rădăcină de ploaia financiară adusă de norii pandemiei, înfloresc precum acele flori ale morții care se hrănesc cu scursurile din cadavre…  Fiindcă așa se vrea de acolo de sus, oficial suntem într-o situație mai rea decât la începutul acestei pandemii suspect de favorabile bogaților lumii care între timp au devenit și mai bogați. A sosit timpul să ne întrebăm și să-i întrebăm pe conducătorii țării: De ce ne-am mai chinuit?

Holocaustul este de mult depășit

Au transformat țara asta frumoasă într-un abator nenorocit. Ne adună cu forța în spitale ale morții unde suntem uciși în chinuri de neînchipuit. Murim cu zile legați de paturi, înghețați, sedați pentru a ne sufoca lent și sigur, înecați în propriile fecale și răniți adânc de acele perfuzoarelor care se mișcă în carne precum viermii de oțel. Din când în când, câțiva dintre noi, aleși la întâmplare, ard de vii. Prin comparație, până și asfixierea deținuților din lagărele morții cu gazul CICLON (Zyklon-B era denumirea reală, dovedindu-se imposibil să fi fost folosit, iar la Tribunalul de la Nuremberg nu a fost niciodată prezentată „arma crimei” – n. red.) împrăștiat prin duzele de la băile comune pare o alinare. Comparabil cu lipsa de empatie, cu cruzimea nemotivată a unora dintre medicii noștri, comportamentul gardienilor din lagărele morții pare și el o adiere de bunătate.

Asta trăim! Holocaustul este de mult depășit. Azi, numărul celor umiliți, uciși cu sânge rece, schingiuiți și torturați de semenii lor, este cu mult mai mare decât al acelora pieriți în marea tragedie umană a secolului trecut. Se moare cu zile. Ni se refuză tratamentul medical dacă nu am fost atacați încă de virusul zeificat. Mintea lipsită de circumvoluțiuni a conducătorilor noștri, a plăsmuit o Românie în care nu mai există cancer, boli autoimune, cardiace, ciroze, diabet. Locul lor a fost luat de COVID. Motiv pentru care acestei boli i s-au dedicat în mod special așezăminte sanitare în detrimentul celorlalte, desființate. Mor bătrânii în patul lor de frica spitalelor devenite închisori ale morții. Mor cu zile cei ajunși la Terapia Intensivă, transformată acum în Exterminarea Intensivă. Se sinucid cu miile cei ajunși cu nervii la pământ din cauza fricii, a groazei, picurate zi de zi în mințile noastre și nimănui nu-i pasă. Ne omorâm între noi aduși în situații disperate, fără ieșire, de un guvern ce pare a guverna obiecte inerte și nu suflete omenești.

Eu trăiesc aici, nu acolo

Nu-mi dați mie ca exemplu nenorocirile ce se întâmplă în țări mai pricopsite decât a mea. Și nu mă obligați să sufăr și eu azi ceea ce suferă ei. Pentru că eu nu trăiesc acolo. Nu am salariul ca acolo, nu am pensia ca acolo, nu am condițiile de trai de acolo, nu am școlile ca acolo, nu mă bucur de protecția socială de acolo, nu sunt beneficiarul unui sistem de sănătate ca acolo. Dacă, domnilor care-mi dirijați viața împotriva voinței mele, vă aliniați cu o supușenie suspectă la măsurile dure de acolo acum, când și lor le este greu, de ce nu v-ați gândit să le urmați exemplul și atunci când o duceau bine? De ce nu mi-ați asigurat, atunci, un salariu ca în Marea Britanie, o pensie ca în America, școli și universități ca în Franța sau Italia, sistem de sănătate ca în Elveția ori o economie înfloritoare ca în Germania? Fariseilor!

Ați transformat România într-un lagăr

Dacă pe timpul comuniștilor se spunea că trăim în lagărul socialist fiindcă ne era interzis să plecăm peste hotare, cum ar trebui să se numească acum acest ocean de nenorociri în care ați înecat țara? Precum persoanele ostile regimului, ne-ați internat într-un imens lagăr. Unul în care oamenii sunt complet lipsiți de libertate, în care bătrânii trebuie să iasă din casă cu ora, în care noaptea nu ai voie să părăsești locuința, în care nu-ți poți îngropa liniștit morții, în care nu-ți este permis să-ți strângi în brațe copiii, în care ești obligat să respiri aerul necesar vieții tale printr-o cârpă, în care trebuie să declari în scris polițistului de la colțul străzii dacă te duci să-ți cumperi medicamente sau să te ușurezi la privata din colțul străzii, în care copiii nu au voie să se joace și să zburde în parcuri, în care ești închis dacă îți sărbătorești ziua de naștere, în care ești amendat dacă îți jelești părinții plecați de pe acest pământ, în care nu ai voie să protestezi împotriva abuzurilor, în care ești planificat la vaccinare ca vitele la înfierat fără să cunoști efectele acelui vaccin ale cărui singure merite dovedite sunt acelea că nu te ferește de îmbolnăvire, în care ți se refuză medicamentele prin care ți s-ar prelungi viața, în care dacă nu crezi în Dumnezeul Coronavirus ești, în mod necondiționat, proscris.

Mai ieri, gângavul nostru prim-ministru, surprins de un avânt revoluționar defect, anunța poporul că toți cei care se opun portului măștii, distanțării și vaccinării, sunt teroriști!  „În România, de un an de zile, există o campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia Guvernul pentru a opri pandemia. Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public, există o campanie împotriva distanțării și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști. A zădărnici această activitate a guvernului care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății tuturor românilor este o acțiune care încearcă să submineze autoritatea statului”(1),a declarat premierul României democrate. Domnia sa, ocupat cu zăpăcirea finanțelor statului și cu guvernarea spre dezastru nu a avut timp să citească Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ar fi văzut că acolo, chiar din „Preambul”, se afirmă că acest document excepțional este proclamat de Adunarea Generală a ONU „Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor” precum și „Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.”

Credulii

Da, ne-ați transformat țara într-un lagăr al deznădejdii. Un lagăr unde unii suferă crunt iar alții sunt mulțumiți că se întâmplă așa. Aceștia din urmă sunt credulii. E plină țara de creduli pentru că, în ciuda unor păreri contrare, mintea umană este mult mai ușor de convertit decât s-ar crede.

Ei, credulii, sunt aceia care au convingerea că guvernul le vrea binele fiindcă așa le spune președintele (neamțul destoinic pe care l-au votat) și pentru că așa susține, gângăvind seară de seară, prim-ministrul.

Ei, credulii, trăiesc cu iluzia că tot ce se spune la televizor este realitatea pură; că politicienilor le pasă de sănătatea publică; că miile de morți „cauzate” de COVID și vânturate pe ecranele televizoarelor zi și noapte sunt reale; că de un an de zile au fost eradicate toate celelalte boli și nu se mai moare din altă cauză; că, devenit noctambul, virusul îi atacă imediat pe toți cei care ies din casă după ora zece seara; că dacă bem un pahar cu prietenii îmbolnăvim întreaga urbe; că fiecare cârciumă este un cuib doldora cu pui și ouă de SARS Cov-2; că dacă își pârăsc poliției vecinii care se veselesc la botezul copilului lor contribuie în mod voluntar la combaterea pandemiei mondiale; că Declarația pe Propria Răspundere reduce numărul îmbolnăvirilor și că boșorogul de pe stradă cu masca permanent căzută sub nas este plătit de coronasceptici ca să răspândească boala.

Până când?

Îngrozitor este că nu există nicio certitudine în privința viitorului. El, viitorul, pare pierdut definitiv într-un ocean de incertitudine, drapat în mod intenționat într-un văl de îndoială. Doar atunci când este vorba despre sosirea în valuri a noilor restricții, cârmacii noștri sunt foarte exacți. Și asuprirea noastră repetată, aplicată în numele binelui nostru, vine fără întârziere chiar la timpul prognozat.

Cu totul alta este situația când dorim să aflăm ceva despre data la care ne vom reîntoarce la viața normală. Atunci, toți specialiștii lui Pește, toți propăvăduitorii Apocalipsei, toți cei care au de pe acum calendarul exact, pe zile, al sosirii valului nou și al perioadelor când ne va invada o altă exotică tulpină virotică de sorginte braziliană, sud-africană sau klingoniană, amuțesc, încep să se bâlbâie, nu mai știu nimic.

De ce? Fiindcă, se pare, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai mare gașca celor care doresc ca menținerea acestor stări de urgență, de atenție, de necesitate, de carantinare, de lockdown, sau cum s-or mai numi ele, să se prelungească la infinit. Politicienilor din toată lumea le convine această stare de fapt deoarece pot lua măsuri dure în interesul lor fără a risca proteste imediate și pentru că au posibilitatea de a dirija, fără un control strict, fondurile publice spre domeniile care îmbogățesc firmele personale sau ale prietenilor apropiați. Marii rechini financiari, care și-au înzecit veniturile pe vreme de pandemie, nu doresc nici ei o schimbare a situației atât de profitabile. Uriașa industrie Bigpharma nu are niciun interes să omoare găina cu ouă de aur. Pentru inițiatorii Marii Resetări (ce pare a deveni pe zi ce trece o realitate tot mai concretă) prelungirea stării pandemice e mană crească. Manipulatorii din umbră ai economiei mondiale, cei care câștigă imens din instaurarea fricii la nivel global, vor face tot ce le stă în putință pentru a lungi agonia și pentru a îndrepta spre domeniile controlate de ei o bună parte din bugetele statelor lumii.

Fiind vorba despre manevrarea, ascunsă în spatele groazei de moarte abil induse, unor sume astronomice, de ordinul zecilor de trilioane de dolari, numai niște naivi s-ar mai îndoi că toată această nenorocire nu este dirijată.

Până când? Îndrăznesc să spun că până dincolo de cele mai pesimiste speranțe ale noastre. Acum, în această fază, omenirea este prizonieră. Și o posibilă evadare din spatele gardului simbolic de sârmă ghimpată care învelește globul pare a fi tot mai îndepărtată. De ce? Pentru că gardienii mondiali nu dorm niciodată.

P.S. M-am mai liniștit. Azi, 11.03.2021, la ora 8 p.m., mister Biden Sr. s-a adresat națiunii americane și, într-un discurs extrem de patetic, a anunțat omenirea că SUA vor câștiga bătălia cu virusul și vor reveni la normalitate până la 4 iulie a.c.: „La acest 4 iulie nu vom celebra numai independența noastră ca națiune, dar vom marca și începutul independenței față de virus”(2) a declarat președintele american. În mod sigur, nici America nu duce lipsă de creduli.

Note:

  1. https://www.activenews.ro/stiri/Derapaj-major-al-premierului-Citu-Cei-care-se-opun-vaccinarii-si-mastilor-sunt-TERORISTI-165683
  2. https://www.c-span.org/video/?509778-1/president-biden-addresses-nation-year-anniversary-coronavirus-pandemic

A consemnat pentru dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.

,

Ion Coja – Cum am scris Invincibile Argumentum (interviu)

Ion Coja - Cum am scris Invincibile Argumentum (interviu)

Cum am scris Transilvania Invincibile argumentum. O carte de a se minuna tot omul citind-o.transilvania invincibile argumentum

Domnule profesor ION COJA, ați dat la tipar o nouă ediție a cărții Transilvania Invincibile Argumentum. O carte scrisă înainte de 1990, tipărită prima dată în 1990, și care nu se leagă de nici una din lucrările dumnevoastră. Erați preocupat de teatru și lingvistică generală. Transilvania Invincibile Argumentum este o carte de istorie. Cum s-a petrecut această trecere?

Din întâmplare, iar în cazul acesta întâmplarea poartă numele lui Ioan Opriș, istoricul, fost camarad de arme în studenție, la Topraisar. M-am trezit că mă caută pe la mijlocul anilor 80, cerându-mi să-l pun în legătură cu un coleg de la catedra de istoria limbii române, care să-l scoată din încurcătură. Domnul Opriș lucra la Editura Științifică, era redactorul unei cărți despre Transilvania, scrisă de trei autori: un istoric, un arheolog și un lingvist. Cartea era gata de tipar, dar se ivise un impediment insurmontabil: lingvistul, colegul meu Emil Vrabie, plecase în Occident ca turist și nu se mai întorcea. Ca transfug, nu i se putea publica nici măcar numele… Ioan Opriș era disperat să găsească un alt lingvist român, capabil să scrie un text despre argumentele lingvistice ale continuității românilor în nordul Dunării, mai precis în Transilvania. Continuitate contestată de toți istoricii maghiari, care scoseseră de curând un tratat de istorie a Transilvaniei, în trei volume, care argumenta în fel și chip lipsa de continuitate a românilor în Transilvania. Cartea pregătită de Ioan Opriș aduna argumentele arheologice, istorice și lingvistice care se opuneau tezelor maghiare. Numai că defecțiunea lui Emil Vrabie dădea peste cap toată întreprinderea Editurii Științifice. Soluția unică era să se găsească un lingvist, specialist în istoria limbii române, care să scrie capitolul cu poziția românească.

Dornic să-mi ajut camaradul, m-am adresat domnului profesor Grigore Brâncuș, șeful catedrei de limba română, cerându-i să-mi recomande colegul capabil să scrie un text despre argumentele lingvistice ale continuității noastre în Dacia. Iar domnul profesor m-a …liniștit: nimeni de la catedră nu era capabil să abordeze acest subiect!

Nu m-am simțit capabil să-i dau un asemenea răspuns fiului de moț numit Ioan Opriș! Cum adică? La catedra de istoria limbii române din București acest subiect era inaccesibil colegilor mei? Sincer să fiu, mi s-a cam făcut rușine, rușine de rușinea colegilor mei, și lui Ioan Opriș i-am spus că mă voi ocupa eu de capitolul respectiv. Nu mi s-a părut prea greu, aveam ceva idei pe acest subiect, iar de mare ajutor avea să-mi fie manuscrisul capitolului pe care Emil Vrabie apucase să-l depună la editură. Manuscrisul avea vreo 50 de pagini, dacă mi-aduc bine aminte. Un text bine scris, bine informat, surprinzător oarecum pentru un specialist în limbi slave…

Apucându-mă de lucru, înainte de a parcurge bibliografia, de a lua cunoștință de argumentele adversarilor, mi-am făcut o cruce mare și mi-am zis că, dacă argumentele maghiare vor fi mai tari decât ale noastre, să recunosc asta cinstit, fără nici un partizanat care să deformeze logica discursului meu. Slavă Domnului, ca și în mai toate cazurile, adevărul istoric nu intră în contradicție cu interesele românești, cu mulțumirea de sine a românului! Repet: am făcut atunci un legământ înaintea Domnului să nu falsific, să nu mint! Să respect adevărul! Și cred că l-am respectat. Contactul cu argumentația istoricilor maghiari a fost reconfortant. Tovarășii maghiari mint sau greșesc la tot pasul. Nu mi-a fost greu să-mi dau seama și să și demonstrez că mint sau greșesc!

În cele peste 300 de pagini ale textului care vă aparține, bănuiesc că spuneți și multe lucruri noi, faceți observații în premieră! Sunteți un om cu idei originale în tot ce scrieți! Ne-ați putea enumera câteva idei noi?

Titlul cărții mi l-a inspirat Cantemir, care afirmă că dovada adusă de graiul vorbit de un popor este un argument de neînvins, invincibil. Invincibile argumentum este expresia folosită chiar de marele domnitor!

Am mai multe idei lingvistice care sper să facă epocă. Bunăoară demonstrația că acei coloni romani aduși de Traian în Dacia, și al căror grai noi îl continuăm și azi, erau niște excelenți vorbitori de limba latină. Pentru ei limba latină era limba maternă, nu știau altă limbă. Limba latină care se continuă prin limba română nu era o limbă învățată în afara familiei, ci era limba vorbită în casele, în familia acelor latinofori. Am zis fori, latinofori, adică purtători ai limbii latine!

Am lărgit mult discuția, nu m-am limitat la aspectul strict lingvistic. M-am mișcat în spațiul vast al românisticii, un domeniu fascinant. Mă laud cu interpretarea pe care am dat-o vestitului mileniu în care românii „au sabotat istoria”, eu susținând că acela a fost un mileniu de retragere în sine din calea istoriei, mileniu pe al cărui parcurs românii și-au edificat un suflet, o fire aparte, un stil de manifestare care îi face unici în lume! Atunci s-au pus bazele culturii populare românești, de o bogăție și originalitate fără pereche!

Nu pot să intru în detalii, vă dau cartea s-o citiți și să vă minunați singur! Chiar asta o să pățiți: este o carte de a se minuna tot omul citind-o.

Scriind cartea, mi-am dat seama de un lucru ce trebuie bine conștientizat de fiecare român: noi nu suntem urmașii romanilor aduși de Traian în Dacia, ci suntem urmașii celor care nu au părăsit Dacia la ordinul lui Aurelian. Șederea în Dacia devenise primejdioasă. Unii au părăsit Dacia și au dispărut din istorie. Alții nu au părăsit Dacia și noi suntem urmașii lor, ai acelor daco-romani pentru care nu era valabil crezul grecesc, al celor pentru care ubi bene, ibi Patria! Ne tragem din niște strămoși strașnici pentru care ubi Patria, ibi bene!

A consemnat Nichita Vancea via ioncoja.ro.

Mircea Dogaru – Legea Poliției Militare – noul proiect de represiune socială

Mircea Dogaru - Legea Poliției Militare – noul proiect de represiune socială

Nu mai este demult cazul să ne facem iluzii că realitatea socială ar mai avea vreun contact cu democrația. În Parlament sunt acum în dezbatere Legea vaccinării obligatorii, Legea privind obligativitatea purtării măștii, a învățământului de la distanța și a telemuncii, precum și Legea privind implementarea tehnologiei 5-G în România. Nu mai vorbim de „strategiile” legislative de vânzare a ultimelor active pe care le mai avem. Nici nu mai știi de ce să te aperi mai repede în fața acestui asediu concentrat, venit parcă din toate părțile. Și ca să nu mai putem mișca deloc în front, ni se pregătește și Legea Poliției Militare. Joi, 9 martie, la Ministerul Apărării Naționale, a avut loc întâlnirea mai multor ONG-uri cu reprezentanții M.Ap.N., pentru o dezbatere privind oportunitatea, legalitatea și constituționalitatea acestui proiect. Prezentăm mai jos punctul de vedere al Sindicatului Militarilor, participant și el la aceste dezbateri (M.M.).

Nota redacției Revistei România Culturală: România este o țară globalistă, acum. Poate pe viitor nu va mai fi globalistă, sau nu va mai fi deloc. Sau poate pe viitor va fi liberă…

SCANDAL LA MApN

pe tema proiectului legislativ de transformare a resturilor Armatei în instrument coercitiv și de Poliție politică

„ARMATA ESTE SUBORDONATĂ EXCLUSIV VOINȚEI POPORULUI, pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale”Așa începe Art. 118, despre „Forțele armate” al Constituției României. Armata nu poate fi instrument la dispoziția autorității publice, utilizabil, din interese politice, împotriva poporului. Intervenția Armatei în situații civile se produce în Stare de război, de asediu, de necesitate sau, punctual, pe durată limitată și cu scop determinat, atunci când situația o impune, iar decizia apaține CSAT. Nu în Stare de urgență sau de alertă. Nici chiar în stare de revoltă populară generală, împotriva căreia Constituția îi interzice să intervină!

După 1994, anomaliile din România legate de „reforma”, adică de distrugerea Forțelor Armate, ne-au pus o serie de întrebări de genul … Dacă este subordonată exclusiv poporului, de ce, mama dracului, Armata este obligată să accepte miniștri, secretari generali, secretari de stat și consilieri civili și cât se poate de politici?”

Pentru păstrarea ordinei, disciplinei și evitarea corupției în interiorul sistemului, s-a constituit, în 1990, Poliția Militară. Având o organizare clar precizată, nu era deloc necesară o lege a Poliției Militare, prin OM, putându-se reglementa orice problemă, dar, iată că proiectul a apărut. Numai că, la o atentă citire, întreaga Societate Civilă, inclusiv noi, membrii SCMD, am rămas siderați în față Art. 4, al. 1 și 8a, Art. 14, al. 1 și 3 și Art. 17, literele g și h. Potrivit acestora, Poliția Militară poate legitima, scoate din case, urmări penal, în condiții de Pandemie, pe oricine, civil sau militar, având, în disprețul Constituției și al legii, la toate structurile, câte un ofițer cu atribuții specifice organelor de cercetare  penală, speciale”, a cărui singură calitate ar fi aceea că trebuie să fie „absolvent de drept”.

Așadar, dacă tot dau „ordonanțe militare” niște civili cu geacă, gen Vela, haide, în replică, s-au gândit „geniile” Direcției Generale Juridice a MApN, să dăm și Armatei dreptul să fugărească civilii, să-i salte din case și să-i urmărească penal!

La această aberație, prin care se alătură inutilelor structuri de poliție politică, de tip stalinist, deja existente, una nouă, Poliția Militară, au reacționat zeci de asociații civice, la chemarea Asociației Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților (JADL), care a notificat ministrului Apărării că solicită organizarea unei dezbateri publice. Aceasta a fost fixată pentru joi, 11 martie, orele 12.00, la MApN.

Nefiind de acord cu distrugerea programată a industriei de apărare, a structurilor militare din întreg sistemul, a calității vieții militarilor și polițiștilor în activitate sau în rezervă și în retragere, SCMD a atacat proiectul, încă de la apariție, ca fiind, din motive clare, antidemocratic și anticonstituțional, înscriindu-se pe linia favorizării instaurării unui regim polițienesc sau de dictatură militară. Evident, la dispoziția marilor trădători ai neamului și a slugilor lor, care acționează politic, exclusiv în interes străin! La dezbaterile din 11 martie, întrucât s-a solicitat prezența unei singure persoane din partea fiecărei organizații, SCMD a delegat-o pe dna. col. (r) CALOIAN Monica, vicepreședinte SCMD, și șef al Departamentului Juridic. Cu mandatul solicitării eliminării articolelor invocate!

SCMD este, în plus, îngrijorat, datorită suspiciunilor rezonabile că această inițiativa vizează: desființarea jandarmilor, ca ultima forță de intervenție (28.000 de luptători specializați) împotriva unei gherile urbane, în interesul iredentiștilor interni și al adepților externi ai distrugerii României prin federalizarestimularea urii populației împotriva Armatei, pentru a justifica distrugerea definitivă a acesteia; înlocuirea structurilor militare cu un instrument de poliție politică; reobținerea, de către factorul politic, a controlului total asupra sindicatelor din MAI, dar și asupra rezerviștilor, tratați ca inamici de direcțiile Generală Juridică și Financiară ale MApN, în ultimii 12 ani.

Nu ne-am imaginat amploarea scandalului derulat pe parcursul a patru ore. Pentru că, spre a face față celor cca. 30 de juriști furioși, reprezentând tot atâtea asociații civice din Capitală și din Țară, MApN nu i-a trimis pe vinovați, adică pe generalii și coloneii Direcției Generale Juridice, cei care ne calcă în picioare nouă, rezerviștilor, toate drepturile constituționale, începând din 2009. I-au trimis, ca pe miei la tăiere, pe cei trei colonei, frumos îmbrăcăți în uniforme stoc, din fruntea Poliției Militare. Bieții oameni au fost bombardați, ore în șir, cu întrebări și probleme de drept constituțional, sala neavând suficiente colțuri în care să poată să dea. Li s-a explicat că legea nu se justifică, existând OM-ul pentru funcționare, în cadrul bucătăriei interne, că proiectul este politic, anticonstituțional, antinațional și feștelește, în cel mai înalt grad, misiunile și imaginea Armatei. Până la urmă, făcându-li-se milă de domniile lor, specialiștii prezenți le-au explicat, ca să priceapă, ceea ce am putea rezumă în felul următor: Băi, copiii durerii, noi nu vă suntem adversari, nu vă vrem răul, ci dimpotrivă, vrem să vă protejăm! Ați venit cu o varianta mult mai dură decât aceea pusă în circulație, care permite Poliției Militare interceptări, urmăriri penale, emiterea de mandate de aducere, arestări … ale CIVILILOR. Chiar nu va dați seama că sunteți manipulați și că, dacă nu vă revoltați, veți comite acte neconstituționale împotriva poporului, că veți acționa ca poliție politică, în interes străin?”. Și veți acționa, am adăuga noi, și împotriva propriilor interese, adică, în primul rând, împotriva sindicatelor din MAI și SCMD, care, apărându-vă drepturile, deranjează, în cel mai înalt grad, Puterea!

Nu numai că proiectul a fost respins de asociațiile civice, ci și ideea în sine, de Lege a Poliției Militare, cei prezenți solicitând, așadar, după 4 ore de scandal, o reîntâlnire, dar cu factori responsabili ai MApN, care să anunțe renunțarea la această aberație legislativă, care nu ține de democrație, ci de regimul unei dictaturi militare, în interes politic, antinațional.

Față de cele întâmplate, ne păstrăm concluzia că acest Guvern de repetenți trebuie trimis acasă cât mai repede, împreună cu proprietarul său cu tot și cu slugile din dotare, dacă vrem să trăim normal, într-o țară europeană normală, numită România! 

Honor et Patria! Vae Victis!

Președintele SCMD,

Col.(r) dr. Mircea DOGARU