Entries by Tudor Urse

Legenda Cascadei Bigar, una dintre cele mai frumoase caderi de apa ale Terrei

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/cascada-bigar.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/cascada-bigar.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Legenda Cascadei Bigar, una dintre cele mai frumoase caderi de apa ale Terrei” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542805220381{margin-bottom: 0px !important;}”]Cascada Bigar a fost inclusa in topul celor mai spectaculoase cascade din intreaga lume, in 2013, ocupand primul loc, potrivit site-ului The World Geography. Cascada Bigar, „printesa” Banatului Montan, a fost infiintata in anul 1982 ca rezervatie naturala, iar din anul 2000 a fost declarata arie protejata de interes national. In trecut a fost numita si Cascada Coronini, dupa fostul guvernator al Banatului, din secolul al XIX-lea, Johann Baptist Coronini – Cronberg. Inalta de aproximativ sapte metri, cascada este alcatuita din tuf calcaros „brodat” cu lacrimi cristaline, precum o tesatura populara banateana, cu fir fin de borangic. Este un fenomen al naturii de o frumusete rara. Pe conul de stanca, invelit de un muschi verde, apa se prelinge dantelat, mangaiata de razele soarelui si cand nu te astepti, da nastere unui curcubeu discret pe o perdea de stropi de apa. Pare a fi rochia miresei muntelui. Aflata in Parcul National Cheile Nerei — Beusnita, din judetul Caras-Severin, in Valea Minisului, la jumatatea distantei dintre localitatile Anina si Bozovici, pe DN 57B, Cascada Bigar este practic locul in care izbucul Bigar se varsa in raul Minis. In Banat, localnicii numesc izbuc un izvor din care apa iese la lumina de sub stanca. Izbucul Bigar, a carui apa este de o puritate rara, este alimentat de un curs de apa subteran ce iese de sub o stanca inalta de peste 50 metri. Acesta strabate pestera cu acelasi nume din Muntii Aninei si dupa o distanta de circa 200 metri, se varsa in raul Minis formand Cascada Bigar.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://2.bp.blogspot.com/-17pZUQ5M8Cw/WhFT3rsGAFI/AAAAAAAAIXs/u_hIxUmtcL4KBlS5ZfU-4RUEaO6taGTogCLcBGAs/s1600/pemeleaguri.jpeg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://2.bp.blogspot.com/-17pZUQ5M8Cw/WhFT3rsGAFI/AAAAAAAAIXs/u_hIxUmtcL4KBlS5ZfU-4RUEaO6taGTogCLcBGAs/s1600/pemeleaguri.jpeg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542799488259{margin-bottom: 0px !important;}”]Potrivit legendei, pe meleagurile Vaii Almajului, traia o familie de tarani, a carei durere era lipsa unui urmas. Intr-o noapte, femeii i s-a aratat in vis o vrajitoare care i-a spus ca, doar daca va bea apa de la izvorul de sub stanca asezata la granita dintre lumi va ramane insarcinata, precizand ca daca urmasul va fi fata, acesteia nu-i va fi ingaduit sa se indragosteasca, altfel va muri. Femeia a baut apa, iar dupa o vreme a nascut o fata deosebit de frumoasa, care s-a indragostit de un baiat chipes pe nume Bigar. Fata fost inchisa de tatal ei in grota de deasupra izvorului dintre lumi, strigatele de disperare ale acesteia fiind auzite de vrajitoarea care traia in cealalta lume, in Taramul Regasirii Dorului. Induplecata de suferinta fetei, vrajitoarea i-a transformat parul intr-o cascada pe care au inceput sa alunece lacrimile ei. Legenda mai spune ca flacaul a venit si s-a aruncat in apele cascadei, iar fata s-a stins odata cu el, dar s-au reintalnit in cealalta lume, singurul loc in care iubirea lor se putea implini.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”http://www.gds.ro/wp-content/uploads/2016/08/picmic-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.gds.ro/wp-content/uploads/2016/08/picmic-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542803533180{margin-bottom: 0px !important;}”]De atunci, indragostitii, spre a-si pecetlui dragostea, dar si pentru a avea parte de iubirea vesnica, vin sa bea apa din cascada ce poarta numele flacaului Bigar. Sursa: secretulsanatatii.net.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Uniunea Europeana, noua Uniune Sovietica

/0 Comments/in /by

Este uimitor ca dupa ce am ingropat un monstru, URSS, construim un altul, intru totul asemanator: Uniunea Europeana. Ce este in fond Uniunea Europeana? Vom afla poate raspunsul analizand ce a fost Uniunea Sovietica. URSS era condusa de 15 persoane ne-alese, care se numeau unele pe altele si nu trebuiau sa dea socoteala nimanui. Uniunea Europeana este condusa de doua duzini de persoane care s-au ales intre ele, care se intrunesc cu usile inchise, care nu dau socoteala nimanui si care nu pot fi schimbate. Am putea spune ca UE are un parlament ales. Si URSS avea un fel de parlament: Sovietul Suprem. Acesta aproba fara discutii deciziile Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist), la fel ca Parlamentul European, unde timpul luarilor de cuvant al fiecarui grup este limitat si este adesea mai mic de un minut pentru un vorbitor. In Uniunea Europeana exista sute de mii de eurocrati cu salarii astronomice, cu angajati proprii, servitori, prime si privilegii, imunitate pe viata in fata justitiei, mutati dintr-un post in altul, indiferent daca isi fac sau nu isi fac treaba bine. Nu este exact ca in regimul sovietic? URSS a fost creata prin constrangere si foarte adesea prin ocupare armata. UE se creeaza, evident, nu prin forta armata, ci prin constrangeri si presiuni economice. Pentru a continua sa existe, URSS s-a extins din ce in ce mai mult. Din momentul in care a incetat sa se mai extinda, a inceput sa se prabuseasca. Si cred ca la fel se va intampla si in cazul UE. Ni s-a spus ca scopul Uniunii Sovietice era crearea unei noi entitati istorice – Poporul Sovietic – si ca trebuia sa ne uitam nationalitatile, traditiile si obiceiurile. Acelasi lucru se intampla si in cazul Uniunii Europene, se pare. Nu vor sa fii britanic sau francez, vor sa fiti cu totii o noua entitate istorica: Europenii. Vor sa faca sa va dispara sentimentele nationale si sa va oblige sa traiti ca o comunitate multinationala. 73 de ani ai acestui sistem in Uniunea Sovietica au dus la mai multe conflicte etnice decat in orice alta parte a lumii. Una din marile ambitii ale URSS a fost distrugerea Statului National. Este exact ceea ce vedem in Europa astazi. Bruxelles-ul vrea sa nimiceasca statele nationale, pentru ca acestea sa inceteze sa mai existe. Sistemul sovietic era corupt de sus pana jos; la fel este si cel al UE. Coruptia endemica pe care o vedeam in fosta URSS infloreste in UE. Cei care i se opun sau o denunta sunt redusi la tacere sau pedepsiti. Nimic nu se schimba. In URSS avea Gulagul. Cred ca el exista si in UE. Un gulag intelectual numit „Corectitudinea Politica”. Cand cineva vrea sa spuna deva despre subiecte precum rasa sau gen, iar opiniile sale difera de cele aprobate oficial, va fi ostracizat. Este inceputul Gulagului, inceputul pierderii libertatii voastre. In Uniunea Sovietica se credea ca numai statul federal este capabil sa evite razboiul. In Uniunea Europeana ni se spune exact acelasi lucru. Pe scurt, aceeasi ideologie si aceleasi sisteme. UE este vechiul model sovietic servit cu sos occidental. Dar insist: asemenea Uniunii Sovietice, Uniunea Europeana poarta in ea germenii propriei sale pierzanii. Vai, cand se va prabusi, caci se va prabusi, ea va lasa in urma o imensa distrugere si colosale probleme economice si etnice. Vechiul sistem sovietic nu era reformabil. Nici Uniunea Europeana. Dar exista o alternativa la a fi guvernat de de aceste doua duzini de responsabili autoproclamati la Bruxelles: se numeste independenta. Nu sunteti obligati sa acceptati ceea ce au planuit pentru voi. La urma urmei, nu v-au intrebat daca doriti sa va alaturati lor. Eu am trait in viitorul vostru si acesta nu a functionat. Vladimir Bukovski Disident rus, 12 ani petrecuti in Gulag

LECȚIA DE ISTORIE: 1 noiembrie 1599 – Intrarea lui Mihai Viteazu in Alba Iulia. 425 ani de Istorie

/0 Comments/in /by

Intrarea triumfala in Alba Iulia a lui Mihai Viteazu impreuna cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, la trei zile dupa biruinta de la Selimbar, a reprezentat apogeul politic si militar al acestui mare voievod roman. Si chiar daca a fost recunoscut de Dieta Transilvana doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducatorul „de facto” al Transilvaniei, urmand ca numai peste cateva luni sa savarseasca Unirea, pentru prima data, a celor trei tari romane. Inainte de a intra in Alba Iulia, Mihai a fost intampinat de episcopul romano-catolic din Alba Iulia si de catre alti nobili din Transilvania, care i-au inmanat cheia Cetatii de scaun a Ardealului. De altfel, marele patriot si istoric roman Nicolae Balcescu, intr-o celebra opera istorica ne descrie in cuvinte alese acest important eveniment: „Intr-aceea, Mihai-Voda, ridicandu-si tabara de la Sibiu, inainta cu incetul spre Alba-Iulia, iar prin toate orasele pe unde trecu in cale, locuitorii alergau inainte-i cu daruri, slobozind pusti in semn de veselie, primindu-l cu mare dragoste si entuziasm. Apropiindu-se de Alba, locuitorii orasului ii iesira inainte cu multa bucurie, iar in fruntea lor era episcopul catolic, ce era incunjurat de tot clerul sau, care il felicita in numele poporului pe domn, de sosirea sa, urandu-i fericire si o domnie lunga asupra tarii Ardealului”. Dar prezenta marelui voievod a fost simtita la Alba Iulia cu cativa ani inainte, mai precis in anul 1597, cand Mihai Viteazu a ctitorit Catedrala Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei cu hramul „Sfanta Treime”, un simbol al unitatii de credinta si neam al celor trei tari romanesti, ctitorie aflata in vecinatatea zidurilor cetatii si care a fost mai bine de un secol un centru important religios si cultural in Transilvania. Si dupa cum spune marele nostru istoric Nicolae Iorga: „aceasta mitropolie ortodoxa a devenit cel mai trainic si mai de folos asezamant al neamului nostru romanesc de peste munti”. Astfel, dupa cum s-a mai spus, la 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazu patrundea in Alba Iulia asemenea unui mare invingator, Ardealul se afla la picioarele sale si mai ramanea numai Moldova sa fie cucerita pentru ca Tracia sa fie refacuta in vechile sale hotare. Sursa: opiniatransilvana.ro.

Bucurestiul Interbelic (1) – La vie en rose in Micul Paris

/0 Comments/in , /by

Un oras in care toti domnii purtau palarii si nici o doamna nu lasa mai mult decat o glezna la vedere, in care masinile erau putine si lumea petrecea la vestitul Targ al Mosilor – acestea sunt doar cateva dintre lucrurile care caracterizau Bucurestiul, in perioada interbelica. Trecuse Marele Razboi si orasul capata noi forme, zgomote si arome, iar viata avea un ritm nou. Se traia dupa buget, cum spunea altadata Conu’ Iancu, dar Bucurestiul crestea, se civiliza si incepea sa semene cu alte capitale europene ale timpului. Pe la 1930, in Bucuresti traiau 640 de mii de oameni, capitala era in plina industrializare, concentra multe dintre intreprinderile cu pondere importanta in economia tarii: Uzinele Malaxa prosperau, se infiinteaza Aeroportul Baneasa (1921) si Liniile Aeriene Romane (1933), care apartineau statului, la fel ca si Uzinele Grivita, Pirotehnica Armatei, Societatea Comunala de alimentare cu lapte a Bucurestiului, Abatorul, Atelierul S.T.B. si fabricile de gheata. Apar banci noi, se deschid zeci de noi cinematografe, pe strazi circula din ce in ce mai multe automobile. Bucurestiul se reorganizeaza administrativ, se demoleaza, se asaneaza si se construieste dupa principii moderne, invatate la scoli de arhitectura din strainatate, se ridica cladiri inalte si primul zgarie-nori, Palatul Telefoanelor (1933), si se amenajeaza parcuri noi. Bulevarde cu reclame orbitoare, batai cu flori la sosea, curse de cai la Baneasa. Pe Calea Victoriei se plimba agale femei elegante, in automobile trec barbati cu priviri galante, lumea buna se duce la filme la cinematografe, viziteaza muzee, urmareste spectacole de teatru, merge regulat la Ateneu, pierde vremea prin cafenele ca la Paris, scapa de caldura sufocanta a orasului in bazinul cu valuri maritime de la Lido. Strazi innoroite, Targul Mosilor, mahalale. Carciumioare ce imbie oamenii simpli cu mititei si ciorba de burta, targoveti isteti-analfabeti, forfota orientala, picnicuri la iarba verde, vanzatori ambulanti, tarani ce se vantura prin oras, bieti sarmani care isi au clipele lor scurte de bucurie cand dau de ceva bun de mancat si imbracat in groapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numita Valea Plangerii. In lumea mahalalelor, in zona halelor si a Pietii Bibescu, pe cheiul Dambovitei, la Obor sau in cartierul evreiesc, unde traiau aproape 70 de mii de evrei, lumea era saraca, ulitele si strazile pline de noroaie, se spalau rufe in apa Dambovitei, si erau oameni care taiau cu ce se gasea la groapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numita Valea Plangerii. Treptat, orasul este curatat, refacut, extins si infrumusetat, Dambovita este asanata, lacurile si parcurile amenajate. Totul luase avant in doar doua decenii, de la primul la al doilea razboi mondial. Viata in parfum de epoca Viata de zi cu zi decurgea firesc, oamenii isi vorbeau politicos, numai cu dumneavoastra, sau chiar cu domnia voastra iar intre prieteni, sau chiar in familie, cu dumneata. Glumele deocheate nu erau permise in prezenta domnisoarelor. Femeile purtau, pe strazile Bucurestiului, palarie, rochii si fuste, nu pantaloni si isi coafau parul cu bucle. Tinerii purtau ochelari negri, nu-i numeau ochelari de soare, petreceau cu banda, nu cu gasca, mergeau la dancing si flirta. Se asista la matchuri, nu la meciuri, se ascultau placi la patefon si nu discuri. Nuntile si botezurile, numite incuscriri si cumetri, erau prilej de mare sarbatoare si pentru bogati si pentru saraci, onomasticile, zilele numelui, se sarbatoreau de cei mai varstnici, in timp ce pentru copii sau cei foarte tineri se sarbatoreau zilele de nastere. In zilele toride de vara sau in zilele de sarbatoare, la Paste, la Sfantul Gheorghe sau la 10 Mai, bucurestenii obisnuiau sa se racoreasca si sa petreaca la iarba verde. Lumea venea in grupuri de prieteni sau pe familii, in Gradina Bordeiului sau in locurile umbrite de pe malul Dambovitei, in timp ce protipendada scapa de caldura la Lido, in marele bazin cu valuri maritime, situat in centrul Capitalei, in bulevardul Bratianu colt cu strada Franklin. Un oras, doua lumi, anii interbelici. Un Bucuresti al contrastelor eterne, un oras ce traieste intre balcanism si occident si o face mereu cu armonie, ardoare. Acesta a fost dintotdeauna farmecul Bucurestiului si un astfel de oras al spectacolului stradal din perioada interbelica nu a avut nevoie decat de un fotograf extraordinar care sa-i surprinda povestile in cadre perfecte si sa le faca nemuritoare. Cele doua aspecte ale Bucurestiului Inmormantarile se faceau cu dricul, pentru cei nevoiasi, dricul era tras doar de de doi cai, iar familiile care puteau plati ceva mai multi bani isi inmormantau rudele cu dric tras de patru cai si cu trasuri pentru preot si familie, iar inmormantarile de clasa I erau somptuoase, dricul fiind tras de sase sau opt cai mascati si cu pompon inalt, negru. Se crease o viata politica normala, cultura era libera si presa vigilenta. Bucurestenii citeau gazete, nu ziare, cea mai populara gazeta centrala era „Universul” care isi avea sediul In Palatul Universul de pe strada Ion Brezoianu, inaugurata pe 2 noiembrie 1930, fiind celebra agitatia din jurul ei, cand vanzatorii de ziare strigau in gura mare titlurile editiilor. Se mergea la muzeu, in 1908 se deschisese oficial noul edificiu al Muzeului de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, in 1914 se infiintase si Muzeul Militar National, iar in anul 1936 sociologul Dimitrie Gusti infiinta Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume. Bucurestenii se obisnuisera sa telefoneze, de la cabinele telefonice publice din Oficiile postale, dar si de acasa, pe la sfarsitul anilor 1920 in Bucuresti erau deja 3000 de abonati la serviciul telefonic si se da in folosinta o centrala telefonica automatizata. Cinematograful avea un succes enorm, in Bucuresti erau 30-40 de cinematografe care proiectau filme, mentionate si in paginile gazetelor, la rubrica „calendarul zilei”. Raspandirea radiourilor incepe sa creasca din 1928, cand se inaugureaza si emisiunile romanesti, iar in gazeta Dimineata se puteau citi toate programele dre tramsmisii radiofonice din marile orase ale Europei, pe care le prindea si Bucurestiul. Aparatele de radio, vandute de noi magazine specializate, erau aduse din strainatate si costau enorm. Anul 1935 aduce si o stire de senzatie, la 23 martie, la Berlin

Miron Costin – Viata lumii (poem din 1650)

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/miron-costin.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/miron-costin.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_blockquote font_family=”none”]Folclorul e o creatie colectiva. Tudor Gheorghe. Sueta seustv, vsa vseaceska sueta Eclisiastis, gla. (Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune).[/mk_blockquote][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Miron Costin – Viata lumii (poem din 1650)” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537286367565{margin-bottom: 0px !important;}”] A lumii cântu cu jale cumplită viiața, Cu griji și primejdii cum iaste și ața: Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare. O, lume hicleană, lume înșelătoare! Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară, Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară. Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată. Fug vremile ca umbra și nici o poartă A le opri nu poate. Trec toate prăvălite Lucrurile lumii, și mai mult cumplite. Și ca apa în cursul său cum nu să oprește. Așa cursul al lumii nu să contenește. Fum și umbră sântu toate, visuri și părere. Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere? Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu, Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu? Zice David prorocul: „Viața iaste floara, Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea”. „Viiarme sântu eu și nu om”, tot acela strigă O, hicleană, în toate vremi cum să nu să plângă Toate câte-s, pre tine? Ce hălăduiaște Neprăvălit, nestrămutat? Ce nu stăruiaște Spre cădere de tine? Tu cu vreme toate Primenești și nimica să stea în veci nu poate, Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, Minunată zidire, și el fârșit are. Și voi, lumini de aur, soarilă și luna, Întuneca-veți lumini, veți da gios cununa. Voi stele iscusite, ceriului podoba. Vă așteaptă groaznică trâmbiță și doba. În foc te vei schimosi, peminte, cu apa O, pre cine amar nu așteaptă sapa Nu-i nimica să stea în veci, toate trece lumea, Toate-s nestătătoare, toate-s niște spume. Tu, părinte al tuturor, doamne și împărate, Singur numai covârșești vremi nemăsurate. Celelalte cu vreme toate să să treacă. Singur ai dat vremilor toate să petreacă. Suptu vreme stăm, cu vreme ne mutăm viiața, Umblăm după a lumii înșelătoare fața Vremea lumii soție și norocul alta, El a sui, el a surpa, iarăși gata. Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voi Sau primejdii cându ne vin, sau câte o nevoe. Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume; Elu-i cela ce pre mulți cu amar să afume. El sus, el coboară, el viiața rumpe, Cu soțiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul. Numai mâini și cu aripi, și picioare n-are Să nu poată sta într-un loc nici-odinioare. Vremea începe țările, vremea le sfârșește. Îndelungate împărății vremea primenește. Vremea petrece toate; nici o împărăție Să stea în veci nu o lasă, nici o avuție A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume Mari împărați și vestiți? Acu de-abiia nume Le-au rămas de poveste. Ei sântu cu primejdii Trecuți. Cine ai lumii să lasă nădejdii? Unde-s ai lumii împărați, unde iaste Xerxes, Alixandru Machidon, unde-i Artaxers, Avgust, Pompeiu și Chesar? Ei au luat lume, Pre toți stinsu-i-au cu vreme, ca pre niște spume. Fost-au Tiros împărat, vestit cu războae, Cu avare preste toți. Și multă nevoe Au tras hândii și tătarii și Asiia toată. Caută la ce l-au adus înșelătoarea roată: Prinsu-l-au o fămee, i-au pus capul în sânge. „Satură-te de moarte, Tiros, și te stinge De vărsarea sângelui, o, oame înfocate, Că de vrăjmășiia ta nici Ganghes poate Cursul său să-l păzească”. Așa jocurește Împărățiile, lumea, așa le prăvălește. Nici voi, lumii înțelepții, cu filosofia Hălăduiți ce lume, nici theologhia V-au scutit de primejdii, sfinți părinți ai lumii, Ce v-au adus la moarte amară pre unii. Nime lucruri pre voe de tot să nu crează Nime-n grele, nădejdea de tot să nu piarză, Că Dumnezeu au vârstat toate cu sorocul, Au poruncitu la un loc să nu stea norocul. Cursul lumii ați cercatu, lumea cursul vostru Au tăiat. Așa iaste acum vacul nostru. Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moarte Plătește osteneala, nedireaptă foarte Pre toți, ci nevinovați, ea le tae vacul. O, vrăjmașă, hicleană, tu vinezi cu sacul. Pre toți îi duci la moarte, pre mulți fără deală, Pre mulți și fără vreme duci la aceasta cale. Orice faci, fă, și caută fârșitul cum vine. Cine nu-l socotește, nu petrece bine. Fârșitul ori laudă, ori face ocară; Multe începături dulci, fârșituri amară. Fârșitul cine caută, vine la mărire; Fapta nesocotită aduce perire. Moartea, vrăjmașa, într-un chip calcă toate casă, Domnești și-mpărătești, pre mine nu lasă: Pre bogați și săraci, cei frumoși și tare. O, vrăjmașă, priiatin ea pre nimeni n-are, Naștem, murim, odată cu cei ce să trece, Cum n-ar fi fostu în veci daca să petrece. Paimâini suntu anii și zilile noastre. Sfinții ingeri, ferice de viiața voastră. Viețuim și viiața iaste neștiută, Și până la ce vreme iasta giuruită, Așa ne poartă lumea, așa amăgește. Așa înșală, surpă și batjocorește. Fericită viiața făr de valuri multe, Cu griji și neticneală avuțiia pute. Viețuiți în ferice, carii mai puține Griji purtați de-a lumii; voi lăcuiți bine. Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie. Ceriul de gândurile noastre bate Mulți au rostu și mulți suntem și mulți te-așteaptă; Lumea din primenele nu să mai deșteaptă. Orice iaste muritoriul cu vreme să petrece; Trece vremea și pre-ai săi toți îi părăsește. Cei ce acum petrecem, pomenim alții Trecuți; de noi cu vreme vor pomenii alții. Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenușă Dintr-această lume trecem ca pentr-o ușă. Astăzi mare și puternic, cu multă mărire: Mâine treci și te petreci cu mare mâhnire. În lut și în cenușă te prefaci, o, oame, În viiarme, după care te afli în putoare. Ia aminte, dară, o, oame, cine ești pe lume Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume. Una fapta, ce-ți rămâne, buna, te lețește, În ceriu cu fericie în veci te mărește. [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Cum comenta Carol al II-lea abdicarea Regelui Mihai

/1 Comment/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/rege-carol-al-ii-lea-.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/rege-carol-al-ii-lea-.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cum comenta Carol al II-lea abdicarea Regelui Mihai” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537217461463{margin-bottom: 0px !important;}”]Carol al II-lea descrie, in jurnalul sau, astfel abdicarea fiului, Regele Mihai: „Marti, 30 decembrie 1947. O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: la 5 d.a. dupa-amiaza, bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita a abdicat, azi, la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3, a iscalit abdicarea si a dat o Proclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul. A si fost proclamata Republica Democratica Populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracul l-a pus pe Mihaita sa se intoarca, ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernat, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia, dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un suveran, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid si iata ca, acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si, in acelasi timp, autentifica actul de nastere a Republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai.” Fragmentul face parte din volumul al cincilea de insemnari zilnice ale lui Carol al II-lea, „Intre datorie si pasiune”, aparut la Editura Curtea Veche in 2001.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]  

Statuia lui Iisus din Brazilia, realizata de un sculptor roman

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/gheorghe-leonida-statuia-lui-iisus-din-rio-de-janeiro-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/gheorghe-leonida-statuia-lui-iisus-din-rio-de-janeiro-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Statuia lui Iisus din Brazilia, realizata de un sculptor roman” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536324894127{margin-bottom: 0px !important;}”]Multi admira statuia Cristo Redentor din Brazilia, dar putini stiu ca cel care a realizat-o este un roman cu o poveste de viata interesanta. Celebra statuie a lui Iisus, amplasata la Rio de Janeiro, este opera sculptorului romanul Gheorghe Leonida. S-a nascut la Galati, in 1892 intr-o familie instarita. Tatal sau era ofiter de cariera si a fost nevoit sa plece din Galati. Astfel Gheorghe a absolvit liceul la Bucuresti, apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase la sectia sculptura. Debutul sau ca sculptor l-a facut in anul 1915, la un salon national. In Primul Razboi Mondial a fost pe front. Dupa sfarsitul acestui conflict si-a continuat studiile, timp de trei ani, in Italia. A fost premiat pentru operele sale la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) si la Paris („Le Diable”). In anul 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mantuitorul). Acesta l-a angajat pe Gheorghe Leonida sa sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus. Inceputa in 1926, intreaga lucrare a fost finalizata in 1931. S-a pastrat si astazi ca un adevarat simbol al Americii Latine. Statuia are o inaltime de 38 de metri (din care capul are 3,75 m) si o greutate de 1.145 de tone. In prezent, Cristo Redentor este considerata una dintre minunile lumii moderne. Gheorghe Leonida s-a intors in tara, dupa terminarea partii sale din sculptura. In Romania a continuat sa sculpteze. S-a stins din viata in primavara anului 1942, la varsta de 49 de ani. Decesul s-a datorat faptului ca a cazut de pe acoperisul casei sale din Bucuresti, in timp ce culegea flori de tei. Opera sa a fost foarte putin cunoscuta, deoarece regimul socialist nu i-a popularizat lucrarile, pe motiv ca a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel ca importanta sa contributie la minunea din Rio a ramas uitata de romani. O parte a lucrarilor lui Gheorghe Leonida se afla in prezent la Castelul Bran si la Muzeul National de Arta. Sursa: stiinta-mister.ro.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/i1ATo5Tetsk” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Sabia lui Stefan cel Mare – Un mister ce inca dainuie

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sabia-lui-stefan-cel-mare-poate-fi-vazuta-acum-la-muzeul-de-istorie-al-bucovinei-35952.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sabia-lui-stefan-cel-mare-poate-fi-vazuta-acum-la-muzeul-de-istorie-al-bucovinei-35952.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Sabia lui Stefan cel Mare – Un mister ce inca dainuie” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536266710648{margin-bottom: 0px !important;}”]Despre Stefan cel Mare, s-a scris mult si inca se va mai scrie. De altfel, pe buna dreptate. Acest „atlet al lui Hristos” (numit astfel in urma victoriei zdrobitoare in fata turcilor la Vaslui in 1475, de catre Papa Sixtus al IV-lea oferindu-i cadou 2 lucruri: un steag de lupta si o spada), care a aparat credinta stramoseasca si a hotarelor Moldovei prin intelepciune, forta si chibzuinta timp de 47 de ani, va ramane un model de urmat chiar si pentru generatiile viitoare. Sacrul Eliade il numea: „cel mai mare conducator roman cunoscut vreodata!” Nu putem sa il contrazicem… Cu toate ca o tara, ar trebui sa isi cinsteasca eroii neamului cum se cuvine si sa pastreze si promoveze orice obiecte personale ale acestora, aici se pare ca avem o buba. Mai concret ma refer la celebra spada a lui Stefan cel Mare, care inca se afla la turci, autoritatile respective refuzand constant sa o inapoieze statului roman. Personal, o consider o mare pata asupra diplomatiei romane faptul ca nu au reusit nici pana acum sa o inapoieze. Vom incerca sa analizam mai jos cateva dintre povestile extrem de interesante despre ea. Sa vedem…[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”A fost doar una?” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536266881056{margin-bottom: 0px !important;}”]Sunt multe teorii care au circulat despre sabia lui Stefan. Le vom analiza pe cele mai raspandite dintre ele. In primul rand trebuie stiut ca voievodul Moldovei a avut mai multe asemenea sabii. O marturie recenta o avem despre o copie a sabiei originale din Turcia daruita Muzeului de Istorie a Bucovinei in cadrul unei expozitii ce a avut loc in data de 14 august 2017. Expozitia ce a prezentat o colectie de 250 de obiecte religioase si documente referitoare la istoria Moldovei si Basarabiei. Iar o alta despre o sabie geamana a celei din Istanbul. Potrivit directorului muzeului de istorie al Bucuvinei, domnul Emil Ursu: „Spada este practic sora geamana a celei cunoscute de romani de la Muzeul din Topkapi. Spada a fost descoperita la sfarsitul anilor ’70 intr-o locuinta din Curtea Domneasca din Vaslui.” Ea va fi expusa la Suceava pana in februarie 2018, urmand sa fie imprumutata mai multor muzee pana in data de 1 decembrie 2018, cand va fi prezentata la Alba Iulia, cu ocazia Centenarului Unirii.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Dar cum de a ajuns spada la turci?” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536267018701{margin-bottom: 0px !important;}”]Exista mai multe supozitii, dintre care doua sunt cele mai credibile. In primul rand se presupune ca Stefan cel Mare si-a predat personal sabia turcilor, in momentul in care a acceptat sa plateasca tribut, iar cealalta varianta, si de departe acceptata, este jefuirea visteriei domnesti de catre turci. Acest eveniment s-ar fi intamplat dupa 1538, cand Petru Rares a fost alungat de campaniile de represalii ale lui Soliman Magnificul. Stefan Lacusta, domnul loial turcilor, i-a lasat pe otomani sa jefuiasca tezaurul, luand cu ei si spada voievodala. De atunci, spada lui Stefan cel Mare a stat in palatul sultanului.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sabia-stefan-cel-mare-2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sabia-stefan-cel-mare-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Dar ce stim concret despre ea?” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536268095049{margin-bottom: 0px !important;}”]Carol Konig, un expert in armament medieval, ne scrie despre spada urmatoarele: „Cu lama dreapta si doua taisuri, brate drepte sau usor curbate spre lama, cu o lungime de cca. 110 – 130 cm, este atestata prin descoperirile arheologice, prezenta ei in scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldovenesti ridicate si pictate in parte in timpul domniei voievodului, si de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de arma este confirmat de spadele descoperite la Targu. Neamt, la Deleni (jud. Iasi), la Cetatea Neamtului, sau de cele pictate la biserica din Balinesti”. Asadar, din ce reiese, spada lui Stefan este de origine moldoveneasca. Iar istoricul doctor Andrei Esanu ne povesteste in articolul „Spada lui Stefan cel Mare”, publicat in revista ”Accente” din Chisinau in 2004, urmatoarele: „Lama dreapta cu doua taisuri cu lungimea de 125 cm; pe ambele fete ale spadei, in lungul lamei, sunt facute cate 3 sentulete, cel din mijloc – mai lung, este insotit de alte doua mai scurte, de o parte si de alta. Spada descrisa are varf in forma de triunghi. Manerul armei in forma de fus, numit de specialisti ‘de doua maini’, adica de apucat cu ambele maini, este infasurat cu fir argintiu, iar dupa alti istorici – cu fir de aur. Spada are garda cu brate drepte in forma de cruce, terminate cu butoni conici. Manerul cu cap in forma de disc, care avea in mijloc un medalion, probabil o fi fost o piatra scumpa sau un blazon, care a cazut, iar pe marginea discului este gravata urmatoarea inscriptie cu caractere slavone, pe o fata: ‘† I|an´ Stefan´ voevoda g’, pe revers este continuata inscriptia: ‘ospodar´ zemli Moldavskou’”. Clar avem detaliata inscriptia spadei „Io, Stefan voievod, domn al Moldovei”. Aflam ca spada este destul de greu de manuit si pare a fi lucrata de niste armurieri iscusiti. O alta varianta, acceptata ca fiind cea mai credibila, este cea a fauririi spadei in atelierele italienesti, genoveze, la comanda lui Stefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spada facuta de cei mai buni armurieri ai Europei si a dat o comanda speciala. Istoricii se bazeaza pe corespondenta purtata de voievod cu genovezii, descoperita de Nicolae Iorga. „Este interesant ca documentul semnalat arata ca cel care a primit comanda, un oarecare Cristofor, asociatul atelierului care facea astfel de piese, a raspuns ca mesterii armurieri, necunoscand acest tip de spada, sa trimita pe cineva in Moldova pentru a se informa”, preciza Carol Konig. Un armurier genovez a fost trimis in consecinta, in Moldova pentru a studia modelul de spada moldoveneasca. In cele din urma, comanda voievodului ar fi fost onorata, genovezii predand o arma facuta cu un otel special, de Toledo, cel mai rezistent la aceea vreme in Europa. De altfel, aceasta varianta se leaga mult si

Raport nazist din 1940 despre Romania. Planul de colonizare pus in aplicare

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/1517283356_secret-nazi-army.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/1517283356_secret-nazi-army.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Raport nazist din 1940 despre Romania. Planul de colonizare pus in aplicare” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536000288435{margin-bottom: 0px !important;}”]Un raport german din anul 1940, cand la putere erau nazistii lui Adolf Hitler, stabileste strategia de actiune in Romania, la doua luni de la retragerea regelui Carol al II-lea si la putina vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se gaseste la Arhivele Nationale ale Romaniei, Fondul Microfilme SUA, rola 258, cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americana insa, din pacate nu a fost inregistrata provenienta acestuia. Raportul are multe erori, dar si multe observatii corecte. „Spatiul colonial”, despre care se vorbeste, „care nu este capabil sa traiasca intr-un mod propriu si este influentat de formele exterioare”, era constituit din state independente inca din 1330 (Tara Munteneasca) si 1359 (Moldova). Autorul raportului nu stie nimic despre asta si nici despre momentele de glorie europeana ale unor domnitori romani. Cunoaste, in schimb, foarte bine istoria Tarilor Romane de la 1710 incoace (inceputul perioadei fanariote) si pe aceasta cunoastere isi fundamenteaza toata analiza. Sub aceasta rezerva, raportul are o importanta documentara incontestabila si scoate la lumina adevarata parere a nazistilor fata de legionari, scrie George Damian. Cat despre viitorul rezervat Romaniei, lucrurile scrise in raport sunt halucinante: „o colonie furnizoare de materii prime si forta de munca”. De ce? Pentru ca, mai scrie in raport, „exista destul capital in Reich, care cauta oportunitati si care, printr-o organizatie centrala de intermediere in mod planificat, sa fie orientat catre Romania”. (Miron Manega)[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Raport nazist din 1940 despre Romania. Planul de colonizare pus in aplicare” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536600174964{margin-bottom: 0px !important;}”]Romania de pe cele doua parti ale Carpatilor reprezinta doua entitati deplin diferite. Transilvania si Banatul sunt marcate de Europa Centrala; Valahia, Moldova si tinuturile de la gurile Dunarii sunt mai degraba oriental-asiatice. Inca din secolul al X-lea, cultura taraneasca si oraseneasca a Imperiului a ajuns pana la arcul carpatic. De cealalta parte a Carpatilor nu s-a putut cladi ceva asemanator, de aici incepe un spatiu colonial care nu este capabil sa traiasca intr-un mod propriu si este influentat de formele exterioare. Valahia si Moldova au fost dependente de imperiile german, turc si rus si din pacate la dorinta acestor puteri au devenit state „independente”. „Natiunea romana” nu este nici in ziua de azi nimic altceva decat o legenda a istoriografiei. Pana in secolul al XIX-lea nu a existat, de fapt, decat o viata vegetativa a micului popor de tarani si pastori valahi care numara cu putin peste un milion de oameni care niciodata nu au avut o clasa conducatoare proprie ci niste profitori patriarhali care se schimbau adesea. Inmultirea de zece ori a acestei populatii in secolele XIX si XX s-a reusit prin aparitia sistemului industrial european, care a transformat stepele in terenuri agricole. Aceasta mare sansa economica s-a transformat, ca la toti primitivii, intr-o crestere a populatiei. De aici a rezultat un numar mai mare si o clasa de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legatura cu pamantul si cu masele muncitoare; fara sa existe un popor si cu atat mai putin o natiune. Putinul care are legatura cu vointa poporului vine din Transilvania. In cercurile romanilor emigrati aici ca forta de munca, in urma contactului strans cu cultura marcilor de granita ale Imperiului a aparut dorinta de a da o viata mai buna neamului propriu. Insa, pana in ziua de azi s-a ramas la stadiul de dorinta. Aceasta nu putea sa fie altfel, spune Garda de Fier, deoarece clasa conducatoare straina orientata doar spre castig a nimicit toate incercarile de imbunatatire. Faptul ca turcii, grecii, evreii si alti straini au devenit zeii idealului imbogatirii fara limite si acceptarea coruptiei ca sistem au facut ca aceste dorinte idealistice sa nu aiba nici o sansa. Abia revolutia din 1940 a dat ocazia unei renasteri a poporului roman pentru o viata de natiune independenta. Ar fi o greseala acceptarea necritica a acestei teze a Garzii de Fier. Este adevarat ca miscarea lui Codreanu este cea mai puternica expresie de sanatate si vointa proprie care a aparut in randurile populatiei Romaniei. Putem astfel vedea ca exista aici substante ale unei rase vrednice. Este insa indoielnic ca acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat si a transforma o populatie intr-un popor. In primul rand nu exista un conducator si nici o clasa conducatoare. Codreanu si 17.000 de comandanti subordonati au fost inlaturati si „poporul” nu s-a miscat. Revolutia nu a fost facuta de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune ca este un barbat curajos. Lovitura de stat i-a reusit deoarece inamicii sai au fost niste nemernici lasi. Si chiar si asa, Antonescu nu ar fi reusit nimic, daca prabusirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus in mana toate atuurile. Revolutiile adevarate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Romanie, insa, traieste de la inceput pe baza atotputernicei bunavointe a Axei, chiar si din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu impotriva unor puteri straine a trebuit Antonescu sa cheme trupele germane, ci impotriva propriei sale armate si impotriva rezistentei din cadrul aparatului de stat pentru ca, intr-adevar, nu avea la indemana forte proprii care sa-i fie alaturi. Intr-o tara ai carei ofiteri, functionari si intelectuali aproape fara exceptie sunt obisnuiti sa traiasca din tradare, acest barbat care, inainte de toate, pretinde cinste, s-a confruntat imediat cu o dusmanie crescanda. De asemenea trebuie evitata luarea drept realitate a viselor gardistilor. Noua Romanie va avea nevoie pentru totdeauna, din punct de vedere al politicii externe, de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel putin cateva decenii. Garnizoanele germane din Romania ii dau Reich-ului garantia ca nu vor aparea dezordini in sud-estul spatiului sau vital care ar fi paguboase din punct de vedere politic si pentru situatia aprovizionarii sale. Multumita capacitatii populatiei romanesti de a rabda de foame, mica supraproductie agrara a Romaniei

Dan Anghelescu – Jean Alexandre Vaillant, omul care merita cinstirea noastra

/0 Comments/in /by

Jean Alexandre Vaillant, omul care merita cinstirea noastra In anul 1844, vedea lumina tiparului, la Paris, o lucrare vasta, in trei volume, intitulata neobisnuit „Romania sau istoria, limba, literatura, orografia, statistica popoarelor limbii de aur, ardeleni, valahi si moldoveni, cunoscuti sub numele de romani”. Am spus despre titlu ca era neobisnuit, intrucat, la aceea data, Romania nu figura pe harta Europei. Vor mai trece inca 15 ani pana la Unirea Principatelor. Autorul se numea Jean Alexandre Vaillant, pe care Nicolae Iorga il numea „merituosul prieten al romanilor”. Francez de origine, fusese chemat in tara pe la 1830 si se stabileste in Muntenia. Pana in 1831, este profesor, iar intre 1832 – 1834 este numit director al Colegiului National Sf. Sava din Bucuresti. Primele doua volume din lucrarea mentionata prezinta istoria Principatelor. Al treilea volum contine descrierea excursiilor facute de autor in Tara Romaneasca si publicate sub titlul „Orografie sau plimbari pitoresti in Muntii Bucegi”. In acest volum – in doua capitole ce se intind pe mai bine de 45 pagini – este relatata o calatorie facuta de Vaillant, in iulie 1839, in zona Comarnic – Azuga (sau Intre Prahove cum se numea Azuga, pe atunci). Aceste pagini sunt extrem de pretioase pentru noi, in primul rand prin calitatea lor de a fi cea mai veche relatare a unei excursii in Bucegi. In acelasi timp, aceste pagini reprezinta si cea mai cuprinzatoare, mai documentata si mai pitoreasca desriere a aceste zone, asa cum se infatisa ea in acea epoca, oferind informatii de un real interes pentru cei interesati de trecutul acestor locuri. Despre excursia in Bucegi a lui Vaillant, Mihai Haret nota in 1915: „Marturisim ca n-am citit inca o carte care sa ne transporte si sa ne miste, cum ne-a miscat povestea lui Vaillant, care, in afara de alte calitati, straluceste printr-o uimitoare exactitate a nomenclaturii geografice. El ne da explicatia a o multime de chestiuni pe care nu le putusem dezlega niciodata, astfel ca, pentru trecutul Bucegilor, cartea lui este de o valoare netagaduita”. Dar sa vedem, pe scurt, cum s-a desfasurat aceasta calatorie. In seara zilei de 19 iulie 1839, Vaillant pleaca din Bucuresti, impreuna cu slugerul Angelescu, care-i va fi tovaras de drum. Ajung la Ploiesti in dimineata urmatoare si, fara a mai zabovi, merg mai departe la Campina si de acolo la Telega unde raman doua zile pentru excursii la Slanic si imprejurimi. Aici se intalnesc cu cei doi tarani din Comarnic, Stoica Voda si Ion Puiu, care le vor fi calauze in Bucegi. La 23 iulie se intorc la Campina si de acolo, calari, se indreapta prin Breaza, spre Comarnic, unde stau doua zile. Obiectivul principal al calatoriei lui Vaillant este marturisit in ajunul plecarii spre Bucegi: „Ziua urmatore trecu intr-un ‘far niente’ si in pregatiri pentru ascensiunea in Bucegi, unde, daca Dumnezeu ne va permite, vom planta drapelul tricolor al Principatelor” („le drapeau tricolore des Principautes” – in text). In dimineata zilei de 26 iulie, cei patru pornesc prin Posada si Oratii, pe vechiul si periculosul „Drum al Domnisorilor”, care ducea la Manastirea Sinaia. La insistentele slugerului, nu se opresc la manastire si pornesc catre hanul de la Intre Prahove. Dupa patru ore de mers prin ploaie, ajung la destinatie intr-o stare jalnica. In dimineata urmatoare, cei patru se intorc la Manastirea Sinaia, de unde incep ascensiunea propriu zisa in Bucegi pornind din spatele manastirii, pe vechea poteca ce inconjura varful Molomot (pe care azi se afla cazarma vanatorilor de munte), ies in vechiul drum al Varfului cu Dor, pe care-l parcurg pana la Crucea Pastorului si apoi pana la varfu muntelui, unde, pe ciuperca uriasa de acolo, Stoica Voda le povesteste legenda ciobanului indragostit, ramas iarna in acel loc si rapus apoi de ger si de singuratate. Timpul neprielnic ii goneste insa prin padurea Laptici, spre Valea Ialomitei, unde sunt gazduiti de calugarii de la schitul din fata pesterii. A doua zi, calauziti de staret, ei viziteaza Pestera Ialomitei si Pestera Pustnicului, dupa care iau drumul Babelor. Vremea rea ii intovaraseste si in drumul lor peste Caraiman si Costila, pana la Varful Omu, locul in care si-au propus sa fixeze tricolorul. Furtuna, care se dezlantuie in acel moment, ii convinge de absurditatea intentiei lor: „Acolo cerul se limpezi o clipa… Ne pregatim sa arboram drapelul nostru, cand, deodata, se porneste un vant violent, care schimba aspectul cerului si care ne sufla la ureche ca planul nostru este absurd. Intreg cerul se intuneca, o ceata densa ne inconjura, norii urca cu fulgi mari din fundul abisurilor. ‘Suntem pierduti daca ne ajung’, striga Stoica… astfel, fara a fi facut nimic, batem in retragere de-a lungul prapastiilor, pe marginea carora norii, pe care-i atingem cu mana, alearga, se precipita, se involbureaza…” Renuntand, astfel, la intentia lor, se intorc si, din cauza cetii, se abat din drum, apoi revin, isi regasesc urmele din ajun, pe care le urmaresc pana in vale. Acolo, inopteaza la celebrul han al lui Iancu. Raman la han pana a doua zi cand se reintorc la Comarnic. Ultima zi desavarseste scopul calatoriei lor: insotiti de mai multi tineri tarani si ciobani, ei urca pe muntele Plesuva, unde, in sfarsit, arboreaza drapelul national: „…ajunsi in varf, taiem un brad tanar de 12 m., ii atasam drapelul tricolor al Principatelor si il inaltam cu tot vantul si ploaia. Acum este arborat, falfaie; il salutam cu strigate de bucurie si urari de speranta in viitor…Da, fie ca timpul, fie ca stapanul acestui domeniu, sa respecte aceasta emblema a unei natiuni care vrea sa renasca si aceasta natiune va renaste”. Acestea sunt, pe scurt, momentele principale care jaloneaza calatoria lui Vaillant. Dar, dintre numeroasele episoade ale povestirii, de departe cel mai interesant, prin semnificatia pe care o poate avea, este episodul arborarii tricolorului, asupra caruia vom insista in continuare. Asadar, in 1839, francezul Vaillant cunoaste „un drapel tricolor al Principatelor”, considerat „drapel national” (le drapeau national – in text). El nu se duce la Milcov cum ar fi fost normal, ci pe Varful Omu. Pentru el, asadar,