Articole despre valorile românești.

muntii calimani, megalitii din muntii calimani, poteca celor 12 apostoli

Misterele megalitilor sau poteca celor „12 Apostoli” din Muntii Calimani

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/12-apostoli_73e.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/12-apostoli_73e.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Misterele megalitilor sau poteca celor „12 Apostoli” din Muntii Calimani” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543396488845{margin-bottom: 0px !important;}”]Considerati cei mai masivi munti vulcanici din Romania, Muntii Calimani ascund secrete vechi de mii de ani, depanand legende din vremea dacilor si de pe vremea lui Pintea Haiducul.

De-a lungul a 11 km, cat tine traseului tematic „12 Apostoli”, pe turisti ii asteapta o excursie fascinanta prin paduri de molid si pasuni subalpine, catre una din cele mai frumoase destinatii din Parcul National Calimani, Rezervatia 12 Apostoli. Rezervatia adaposteste mai multe figuri zoomorfe si antropomorfe, sculptate de intemperii in decursul vremurilor, constituite din fragmente de lava cimentata.

Grupul de stanci ce formeaza rezervatia cuprinde mai multe „sculpturi” fantastice ce atrag numerosi vizitatori, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui batran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste silueta lui Nefertiti s.a. Printre acestea se remarca figura misterioasa a Mosului, ce prezinta trei fatete distincte, toate cu chip uman. Ineditul acestor stanci a provocat imaginatia privitorilor, iar unii le-au asemanat cu megalitii din Insula Pastelui. Cei 12 Apostoli, isi au originea in actiunea milenara de erodare a vantului si ploilor asupra rocilor vulcanice, neexcluzandu-se totusi nici varianta interventiei unor creatori stravechi de simboluri.

Pietrele scrise ale lui Pata

Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean batran si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de stanca. Pe o bucata de scandura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamantul. Asa si-a invatat si copiii… Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui. Vasile Pata povesteste ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12 Apostoli. Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra Dornei, a descoperit, in santul adanc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stanca ciudata. O stanca cu niste inscrisuri tainice si cateva desene greu de deslusit”, a povestit batranul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea, impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti. Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne cunosteam de cativa ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin Carciumaru. Cand profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata.

«Doar strainii sunt interesati de megaliti»

Ajutat de cativa localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala originea stancilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul mileniului IV i.Hr. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getilor.

Insemne bizare, scrijelite in piatra, cateva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare sa simbolizeze Soarele si cateva planete. Altul pare un simbol precrestin. Un altul seamana izbitor cu un OZN!

In legatura cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentand probabil discul solar intalnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarat impreuna (n.r. – cu profesorul Traian Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera. Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul Megalitilor»”.

Cu o tristete blanda, Vasile Pata spune ca nu se acorda importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamant. Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.

Muntele jefuit si umilit de Ceausesti

Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii, inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost decapitat fara scrupule un munte. Negoiul romanesc practic nu mai exista decat pe harti. In fapt, acum este doar o stanca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele pamantului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul cate unul. Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in 1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte, la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si paraie otravite… Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf Calimani, finantat de Guvernul Romaniei. 200 ha de teren arata si acum, dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in cateva zeci de ani”.

Sursa: cultural.bzi.ro.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://www.efemeride.ro/mistere444/uploads/2017/08/Calimani.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.efemeride.ro/mistere444/uploads/2017/08/Calimani.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”http://1.bp.blogspot.com/-S-wlxynjvUU/UI7UkQFeJHI/AAAAAAAAAkI/2v37xUiEVZE/s1600/DSC_9371_02w_01w6.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://1.bp.blogspot.com/-S-wlxynjvUU/UI7UkQFeJHI/AAAAAAAAAkI/2v37xUiEVZE/s1600/DSC_9371_02w_01w6.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://sites.google.com/site/romanianatura23/_/rsrc/1490440600037/home/carpatii-rasariteni/caliman/12-apostoli-si-ceilalti-megaliti—inclusiv-cei-adevarati—din-muntii-caliman/15-caliman-12-apostoli-megaliti-romania-natura-lucaciu-pietrele-rosii-tamau.JPG” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://sites.google.com/site/romanianatura23/_/rsrc/1490440600037/home/carpatii-rasariteni/caliman/12-apostoli-si-ceilalti-megaliti—inclusiv-cei-adevarati—din-muntii-caliman/15-caliman-12-apostoli-megaliti-romania-natura-lucaciu-pietrele-rosii-tamau.JPG” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
baba novac, mihai viteazul

Martiriul lui Baba Novac

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/starina-novak.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/starina-novak.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Martiriul lui Baba Novac” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543393900374{margin-bottom: 0px !important;}”]In timp ce Mihai Viteazul se afla in pribegie la Praga, incercand sa recastige bunavointa imparatului Rudolf al II-lea, Baba Novac, capitanul sau sarb, a fost executat in piata centrala a Clujului. Dupa ce voievodul fusese infrant de numerosii sai dusmani si obligat sa ia calea exilului, Baba Novac intrase, in decembrie 1600, in serviciul generalului Basta, care ii incredintase misiunea de a apara frontiera Transilvaniei in zona Lipovei. In momentul in care transilvanenii au reinceput sa dea semne de nemultumire fata de stapanirea imperiala, Basta a incercat sa le recastige bunavointa predandu-li-l pe fostul general al lui Mihai. Baba Novac a fost adus la Cluj de soldati aflati in serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 si executat doua zile mai tarziu in piata centrala a orasului, impreuna cu duhovnicul sau sarb. Daca am spune ca el a fost ars pe rug nu am avea decat o foarte palida imagine a infioratorului supliciu la care au fost supusi doi oameni care trecusera de 70 de ani. Baba Novac si preotul sarb au fost legati de doua grinzi orizontale, asemanatoare unor frigari uriase, pe care calaii le invarteau deasupra focului. In prealabil, ei au fost schingiuiti si, partial, jupuiti de piele. Victimele erau stropite, din cand in cand, cu apa, pentru ca supliciul lor sa fie cat mai indelungat. Executia a durat aproape o ora si jumatate, pana in momentul in care Basta, care privea acest „spectacol” de la una dintre ferestrele resedintei princiare, a cerut ca victimele sa nu mai fie udate cu apa si sa fie lasate sa moara. Dupa executie, trupurile celor doi au fost scoase in afara cetatii si infipte in doua tepe ridicate in apropierea Turnului Croitorilor. Carnea lor a fost devorata de corbi, astfel incat, dupa cateva zile, nu mai ramasesera din ei decat oasele. Buni gospodari, clujenii au consemnat in detaliu, in socotelile orasului, cheltuielile reclamate de aceasta executie. La data de 6 februarie intalnim urmatoarele consemnari: „Am dat tiganilor pentru ca au schingiuit, au torturat, au fript si au tras in teapa pe Baba Novac si pe Preotul, florini 7, dinari 50… Am platit, pentru Baba Novac si Preotul, celor doi calai florini 3… Am platit lui Luca Ácsi, pentru ca a cioplit teapa pentru Baba Novac, florini 2.”

Basta il oferise nobililor pe Baba Novac cu scopul de a recastiga bunavointa acestora si a-i determina sa-si pastreze credinta fata de imparatul Rudolf al II-lea. Instalat la Cluj, intr-o casa situata in actuala Piata a Muzeului – cunoscuta, ulterior, sub numele de „casa Basta” – generalul imperial a participat, fara succes, la lucrarile Dietei Transilvaniei. Fara a fi impresionati de prezenta lui, nobilii transilvaneni reuniti in catedrala Sf. Mihail l-au ales, din nou, ca principe al Transilvaniei pe Sigismund Bathory. Pentru ca acesta nu se afla in tara, adunarea i-a incredintat regenta lui Stefan Csáky, iar apoi a intonat un Te Deum laudamus. Consilierii transilvaneni s-au deplasat, calare, pana la resedinta princiara, decizia Dietei fiind vestita public de la ferestrele acesteia. In prealabil, cu incepere din data de 3 februarie, portile orasului fusesera inchise. Ele au ramas zavorate timp de patru zile, pentru a face imposibila orice ingerinta exterioara si, mai cu seama, pentru a impiedica raspandirea oricaror informatii referitoare la evolutia lucrarilor Dietei. Infioratoarea executie a lui Baba Novac s-a desfasurat in toiul acestor evenimente, ea avand, poate, rostul de oferi un exemplu eventualilor nesupusi. Generalul Basta a mai zabovit in oras timp de cateva zile, incercand, fara succes, sa ajunga la o intelegere cu noii conducatori ai Transilvaniei. La 7 februarie 1601, la ora 10 dimineata, el a parasit, in sfarsit, orasul, fiind condus in mod solemn de catre consilierii transilvaneni pana la Poarta Ungureasca (situata pe actuala strada 21 Decembrie 1989, in apropierea Palatului Prefecturii). Parasind pe furis resedinta pe care imparatul i-o acordase in Silezia, Sigismund Bathory a revenit la Cluj in aprilie 1601, insotit de doar 20 de oameni. A fost primit, si de aceasta data, in triumf. Un triumf care a ramas, pentru el, cel din urma.

In august 1601, dupa victoria obtinuta asupra lui Sigismund la Guraslau, Mihai Viteazul si generalul Basta au intrat impreuna in Cluj prin poarta Podului (situata pe actuala strada Regele Ferdinand, in apropierea sediului Postei). Prudenti, clujenii au luat din timp legatura cu Basta, care a fost de acord sa nu le ingaduie ostenilor lui Mihai – insetati de razbunare pentru uciderea lui Baba Novac – sa intre in oras. In schimb, clujenii au achitat solda pe trei luni a armatei lui Basta si au acceptat incartiruirea in oras a unei garnizoane imperiale. Mihai Viteazul a inaltat un steag pe locul in care fusese ridicat in teapa Baba Novac, dar nu a putut face nimic pentru a razbuna moartea capitanului sau. In aceste imprejurari, la Cluj, vechile divergente dintre voievodul roman si generalul imperial au reizbucnit. Se pare ca, in cursul unei intrevederi cu generalul, Mihai ar fi exclamat: „Cine dracu sunt acei rudolfi si cezari despre care imi tot vorbeste unul ca Basta?” si alte asemenea lucruri putin magulitoare. Cateva zile mai tarziu, la 19 august 1601, pe campia Turzii, Mihai Viteazul a fost asasinat, din ordinul lui Basta, de capitanul valon Jacques de Beaury.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/martiriul_lui_baba_novac.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/martiriul_lui_baba_novac.jpg” frame_style=”border_shadow” desc=”Pagina din socotelile orasului Cluj cu mentionarea lui Baba Novac. Arhivele Nationale Cluj, Seria Socotelilor, an 1605, fila 5.” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
miscarea rezist, #rezist, sociopatie, sociopatie organizata

Miscarea rezist este o forma de sociopatie organizata

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/montaj_rezist-620×350.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/montaj_rezist-620×350.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Miscarea rezist este o forma de sociopatie organizata” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543256378356{margin-bottom: 0px !important;}”]Miscarea rezist, sau #rezist se individualizeaza prin cateva trasaturi.

  • – Atitudinea politica primeaza, este deasupra oricarei alte valori, chiar deasupra lui Dumnezeu, deasupra vietii, a binelui. Reactia lui Cristian Dide in fata mortii jandarmeritei dovedeste aceasta axiologie.
  • – In lupta politica totul este permis, nu exista nicio limita, obscenitatea si dejectia sunt permise. M..E PSD si pungile cu excremente aruncate in jandarmi dovedesc asta.
  • – Egalitatea de arme si fair-play-uri sunt notiuni rusinoase. Ei pot insulta, dar daca sunt la randul lor insultati considera ca au dreptul sa devina violenti. Vezi cazul Iordache.
  • – Ei au, prin definitie, dreptul la libera exprimare, ceilalti sunt etichetati drept pesedisti, comunisti, vanduti atunci cand se exprima liber. Asa se intampla permanent pe Facebook.
  • – Ei sunt oameni, cei care au alte pareri sunt sobolani. Atitudinea nazista este afisata cu mandrie. Toti liderii #rezist sunt agresivi, vezi cazul Sandi Matei.
  • – Anarhia este considerata benefica, totul este de deborat, nimic nu este de pus in loc.
  • – Nu vad nicio rusine in a fi mercenari si cand se va dovedi ca au primit bani multi pentru proteste se vor mandri cu asta.

Toate aceste 7 simptome dovedesc faptul ca miscarea #rezist este o forma de sociopatie.

Caracteristicile comune ale celor cu aceasta tulburare de personalitate sunt:

  • mint si fura in mod persistent;
  • tendinta de a viola drepturile altora (la proprietate, fizica, sexuala, legala, emotionala);
  • incapabilitatea de a pastra un serviciu;
  • lipsa de interes fata de siguranta sa si a altora;
  • lipsa regretului ca au facut rau altora;
  • prezenta unui farmec superficial;
  • impulsivitate;
  • un simt extrem de indreptatire;
  • inabilitatea de a-si face sau a mentine prietenii.

Persoanele cu tendinte psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorinte si nu manifesta empatie pentru altii. Acesti oameni nu tin cont de norme si reguli si au o inclinatie mai mare spre a comite infractiuni.

Sunt oameni care au trasaturi narcisiste si egoiste, cu o parere foarte buna despre sine si cu o incredere exagerata in propriile abilitati. Persoanele cu trasaturi machiavelice sunt cinice, distante emotional si neafectate de morala. Ele insala si manipuleaza oamenii pentru a obtine avantaje personale.

Ancheta DIICOT cu privire la finantarea miscarii #rezist ar trebui insotita de un studiu sociologic in ceea ce priveste incidenta sociopatiilor in societate, precum si de un studiu psihologic care sa descopere modalitatile de prevenire a organizarii persoanelor cu tulburari de personalitate in miscari cu caracter politic.

Cei care i-au finantat le cunosc profilul psihologic, stiu cum pot fi manipulati, ce fel de soft comportamental le este potrivit.

Articol realizat de Gheorghe Smeoreanu via criterii.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Biserica din Densus, cea mai veche biserica de piatra din tara

In biserica din Densus, slujbele se tin neintrerupt de sapte secole. Zidurile lacaşului de cult au fost construite din ramasitele fostului oras Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Istoricii sustin ca biserica din Densus a fost ridicata pe ruinele unui templu inchinat zeului Marte, in altarul caruia romanii adusi in Dacia obisnuiau sa faca sacrificii. Preotul Alexandru Gherghel, cel care slujeste de aproape 14 ani in biserica din piatra, spune ca locul bisericii poarta urme mult mai vechi: ale dacilor care au stapanit peste tinuturile Sarmizegetusei si au avut propriile altare inchinate lui Zamolxe. Daca ii intrebi pe satenii din Tara Hategului despre biserica lor, unii iti vor spune, incredintati de povestile cu care au crescut, ca lacasul a fost ridicat „de uriesi”.

In zidurile bisericii de la Densus au ajuns blocurile de calcar din fostul oras daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Pe peretii vechi strajuiesc picturi bizantine vandalizate in trecut de cotropitorii turci, care le-au scos ochii sfintilor pictati, dar si icoane stranii, care il infatiseaza pe Mantuitor in costum popular romanesc sau pe apostolul Toma in timpul schingiuirii sale. Desi nici in prezent nu este clara data la care a fost construita biserica, cert este ca, in ultimii peste 700 de ani, in Densus au fost tinute neintrerupt slujbe, iar locul este considerat cea mai veche biserica romaneasca din piatra.

Lacasul de cult din Densus e situat la zece kilometri de Hateg, in apropierea soselei Hateg – Caransebes. Biserica a fost ridicata pe un deal si e inconjurata de un cimitir vechi, in care mormintele satenilor si ale preotilor care au slujit aici sunt invecinate cu pietre funerare antice. De oranduirea ei se ocupa parintele Alexandru Gherghel. Preotul locuieste intr-o casuta construita in vecinatatea bisericii si, la orice ora a zilei, ii intampina pe turisti. „I s-a dus vestea bisericii de la Densus si de asta vin aici credinciosi de peste tot, romani, dar si multi unguri, italieni, ba chiar si indieni sau japonezi”, spune Alexandru Gherghel.

biserica din densus

Biserica „Sfantul Ierarh Nicolae” este un lacas de cult cu o infatisare stranie, construit din piese litice, aduse din fosta capitala romana a Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, compus dintr-un naos patrat si o absida cu inchidere semicirculara; la interior, patru stalpi, alcatuiti fiecare din cate doua altare romane suprapuse, descriu un careu central, deasupra caruia se inalta un turn, cu patru sectiuni distincte. Pe latura sudica a altarului s-a adaugat un diaconicon scund, boltit semicilindric; tarzii sunt si pronaosul vestic, precum si coridorul sudic al navei, astazi ruinate.

Specialistii in arheologie medievala pledeaza pentru apartenenta constructiei la marea familie a edificiilor cneziale romanesti din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hategani Musana drept ctitori ai lacasului, care este datat in ultima treime a anilor 1200.

Preluand o ipoteza din 1775 a unui ofiter din armata austriaca, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericeasca sustine ca, la origine, lacasul ar fi fost un monument funerar ridicat in memoria generalului Longinus (secolul II), dar increstinat in cursul secolelor IV-V; abandonat dupa 568, acesta s-ar fi reutilizat ca biserica dupa mijlocul secolului al IX-lea. Acoperite cu un strat de var intre anii 1566 si 1720, frescele interioare sunt opera a trei zugravi diferiti ca stil si formatie artistica; mesterul principal, Stefan, semnatarul picturii din 1443, este considerat un exponent al ambiantei artistice sud-carpatice, dezvoltate in jurul manastirii Curtea de Arges. Cel mai vechi preot cunoscut cu numele este Dalc, participant, la 2 iunie 1360, la un scaun de judecata tinut in Hateg.

Dupa mijlocul anilor 1800, biserica s-a aflat intr-un stadiu avansat de degradare, iar localnicii intentionau sa o demoleze. Biserica a fost salvata de autoritatile vremii, austro-ungare, care au declarat-o monument istoric in 1870.

Actualmente, biserica de la Densus are doua hramuri, „Sfantul Ierarh Nicolae” si „Sfantul Prooroc Ieremia”. Dublarea acestuia – nu se stie care a fost cel initial – trebuie pusa in legatura cu una dintre lucrarile majore de consolidare a lacasului, care putea avea caracterul unei rectitoriri, motivandu-se astfel inlocuirea primului patron spiritual al bisericii cu un altul. Dar, in acest caz, renovarea nu poate fi pusa in legatura decat cu familia locala a Musinestilor, atestati documentar incepand din secolul al XIII-lea. Edificiul este inscris pe lista monumentelor istorice romanesti (HD-II-m-A-03307).

Apropierea sarbatorilor transforma bisericuta din piatra intr-un adevarat loc de pelerinaj. Chiar daca in Densus nu ajung atat de multi turisti ca la Manastirea Prislop, aflata la doar 20 de kilometri distanta, pelerinii care viziteaza biserica se intorc impresionati de ceea ce au gasit in Densus. „Biserica de piatra iti da un sentiment de liniste si parca te umple de energie. Am urcat la ea pe poteca, trecand printre crucile vechi, printre copacii infloriti. Am vazut in jurul ei pasunile si livezile inverzite, iar in departare Retezatul acoperit inca de zapada, am simtit aerul proaspat al locului si am admirat constructia care este incredibila si icoanele din interior”, spune Alina Stamate (31 de ani), unul dintre turistii veniti din Cluj-Napoca la Densus.

Atmosfera linistita a lacasului se pastreaza si in zilele Pastelui. In noaptea de Inviere, aici ajung in fiecare an cel putin 200 de oameni. Cei mai multi dintre pelerini asista la slujba in curtea bisericii.

Biserica ortodoxa romana din Densus poarta hramul Sfantului Proroc Ieremia (1 mai) si al Sfantului Ierarh Nicolae (6 decembrie). Prima atestare documentara a bisericii a fost la 2 iunie 1360, cu ocazia unui „scaun de judecata” al romanilor din Tara Hategului. Cei mai multi istorici o plaseaza ca fiind ridicata in secolul al XIII-lea, in timp ce alti oameni de stiinta sustin ca ar fi fost construita in secolele X-XI.

George Calinescu spunea despre aceasta ca este „o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus (soldatul roman care a strapuns coasta lui Iisus pe cruce – n.r.). E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

biserica din densusPrecum reiese si din citatul de mai sus, aceasta este o „biserica bizara” construita in mare parte din blocuri masive de piatra si marmura, dar sunt folosite si coloane si statui culese de la fosta colonie romana Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa care se afla la 10 kilometri sud fata de Densus.

Aflata in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane, biserica din Densus a fost obiectul multor controverse intre oamenii de stiinta. Unii au considerat ca biserica ar fi fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci, iar altii cred ca edificiul este un fost templu roman al zeului Marte.

In sustinerea parerii de mai sus, cum ca aceasta ar fi fost la inceput un templu pagan, aducem urmatoarele argumente: altarul bisericii este mai aproape de directia sud decat de cea de est, ceea ce confirma ipotezele specialistilor ca acolo a fost intai un templu pagan, caci toate lacasurile de cult crestine au altarul spre est. Alte indicii ar fi forma acoperisului, care privit din lateral, are forma unei pasari, mai precis porumbel, iar deasupra altarului se afla doi lei de piatra, situati coada in coada.

Cea mai vehiculata parere este cea care sustine ca actuala biserica din Densus a fost un templu roman crestinizat, adica o biserica paleocrestina construita intre secolele IV-VI, fiind si prima biserica de pe teritoriul Daciei. Cert este faptul ca biserica a fost ridicata pe ruinele unei constructii din antichitatea secolului al IV-lea.

Istoricul Nicolae Iorga plaseaza construirea bisericii in secolul al XVI-lea, insa istoricul de arta Vataseanu prefera ultimul sfert al secolului al XIII-lea.

biserica din densusIn interiorul acesteia, cat si in imprejurimi s-au facut numeroase investigatii, dar, cu toate acestea, biserica monument continua sa-si pastreze taina. Cercetarile efectuate indreptatesc ipoteza conform careia biserica a suferit mari modificari de-a lungul timpului, in special la sfarsitul secolului al XIII-lea.

Construita din blocuri, bolovani de rau si din materiale luate din fosta capitala romana a provinciei Dacia – caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare – biserica are un aspect neobisnuit, starnind admiratie si uimire.

Din punct de vedere al arhitecturii, biserica prezinta un plan patrat cu latura de 6 metri. Naosul acesteia este strapuns de un turn in jurul caruia se afla un spatiu ingust acoperit cu o bolta de sprijin.

Spre est se afla o adanca absida semicirculara, atat la interior cat si la exterior, avand pe latura sudica un diaconicon de mari dimensiuni. La diferite nivele ale zidurilor se observa motivul arhitectonic in dinti de ferastrau.

Acoperisul intregii constructii este realizat din placi de piatra suprapuse. Alturi de biserica, in secolele XIV-XV, au fost adaugate pe latura sudica si unele incaperi anexe. Intregul complex atrage atentia prin estetica sa unica ce nu ascunde urmele stilistice ale romanicului tarziu.

Marturii si secrete

Marturii mai putin cunoscute despre Biserica din Densus, una dintre cele mai vechi biserici medievale din Romania, ofera detalii despre dorinta localnicilor din urma cu un secol si jumatate de a o demola. Monumentul a fost salvat in cele din urma.

Biserica de piatra din Densus ascunde numeroase secrete. Un document amintit de cercetatoarea Maria Rosu arata ca in urma cu un secol si jumatate, localnicii din satele Tarii Hategului nu au tinut cont de valoarea istorica a monumentului si dorit sa o demoleze pentru ca in locul ei si din materialele folosite sa ridice o noua biserica, mai falnica.

„In 1864 densusenii au cerut ajutor financiar Episcopiei Greco-catolice din Munkacs, (azi, Ucraina) pentru construirea unei noi biserici. Vroiau sa darame biserica ‘veche’ (pe cea actuala) si pe locul acesteia sa ridice una noua, mai mare. Episcopia, prin biroul din Ungvar (azi, Ucraina) a si dat o circulara in limba slavona pentru strangere fondurilor necesare. Spre ‘norocul’ bisericii monument, Comisia Arheologica infiintata in cadrul Academiei a intervenit rapid, salvand biserica de la demolare”, a informat cercetatoarea Maria Rosu.

In textul motivatiei publicate de Comisia Arheologica, scris in limba maghiara, intr-un limbaj arhaic, amintea, printre altele, de needucarea populatiei din acea vreme, de faptul ca preotii romani se multumeau cu tamaiere si rugaciuni si cereau oamenilor doar sa cante, sa stea si sa mearga in genunchi si sa faca pomeni, in loc sa le ofere enoriasilor educasie, sa-i lege de carti si de cultura.

Povestea Zafirei, fata din turnul bisericii

In anul in care localnicii solicitau ridicarea unei noi biserici pe locul monumentului din Densus, istoricul Aron Densusianu facea cunoscuta una dintre cele mai frumoase legende ale bisericii de piatra, in descrierile calatoriilor sale pe Valea Streiului si in Tara Hategului.

Aron Densusianu povestea despre galeria obscura a bisericii, infiintata in baza turnului, denumita la acea vreme de localnici, „Pestera Zafirei”. In galeria stramta si misterioasa isi gasisera adapostul lilieci si buhe, relata istoricul, biserica fiind gasita de acesta, in 1864, intr-o stare aproape de ruina. Povestea redata de Densusianu vorbeste despre tanara Zafira, fecioara care a stat ascunsa luni in sir intr-un loc secret din turla bisericii, iar intr-o duminica, dupa slujba, s-a aruncat de pe acoperis, punandu-si capat vietii. Zafira se indragostise de un tanar sarac din satul vecin, insa parintii fetei nu au fost de acord cu iubirea dintre cei doi. Tanara crezuse ca tatal ei, care ii prinsese impreuna pe cei doi indragostiti in gradina bisericii, l-a ucis in bataie pe iubitul ei si atunci a decis sa dispara in locul secret. Nimeni din sat nu stia despre intamplarea fetei, ci doar ca ea ar fi fugit, pentru ca nu voia sa il ia de sot pe tanarul pe care l-ar fi dorit parintii ei.

„Era toamna. Zafira sedea ziua in pestera, noaptea cobora in jos si din prunii, merii si perii de pe langa biserica aduna poame, ca sa-i fie pe ziua urmatoare. Intr-o duminica iesind oamenii din biserica, se opresc toti dinaintea ei pentru a se mai consulta, dupa datina, despre afaceri ale satului. Mai in urma se adreseaza Stoica, tatal Zafirei, catre multime zicand ca acela care va sti ceva de fata lui, si ii va spune unde este, sau va gasi-o cineva, la acela ii da doi boi si tot odata declara in auzul tuturor ca el va lasa fetei sale toate libertatea de a-si alege de barbat pe cine va voi. Zafira, care tragea cu urechea de asupra bisericii, din pestera, la cele ce se vorbeau, auzi si aceste cuvinte ale tatalui sau si iesind ca fulgerul din pestera pe marginea bisericii si strigand din rasputeri:

Neindurate, pe cel ce l-am iubit l-ai omorat, voi acum sa mor si eu! S-a aruncat jos si a fost moarta. Unde a cazut s-a si inmormantat. Mormantul ei acoperit cu piatra de marmura taiata in forma unui cosciug, exista pana astazi bine conservat, numai crucea s-a sfaramat incatva. Amantul s-a restaurat din cruda bataie si adeseori, zice traditiunea, plangerile lui pe mormantul nefericitei Zafira, in puterea noptii desteptau vecinatatea”, relata Aron Densusianu, in volumul Suveniri si impresiuni de calatorie, publicat in Familia, in 1866.

biserica din densus

Episcopul Daniil (59 de ani) al Daciei Felix a infiintat unul dintre cele mai stranii muzee in aer liber, dupa ce primit, de la calugarul Arsenie Boca, indrumarea de „a vorbi cu pietrele”. A fost un indemn la reculegere si rugaciune pe care fostul preot de la Manastirea Prislop si de la Biserica Densus, de 15 ani episcop al romanilor din Serbia, l-a respectat cu pretuire.

O multime de povesti circula pe seama bisericii din Densus, una dintre cele mai misterioase asezari din Tara Hategului. Este veche de peste sapte secole si a fost cladita pe locul unui templu dacic. Sub temelia ei se spune ca se afla mormantul generalului roman Longinus, capturat de regele Decebal, iar o incapere secreta din turla ei a adapostit vreme indelungata o tanara fecioara, sfasiata de durere.

Cele mai frumoase legende din Tara Hategului vorbesc despre dramele unor domnite care au stapanit in trecut castelele si cetatile din acest tinut.

Biserica a fost restaurată în anii 2003 şi 2005, prin contribuţia Ambasadei Statelor Unite ale Americii şi a Ministerului Culturii. Din anul 1991, ea a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO.

/0 Comments/by
cascada bigar, cheile nerei

Legenda Cascadei Bigar, una dintre cele mai frumoase caderi de apa ale Terrei

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/cascada-bigar.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/cascada-bigar.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Legenda Cascadei Bigar, una dintre cele mai frumoase caderi de apa ale Terrei” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542805220381{margin-bottom: 0px !important;}”]Cascada Bigar a fost inclusa in topul celor mai spectaculoase cascade din intreaga lume, in 2013, ocupand primul loc, potrivit site-ului The World Geography.

Cascada Bigar, „printesa” Banatului Montan, a fost infiintata in anul 1982 ca rezervatie naturala, iar din anul 2000 a fost declarata arie protejata de interes national. In trecut a fost numita si Cascada Coronini, dupa fostul guvernator al Banatului, din secolul al XIX-lea, Johann Baptist Coronini – Cronberg.

Inalta de aproximativ sapte metri, cascada este alcatuita din tuf calcaros „brodat” cu lacrimi cristaline, precum o tesatura populara banateana, cu fir fin de borangic. Este un fenomen al naturii de o frumusete rara. Pe conul de stanca, invelit de un muschi verde, apa se prelinge dantelat, mangaiata de razele soarelui si cand nu te astepti, da nastere unui curcubeu discret pe o perdea de stropi de apa. Pare a fi rochia miresei muntelui.

Aflata in Parcul National Cheile Nerei — Beusnita, din judetul Caras-Severin, in Valea Minisului, la jumatatea distantei dintre localitatile Anina si Bozovici, pe DN 57B, Cascada Bigar este practic locul in care izbucul Bigar se varsa in raul Minis.

In Banat, localnicii numesc izbuc un izvor din care apa iese la lumina de sub stanca. Izbucul Bigar, a carui apa este de o puritate rara, este alimentat de un curs de apa subteran ce iese de sub o stanca inalta de peste 50 metri.

Acesta strabate pestera cu acelasi nume din Muntii Aninei si dupa o distanta de circa 200 metri, se varsa in raul Minis formand Cascada Bigar.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://2.bp.blogspot.com/-17pZUQ5M8Cw/WhFT3rsGAFI/AAAAAAAAIXs/u_hIxUmtcL4KBlS5ZfU-4RUEaO6taGTogCLcBGAs/s1600/pemeleaguri.jpeg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://2.bp.blogspot.com/-17pZUQ5M8Cw/WhFT3rsGAFI/AAAAAAAAIXs/u_hIxUmtcL4KBlS5ZfU-4RUEaO6taGTogCLcBGAs/s1600/pemeleaguri.jpeg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542799488259{margin-bottom: 0px !important;}”]Potrivit legendei, pe meleagurile Vaii Almajului, traia o familie de tarani, a carei durere era lipsa unui urmas. Intr-o noapte, femeii i s-a aratat in vis o vrajitoare care i-a spus ca, doar daca va bea apa de la izvorul de sub stanca asezata la granita dintre lumi va ramane insarcinata, precizand ca daca urmasul va fi fata, acesteia nu-i va fi ingaduit sa se indragosteasca, altfel va muri.

Femeia a baut apa, iar dupa o vreme a nascut o fata deosebit de frumoasa, care s-a indragostit de un baiat chipes pe nume Bigar.

Fata fost inchisa de tatal ei in grota de deasupra izvorului dintre lumi, strigatele de disperare ale acesteia fiind auzite de vrajitoarea care traia in cealalta lume, in Taramul Regasirii Dorului.

Induplecata de suferinta fetei, vrajitoarea i-a transformat parul intr-o cascada pe care au inceput sa alunece lacrimile ei.

Legenda mai spune ca flacaul a venit si s-a aruncat in apele cascadei, iar fata s-a stins odata cu el, dar s-au reintalnit in cealalta lume, singurul loc in care iubirea lor se putea implini.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”http://www.gds.ro/wp-content/uploads/2016/08/picmic-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.gds.ro/wp-content/uploads/2016/08/picmic-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542803533180{margin-bottom: 0px !important;}”]De atunci, indragostitii, spre a-si pecetlui dragostea, dar si pentru a avea parte de iubirea vesnica, vin sa bea apa din cascada ce poarta numele flacaului Bigar.

Sursa: secretulsanatatii.net.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
sclavagism modern, sclavagismul modern, slav modern, sclavi moderni

Sclavagismul modern

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/3085616_workers-silhouette-site-construction-slavery-2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/3085616_workers-silhouette-site-construction-slavery-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Sclavagismul modern” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542745998405{margin-bottom: 0px !important;}”]Sclavagismul modern a inflorit. El este peste tot: pe strazi, in magazine, in companii, in casele oamenilor, in mintea oamenilor si pare-se ca nu are leac, pare-se ca nu se vindeca.

Capitalismul a esuat. Astazi, marile corporatii detin mai bine de 70% din capitalurile lumii noastre. PIB-urile multor tari au fost depasite de multitudinea de subsidiare ale multinationalelor cu ale caror joint venture sunt facute. Ce mai ramane pentru oameni? Sa lucreze pe plantatiile lor, sa spunem asa, adica sa lucreze pentru ei, pentru un salariu oarecare, in nici un caz fiind indeajuns pentru bunastarea acelor angajati ci doar pentru consum, dara mi-te sa mai si economiseasca ceva pentru viitor. Mirajul salariilor si asigurarilor platite fura inca mintile multora.

Comunismul a esuat de asemenea, chiar daca doreste azi, in a sa morbiditate, sa centralizeze, cu ajutorul capitalismului „pietei libere”, majoritatea avutiilor la varf pentru a genera o ultima criza financiara dupa urma careia omenirea are sa i se vanda total. Aproape ca reuseste acest ultim deziderat insa cade sub propria sa greutate intr-un abis al pierzaniei datorita daunelor aduse Naturii, caci Ea, Mare Mama, nu ii mai suporta si nici pe noi, complicii lor. Astfel, ramasi fara resurse si intr-un cumplit plictis, vor ajunge sa se devoreze intre ei, domnii comunismului. Acolo le va fi caderea.

Socialismul, predecesor comunismului de tip marxist, apoi neomarxist, neoliberalist, internationalist si ulterior globalist, a esuat teribil ajungand aproape sa falimenteze tarile in care se instaurase, mai putin una: Romania. Aceasta din urma a avut indivizi indeajuns de inteligenti sa miroasa la timp pericolul si sa se retraga. Norocul lor a fost ca megalomanul pe post de sef de stat a fost in asentimentul lor si a facut precum planuise, astfel incat sa nu le dejoace planurile. Astfel au boicotat dinnou istoria, dar impreuna. Insa, cu ce ne-am ales? Acum suntem asasinati economic aproape in totalitate asteptandu-ne ultima lovitura.

Exista sclavagism modern si in locurile in care se mananca si se bea, din marile orase, iar astazi tinerimea se poarta pe social media clipa de clipa fara sa banuiasca faptul ca sunt sclavi dand din ale lor degetele pe ecranele dispozitivelor asa-zis inteligente, de fapt intelighente. Sunt in constanta pierdere de timp pana cand ajung in punctele cheie ale vietilor lor: la munca, la distractie, la mancare, la nevoi fiziologice, la somn si la reproducere. In concluzie, animale apetitive, instinctive, fara o personalitate proprie, fara gandire proprie, pur pavloviene si patibulare in constitutia lor fizica atrofiindu-se somatic din ce in ce mai mult.

Sclavagismul modern isi are debutul in lumea exterioara prin migratiile popoarelor in cautarea unor noi pamanturi de cucerit. Evident ca, in aceasta migratiune sta ca si fundament instinctul de hranire si de conservare (mai ales cel de cautare al adapostului). In lumea interioara, ego-ul individual si colectiv incepu a lua amploare in momentul cheie al declararii a ceea ce este al meu. Atunci au inceput posesiile si, indiferent de istorie, indiferent de popoare, a inceput sa acapareze si sa cucereasca exploatand ceea ce captura pentru placul propriu. Stim bine ca trecutul are multe sacrificii sangeroase si multe popoare asa-zis salbatice au fost ucise in masa pentru a li se lua resursele. Astazi, aceasta asasinare este intai de tip economico-politico-legislativa. Cum spunea Nathan Rothschild: „da-mi capacitatea de a emite moneda in tara respectiva si nu-mi pasa cine-i face legile”.

Cine vrea sa ajunga sus, trebuie sa calce pe capete. Asta spune arbitrul cinic, meschin al sclavagismului modern, cel care face experimentul de inginerie sociala de tip transnationalist cu bietele suflete condamnate sa traiasca in inferioritate sau mediocritate intru involutia lor. Cine se trezeste in pofta de mai mult, lupta din gramada ca sa-si arate pieptul. Dar sa stim bine! Nu pieptul conteaza ci creierul. Pieptul este pentru jertfelnici, pentru cei care nu admit apostazia ci apocalipsa ca metoda de recuperare spirituala. Dar asta nu inseamna ca se opun vietii materiale si castigarii existentei. Nu, doar isi concentreaza eforturile spre interior si nu spre exterior. Iar cand ajung la echilibru interior, exteriorul se aseaza la picioarele lor.

Lumea este plina de jucatori la ruleta mondiala si cauta vesnic surse de imbogatire. Vor sa acapareze noi piete, noi monede, noi moduri de a tranzactiona si de a se despartii de lumea sclavilor mediocri. Ba chiar au invatat sa inventeze noi criptomonede crezand ca, prin intermediul lor, vor ajunge sa fie niste fiinte diferite si nici legea nu se va atinge de ei.

Lumea digitala este plina de sclavi adormiti ai asa-ziselor splendori cosmopolite. Este de ajuns sa iesim pe strazile marelui oras, precum Bucurestiul, acaparat de multe modernitati inconstiente care isi au rezidenta printre ruinele si deseurile dezastrului fost-socialist. Nu le pasa, vor profit. Business-ul, sau cum se numeste el, nu tine cont decat de piata, de cererea si oferta de acolo, de vanzarea si cumpararea si de bilantul de la sfarsit de luna sau trimestru. Cred ca in limbajul codificat al furnicilor sau al altor insecte inferioare acesta ar insemna la fel.

Nu exista diferenta de fond intre sclavagismul clasic si cel modern. Singura diferenta este ca ego-ul lumii a acaparat noi jucarii, mai ales facute cu si din plastic, pentru propriile-si placeri lacomistice. Nu se mai satura adormitii de smartphone cu castile-n urechi. In curand vom vedea si soferi in trafic purtand asemenea dispozitive, la scara larga, iar criminalitatea va creste si ea odata cu ei.

Sclavul modern are, deci, un singur scop, acela al stapanului sau: consumul. Din pacate, acest scop paraziteaza adevarata economie a lumii care este cea a naturii. Din ce in ce mai multe habitate naturale cad prada sclavului modern care le polueaza fara sa-si dea seama de daunele pe care le lasa in urma pasilor sai. Dar atunci cand pasii sai vor ingheta in spatiu, nemaiavand pe ce sa calce, poate ca se va trezi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
hastagist, #rezist, soros, george soros, juncker

Am fost acuzat ca sunt hastagist..

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/p034270000302-239727.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/p034270000302-239727.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Am fost acuzat ca sunt hastagist..” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542530723964{margin-bottom: 0px !important;}”]..de catre fiica unui fost spion de securitate roman, prietena de familie. Da, fratilor, cititori ai Revistei România Culturală, am fost acuzat ca sunt hastagist pentru ca sunt impotriva „conducatorilor” tarii noastre, pentru ca sunt impotriva guvernantilor pesedisti, dar si impotriva „locatarului de la Cotroceni”.

Astfel ca, sunt putin fortat de imprejurari sa explic ce este si ce face un hastagist in comparatie cu ce fac eu.

Asadar ma refer la indivizii din asa-ziza grupare #rezist. Acestia sunt oameni de joasa calitate, care se drogheaza, fumeaza marijuana, se antreneaza intre ei intr-un mod brutal, violent, chipurile, mediteaza stand in picioare cu ochii inchisi in timp ce unii colegi ii lovesc cu bocancii in cap, in piept, in stomac etc. Cam asta face un hastagist, un agent agitator de genul acesta. Dar el sau ea nu este un agent, vreun spion sau contraspion, nu. Un hastagist este un individ de joasa sau foarte joasa calitate, daca se poate fara constiinta, caruia ii place violenta, ii place sa agreseze cetateni nevinovati pe strada, este atras de asa-zisele „nelegiuiri”, adica de oameni care crede ca incalca legea, este atras de penali si vrea sa-i dea jos de la putere, nepunand pe nimeni in schimb pentru ca nu acesta este rolul sau. Este un robot aplicant, executant, chiar daca se intampla sa fie si fiinta umana. Dar fara constiinta? Pai, in cazul acesta, este un umanoid.

Ce credeti, opereaza acestia intr-un mod voluntar? Nu. Au fost si sunt platiti.. si cu bani grei, de catre un anumit individ care se da drept investitor filantrop, dar care a facut sa cada moneda Thailandei si era sa falimenteze Anglia. Acest individ injecteaza in astfel de agenti instigatori foarte multi bani, de ordinul miliardelor de dolari, pentru a destabiliza guverne din Europa Centrala si de Est. Deja are interzis, este persona non grata, in Rusia, U.K., Ungaria, de unde este el, si alte tari. In curand va pierde teren si pe la noi.

Un hastagist este un individ fara constiinta, dupa cum spuneam, prototip perfect pentru noua ordine cretinoida, criminala mondiala. Nu face decat sa asculte de ordine, precum un caine extrem de bine dresat, insa acolo unde nu este constiinta, nu este nici statornicie. Este ca un foc de paie. Asa cum a luat foc, arde putin si se duce repede.

Cei care au constiinta, in schimb, sunt mult mai rezistenti decat ei, ca s-o luam asa. Sunt cei care dainuie. Una este a rezista si alta este a dainui. Psihopatul nu dainuie, incearca sa reziste insa se intoarce la vechea lui pasiune: violenta obsesiva. Cu acestia nu construim civilizatii. Insa arhitectii noii ordini comuniste mondiale vor sa-si cladeasca imperiul global pe distrugeri. Unde exista distrugere, distrugere ramane, adica ruina. Nimeni nu va mai fi capabil sa sustina o lume noua, in acest fel, pentru ca nu vor mai avea cu ce.

Un hastagist nu are identitate, nici mama, nici tata, chiar daca in realitate are, ca si persoana, nu are traditii, nu le pasa ca dau jos penalii de la putere si nu pun pe nimeni in schimb. Din randul acesta ultim, am cunoscut cativa indivizi care nu erau si nu sunt (cred eu) hastagisti, in schimb, spun la fel: „jos penalii”. Iar eu i-am intrebat: Pe cine pui in schimb? Ei mi-au raspuns: „Nu intelegi! Nu mai vrem penali!”. Dintr-odata, li s-a spalat creierul. Sa fie oare o imitare colectiva sau au fost psihotronizati, adica atacati psihotronic?

Un hastagist, desi este impotriva conducatorilor corupti dintr-o tara si desi au actionat in Belgia, unde au fost casapiti de catre autoritati, spre deosebire de noi, el nu are programe care sa le inlocuiasca pe cele ale coruptilor din fruntea tarii. Nu au proiecte pe care sa le propuna, nu au o politica a lor, sunt toti un imbecil tabula rasa. Nu este nimic de capul lor. Astfel ca, trebuie sa ne ferim de ei.

#rezist a aparut prima data in cadrul asa-zisei comunitati lgbt. Este opera lor. Noi, cum suntem slugi de proasta calitate, nu pentru ca asa suntem ci pentru ca asa vrem, ca de fapt, noi suntem foarte destepti, ii copiem pe altii, imitam sloganurile lor si le folosim ca pe ale noastre proprii. Suntem virusati mental. Cand oare o sa ne trezim?

Hastagistii nu au nici macar pic de compasiune. Va amintiti acel tragic accident rutier din Suceava? Un imbecil care rula pe strazile din Suceava cu 100 km/h, a lovit o mama pe trecerea de pietoni cu copilul sau in carucior. I-a aruncat peste 10 metri pe trotuar, omorand-o pe mama si bagand copilul in coma pentru mult timp. Acest individ a recunoscut ca nici macar nu a franat ca nu i-a vazut. Dar oare ma intreb, la ce s-o fi uitat de nu i-a vazut? Ce cauta acel criminal imbecil sa ruleze cu asemenea viteza in oras? De ce nu a franat? In fine.. Se intampla ca acea doamna a fost jandarmerita de profesie. Hastagistii, cand au aflat stirea, s-au bucurat enorm pentru ca „a mai murit inca unul”, adica inca un jandarm. Copilul, se spune ca, va ramane cu sechele cerebrale pe viata. Dar nu cumva si fara mama?! Acestia sunt hastagistii.

Romania, trezeste-te!!!

In fine.. despre mine pot sa marturisesc ca nu am fost la nici unul dintre protestele din Piata Victoriei. Am stiut dinainte ca sunt confiscate de catre ipocritii noii dezordini globalisto-mondiale. E de ajuns sa vedem un singur protest aiurea in lume si ne dam seama ca acest flagel devine pandemic si ne afecteaza si pe noi. Ca dovada cele ce am scris mai sus. Nu m-au interesat protestele pentru ca nu asa schimbi Romania, nu asa schimbi sistemul. In cazul acesta, sistemul se schimba incepand intai sa nu-l mai alimentam inclusiv, dar mai ales, cu bani. Daca nu mai cumparam nimic din hypermarket-uri straine si cumparam de la producatorii nostri autohtoni, aia care au mai ramas, nu mai alimentam sistemul. Banii au nevoie sa circule printre noi, nu intre noi si transnationale. Daca nu mai alimentam la pompe straine, nu-i mai alimentam. Daca nu mai imprumutam credite de la banci cu capital strain, nu-i mai alimentam etc. Am mai scris despre aceasta. Dar asta nu ma face hastagist, ci un cetatean responsabil si patriot. Punct!

Acum va las pe voi sa trageti concluzia: sunt eu hastagist sau nu?

P.S.: Aceste persoane ar face bine sa gandeasca inainte sa arunce cu vorbele.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
politica corecta, scoala de la frankfurt, marxism, marxisti

Lumea se trezeste – „Corectitudinea politica” sau „flagelul corect”

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/political-correctness2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/political-correctness2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Lumea se trezeste – „Corectitudinea politica” sau „flagelul corect”” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542459718024{margin-bottom: 0px !important;}”]E uimitor cum un cuvant atat de inofensiv precum adjectivul „corect” a ajuns sa fie emblema unui spirit despotic de a carui prezenta nu se mai indoiesc decat prostii. Traim in elementul corectitudinii politice, ii respiram aberatiile in etica, ii aflam constrangerile in cultura, ii privim consecintele in familie. In totul, dresajul la care suntem supusi e atat de tenace ca pana la urma nici nu-i mai sesizam agresivitatea. Sfirsim prin a abdica in fata unor enormitati ce ieri pareau neverosimile pentru ca astazi sa para de bun-simt. Rezultatul e o babilonie pestrita echivaland cu o rasturnare a tiparelor trecute, dar o babilonie careia, daca vrei sa-i pricepi etiologia, trebuie sa mergi in trecut, la radacinile recente.

Obarsia doctrinei corecte sta in pepiniera de cadre ce s-au adunat in institutul infiintat de Felix Weil la Frankfurt, in 1923, cu scopul de a da marxismului un statut convingator, de doctrina plauzibila. Felix Weil dorea ca „institutul sa se faca cunoscut si poate celebru, datorita contributiilor lui la marxism ca disciplina stiintifica” (p 84). Mai mult, in ochii lui Weil, institutia trebuie sa fie o replica la esecul revolutiei bolsevice in Germania postbelica (cea de dupa Primul Razboi Mondial), capii miscarii neputandu-se impaca cu gandul ca un plan conspirativ care reusise atat de bine in Rusia daduse chix in landurile nemtesti. Si astfel, din neputinta de a distruge prin revolutie etosul german, conspiratorii s-au adunat sub cupola unei scoli de propaganda. Ce nu poti face imediat prin forta poti face in timp prin insinuare mediatica, cu conditia sa-ti ascunzi intentiile si sa le imbraci intr-o forma filantropica. Primul nume al scolii a fost „Institutul pentru Cercetari Sociale”, dar cu timpul formula ce avea sa se incetateneasca va fi Scoala de la Frankfurt. O scoala ai carei membri alcatuiau o oficina bine sudata in jurul unei idei-forta: a-i modela pe germani pana la a-i preschimba in papusi obediente in vederea intronarii comunismului. Lupta se dadea asadar in planul mintilor: cum modifici gandirea unor oameni pana acolo incat sa accepte etosul comunist?

Creierele care au intrat in joc, de la Adorno sau Marcuse pina la Horkheimer sau Walter Benjamin, au intuit ca pirghia luptei de clasa se dovedise ineficienta, motiv pentru care au inlocuit-o cu alte contradictii din tensiunea carora sa se obtina pulberea menita a arunca in aer ierarhiile. Si astfel au aparut noile marote: lupta dintre sexe, lupta dintre studenti si profesori, lupta dintre defavorizati si privilegiati, dintre minoritati si majoritate, dintre saraci si bogati, dintre discriminati si discriminatori, dintre negri si albi, dintre heterosexuali si homosexuali etc. Reteta oficinei de la Frankfurt era simpla: hranirea ranchiunii in sufletul celor slabi, carora li se cultiva convingerea ca nu sunt inferiori pentru ca sunt nevolnici de la natura, ci pentru ca au fost mereu discriminati, drept care reactia fireasca era revolta facuta cu gandul de a inlatura sursa discriminarii.

Numai ca sursa nedreptatii era o diferenta inerenta naturii umane (sex, varsta, inzestrare nativa, statut social, familie, confesiune, etnie), caz in care numai desfiintarea diferentei putea duce la eliminarea discriminarii. Si astfel s-a trecut la relativizarea pana la insignifianta a oricarui atribut esential ce tine de firea omului. Nimic nu e definitiv in natura omului, totul poate fi schimbat prin manipulare.

Rezultatul e o etica egalitarista a carei platitudine nu doar ca este impinsa pana la absurd, dar chiar e intoarsa ca o manusa spre a-i favoriza pe cei slabi in dauna celor buni. E o perpetua instigare impotriva elitelor cu inocularea sperantei ca intr-o zi inferiorii vor ajunge sus. Dar pentru asta e nevoie ca mai intai vechiul etos discriminator sa fie neutralizat, asta insemnand ca traditia trebuie eliminata (intrucat e un mijloc de dominare), institutiile care intretin ierarhiile trebuie compromise (caci orice ierarhie e ea insasi o discriminare) si, in fine, intelectualii cu convingeri conservatoare trebuie stigmatizati, caci incetinesc progresul egalitatii mult rivnite. Tavalugul acesta bezmetic prinde in randul a trei categorii: tinerii naivi dornici de afirmare rapida, persoanele neputincioase care, stiind ca nu fac fata concurentei, se agata de pomana opticii corecte, si ratatii de orice fel, care nemaiavand nimic de pierdut nu vor sa fie martorii victoriei celor apti. Cum statistic cele trei categorii alcatuiesc majoritatea unei populatii, se intelege de ce tendinta in voga e de a flata plebea spre a-i castiga simpatia.

In perioada interbelica, mediocritatea membrilor Scolii de la Frankfurt a facut ca rasunetul lor sa fie slab, tonul in epoca fiind dat de ganditori precum Spengler, Heidegger sau Carl Schmitt. Numai ca sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a insemnat nu doar ostracizarea filosofilor germani, dar mai ales inflorirea oficinei de la Frankfurt, Adorno si congenerii devenind unicii purtatori de cuvant ai ideilor ingaduite in mod oficial. In felul acesta, pe fondul proscrierii intelectualilor legitimi din Germania, marxistii ilegitimi au capatat notorietatea celor care aveau privilegiul de a nu mai avea concurenti. Ganditorii consacrati erau scosi din circuit, fiind inlocuiti cu niste impostori care secretau constant fermentii marxismului. Avand imunitate postbelica, ce spuneau impostorii era infailibil, incercarea de a-i critica marindu-ti exponential sansa de a fi supus unui program de denazificare.

Urmatoarele decenii au facut din Scoala de la Frankfurt o fabrica de retete al caror rost era stergerea traditiei occidentale, cu impunerea unei monstruozitati sociale ale carui roade abia acum incepem sa le gustam. Mai mult, cum mai toti membrii Scolii predau in universitatile americane, ideile marxiste au fost exportate in SUA, pentru ca acolo sa atinga un prag de virulenta al carui ecou, intorcandu-se peste ocean, avea sa imbogateasca panoplia aberatiilor corecte. Asa se face ca, astazi, tinta predilecta a doctrinei „corecte politic” nu mai sunt nemtii, ci valorile occidentale: Dumnezeu, cutuma crestina, biserica, familia, natiunea, ereditatea, etnia, masculinitatea, heterosexualitatea, rasa alba. Orice canon, ca e literar sau monahal, ideologic sau cultural, trebuie regandit, fiindca reprezinta un tipar de dominatie. Valorile trebuie „deconstruite”, miturile trebuie supuse examenului critic, aderentele la trecut trebuie slabite, devotiunile trebuie descurajate. Orice obicei trebuie taxat drept un rudiment retrograd nascator de prejudecati, si in genere occidentalul trebuie sa fie smerit, purtand rusinea ca e alb, crestin si cultivat. Aceasta sinucigasa smerenie a dus la pierderea imunitatii Occidentului in fata oceanului de emigratie arabo-africana, care, inundand U.E., a preschimbat-o intr-o bomba demografica a carei tensiune va culmina in razboaie religioase. Pe scurt, tiparul de spirit pe care s-a ridicat Occidentul e pe cale de duca, iar occidentalii par prea dresati ca sa se mai opuna. O epoca se incheie si, odata cu ea, un model de civilizatie despre care urmasii isi vor aminti ca de un paradis trecut.

Ce e formidabil la docrina corecta e prapastia dintre filantropia intentiilor si perfidia rezultatului pe care il urmareste in ascuns. Cine nu-si doreste o lume in care sa nu mai existe discriminari, abuzuri si nedreptati? Ca dorinta e simpla reverie generoasa, fara acoperire in concretetea lumii acesteia, e de la sine inteles, dar cand iei dorinta si o preschimbi intr-o barda egalitarista cu care razi ierarhiile, atunci rezultatul e malign. Distrugi o civilizatie manipuland resentimentul celor slabi, pentru ca in final sa obtii o devalmasie de zdrente umane din al caror aluat debil poti face ce vrei: spectatori de fotbal, prizatori de marijuana, transsexuali „androgini”, adepti ai feminismului sau analfabeti militand pentru pace.

Cartea Corectitudinea politica este o antologie de texte, scrise cu precadere de profesori americani, in marginea flagelului omonim. Flagelul se raspandeste pe patru cai: mediatic (presa e colportorul zilnic al mesajelor corecte), legislativ (multe din directivele U. E. au un damf izbitor de corectitudine), oficinal (prin culisele lobby-urilor) si pecuniar (prin incurajarea financiara a proiectelor de inspiratie corecta).

Morala? Va invinge flagelul corect? Ca orice forma de marxism mai mult sau mai putin deghizat, corectitudinea va disparea in cateva decenii, in virtutea ignorarii flagrante a naturii umane. Parintii nostri erau convinsi ca comunismul e etern, si s-a ales praful de el. Natura omului nu poate fi schimbata, dupa cum vor marxistii. Asa cum dintr-un cerb nu poti sa faci o broasca, nici dintr-un britanic anglican nu poti face o marioneta multiculturalista, care priveste cu ingaduinta la excesele islamistilor. Prin urmare, in loc sa multumim corectitudinii pentru sansa pe care ne-a dat-o de a ne imbunatati constiinta morala, sa ne bucuram de pe acum de disparitia ei.

Sursa: Romania Literara.

Titlul original: „Flagelul corect”.[/vc_column_text][vc_column_text css=”.vc_custom_1542458164196{margin-bottom: 0px !important;}”]William S. Lind, Andrei Dirlau, Irina Bazon (coordonatori),

Corectitudinea politica. „Religia” marxista a noii ordini mondiale,

traducere din engleza de Andrei Dirlau, Irina Bazon, Dragos Moldoveanu,

Editura Rost, Bucuresti, 2015, 314 pag.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
economie distributista, economia traditionala, agricultura, virgil madgearu,

Vizionarul Virgil Madgearu, despre agricultura sustenabila, agricultura traditionala

Virgil Madgearu a fost cel mai important teoretician al curentului taranist. In lucrarea „Agrarianism, Capitalism, Imperialism”, din 1936, defineste doctrina economica si sociala a taranismului.

Virgil Madgearu a contribuit esential la elaborarea unei teorii economice a specificului dezvoltarii tarilor predominant agrare, atat in calitate de profesor, la catedra, cat si in calitate de principal doctrinar al curentului taranist, in perioada in care la guvernarea tarii se afla Partidul National Taranesc.

Madgearu a militat pentru improprietarire si pentru cooperatie in agricultura „din necesitatea de a scoate pe taran din izolarea si ignoranta lui comerciala si a-i pune la indemana un instrument pentru valorificarea cat mai deplina a muncii sale”. Remarcand o lipsa acuta de forta de munca mediu-calificata, el vedea rezolvarea acestei probleme prin dezvoltarea unui invatamant profesional, care sa furnizeze forta de munca pentru dezvoltarea industriala, mai ales dupa criza economica din 1929 – 1933.

Virgil Madgearu considera ca la originea crizei mondiale din perioada 1929 – 1933 statea o mare criza agricola mondiala. Dintre factorii agravanti mentiona: factorul monetar-financiar, ceea ce a determinat guvernul sa incerce stabilizarea monetara pe baza unui imprumut extern, si factorul dat de politica de dezvoltare a agriculturii in tarile industriale, care a dus la lipsa de piete de desfacere pentru cerealele romanesti.

O constanta a conceptiei sale o reprezinta principiile pe care el le considera necesare in domeniul finantelor publice: principiul justitiei sociale si a echitatii fiscale, principiul progresivitatii impunerii, reducerea considerabila a evaziunii fiscale, gestionarea avutiilor statului pe baze economice, intarirea controlului preventiv, precum si reforma finantelor locale.

Cine a fost Virgil Madgearu?

Virgil Madgearu s-a nascut la 27 decembrie 1887 la Galati. A urmat cursurile primare si liceale in orasul natal, iar dupa sustinerea examenului de bacalaureat, in 1907, a plecat la studii in Germania. Aici s-a inscris la Universitatea din Leipzig, specializandu-se in domeniul stiintelor economice. In 1911 si-a sustinut cu succes („summa cum laudae”) teza de doctorat cu tema „Cu privire la dezvoltarea industriala a Romaniei” (Zur industriellen Entwicklung Rumaniens).

In 1916, la doar 29 de ani, in urma promovarii unui concurs, devine profesor la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale (actuala Academie de Studii Economice). Din acest moment va incepe o noua etapa a carierei sale profesionale, devenind membru al catedrei de „Studiul intreprinderilor si transporturilor”, specializare nou-infiintata. In 1925 va trece la catedra de economie nationala, infiintata la propunerea sa, iar in 1935 la catedra de economie politica. Activitatea desfasurata la catedra de-a lungul unui sfert de veac il va consacra in calitatea de ctitor al invatamantului economic universitar din Romania.

La inceperea primului razboi mondial, in urma retragerii Guvernului la Iasi, Virgil Madgearu isi va continua activitatea didactica si se va implica, in acelasi timp, in activitati stiintifice importante. Impreuna cu Victor Slavescu si Ion Raducanu va infiinta o publicatie de referinta pentru economistii romani din acea perioada („Independenta economica”) si va participa, impreuna cu Dimitrie Gusti si alti colaboratori, la infiintarea Asociatiei pentru stiinta si reforma sociala, devenita ulterior Institutul Social Roman, al carui secretar general a fost pana in 1924.

In 1919 se va implica si in activitatea politica, devenind membru al Partidului Taranesc, in care se inscrisesera intelectuali de marca ai vremii (Constantin I. Parhon, Ion Raducanu, Paul Bujor), dar si scriitori importanti (Gib I. Mihaescu si Cezar Petrescu). Virgil Madgearu va deveni secretar general al partidului, functie pe care o va pastra si dupa fuziunea din anul 1926 dintre Partidul Taranesc si Partidul National, in urma careia a rezultat Partidul National-Taranesc. In 1928, in urma instalarii primului guvern PNT, Madgearu a fost numit ministru al Industriei si comertului, minister pe care il cunostea inca din 1918, cand, la recomandarea lui Vintila Bratianu, fusese numit secretar general al acestui minister. Datorita pregatirii sale economice de exceptie, in perioada 14 noiembrie1929-7 iunie 1930 va fi numit la conducerea Ministerului Finantelor.

In cel de-adoilea guvern prezidat de Iuliu Maniu va detine din nou, timp de 5 luni, functia de ministru al Industriei si comertului, iar din noiembrie 1930 si pana in aprilie 1931va prelua functia de ministru al Agriculturii si domeniilor. In ultimele trei guverne PNT a detinut functia de ministru al Finantelor, intr-o perioada in care marea criza economica mondiala isi facea simtite efectele devastatoare si in Romania. Dupa iesirea de la guvernare a partidului din care facea parte, Virgil Madgearu si-a continuat activitatea politica, intrand in conflict cu miscarea legionara, ale carei actiuni autoritare va incerca sa le contracareze. Atragand atentia asupra pericolelor instalarii la putere in Romania a unui regim dictatorial, el va intra in conflict si cu Regele Carol al II-lea, care ii va fixa, pentru o perioada scurta de timp (22 martie-20 aprilie 1920) domiciliul obligatoriu la Manastirea Bistrita. Conflictul deschis pe care l-a avut cu miscarea legionara ii va atrage si sfarsitul violent. Dupa venirea la putere a legionarilor (in septembrie 1940) au urmat numeroase amenintari cu moartea din partea acestora. Groaznica sentinta a fost pusa in aplicare pe 27 noiembrie 1940, cand profesorul Virgil Madgearu a fost rapit de la domiciliul sau si dus in padurea Snagov, unde a fost asasinat. Inaceeasi zi avea sa piara sub focul gloantelor legionarilor si savantul Nicolae Iorga.

Viziunea asupra organizarii agriculturii romanesti si a cooperatiei

Desi preocuparile sale s-au axat initial pe domeniul industriei, Madgearu a devenit unul dintre cei mai mari sustinatori ai predominantei agriculturii in cadrul economiei romanesti, bazata pe perpetuarea micii gospodarii taranesti. In multe dintre scrierile sale a analizat starea agriculturii romanesti si perspectivele de evolutie ale acesteia. Adept al teoriei economistului si sociologului rus Alexandr V. Ceaianov, Madgearu va scrie in anul 1940 lucrarea „Evolutia economiei romanesti dupa razboiul mondial”, in care isi va expune o serie de consideratii pe aceasta tema: dezavantajele marilor exploatatii agricole fata de mica exploatatie taraneasca, modul eronat in care fusese conceputa si aplicata reforma agrara realizata in Romania de Guvernul liberal dupa primul razboi mondial, rolul nefast al creditelor camataresti asupra agricultorilor romani, necesitatea implicarii statului in organizarea productiei agricole si a creditului agricol, necesitatea ridicarii calitatii invatamantului agricol, necesitatea sustinerii de catre stat a cooperatiei agricole taranesti s.a. In aceasta lucrare, autorul prezinta si masurile ce trebuiau luate in vederea sustinerii acestei ramuri, vitale pentru economia romaneasca: protejarea producatorilor agricoli fata de dobanzile excesive percepute de banci, organizarea transporturilor si anularea taxelor de export la produsele agricole etc. Dupa venirea la putere a PNT in 1928, in vederea solutionarii problemelor cu care se confrunta agricultura romaneasca, au fost date doua legi importante, sustinute de Madgearu: Legea pentru organizarea creditului funciar rural si a creditului agricol si Legea pentru reglementarea circulatiei pamanturilor dobandite prin legile de improprietarire. In baza primei legi au fost infiintate primele societati de credit funciar rural si de credit agricol, in scopul acordarii de credite pentru satisfacerea nevoilor agriculturii si ale industriei agricole, si al dezvoltarii acestora, precum si al stimularii afluxurilor de capital strain care sa satisfaca nevoile de finantare ale agriculturii romanesti. Ce-a de-a doua lege urma sa modifice regimul juridic al terenurilor agricole si sa incurajeze formarea de ferme agricole individuale, cu o suprafata de maximum 25 de hectare.

In ceea ce priveste invatamantul de specialitate, Virgil Madgearu a fost un fervent sustinator al Legii pentru organizarea invatamantului agricol si casnic si al Legii pentru infiintarea Academiilor de Inalte Studii Agricole, iar in preajma marii crize economice din anii ’30 a militat pentru implicarea statului in sustinerea unor programe de incurajare a agriculturii, in special prin asigurarea dotarii tehnice a acesteia (acordarea de subventii pentru cumpararea de masini agricole, acordarea de credite ieftine si pe termen lung, reducerea pretului combustibilului, a taxelor vamale si acelor de transport s.a.). Preocuparile autorului pentru cooperatia agricola taraneasca sunt reflectate in lucrarea intitulata „Reforma cooperatiei”, publicata impreuna cu Gromoslav Mladenatz in anul 1923.
Dupa marea criza din anii 1929-1933, Madgearu va deveni un si mai mare sustinator al cooperatiei si al interventiei statului in acest domeniu.

Vizionarul Madgearu sustine ca industria romaneasca trebuie sa fie pregatita sa faca fata provocarilor din viitor, cand ar putea avea loc un proces de integrare economica a tarilor europene: „Ideea – care pare a fi o utopie – privind statele unite economice ale Europei, poate deveni maine o realitate si e in interesul productiei nationale ca in acel moment sa se gaseasca in conditiuni similare cu cele ale altor state”.

Promotor al multor legi in calitate de membru al guvernelor taraniste, Madgearu se va implica si in promovarea unor legi pentru industria romaneasca, asa cum au fost Legea pentru exploatarea minelor din 28 martie 1929 (prin care a fost instaurata prioritatea capitalului romanesc in intreprinderile de exploatare a bogatiilor subsolului) si Legea pentru organizarea si administrarea pe baze comerciale a intreprinderilor si avutiilor publice din 16 martie 1929 (prin care, asa cum afirma acesta, „a redat Statului beneficiile reale, care i se cuveneau din exploatarea bunurilor lui”).

Consideratii privind politica monetara si bugetara a Romaniei

Participant in calitate de conducator al delegatiei Romaniei la Conferinta monetara si economica de la Londra din anul 1933, Virgil Madgearu a prezentat o serie de propuneri cu privire la necesitatea revizuirii modului de organizare si functionare a bancilor de emisiune din tarile cu o economie predominant agricola, prin care sa se asigure o legatura perfecta dintre structura economica si functiile bancilor centrale ale acestor tari.

Madgearu, despre fenomenul productiei organice

„Exodul rural este un efect al regimului de mare proprietate si munca feudala. Oriunde s-a produs, el se datoreste imprejurarii ca satenii proprietari ai unui petec de pamant si invoiti pe marea si mijlocia proprietate in regimul muncii fortate, nu se mai pot hrani si suporta conditiile animalice de viata, sau ca satenii fara pamant, muncitori agricoli care nu-si pot agonisi traiul pentru un an muncind cinci luni, isi parasesc vetrele. Ei ingroase randurile proletariatului industrial, cand exista o industrie nationala, capabila sa-i absoarba, sau altminteri emigreaza in tari straine.

Agricultura taraneasca intretine un numar mult mai insemnat de oameni la tara decat agricultura mare.

Cu cat va fi deci mai raspandita gospodaria taraneasca mica, cu atat va disparea mai repede si mai complet cauza emigrarii, treptat cu desavarsirea operei colonizarii, iar exodul rural catre orase va putea lua un curs normal si in raport cu capacitatea de absorbtie crescanda a industriei nationale si a celorlalte ramuri de activitate economica in desvoltare.

(…)

Organizarea productiei nationale inseamna, inainte de toate, creearea conditiilor pentru ridicarea poductiei nationale a agriculturii taranesti: creditul, cooperatia si scoala.

Aceasta nu poate fi insa misiunea oligarhiei financiare, pentru ca in tendinta ei fireasca intra sistemul de exploatare a muncii taranesti pe calea aparatului de circulatiune, si a apasarii fiscale, care este impotriva intereselor de dezvoltare a productiei nationale. Intensificarea productiei agricole taranesti este insa conditie sine qua non pentru crearea unei industrii nationale, in raport cu fortele naturale de existenta – o industrie nationala care sa fie cu adevarat creatoare.

(…)

Ordinii economice social-agrare, necapitaliste, ii corespunde regimul cooperatist. Capitalismul nu poate avea nici-o inraurire asupra modului de productie al economiilor familiale. In schimb el face obiectul exploatarii sale in sfera procesului de circulatie: prin aparatul de comert si de credite. Rezultatele acestei activitati se traduc printr-o scadere a productivitatii economiilor familiale rurale si pauperizarea progresiva a membrilor acestora. Regimul cooperatist, luand in posesiune toate caile comertului si creditului, care stabilesc contactul cu pietele mondiale de marfuri si capitaluri, salveaza economiile familiale rurale de pauperizare si, organizand productia, pe baze rationale, asigura dezvoltarea maxima a fortelor de productie nationala.

Fireste, cooperativizarea ordinei economice a statelor social-agrare nu inseamna o tendinta de excludere a formelor de intreprindere capitalista din celelalte domenii ale vietii social-economice, ci numai o limitare a campului lor de activitate, impusa de conditii de ordin natural si de necesitati nationale”.

Ideea de state unite economice ale Europei a trecut si pe la Virgil Madgearu. Chestiunea este, asadar, de state economice si nu altfel de state. Din pacate, astazi, asistam la o corporatizare ale acestor state prin reprezentarea lor de catre asa-zisi actionari in diferitele corporatii multinationale sau transnationale. Acestea din urma nu au in vedere prosperitatea fiecarui cetatean din orice tara ci, mai degraba, profitul prin orice mijloace. Cele mai grave atentate ale lor sunt la nivel legislativ si economic prin care, astazi, tarile sunt reduse la statutul de colonie din care se extrag si se exploateaza tone de resurse, inclusiv umane. Aceasta se numeste economie de tip speculativ, extractiv, exploatator si consumist. Este exact opusul viziunii lui Virgil Madgearu si al tuturor marilor economisti ai lumii care sustin si predau omenirii o economie distributiva.

 

/0 Comments/by

Patrick Matiș – Noi suntem globali, ei sunt globaliști

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Noi suntem globali, ei sunt globalisti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1620042585738{margin-bottom: 0px !important;}”]Am ajuns intr-un punct in care ne intrebam, cu o oarecare tenta anormala, ce suntem, cine suntem si de ce. Ne vine sa o luam de la capat, in contextul in care ne-am uitat, ca intr-o amnezie colectiv-pandemica, propria identitate, valori si responsabilitati. Paleste, treptat, omenia din noi, asa cum putem vedea, iar la o auto-observare sincera putem depista si recunoaste.

Se vorbeste mult despre globalizare. Se doreste aceasta. Popoarele sau populatiile, natiunile, oamenii, in general, cer aceasta pe plan mondial. O cerem pentru ca avem nevoie sa ne regasim, redefinim si sa ne implinim. Am aruncat cu propriile noastre valori in stanga si in dreapta, in risipa. Simtim nevoia sa ne redefinim. Iar acest lucru nu este oarecare, ci chiar provine din esenta noastra mai mult sau mai putin subiectiva.

Adeptii globalizarii, astazi, vorbesc despre crearea omului nou, o conceptie pe care o tot gandim de cateva sute de ani incoace, insa ea avand radacini mult mai vechi. Dupa toata aceasta ratacire in timp si dupa esecurile dezamagitoare ale religiilor, mai corect spus ale bisericilor, templelor, tutoror caselor de cult, cei care adereaza la conceptul de globalizare doresc libertate totala sa faca orice, sa experimenteze orice, iar aici este o nisa foarte usor de exploatat de catre unii sau altii care se cred sinceri binevoitori, insa, in realitate, sunt exact invers.

Se vrea renuntarea fortata la vechea identitate pe care acestia o considera represiva, tiranica, exploatatoare si terorista. Ei considera ca aceasta straveche identitate pe care ne forteaza sa o uitam, ca daca nu, suntem retrograzi, de parca acest lucru ar fi ca si cum am fi bolnavi de sifilis, este o identitate malefica ce ne-a tinut in lanturi timp de milenii, uitandu-se, intr-un mod voit si obraznic, faptul ca identitatea nationala este cea care ne-a format ca oameni.

In orice caz, globalizarea actuala are si un iz foarte dubios si merita sa investigam inainte sa ne decidem sa marsaluim pentru aceasta. Ea, practic, inseamna inglobarea tuturor fiintelor umane intr-un soi de sistem la nivel mondial care sa niveleze vietile noastre pe toate planurile si sa le simplifice, chipurile. Iar cand acest lucru se realizeaza intr-un mod inconstient, mai ales sacrificand milioane si milioane de vieti omenesti pentru a o indeplini, nu va aduce decat distrugere totala, sau auto-distrugere, dezastrul absolut, pe tot globul pamantesc.

Ca sa reflectam un pic, inainte de a da cateva linii de ghidare in chestiunea de a fi globali sau universali, putem sa afirmam ca nu se poate sa fim globali daca nu suntem mai intai ceea ce ne-am nascut sa fim. Da, ne nastem intr-o tara, intr-un oras sau sat, intr-o familie (si nu altfel..), ajungem sa vorbim o anumita limba.

Noi suntem romani, suntem europeni. Nu, suntem europeni si nu romani, ca mai apoi sa afirmam ca suntem pamanteni. Iar daca nici acest lucru nu ne convine, suntem sistem-solarieni si tot asa. Atunci ce suntem? Cine suntem?

Ca sa fim europeni, avem nevoie sa fim romani, mai intai. Iar pentru aceasta se necesita a fi suverani. Despre suveranitate s-a vorbit mai deloc. In realitate, noi ne-am pierdut mare parte din suveranitate.

O definitie din dictionar ar spune urmatoarele despre suveranitate: „Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenta; putere suprema. Atribut inerent, inalienabil si indivizibil al statului, care consta in suprematia puterii de stat in interiorul hotarelor sale si in independenta ei in relatiile cu alte state. Suveranitate nationala. Suveranitate de stat.”

A dispune liber de soarta noastra, a fiecaruia, inseamna libertatea de decizie, dar tinand cont de legile umane, dar tinand cont si de drepturile naturale. Acestea sunt inerente, adica innascute. Ne nastem cu ele si nu ni le poate instraina nimeni, niciunde si nicicand, deoarece avem puterea de a alege. Iar statul ar trebui sa fie creatia poporului, nu a unor entitati sau grupari finantiste de tip transnationalist sau multinationalist. Acesta, statul, de asemenea este si indivizibil. Aluzia o facem la proiectele de lege privind diversele „tinuturi” (sasesc, secuiesc etc.) din interiorul hotarelor sale. Apoi unde este suprematia puterii de stat, nu-i asa? Mai bine ne intrebam, unde este poporul si unde individul?

Ca sa explicam, mai departe vrem sa expunem cateva dintre aspectele de baza ale suveranitatii.

  1. Limba – vorbim limba romana. Aceasta este primul aspect al suveranitatii romanilor. Nu vorbim franceza ca limba nativa, principala, in interiorul hotarelor tarii noastre, ci romana, si cu atat mai putin engleza, germana sau ungureste, decat daca facem parte din grupurile minoritare. Din pacate, limba noastra este si ea atacata in structura sa, in identitatea sa, in integritatea sa. A fost virusata cu specimene de genul romglezei, un soi modern de pasareasca vorbita doar datorita indobitocirii prin digitalizare sau smartphone-izare. Petrecand mult timp pe internet, in zona digitala, si comunicand, daca putem numi astfel, in cadrul mediilor sociale gasim indivizi care nu mai stiu sa vorbeasca romaneste, corect gramatical etc., care ar prefera mai degraba sa vorbesca cu foneme si grupari de litere precum vb, cf, bn, st, lol sau brb s.a. Pe deasupra, acestia mai sunt si ceea ce se numeste analfabeti functionali, devenind incapabili sa efectueze cele mai simple si de baza operatiuni, precum cititul, scrisul, socotitul, enumeratul, poate chiar si dusul lingurii la gura. Si ca sa mai radem un pic, o prietena se intreba cum de traiesc acestia, cum de supravietuiesc si nu mor repede? Deci, si limba incepe sa se alieneze, sa se piarda, si cu ea, o parte semnificativa din suveranitatea individuala si ca popor. Dar sa stiti, exista o anumita constiinta a limbii fara de care nu o putem vorbi. Avem nevoie sa fim constienti intr-un anumit grad de limba pe care o rostim, ca s-o putem vorbi, altfel am fi muti sau cine stie…
  2. Cultura – aceasta este o manifestare in continuare a constiintei fiecarui individ, la nivel de familie, de neam, de tara, de obiceiuri, de personalitate, de traditii, de arta, stiinta, religie si chiar si filozofie. O cultura apartine unei constiinte. In primul rand avem constiinta de limba, care ne identifica fiind dintr-un anumit spatiu etnic, iar apoi avem cultura pe care o formam cu ajutorul limbii. Culturile stravechi erau solare, arhetipale si de succes. Cu totii inca suntem de acord ca acestea erau de mare intelepciune si nici nu ne putem ridica la nivelul lor, dara-mi-te sa ne mai si comparam cu ele. Astazi, culturile nu mai apartin constiintelor ci inconstientului colectiv si s-au transformat in subculturi. Avem iesiri pseudo-filozofice de tip existentialist, nihilist, cu toate abstractionismele lor ce reprezinta haosul psiho-mental al omenirii si nicidecum o constiinta libera, treaza, activa si solara sau sufletul uman. Reprezinta inumanul si bestialul (a se vedea, de exemplu, vestimentatia tinerilor din mediile urbane de la noi).
  3. Etnia – este ceea ce semnifica, cu adevarat, totalitatea oamenilor care vorbesc aceeasi limba si care au o cultura comuna. Aceasta le insumeaza pe cele doua de mai sus. Etnia se manifesta ca un caracter al respectivilor indivizi. Iar prin ea distingem felul de a fi si de a se manifesta in aceasta lume, atat intelectual, cat si emotional, dar si la nivel de obiceiuri si instincte etc. Aceasta modeleaza, de asemenea, transmiterea unei cunoasteri superioare la toata lumea. Sunt oameni care au lasat mostenire umanitatii genialitatea lor care se manifesta prin etnia lor. Putem spune ca etnia este si un aspect al personalitatii, un fel de interfata cu care ne relationam intre noi. La noi, aceasta inca mai este dar subreda. Se vede acest lucru foarte clar in aglomerarile urbane. Una este romanul din orasele de la noi si alta este romanul din satele acelea izolate si uitate de lume, cum se spune. Primul nu te saluta pe strada, strain fiind de tine, insa celalalt da, pe ulitele satelor. Si atunci unde este etnia? Pai, acolo unde se pierde limba si cultura, si se adopta o limba plina de amestecuri neologistizate si o subcultura de tip modernist dar care nu are identitate reala, acolo se pierde si etnia. Practic, nu mai esti roman si astfel ti-ai pierdut si acest aspect al suveranitatii tale.
  4. Nationalitatea sau cetatenia – care este diferita de cele de mai sus, insa deriva din ele, ca un alt dat. Nu este inerenta decat sub forma potentiala provenind din limba si cultura. Aici intervine constiinta, sau auto-constiinta (un anumit nivel), de natiune, de neam, de familie. Este un alt nivel de constiinta, cea asupra drepturilor si datoriilor (sau responsabilitatilor). De fapt, de la familie se porneste. Ceea ce nu-i faci familiei, nu-i faci nici neamului, nici natiunii. Daca-ti aperi familia, iti aperi si natiunea. De aceea sunt romani care se inroleaza de buna-voie in armata natiunii lor. Lupta pentru tara? Da, intelegand prin tara, pamantul pe care calca si din care se hranesc. Insa, lupta pentru familiile lor, pentru siguranta lor, pentru prezentul si viitorul lor. Provine din cuvantul radacina cetate sau citadela, care este o formatiune de oameni din aceeasi etnie si nationalitate ca si tine, insa acolo sunt in familii sau ginti. Este o grupare, o comunitate, o comuniune a oamenilor care lucreaza dimpreuna. La noi, aceasta se pierde, ca si celelalte. Ba chiar se leapada de buna-voie, mai nou. S-a cazut intr-o patima a se spune ca se spune, a prejudecatilor si miturilor moderne care nu reprezinta nimic si nu au baza decat materialista, existentialista si nihilista, iar pe deasupra, globalista. Nu are realitate pentru ca se vrea stergerea tuturor acestora cu care ne nastem si pe care le cultivam, crezandu-se eronat ca ne subjuga. De fapt, ne-au fost pavaza si indrumar de-a lungul tuturor existentelor ca romanitate. Fara ele nu mai eram astazi.
  5. Tara –  intelegandu-se prin aceasta ca fiind pamantul pe care calcam, cum spuneam, din care ne hranim (din roadele pamantului). Acesta ni s-a dat si din acesta am fost cristalizati. Toate elementele chimice care compun corpul uman le regasim in pamant (in special cele patru fundamentale C, H, O, N, care ne structureaza etc.). Pamantul nu este al nostru, ci noi apartinem pamantului. Aceasta este paradoxal pentru ca de fapt pamantul are suveranitate asupra noastra. E de ajuns sa ne gandim ca un mare cutremur ar putea sa ne stearga radical dupa fata sa. Apoi, noi avem responsabilitatea sa-l protejam, sa-l cultivam si sa-l lasam mostenire generatiilor viitoare. Despre aceasta am vrea sa scriem un articol separat in care sa explicam drepturile naturale asupra pamantului, caci la noi a existat ceea ce s-a numit Jus Valachorum, sau dreptatea valahilor asupra pamantului si dimpreuna cu pamantul, si care nu se mai pune in practica astazi decat in extrem de mica masura si in cazuri izolate. Practic, aceasta lege nescrisa, lege naturala, a fost unica ce ne-a dat suveranitatea pamantului, acest aspect capabil sa ne ofere cele trei necesitati fundamentale cu care incepem. Iar in ceea ce priveste realitatea romaneasca prezenta, peste 60% din terenurile arabile din Romania nu mai sunt ale noastre. Se spune ca sunt in concesiune strainilor, adica persoanelor care nu sunt romani, si nu conteaza de ce nationalitate sunt. Tara, tarina, pavimentum, este fundamentul pe care se realizeaza toate celelalte de mai sus. Este liantul suveranitatii, iar daca ni-l pierdem si pe acesta, si datorita unei constitutii deficitare, adica prost scrisa, cu greseli fantastice, majore, fatale pentru multi dintre noi, nefericite etc., atunci ne putem intreba: de ce nu suntem in aer? De ce mai stam pe Pamant si nu plutim in spatiu? Vorba unui fost asa-zis demnitar din corporatia numita Statele Unite ale Americii, si anume Al Gore, „cand nu vei mai avea pamant pe care sa stai, sa mergi, nu vei mai avea pe ce sa-ti cheltuiesti trilioanele de dolari”. Aceasta ne invita la reflectie, cu privire la chestiunea suveranitatii, nu-i asa?
  6. Statul – este un construct uman care certifica, atesta, comunitatea umana. Subliniem, umana. Nu inumana, transumana, postumana sau, vorba unui clasic in viata, klingoniana etc. Valorile umane, nu? Pana aici, toate acestea se manifesta prin cele de mai sus. Din pacate, astazi se vrea a se renunta la nationalitate, la drepturi, pentru alte drepturi, inclusiv la a fi om, sau uman. Se vrea sa fim postumani (omul nou, un soi de Homo sovieticum, ca pe vremuri, insa astazi genul Homo s-a transformat in Homunculus). Se vrea sa transcendem, chipurile, conditia de a fi om ca sa fim, nu stiu.. cyborgi, semi-umani, semi-roboti, semi-nano-pico-hominizi, nu stiu. Totul este neclar. Au interpretat foarte subiectiv fizica cuantica si, bazata pe asta, tehnologia de astazi se indreapta spre eradicarea coerentei mentale a oamenilor de pe suprafata Pamantului. Iar in aceasta intra si statul. Se vrea renuntarea la nationalitati si la statele nationale, caci statele ar trebui sa fie constructiile geopolitice ale oamenilor, ale cetatenilor, ale neamurilor, ale familiilor, ale indivizilor, nu ale entitatilor fara cap si coada de tip transnationalist sau multinationalist. Statul este un construct al suveranitatii. Unde exista stat, exista uniune omeneasca, exista comuniune si lucrul dimpreuna. Statul ar trebui sa fie o opera frumoasa a oamenilor, insa astazi democratia (a se citi demonocratie) a lasat statul pe mana materialistilor care inca il mai urmeaza pe Marx si pe Engels. Nu au inteles nici pana acum oamenii ca fara o suveranitate nationala nu poti sa fii universal. Planeta Pamant este universala pentru ca se numeste Planeta Terra, sau Pamant. La fel, Jupiter, Saturn, Marte, Venus etc. Sistemul Solar, de asemenea. Constelatia Pleiadelor, Alpha si Proxima Centauri de asemenea. Sirius, Aldebaran etc. De ce credeti ca au aceste denumiri? Pentru ca sunt suverane, adica stapane pe ele insele. Asa si statul ar trebui sa fie pecetea omului stapan pe el insusi. Din pacate, nu mai este…
  7. Institutiile statului – care de fapt sunt institutiile tarii. Cu alte cuvinte ele ar trebui sa se supuna drepturilor naturale, care primeaza asupra drepturilor umane. Drepturile nescrise sunt inerente, ne-am nascut cu ele. Cum spuneam mai sus, trupurile noastre fizice sunt din aceleasi elemente ca ale pamantului. Astfel ca, institutiile statului (pecetii unirii oamenilor pe pamant, sub un singur scop, nume, putere etc.) ar trebui sa fie instrumentele oamenilor suverani de pe suprafata pamantului si sa lucreze prin ele. Si acum intrebare: unde sunt institutiile statului romanesc astazi? Adica, ce fac ele de fapt si care e statului lor? Ne mai apartin si ne mai reprezinta? Aproape ca le-am pierdut si pe acestea ca semn de pierdere a suveranitatii, si implicit a felului de a fi global, universal etc.
  8. Puterea – inseamna vointa. Aceasta este vointa omeneasca. Ar trebui sa fie constienta. Ca sa probam vointa constienta, sa ne uitam numai la tara noastra care este furata clipa de clipa, atat economic, politic, cat si sufletesc. In noi exista un ego ce vrea sa ne reduca la tacere si sa ne ocupe in tara noastra psihologica. Acesta ne-a luat puterea. Nici nu mai stim cine suntem…
  9. Drepturile – reprezinta ceea ce ni se cuvine sa avem ca dat fiintial al felului de a fi om. Acestea au nevoie sa fie umane. Dreptul la a ucide, nu este un drept uman. Dar, cel mai important consideram ca sunt drepturile naturale, printre care cel mai important este cel de fiinta nascuta vie. Acesta din urma este suveran peste toate. Ne-am nascut vii, avem drepturi si, mai departe, avem nevoie sa le exercitam, sa le cultivam si respectam. Despre celelalte drepturi nu mai vorbim pentru ca reprezinta al subiect vast. Doar sa reflectam la drepturile romanilor (majoritari inca in tara lor) in comparatie cu ale altor oameni de alta nationalitate din tara noastra. Apoi, amintim si carta universala a drepturilor omului de la CEDO.
  10. Responsabilitatile – daca drepturile sunt ceea ce primim, responsabilitatile sunt ceea ce dam, daca le indeplinim, sau ceea ce ar trebui sa dam. Daca nu le indeplinim, ramanem datori. Una dintre responsabilitatile fundamentale pe care le avem de indeplinit este aceea de a fi ceea ce ne-am nascut sa fim. Este o alegere (constienta sau inconstienta) de a reveni in aceasta lume, pe aceasta planeta, in aceasta tara, de pe acest continent, ca pe oricare altul. Atunci daca am ales, sa facem. Iar daca nu facem, atunci ce suntem. Lipsa de responsabilitate este auto-sustragerea omului de la a fi om. Iar din aceasta deriva toate delictele si infractiunile. Daca ne dam din mana responsabilitatile, lasam tara in paragina si distrugem vieti omenesti, inclusiv pe acelea care vor veni. Noi alegem? Responsabilitatea este un aspect al bunului simt al suveranitatii, al puterii omului, al vointei sale constiente. Unde nu exista vointa constienta, nu exista responsabilitate in fapte, exista iresponsabilitate si, implicit, nu putem fi inglobati nici in globalism, nici in nimic…
  11. Economia – s-o luam etimologic.. ecos, nomos, adica gestiunea resurselor de acasa. Ecos inseamna mediul pe care-l numim acasa. Aici doare, caci cine controleaza economia din Romania, acela este acasa. Noi nu. Iata! Nu mai suntem acasa si nu mai avem o acasa si pentru ca nu mai avem economie. Economia este o arta a distribuirii resurselor. La inceputul secolului XX am trecut in mod natural la economia distributiva, prin promovarea si a proprietatii individuale, insa acum? Acest tip de economie crestina este cea care spune ca avutia se imparte la toti, nu doar la cativa oligarhi (oligos, archos – puterea celor putini) elitisti. Toti oamenii au dreptul la bunastare, nu doar aceia care sunt mizantropi si antisemiti, care dispretuiesc pe cei pe care ii saracesc intr-un mod inconstient sau voit constient in rau. Dreptul la bunastare este un alt aspect al suveranitatii unui popor, unui individ, care reprezinta nu puterea de vanzare-cumparare sau cerere-oferta, ci puterea economica reala in sine. Cand vrea, omul poate sa distribuie averea sau o parte din avere ca un dat, ba chiar s-o lase mostenire generatiilor viitoare pentru dreptul lor la bunastare. Nu puterea de vanzare-cumparare il face suveran pe om, ci puterea economica, resursele pe care le are. Un om sarac, asa cum s-ar spune, denota cu nu mai este suveran. Un om care nu are resurse economice este un om fara suveranitate, vasal sau sclav altora. Acum sa ne gandim la bietii nostri romani care muncesc pentru multinationale…
  12. Proprietatea – este de doua feluri: fizica si intelectuala, in aceasta lume. Dar mai este si altfel de proprietate, cea sufleteasca, imateriala. Mai sus vorbiram despre economie, iar acum despre proprietate. Aceasta intra in economia oamenilor. Atata timp cat platim un fel de chirie (anuala) la stat (care acesta este format din indivizi ai transnationalelor, actionari in subsidiarele acelor corporatii) atunci nu mai suntem proprietari. Proprietatea ne face suverani, de asemenea. Se leaga de chestiunea tarii, pamantului, si a economiei. Cu alte cuvinte, daca avem tara, avem pamant, suntem proprietari (este al nostru propriu sau suntem propriu pamant), suntem suverani, pentru ca avem liberatea (dreptul la libertate este indeplinit si respectat) de a face orice dorim cu acest pamant. Dar oare avem asa ceva? Hai sa ne mai gandim! Cand ne vindem casa, facem un contract de vanzare-cumparare care este guvernat si intermediat de catre stat, insa statul nu mai este romanesc…
  13. Politica – ne duce cu gandul la polis, orasul, urbea, cetatea. Daca suntem cetateni reali, daca avem cetatenie si ne indeplinim toate drepturile si responsabilitatile ce o alcatuiesc, atunci avem suveranitate. Suntem guvernanti in tara noastre. Dar in realitate, in Romania suntem ocupati in tara noastra. Ne-am pierdut (sau dat) o mare parte din suveranitate si in mare parte in mod inconstient. Astfel ca, politica, adica arta de a guverna, lipseste cu desavarsire. Politica incepe cu omul de rand, fara functii publice in stat, si se termina cu omul cu funtii publice in stat. Sa vorbim despre democratie? Unde nu exista vointa constienta, nu exista auto-guvernare si nici guvernarea asupra celorlalti si implicit nu exista politica. Astfel ca, nu exista suveranitate, pentru ca nu se indeplineste acest aspect al puterii.
  14. Liberul arbitru – adica libertatea de a alege. Sa ne gandim la alegerile electorale. Stim noi cu adevarat cine numara voturile? Stim noi cu adevarat daca iese cine am votat sa iasa in scrutin? Este, oare, acest proces electoral foarte transparent, obiectiv? Este o chestiune dubioasa. Ne ascundem dupa deget si dorim sa punem dop la tun. Este absurd. Ne dam din mana liberul arbitru, cel care incununeaza cu succes suveranitatea si felul de a fi om, si ne lasam condusi de alti tatuci care ne furnizeaza ce vor ei. Cu alte cuvinte, aleg altii pentru noi. Romania nu poate fi guvernata? S-o vedem si pe aceasta. Culmea inconstientei este ca boicotam mereu istoria, chiar si acum cand ne vindem si ne tradam fratii. Intorcandu-ne impotriva noastra insine, ii distrugem si pe ceilalti. Nu vedem rezultatul cauzei noastre, inca. Semne sunt, totusi, ca ne trezim. Astfel ca ne intoarcem din drum. Mai avem de vazut daca o sa alegem constient ceea ce merita sa alegem. Singuri ne incalcam drepturile, daca nu, cu alte cuvinte, ne sabotam delictual drepturile fundamentale, inclusiv cele naturale. Liberul arbitru este suveranitatea.

Ca o concluzie si corolar la ceea ce am scris mai sus, daca ne uitam la traditiile noastre stravechi putem vedea simboluri ale cunoasterii universale, ale intelepciunii perene, precum crucea, inclusiv cea in miscare, adica swastika (sanscrita, hindusa), yin-yang care apare si la chinezi, si la azteci, mayasi etc., infinitul, pestele, florile, struguri si celelalte fructe, pasarile, pe vestimentatia noastra, pe elementele vizuale de pe casele, porticele, bisericile si alte cladiri de la noi. Am fost si suntem de milenii aici, si ar trebui sa ne dea de gandit ca este un imens pacat sa ne lepadam de aceste comori. Ele sunt proprietatea noastra intelectuala (conceptuala) si sufleteasca (arhetipala). Cu ea incepem sa ne cream lumea, tara si neamul, familia (ca arhetip trinitar universal mama-tata-fiu – sau fiica). Apoi celelalte ne vin pe deasupra ca si rezultat al bunastarii sufletesti.

Daca nu avem valori sufletesti, daca renuntam la ele, renuntam la bunastarea sufleteasca, renuntam la a fi oameni si, implicit, renuntam la suveranitate si devenim oile duse la taiere pentru cei care ne exploateaza sau ne paraziteaza, tot fiinte umane dar fosti frati de-ai nostri. Noi alegem! Insa, noi suntem globali, pentru ca suntem romani, ei sunt globalisti, pentru ca nu mai sunt nimic. Nimicurile nu ne invata altceva decat sa nu fim ca ei. Sa fim cineva! Identitate, valoare, responsabilitate, suveranitate, umanitate, universalitate. Cei care au renuntat la propria lor identitate si suveranitate, ca sa se prostitueze pentru altcineva, ne invata azi sa fim globalisti, cica universali. Dar, saracii, ei nu mai sunt nimic. Asa ca, sa ne scuteasca! Noi ramane romani si suntem mandri ca suntem romani! Si punctum.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

A consemnat pentru dumneavoastra al vostru devotat, Patrick Matis.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by