Articole despre valorile românești.

adevar, iisus, mamona, bani, consumism, confort, tehnologie, comunism, comunist, idolatrie, ovidiu hurduzeu

Ceea ce, intru Adevar, conteaza – Ovidiu Hurduzeu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/abu-dhabi-sunrise.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/abu-dhabi-sunrise.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ceea ce, intru Adevar, conteaza – Ovidiu Hurduzeu” font_container=”tag:h2|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535833664888{margin-bottom: 0px !important;}”]Pentru a iesi din criza actuala este nevoie sa distrugem, unul cate unul, idolii si tabuurile lumii contemporane. Astazi nu ne mai inchinam la copaci – desi ecologistii radicali au regresat catre animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul si abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeste de ratiune, responsabilitate, tehnologie, eficienta, „spirit stiintific” pentru a se ascunde faptul ca traim intr-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lasam vrajiti de noi si noi demoni.

Pe 3 mai 1961, Hrusciov il avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toata seriozitatea, vreau sa-ti spun: comunismul este sacru”. O fraza pe care a repetat-o in diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viata, activitatea si numele lui Lenin este sacru”. Tot sacru este si capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporatie, considera Novak, ar trebui privita intr-o lumina teologica intrucat ea reprezinta „vocatia soborniceasca in activitatea economica”, iar „in cadrul lumii seculare, este cea mai apropiata de biserica”. Nu mai amintim „technozele” care sacralizeaza spatiul virtual, gadgeturile idolatrizate din viata de zi cu zi, aparentele impuse cu evidenta adevarului din gandirea si stilul de viata ale omului modern.

Daca lumea idolatra in care traim ar fi rece, pur tehnica, exterioara noua, ar fi usor de invins. Din pacate, cartea de credit, computerul, automobilul, telefonul mobil, mall-ul, „cariera profesionala”, reteaua de socializare, „cresterea PIB-ului” nu sunt instrumente neutre cu valoare utilitara, ci idoli. Mii si mii, uniti intr-un angrenaj socio-economic si cultural. O treime idolatra, „Bani, Tehnologie, Confort” domina relatiile interpersonale pastorite odinioara de Biserica lui Iisus. Ca orice idol, triada demonica isi aroga o realitate de sine statatoare, o valoare intrinseca si mai ales o putere autonoma. Si pretinde a fi ceea ce nu este.

Romanul de astazi, ca mai tot omul contemporan, traieste cu sentimentul mortificarii intregii sale vieti. Se simte un „corp fara organe populat de multiplicitati” (Deleuze). „Multiplicitatile” sunt nenumaratele manifestari ale triadei „Bani, Tehnologie, Confort”, o fantasma atat de consistenta incat romanul o personalizeaza.

„Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona” (Luca 16:13).

De obicei, Iisus nu foloseste personificari („Mamona” inseamna in aramaica „bani, avere”). Daca le confera banilor statutul unei divinitati, o face pentru a sublinia caracterul lor idolatru, de pseudopersoana. Astazi, acest statut de idol, de pseudopersoana trebuie sa-l mai acordam Tehnologiei si Confortului.
Pentru a rupe vraja noilor demoni, nu exista decat o cale: sa recream o ordine crestina. Asta inseamna, nimic mai mult, decat sa subordonam lumea seculara Bisericii lui Hristos.

Icoana sa fie „agentul” desacralizarii universului tehnologic si consumist! Crucea sa se inalte pe templele finantelor! Cugetarea crestina sa inlocuiasca gandirea „dezintrupata” a agnosticismului postmodern, „politica lui Dumnezeu” sa inlocuiasca politicianismul, asceza, ghiftuirea! Omul duhovnicesc (omul psihologic – n. r.) sa fie idealul de urmat, nicidecum oligarhul sau fotbalistul de astazi!

Astfel de indemnuri inspaimanta de-a binelea. Sunt puse pe seama fanatismului religios. Daca in Romania ar fi difuzate prin mass media, ar fi considerate forme de destabilizare a ordinii de stat, acte teroriste. De ce oare?

E simplu. Orice incercare de revenire la o ordine crestina este considerata un act de transgresiune a poruncilor treimii „Bani, Tehnologie, Confort” de care trebuie sa asculte fiecare roman. Altfel spus, este un act de incalcare a tabuurilor postmoderne. Un secularicid care trebuie aspru pedepsit.
Sa avem insa curajul sa gandim posibilitatea iesirii din secularitate. Sa luptam din nou pentru reintemeierea ordinii crestine in Romania. Ce s-ar intampla daca, de maine, tancurile secularizarii nu ar mai ocupa Romania? Daca poporul roman n-ar mai trai dupa legile negustorilor de iluzii si ale „creditorilor nostri”, ci dupa inainte randuirea lui Dumnezeu?

Iata ce s-ar intampla:

In primul rand, s-ar rezolva criza duhovniceasca (criza identitara – n. r.), sociala si economica prin care trece tara.

Asa cum sustine pe drept cuvant Sfantul Sinod al Bisericii Greciei, criza este o consecinta logica a „rasturnarii intregii firi”. A rasturna firea nu poate fi decat o agresiune impotriva omului si naturii, un triumf al mortii asupra vietii. Energiile demonice sunt o forta parazitara, o agitatie anormala prin care lucrurile sunt deplasate in mod accelerat catre o stare de entropie generalizata. Privita din perspectiva unui om de stiinta de la Universitatea Yale, „rasturnarea firii” creatoare de moarte se produce atunci cand „procesele se misca prea departe de punctul de echilibru, incep sa fluctueze haotic si sa se bifurce… Ultima zvacnire a actualului sistem, inainte de moartea sa, va fi indatorarea statelor, in special in asa-zisele economii emergente, pana la punctul falimentului. Sistemul istoric in care traim este intr-o criza structurala si nu va supravietui” 1.

Moartea lumii de azi nu este o pedeapsa divina, moartea nu vine de la Dumnezeu care a creat o lume „foarte buna”. Diavolul l-a impins pe om sa greseasca, iar prin pacat omul s-a separat de divinitate, ceea ce i-a adus in mod fatal moartea: „Dumnezeu este viata; pierderea vietii este moartea. Astfel, Adam si-a pregatit moartea prin separarea sa de Dumnezeu”, spune Sfantul Irineu. In mod indirect, prin pacat, Diavolul introduce in creatie moartea, intrucat „plata pacatului este moartea” (Romani 6:23).

Treimea „Bani, Tehnologie, Confort” este necrofilica, procese si fenomene morbide desfigureaza omul si ii amputeaza vietii plinatatea ontologica. „Viata a ajuns doar un interval de timp nederminat intre doua date: a nasterii si a ingroparii… Cand te adresezi tinerilor si ii intrebi: De ce iei droguri, fiule?… ei iti raspund: Spuneti-mi dumneavoastra, de ce sa nu iau? Nu sper nimic, nu astept nimic, singura mea bucurie este cand infig injectia si calatoresc (in alte lumi)… cand atragi atentia unui tanar ca luand droguri va muri, el iti raspunde cu un zambet tragic: Nu intelegeti ca eu iau droguri ca sa traiesc?”.

Intr-o astfel de lume, totul devine catatonic sau agitat de o energie entropica. Nu numai banii se fabrica din nimic (fiat money), o intreaga civilizatie este construita pe imagini goale care au pretentia de a avea o consistenta ontologica. Romanilor li se injecteaza mereu iluzii pentru a-i impiedica sa inteleaga gaunosenia lumii in care traiesc.

„Elitele”, vedetele, politicienii – pseudopersoane ale unei pseudorealitati. In Roma antica s-ar fi numit larve, „cadavre” sau „masti astrale”. Goale pe dinauntru, „personalitati” nu in substanta, ci prin maimutareala, sunt precum vampirii care se fixeaza pe fata celor vii, imprumutandu-le chipul lor livid.
Ne intrebam: cum reuseste oare diavolul sa fie atat de eficient in lumea de astazi? Sa vanda moartea sub brandul vietii? Sa provoace haos si suferinta in numele „dreptului la fericire”? De ce oare „am ales bunastarea contrafacuta si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tarii noastre?” De ce ne mai incredem in „intelepciunea diavoleasca”, „intelepciunea fruntasilor veacului acestuia” 2?

Ne incredem in fantasme fiindca diavolul este creator de visuri, „realitati prin aderare”. O iluzie la care aderi se substituie realitatii concrete. Visul devine mai real decat realitatea cand aderi neconditionat la imaginile lui convergente. In vis nu iei distanta, pentru a evalua ceea ce ti se intampla. Romanii au aderat neconditionat la miturile si idolii EUropeni, la promisiunile politicienilor, la visul unei fericiri confortabile intr-un Occident aflat in plina dezagregare economica si morala. In ultimii douazeci de ani, o inginerie draceasca ne-a facut sa credem ca, brusc, „totul se potriveste la fix”, se echilibreaza confortabil, fara efort. Halucinatia tehnoglobalista s-a impus si in Romania drept „calea modernizarii” prin adecvarea ei la aspiratiile, temerile si imaginea de sine a unor sclavi care, pentru cateva clipe, s-au visat… fericiti. Rationalitatea incoerentei, caracteristica starii demonice si echivalentele ei in plan psihopatologic (alcoolism, droguri, nebunie, desfrau) au devenit modul de functionare a clasei politice, a „elitelor” intelectuale si a mass mediei.

In aceste conditii, cum sa demontezi giganticul mecanism de iluzionare a lumii moderne? Cum sa-si regaseasca echilibrul poporul roman „in ultimele stagii ale economiei mondiale capitaliste?”

Evident, toate acestea nu se pot rezolva printr-o noua politica fiscala sau un alt imprumut la FMI. Sau prin fuga din tara. Sau printr-o revolutie care ar instaura o noua anarhotiranie. N-am face decat sa aducem noi ofrande acelorasi idoli, sa schimbam un idol cu altul. A trecut vremea jumatatilor de masura. Ceea ce, intru Adevar, conteaza este Persoana si inlocuirea secularismului printr-o ordine crestineasca. O Romanie teocratica.

Fara nici o indoiala, perspectiva recrestinarii spatiului public romanesc si adoptarea unui model economic in concordanta cu morala crestina le da fiori reci securistilor si liber-schimbistilor damboviteni. Furiosi, negustorii de popoare, marii preoti ai secularizarii ne vor afurisi; intr-o lume in care templul lor sta sa cada, anatemele dracesti vor ramane insa fara efect. Cum fara efect vor ramane si apelurile permanente, „sa nu facem nimic!”, venite din partea unor crestini, asezati confortabil in rugaciuni si teologhisiri; ei au uitat ca „Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica, ci putere si dragoste” 3.

Puterea noastra intr-o reinnoita ordine crestina este ACTIUNEA. Un cuvant care-i inspaimanta atat pe secularisti cat si pe ortodocsii traitori in duh de frica si nevolnicie. Si unii si altii concep actiunea in mod instrumental, ca o tehnica menita sa produca niste schimbari mecanice. Pentru adevaratii crestini „a actiona” are insa cu totul alt inteles. Inseamna a trai crestineste, a fi treaz-viu in mijlocul unei lumi idolatre care a pierdut capacitatea de a se mai bucura de viata intru Hristos: „Nu va mirati, fratilor, daca lumea va uraste. Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati: cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte” (1 Ioan, 3:13,14.).

Trezvirea este marturisire neincetata a lui Iisus Hristos. „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri” (Matei 10:32). Aceasta marturisire implica insa responsabilitate si actiune jertfelnica din partea crestinului. Daca nu ai curajul sa-l marturisesti pe Hristos inaintea ateilor, masonilor, satanistilor, habarnistilor, imbecililor si tuturor inchinatorilor la idoli, daca il marturisesti doar „in forul tau interior” sau pe blogurile „prietene”, daca nu te intereseaza decat „mantuirea ta” si nu te apleci la durerile pacatosului de langa tine, daca refuzi sa confrunti situatiile reale fiindca, oricum, „nu mai este nimic de facut” – inseamna ca, duhovniceste, esti mort. Te-au pecetluit, ba chiar te-au betonat de-a dreptul, inainte ca dracul sa-ti fi aratat blestematul de cip.

Nici crestinii „calduti”, care vor sa creeze punti de aur intre crestinism si lumea idolatra, nici cei care fug de lume ca nu cumva sa-si asume consecintele practice ale conditiei de crestin nu vor darama idoli, nu vor introna o ordine teocratica in Romania. Vor continua sa viermuiasca in interstitiile Sistemului, primii coabitand cu Mamona, Tehnologia si Confortul, ceilalti fixati pe o mantuire in afara istoriei. Mai devreme sau mai tarziu, ei vor fi asimilati „veacului acestuia”.

Romania teocratica va fi restaurata de catre trezvitorii Bisericii nesecatuiti inca de spiritul lumii. Unii dintre ei sunt persoane induhovnicite, altii doar oameni de rand cu frica lui Dumnezeu. Uniti prin puterea harului, ei vor avea curajul sa incalce tabuurile „lumii acesteia”, sa raspunda chemarii Lui de a o judeca in lumina Parusiei: „Nu stiti, oare, ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult cele lumesti?” (1 Corinteni 6:3).

Acesti trezvitori nesecatuiti vor fi lumina tarii noastre. Ei nu vor mai sta ascunsi, nu vor tine lumina lor sub oborocul secularizarii. Va veni in curand ziua cand o vor pune in sfesnicele culturii, educatiei, economiei ca sa lumineze pentru toti casa Romaniei. Fiecare familie crestina, fiecare parohie va fi precum „o cetate asezata pe varf de munte” (Matei, 5:14): va radia speranta si „va imbratisa intreaga societate locala” 4.

Secularizarea ne-a separat de Dumnezeu dar ne-a indepartat si de realitatea noastra personala. De copii si strabuni, de gospodaria si satul nostru. Doar o ordine crestina ne mai poate trezi la realitatea vie, complexa care nu poate fi pecetluita prin teorii si formule.

Astazi doua ideologii se infrunta. Una este optimista; presupune crestere liniara nelimitata, incredere in progresul tehnologic si un univers fara limite energetice. Cealalta, pesimista, se inspira din scenariul funest al celei de-a doua legi a termodinamicii si presupune degradarea ireversibila nu numai a resurselor energetice, dar si a unor sisteme sociale si economice din ce in ce mai abstracte si mai complexe. Ordinea crestina se plaseaza dincolo de optimism si pesimism, dincolo de orice determinism (istoric, tehnologic, termodinamic) si ideologie.

Lumea cazuta se indreapta inexorabil spre sfarsitul ei. Numai acel sfarsit, doar de Tatal stiut, va fi insa definitiv, complet pecetluit. Pana atunci nimic nu poate fi predestinat, nimic nu poate sa ne fure nadejdea, caci Iisus Hristos ne-a eliberat din robie „cu un pret”. O Romanie teocratica ne-ar feri sa mai devenim din nou robi.

___________________________

1 Immanuel Wallerstein, „Economia globala nu o sa-si revina, nici acum, nici altadata”, http://atreiafortaromâniaprofunda.blogspot.com/2011/01/economia-globala-nu-o-sa-si-revina-nici.html.
2 http://atreiafortaromâniaprofunda.blogspot.com/2011/01/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii.html.
3 Ibidem.
4 http://atreiafortaromâniaprofunda.blogspot.com/2011/01/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii.html.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
muntii bucegi, jean alexandre vaillant

Dan Anghelescu – Jean Alexandre Vaillant, omul care merita cinstirea noastra

Jean Alexandre Vaillant, omul care merita cinstirea noastra

In anul 1844, vedea lumina tiparului, la Paris, o lucrare vasta, in trei volume, intitulata neobisnuit „Romania sau istoria, limba, literatura, orografia, statistica popoarelor limbii de aur, ardeleni, valahi si moldoveni, cunoscuti sub numele de romani”.

Am spus despre titlu ca era neobisnuit, intrucat, la aceea data, Romania nu figura pe harta Europei. Vor mai trece inca 15 ani pana la Unirea Principatelor.

Autorul se numea Jean Alexandre Vaillant, pe care Nicolae Iorga il numea „merituosul prieten al romanilor”. Francez de origine, fusese chemat in tara pe la 1830 si se stabileste in Muntenia. Pana in 1831, este profesor, iar intre 1832 – 1834 este numit director al Colegiului National Sf. Sava din Bucuresti.

Primele doua volume din lucrarea mentionata prezinta istoria Principatelor. Al treilea volum contine descrierea excursiilor facute de autor in Tara Romaneasca si publicate sub titlul „Orografie sau plimbari pitoresti in Muntii Bucegi”. In acest volum – in doua capitole ce se intind pe mai bine de 45 pagini – este relatata o calatorie facuta de Vaillant, in iulie 1839, in zona Comarnic – Azuga (sau Intre Prahove cum se numea Azuga, pe atunci). Aceste pagini sunt extrem de pretioase pentru noi, in primul rand prin calitatea lor de a fi cea mai veche relatare a unei excursii in Bucegi. In acelasi timp, aceste pagini reprezinta si cea mai cuprinzatoare, mai documentata si mai pitoreasca desriere a aceste zone, asa cum se infatisa ea in acea epoca, oferind informatii de un real interes pentru cei interesati de trecutul acestor locuri.

Despre excursia in Bucegi a lui Vaillant, Mihai Haret nota in 1915:

„Marturisim ca n-am citit inca o carte care sa ne transporte si sa ne miste, cum ne-a miscat povestea lui Vaillant, care, in afara de alte calitati, straluceste printr-o uimitoare exactitate a nomenclaturii geografice. El ne da explicatia a o multime de chestiuni pe care nu le putusem dezlega niciodata, astfel ca, pentru trecutul Bucegilor, cartea lui este de o valoare netagaduita”.

Dar sa vedem, pe scurt, cum s-a desfasurat aceasta calatorie.

In seara zilei de 19 iulie 1839, Vaillant pleaca din Bucuresti, impreuna cu slugerul Angelescu, care-i va fi tovaras de drum. Ajung la Ploiesti in dimineata urmatoare si, fara a mai zabovi, merg mai departe la Campina si de acolo la Telega unde raman doua zile pentru excursii la Slanic si imprejurimi. Aici se intalnesc cu cei doi tarani din Comarnic, Stoica Voda si Ion Puiu, care le vor fi calauze in Bucegi. La 23 iulie se intorc la Campina si de acolo, calari, se indreapta prin Breaza, spre Comarnic, unde stau doua zile. Obiectivul principal al calatoriei lui Vaillant este marturisit in ajunul plecarii spre Bucegi: „Ziua urmatore trecu intr-un ‘far niente’ si in pregatiri pentru ascensiunea in Bucegi, unde, daca Dumnezeu ne va permite, vom planta drapelul tricolor al Principatelor” („le drapeau tricolore des Principautes” – in text).

In dimineata zilei de 26 iulie, cei patru pornesc prin Posada si Oratii, pe vechiul si periculosul „Drum al Domnisorilor”, care ducea la Manastirea Sinaia. La insistentele slugerului, nu se opresc la manastire si pornesc catre hanul de la Intre Prahove. Dupa patru ore de mers prin ploaie, ajung la destinatie intr-o stare jalnica.

In dimineata urmatoare, cei patru se intorc la Manastirea Sinaia, de unde incep ascensiunea propriu zisa in Bucegi pornind din spatele manastirii, pe vechea poteca ce inconjura varful Molomot (pe care azi se afla cazarma vanatorilor de munte), ies in vechiul drum al Varfului cu Dor, pe care-l parcurg pana la Crucea Pastorului si apoi pana la varfu muntelui, unde, pe ciuperca uriasa de acolo, Stoica Voda le povesteste legenda ciobanului indragostit, ramas iarna in acel loc si rapus apoi de ger si de singuratate. Timpul neprielnic ii goneste insa prin padurea Laptici, spre Valea Ialomitei, unde sunt gazduiti de calugarii de la schitul din fata pesterii.

A doua zi, calauziti de staret, ei viziteaza Pestera Ialomitei si Pestera Pustnicului, dupa care iau drumul Babelor. Vremea rea ii intovaraseste si in drumul lor peste Caraiman si Costila, pana la Varful Omu, locul in care si-au propus sa fixeze tricolorul. Furtuna, care se dezlantuie in acel moment, ii convinge de absurditatea intentiei lor: „Acolo cerul se limpezi o clipa… Ne pregatim sa arboram drapelul nostru, cand, deodata, se porneste un vant violent, care schimba aspectul cerului si care ne sufla la ureche ca planul nostru este absurd. Intreg cerul se intuneca, o ceata densa ne inconjura, norii urca cu fulgi mari din fundul abisurilor. ‘Suntem pierduti daca ne ajung’, striga Stoica… astfel, fara a fi facut nimic, batem in retragere de-a lungul prapastiilor, pe marginea carora norii, pe care-i atingem cu mana, alearga, se precipita, se involbureaza…”

Renuntand, astfel, la intentia lor, se intorc si, din cauza cetii, se abat din drum, apoi revin, isi regasesc urmele din ajun, pe care le urmaresc pana in vale. Acolo, inopteaza la celebrul han al lui Iancu. Raman la han pana a doua zi cand se reintorc la Comarnic.

Ultima zi desavarseste scopul calatoriei lor: insotiti de mai multi tineri tarani si ciobani, ei urca pe muntele Plesuva, unde, in sfarsit, arboreaza drapelul national: „…ajunsi in varf, taiem un brad tanar de 12 m., ii atasam drapelul tricolor al Principatelor si il inaltam cu tot vantul si ploaia. Acum este arborat, falfaie; il salutam cu strigate de bucurie si urari de speranta in viitor…Da, fie ca timpul, fie ca stapanul acestui domeniu, sa respecte aceasta emblema a unei natiuni care vrea sa renasca si aceasta natiune va renaste”.

Acestea sunt, pe scurt, momentele principale care jaloneaza calatoria lui Vaillant.

Dar, dintre numeroasele episoade ale povestirii, de departe cel mai interesant, prin semnificatia pe care o poate avea, este episodul arborarii tricolorului, asupra caruia vom insista in continuare.

Asadar, in 1839, francezul Vaillant cunoaste „un drapel tricolor al Principatelor”, considerat „drapel national” (le drapeau national – in text). El nu se duce la Milcov cum ar fi fost normal, ci pe Varful Omu. Pentru el, asadar, Unirea Principatelor era un fapt, care nu astepta decat o consemnare formala (care avea totusi sa intarzie douazeci de ani). Ceea ce voia Vaillant, arborand drapelul pe varful cel mai inalt al Bucegilor, pe granita cu Transilvania, era sa trimita un semnal romanilor de dincolo, sa le spuna ca era timpul sa se trezeasca. Si asta cu 80 de ani inainte de Unirea cea Mare.

Cine era deci acest francez care privea atat de departe in viitor si cu atata clarviziune? Si cum de stia el de existenta unui drapel national care nu mai fusese niciodata arborat?

In „Istoria Romanilor” de P. P. Panaitescu, reeditata in 1990, se poate citi la pag. 271: „De la o vreme incepura chiar sa fie angajati ca profesori si cativa francezi, ca profesorul Vaillant, care raspandi in tara indemnuri la rascoala pentru libertatea si unirea romanilor”. Intr-adevar ilustrul profesor de la Sf. Sava era, in acelasi timp, un militant activ pentru „regenerarea” noastra nationala. In anul urmator, 1840, il gasim printre initiatorii complotului cunoscut in istorie ca fiind al lui Mitita Filipescu, care urmarea rasturnarea domnitorului Alexandru Ghica. Alaturi de initiatori se gasea si Nicolae Balcescu. Denuntati, participantii sunt arestati si condamnati la pedepse grele, dar Vaillant, ca cetatean strain, este expulzat. Se refugiaza in Moldova, unde ramane din noiembrie 1840 pana in mai 1841, timp in care organizeaza o noua organizatie secreta, „Fii Coloniei lui Traian”. Descoperit, trebuie din nou sa fuga. Se reintoarce o vreme in Franta, dar in timpul Revolutiei de la 1848 va reveni in tara si o va parasi definitiv, abia dupa infrangerea acesteia. Ulterior, el va sustine activ, de la Paris, Unirea Principatelor.

Cum se poate explica, oare, acest sentiment de daruire totala si de solidaritate deplina a unui strain cu cauza noastra nationala? In cazul lui Vaillant exista o singura explicatie si anume apartenenta lui la miscarea Francmasoneriei Internationale. A fi francmason in acele timpuri, implica, in primul rand, impartasirea unor convingeri comune si o solidaritate dincolo de orice bariera etnica, politica sau nationala. Iar Vaillant era, inainte de orice, un vechi si foarte cunoscut francmason. Ca francmason, el a avut acces nelimitat in societatea tinerilor intelectuali progresisti si revolutionari, cunoscuti ca „generatia pasoptista”, care, in marea ei majoritate, apartinea Francmasoneriei. Nu mai este nici un secret astazi ca marile noastre personalitati care au facut Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor si Independenta Romaniei din 1877, erau, aproape fara exceptie, francmasoni: de la Nicolae Balcescu, Ion Heliade Radulescu, Nicolae si Stefan Golescu, Gheorghe Magheru, Cristian Tell, Ion C. Bratianu si C. A. Rosetti – si am numit doar Guvernul Provizoriu al Revolutiei de la 1848 din Muntenia, si pana la Vasile Alexandri, Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu si lista ar putea continua. Apartenenta la Francmasonerie a permis acestei generatii de exceptie sa vina in contact, sa discute de la egal la egal si sa intretina relatii de stransa prietenie, cu marile personalitati ale vremii: Jules Michelet, Edgar Quinet, Mickievicz, Mazzini, Cavour sau Garibaldi. Aceste legaturi au contribuit mult la implinirile istorice care au urmat. Si tot din aceste contacte se va fi faurit si tricolorul nostru asa cum il stim.

Este adevarat ca „optiunea cromatica a romanilor pentru cele trei culori – rosu – galben – albastru… a fost sesizata pe intreg spatiul locuit de romani”, inca din cele mai vechi timpuri (conform „Tricolorul Romaniei” coordonata de dr. Adina Borciu-Draghicescu – Bucuresti 1995). Se mai stie ca pe steagul lui Tudor Vladimirescu, cei trei ciucuri erau realizati din fire de matase in cele trei culori. Dar steagul lui Tudor Vladimirescu nu era tricolor, era un steag pictat „in tehnica traditionala a picturii bisericesti” (ibidem).

De asemenea prin hatiseriful din 1834, sultanul otoman ii acorda domnitorului Alexandru Ghica, dreptul ca „la cele ostasesti” sa aiba „alt steag cu fata rosie, albastra si galbena avand si acesta stele si pasare cu cap, la mijloc”. Dar culorile erau orizontale incepand cu rosu. Era un drapel ostasesc si nu putea fi considerat „national”, fie si numai pentru ca acelasi drapel ostasesc al Moldovei era bicolor: „pe fondul general al panzei de culoare albastra, culoarea rosie formeaza cate un patrat in fiecare dintre cele patru colturi”. (ibidem)

Este sigur, insa, ca nu acesta era tricolorul pe care l-a arborat francmasonul Vaillant. El nu putea face asta din doua motive. In primul rand pentru ca acest tricolor il reprezenta pe Alexandru Ghica, pe care Vaillant il detesta si pe care, in anul urmator, va incerca sa-l rastoarne. Dar mult mai important este faptul ca pe Vaillant nu l-ar fi interesat niciodata un drapel avand culorile orizontale, deoarece dispunerea orizontala a culorilor contravenea flagrant principiilor masonice pe care le respecta.

Pentru a intelege aceasta afirmatie, citam din eseul intitulat „Prima intrare a Romaniei in Europa: pasoptistii”, publicat in octombrie 1993 in revista „22”. Autorul, istoricul Adrian Niculescu, afirma:

„Potrivit celei mai plauzibile dintre explicatii, tricolorul romanesc este si el un simbol masonic. Cele trei culori impartite in mod egal reprezinta principiul egalitatii. Orientarea culorilor in sus semnifica verticalitatea, un alt concept masonic, Cifra trei este numarul perfect, Sunt numai patru tarile europene traditionale cu steagul tripartit in mod egal si vertical: Franta, Italia, Belgia si Romania. O companie dintre cele mai ilustre. Sunt exact tarile cu o puternica origine masonica, nascute din Revolutia Franceza (1789), din cea belgiana (1830), din Resorgimento-ul italian si din miscarea de «regenerare» romaneasca”.

Avem convingerea ca numai un astfel de tricolor putea fi considerat de catre Vaillant drept „drapel al Principatelor” si prin urmare, demn de a fi arborat pe cel mai inalt varf din Bucegi, la granita cu Transilvania.

In acelasi eseu, autorul mai scrie:

„Este cunoscut faptul ca tricolorul romanesc a fost adoptat ca simbol al Natiunii in prima zi a victoriei Revolutiei de la 1848, prin decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu. Mai putin este cunoscut insa ca el exista, am putea spune «in pectore», in inima revolutionarilor inca mai demult… Ei au fluturat poate, pentru prima oara, odata cu izbucnirea Revolutiei din februarie 1848 de la Paris, pe «Hotel de Ville», primaria capitalei franceze, alaturi de celelalte steaguri ale «nationalitatilor».

Sau conform „Tricolorul Romaniei” (op.cit).

Prima data tricolorul romanesc a fost infatisat public, ca simbol vexilogic national in contextul acestui an revolutionar, dupa 25 februarie, la Paris… cand o delegatie de tineri romani dintre cei mai avantati… au mers «in cantari de libertate» la primaria Parisului sa felicite Guvernul Provizoriu”.

Coroborand aceste afirmatii cu povestea lui Vaillant, rezulta, in primul rand, o constatare neasteptata: Tricolorul romanesc, asa cum il stim, era recunoscut inca din 1839 drept simbol national, asadar cu cel putin aproape un deceniu inainte de oficializare sa.

In al doilea rand se contureaza o ipoteza surprinzatoare: tricolorul „a fluturat poate pentru prima oara” atunci, in acea zi de 29 iunie 1839, pe muntele Plesuva. Astfel, arborarea de catre Vaillant si slugerul Angelescu a tricolorului ca „drapel tricolor al Principatelor”, este, poate, cea mai veche atestare documentara a acestui fapt.

Pentru noi, cei de astazi, este un prilej de adanca emotie gandul ca acei tarani si ciobani anonimi din Comarnic, adunati in jurul tricolorului, pe muntele Plesuva, au fost poate martorii nestiutori ai unui eveniment istoric de mare semnificatie pentru faurirea natiunii noastre. Ca si faptul ca, atunci, in ajunul «regenerarii» noastre ca natiune, s-au gasit alaturi de acel drapel, un francez si un roman, ca o intruchipare simbolica a unei prietenii ce infrunta veacurile.

Si ce dovada mai elocventa a trainiciei sentimentelor de solidaritate in acele vremuri indepartate, decat faptul ca, peste ani, in 1995, cu prilejul sarbatoririi tricentenarului orasului Sinaia, s-au regasit in aceeasi sala, reprezentantii a trei orase infratite: Aosta, Athis Mons si Sinaia! Orase ale caror drapele nationale au toate trei, fara exceptie, trei culori, egale si verticale care atesta o data in plus, originea lor comuna si consfintesc statutul lor de frati.

13 septembrie 2001, Dan Anghelescu.

Loja „Axis Mundi” – Orientul Sinaia.

/0 Comments/by

Vulcanii Noroiosi – Legenda despre care putini stim

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://secretele.com/wp-content/uploads/2018/08/vulcani-noroiosi-romania.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://secretele.com/wp-content/uploads/2018/08/vulcani-noroiosi-romania.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Vulcanii Noroiosi – Legenda despre care putini stim” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535646460788{margin-bottom: 0px !important;}”]Daca vreti sa faceti o plimbare in judetul Buzau, va recomandam sa nu treceti cu vederea Vulcanii Noroiosi. De ce? Pentru ca sunt unici in Europa!

Din pacate, prea putini oameni sunt interesati de istoria lor, insa acestia au o legenda interesanta.

Sa pornim pe urmele Vulcanilor Noroiosi! Ei se gasesc la aproximativ 30 de km de Buzau, iar drumul este bun. In calatoria dvs., va puteti bucura si de peisajul care apare in drumul vostru spre obiectivul final, asa ca stati cu ochii pe geam!

Ce sunt Vulcanii Noroiosi?

Acestia sunt movile, sub forma de con, care s-au format prin eruptia gazelor naturale venite de la adancimi de peste 3000 de metri. In asociere cu panza freatica si cu stratul de pamant argilos, gazul transforma eruptiile in adevarate bai de namol pentru peste 25 de hectare de dealuri.

Peisajul este unic, iar la marginea acestei intinderi noroioase cresc doi arbusti interesanti si rari, declarati monumente naturale. Acesti arbusti sunt protejati de catina tepoasa.

Si daca spuneam ca Vulcanii Noroiosi au o legenda, iata care este aceasta!

Aceste formatiuni vulcanice se gasesc in zona Buzaului de mii de ani, insa li s-a acordat o atentie mai mare incepand cu anul 1867, cand au fost descoperiti de un francez ce cauta petrol. Grigore Stefanescu, Grigore Cobalcescu sau Mircea Peaha au scris despre acestia ca vulcanii sunt cazanele cu smoala clocotita ale Necuratului.

Din anul 1924, Vulcanii Noroiosi au fost declarati rezervatie naturala si reprezinta un obiectiv turistic pentru foarte multi europeni, nu doar pentru romani.

Legenda spune ca in urma cu 400 de ani, pe taramul unde se afla acum vulcanii noroiosi traia Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul. Aceasta locuia aici, dupa moartea sotului sau, impreuna cu cei patru copii ai sai, trei fete si un baiat.

Urgia s-a abatut, insa, asupra lor din momentul in care pe aceste meleaguri a navalit Balaurul blestemat care le parjolea toata agoniseala. Oamenii locului au venit si la Doamna Neaga pentru a se plange de napasta care a venit pe capul lor. Ea, femeie singura, nu avea cum sa-i ajute asa incat a apelat la fiul sau, Arbanasul si impreuna au invins balaurul, dar in urma au ramas acesti Vulcani Noroiosi.

Din loc in loc, apar mici ochiuri de namol din care tasnesc bule de argila si despre care se spune ca ar fi ranile Balaurului, iar tinutul acela cenusiu si crapat ar fi spinarea Fiarei.

Dumneavoastra ati vizitat Vulcanii Noroiosi?

Sursa: secretele.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
munti, munte, muntii bucegi, deseuri, deseuri in natura, natura, turism

Etica in Aer Liber (3) – Aruncati deseurile in mod corespunzator

[vc_section][vc_row][vc_column][vc_custom_heading text=”Principiile – „Nu lasa nimic in urma!”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_custom_heading text=”3. Aruncati deseurile in mod corespunzator” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/muntiigrohotisului1-mth.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/muntiigrohotisului1-mth.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535133890110{margin-bottom: 0px !important;}”]Nota introductiva: Continuare a seriei de articole prezentand cele șapte principii “nu lasa nimic in urma!” ale Centrului de Etica in Aer Liber ( www.lnt.org ). Prima parte, introducere in toate cele sapte principii, puteti citi aici. A doua parte, in care se vorbeste despre camparea pe suprafete durabile, o puteti citi aici.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Deseurile umane” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535134585670{margin-bottom: 0px !important;}”]Eliminarea adecvata a deseurilor umane este importanta pentru a evita poluarea surselor de apa, pentru a evita implicatiile negative ale unei alte persoane care o gaseste, a micsora posibilitatea raspandirii bolilor si a maximiza rata de descompunere.

In majoritatea locatiilor, ingroparea in mod corect a excrementelor umane este cea mai eficienta metoda pentru a indeplini aceste criterii. Deseurile umane solide trebuie ambalate si indepartate din anumite locuri, cum ar fi canionul ingust al raurilor. Agentiile de gestionare a terenurilor va pot oferi sfaturi privind regulile specifice pentru zona pe care intentionati sa o vizitati.

Contrar opiniei populare, cercetarile arata ca ingroparea excrementelor incetineste descompunerea (cel putin in anumiti munti). Agentii patogeni au fost descoperiti ca supravietuiesc timp de un an sau mai mult cand sunt ingropati. Cu toate acestea, in lumina celorlalte probleme legate de excremente, este in general cel mai bine sa le ingropati. Rata de descompunere lenta determina necesitatea de a alege locatia corecta, departe de apa, campinguri si alte locuri frecvent utilizate.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Gropile de pisica” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/G6-O0bm-DWo” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535287708711{margin-bottom: 0px !important;}”]Gropile de pisica sunt cea mai raspandita metoda de eliminare a deseurilor. Localizatile la cel putin 60 de metri (aproximativ 70 de pasi de adult) de apa, trasee si tabere. Alegeti un loc discret unde este putin probabil ca alti oameni sa mearga sau sa faca tabere. Cu o mistrie mica de gradina, sapati o groapa de 15-20 cm adancime si 10-15 cm in diametru. Aceasta trebuie sa fie acoperita si camuflata cu materiale naturale dupa ce este gata. In cazul in care faceti camping in zona pentru mai mult de o noapte, sau in cazul in care faceti camping cu un grup mare, gropile de pisica ar trebui sa fie larg dispersate.

Poate ca cea mai raspandita metoda de eliminare a deseurilor umane din natura este groapa de pisica. Avantajele sunt:

  • Sunt usor de sapat in majoritatea zonelor;
  • Sunt usor de camuflat dupa folosire;
  • Sunt intime;
  • Disperseaza deseurile in loc sa le concentreze (ceea ce grabeste descompunerea);
  • De obicei este usor sa alegem o locatie izolata si greu de gasit la care sa putem fi siguri ca nu ajunge nimeni si sa o gaseasca din intamplare.

[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Selectarea locurilor pentru groapa de pisica” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535287443639{margin-bottom: 0px !important;}”]

  • Selectati un loc pentru groapa de pisica la aprox. 60 de metri de apa (vreo 70 de pasi de om mare), fiind distanta recomandata;
  • Selectati un loc discret, neumblat de oameni. Exemple pot include desisurile, locurile cu copaci aproape cazuti, sau pe dealurile line;
  • Daca faceti tabara cu un grup, sau in acelasi loc pentru mai mult de o noapte, dispersati gropile de pisica pe o suprafata extinsa; nu mergeti in acelasi loc de doua ori;
  • Incercati sa gasiti un loc cu soluri organice adanci. Aceasta materie organica contine organisme care vor ajuta la descompunerea excrementelor. (Solurile organice sunt, de obicei, inchise la culoare sau bogate in culori.) Consultati borcanele folosite pentru demonstrarea descompunerii. Solurile desertice sau aride nu sunt atat de bogate in materie organica precum cele din zona impadurita. Vedeti mai jos instructiuni pentru saparea gropilor de pisica in zonele aride;
  • Daca este posibil, localizati-va gropile de pisica acolo unde vor primi cea mai multa lumina a soarelui. Caldura de la soare va ajuta descompunerea;
  • Alegeti-va un loc mai la inaltime unde apa nu ar ajunge in mod normal in timpul curgerii sau cand sunt furtuni cu ploi. Ideea de aici este sa mentinem departe excrementele de apa. De-a lungul timpului, excrementele care se descompun vor patrunde in pamant inainte sa ajunga sa le ia apele.

[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cum sapam o groapa de pisica?” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535288039979{margin-bottom: 0px !important;}”]

  • O mica mistrie de gradina este unealta perfecta pentru a sapa o groapa de pisica;
  • Sapati groapa aprox. 15-20 cm in adancime (cam cat este lungimea lamei de mistrie) si 10-15 cm in diametru. Intr-o zona arida fierbinte, deseurile umane nu se biodegradeaza usor deoarece exista putin sol organic care sa le descompuna. In zonele aride, gropile de pisica ar trebui sa fie aproape 10-15 cm adanci. Acest lucru va permite soarelui si caldurii sale sa grabeasca procesul de dezintegrare;
  • Dupa ce ati terminat, sa umpleti groapa cu pamant si sa o camuflati cu materiale native.

[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://lnt.org/sites/default/files/cathole.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://lnt.org/sites/default/files/cathole.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Gropile de pisica in zonele aride” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535288564699{margin-bottom: 0px !important;}”]

  • O groapa de pisica este cel mai acceptat mod de eliminare a deseurilor in zonele aride. Se cauta un loc pentru aceasta la o distanta asemanatoare ca in celelalte zone, aproximativ 60 de metri (70 de pasi de adult) de sursa de apa, trasee sau tabara. Evitati zonele unde apa curge vizibil, precum malurile nisipoase, chiar uscate fiind in acel moment. Alegeti-va locul cu cea mai mare expunere la soare ca sa ajutati descompunerea. Deoarece caldura soarelui va patrunde in solurile desertice cativa centimetri, poate, eventual, sa distruga agentii patogeni daca excrementele sunt ingropate corespunzator. Pantele sudice si portiunile de creasta vor avea mai multa expunere la soare si caldura decat alte zone.

[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Latrinele” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535289007827{margin-bottom: 0px !important;}”]Desi sunt recomandate gropile de pisica in majoritatea situatiilor, exista si momente in care latrinele pot fi mai aplicabile, cum ar fi atunci cand se campeaza cu copii mici sau daca stati intr-un tabara mai mult de cateva nopti. Folositi criterii similare pentru selectarea unei locatii pentru latrina ca si cele folosite pentru a localiza un loc pentru o groapa de pisica. Deoarece concentratia mai mare de excremente se va descompune foarte incet, locul este deosebit de important. O modalitate buna de a accelera descompunerea si de a diminua mirosurile este de a arunca asupra excrementelor cate o mana de pamant dupa fiecare folosire. Intrebati administratorul de teren despre tehnicile de construire a latrinei.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Hartia igienica” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535289372695{margin-bottom: 0px !important;}”]Folositi rar hartie igienica si utilizati numai cele de la marci simple, care sunt albe si neparfumate. Hartia igienica trebuie eliminata in mod corespunzator! Ar trebui fie sa fie ingropata temeinic intr-o groapa de pisica ori plasata in saci de plastic si impachetata. Hartia igienica naturala a fost folosita timp de ani de zile de multi vilegiaturisti. Cand se face corect, aceasta metoda este la fel de sanitara precum hartia igienica obisnuita, dar fara problemele de impact asupra naturii. Tipurile populare de hartie igienica naturala includ pietre, vegetatie si zapada. Evident, unele experimente sunt necesare pentru ca aceasta practica sa functioneze pentru dvs., dar merita o incercare! In general, nu se recomanda arderea hartiei igienice intr-o groapa.

Hartie igienica in zonele aride: Plasarea hartiei igienice in pungi de plastic si impachetarea acesteia ca gunoi este cea mai buna metoda de a Nu Lasa Nimic in Urma in mediul desertic / arid. Hartia igienica nu trebuie arsa. Aceasta practica poate duce la incendii necontrolabile.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Tampoanele” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535289541863{margin-bottom: 0px !important;}”]Pentru indepartarea corecta a tampoanelor este nevoie sa le plasati in saci menajeri si impachetate. Nu le ingropati pentru ca nu se descompun usor si animalele le pot sapa. Va fi nevoie de un foc foarte puternic si intens pentru a le arde complet.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Urina” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535566574567{margin-bottom: 0px !important;}”]Urina are putin efect direct asupra vegetatiei sau a solului. In unele cazuri, urina poate atrage animale salbatice care sunt atrase de emanatia sarurilor. Ele pot defolia plantele si pot sa sape in pamant. Urinandu-se pe stanci, ace de pin si pietris este mai putin probabil sa atraga fauna salbatica. Diluarea urinei cu apa dintr-un bidon poate ajuta la micsorarea efectelor negative.

Consideratii speciale pentru canioanele raurilor: Canioanele fluviale prezinta adesea probleme unice pentru metodele a Nu Lasa Nimic in Urma. Cea mai obisnuita practica este de a urina direct in rau si de a impacheta excrementele in cutii sigilate pentru eliminarea lor mai apoi. Consultati-va cu administratorul de teren pentru detalii asupra anumitor zone.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
mihai eminescu, statul organic, teoria statului organic, eminescu

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (16) – Despre cauzele nestabilitatii

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic XVI” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_custom_heading text=”Despre cauzele nestabilitatii” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535181339382{margin-bottom: 0px !important;}”]In genere toata societatea secolului al XVI-lea si al XVII-lea se poate caracteriza scurt: Datoria se preface in drept. Noi la inceputul veacului acestuia am fost inca in veacul al XVII-lea. Datoria de a fi slujbas al tarei, o datorie foarte grea si periculoasa sub domniile vechi, devine un drept de a sluji tara, de-ar vrea ea sau n-ar vrea.

Si acesti indreptatiti de a o sluji se’nmultesc din zi in zi, caci izvoarele de puteri ale societatii curg spre un singur punct, spre acest privilegiu, parasind vechea si neatarnata lor albie. Negustorul vrea sa fie boier, taranul – fecior boieresc, boierul mic – boier mare, boierul mare – domn. Si boierii mici cum se formeaza? Prin meritele personale ce le au pentru stapanii lor, nu prin slujbe facute tarei. Camardinerii, comisii de la grajdiuri, vechilii de mosii, vatajii, se boieresc toti si au o progenitura foarte bogata. Aceasta progenitura imple cancelariile si alearga la fiecare suplicant, ca sa-i toarne cenusa sau nasip pe hartie. Multi din acei cari au inceput astfel cariera incarca astazi casa pensiunilor, care’ntr-un rand isi suspendase platile. Dar prin aceasta gramadire la portile privilegiilor si ale slujbelor raman goluri economice pe cari le imple un element strain – evreii. Unde bacalul boierit s-au inchis dugheana si-au deschis-o evreul, unde fiul blanarului s-au facut cinovnic, blanarul evreu s-au deschis dugheana, unde ciubotarul roman s-au facut custode al urbei – adica paznic de noapte – acolo evreul si-au deschis ciubotarie.

Pe cand in statele vecine domnea un binefacator absolutism, care deprindea popoarele la o munca regulata, la noi voda era cu manele legate, temandu-se vecinic de plangeri la Poarta si de rasturnare. Sa vorbim drept – se poate pretinde de la un om sa fie mai mult decat om? Cand domnul nu e pus afara de orice controversa, ce devine el decat o simpla persoana care-si cauta de interesele sale. Intr-o tara unde fiecine zice: chacun pour soi si apres moi le deluge – ce sa zica domnul decat tot atata… Si, pe cand puterea statului roman scadea, se urca ce? – puterea consulatelor. Casa unui consul devenise o adevarata cetate.

De aci inainte, intr-o sotietate a nestabilitatii se va vedea cum orice lege organica a tarei introduce elemente de nestabilitate. Regulamentul organic – mult laudat, si cu drept cuvant, pentru unele parti ale sale – cuprinde o mica dispozitie, nebagata in sama si totusi destructiva: boierul are voia de-a alunga oricand de pe mosiile sale si din vatra stramosasca pe taranul iobag. Invaziile rusesti aduc jocul de carti.

Dupa ocupatia rusasca vine un Domn foarte inteligent, cu un rar simt istoric, dar care, pus in aceasta sotietate nestabila ca nasipul pustiilor, cauta sa-si asigure pozitia personala. In locul boierilor mari cari cereau a-i ocupa scaunul, el deschide o poarta mare boierilor mici, fostilor comisi, fostilor vataji de mosie sau fiilor lor. Gramadirea la portile privilegiului devine din ce in ce mai mare, aspirantii la posturi se inmultesc intr-una, oamenii cari nu stiu decat arta scrierei s-a citirei – pe cari in tarile civilizate le stie fiecine – acesti oameni se inmultesc pe zi ce merge, cancelariile gem de practicanti fara plata – si in schimbul vechei clase boieresti avem o noua clasa, care n-o compensaza de fel pe cea veche – clasa scribilor.

Aceasta clasa se imfla randuri, randuri, recrutandu-si membrii din fiii clerului laic, din slugile fostilor boieri si fiii acestor slugi, din negustorii retrasi si din fiii acestor negustori, miscarea merge crescand, clasa de mijloc a pierit, ea s-a schimbat intr-o clasa de proletari ai condeiului, fara nici o insamnatate pozitiva in stat, fara nici o insamnatate pentru natie, o clasa de turburatori de meserie.

Tot in aceasta vreme se extermineaza prin procese nedrepte clasa razesasca, tot in aceasta vreme razesiile vechi devin mosii de privilegiati mici si, pe cand un boier care avea 10.000 de falci apasa foarte usor asupra supusilor sai, unul care are 300 apasa foarte greu asupra satului. Desfacerea partiala a latifundiilor inmulteste numarul clasei feodale, apasarea devine atomistica, taranul incepe a saraci si a da inapoi. Si asta merge crescand . Si aceasta disolutiune a claselor pozitive creste, creste – creste si azi.

E greu de a espune o idee fundamentala cu ramificatiunile ei, asa incat sa deie un tablou unitar. Ideea esista toata implicite in cap, dar spre a o espune ne servim de cuvinte, de siruri ce au un inceput, au un sfarsit. De aceea voi ilustra prin fapte aceste teorii.

Un boier poseda – e indiferent unde, destul ca era boier romanesc – 250.000 de falci intr-un hotar. Era un om de un caracter rau – avar, rapitor, ambitios fara margini. Dar era un om. Ce simteau taranii cum este boieriul [!] Taranii sai erau bogati, caci apasarea unuia numai, impartita asupra unei mase atat de mari de pamant si de oameni, e aproape nesimtita. El a murit, pamanturile s-au dus in bucati prin procese si mosteniri. Nici unul din aceia n-a fi avut caracterul aprig al boierului nostru si cu toate astea supusii lui au dus-o mai rau sub mostenitori decat sub el. In locul unui subiect erau acum mai multe subiecte, cu aceleasi trebuinte, cu aceleasi cheltuieli si cu mai mica avere.

Un mic bulgar de omat cazand din varful unui munte se face din ce in ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, strica ogoarele, astupa un sat. Un mic sambure gresit in organizatia sotietatii, in viata economica creste si ingroapa o natiune. Ne miram cu totii de multimea crasmelor in tara noastra, de multimea jidanilor – cauza e multimea rachiului, multimea velnitelor (n.r. instalatie rudimentara pentru fabricarea rachiului), dar oare aceasta multime de unde vine?

Sub domnia turceasca au existat micul sambure, o dispozitie de export. Exportul granelor era oprit. Prin urmare, granele neconsumate trebuiau prefacute in obiect exportabil, in vite. S-au combinat lucrurile. Velnita consuma prisosul si da hrana vitelor. Velnita producea rachiu, rachiul trebuie consumat – si era mult. S-au facut multe crasme. Pentru acestea trebuiau crasmari. S-au adus multi evrei si proprietarul impunea fiecaruia din supusii sai de a lua atata rachiu pe an. Unele plati pentru munca se faceau in rachiu. S-au introdus exportul, intr-adevar, insa velnitele au ramas; in locul granelor s-au luat cartofii, caci rachiul devenise o trebuinta si aceasta trebuinta cerea implinire. Care a fost rezultatele ei? O populatie nesanatoasa, fara energie de caracter, fara energie economica, care-si vinde munca pe bautura, o populatie in care mortalitatea creste in mod inspaimantator, iar sudoarea manelor ei se capitalizeaza in manile unui element fara patrie, fara limba, fara nationalitate…

Din MANUSCRISE (Manuscrisul 2258, 1877)[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
castelul lui mihai viteazu, mihai viteazu

Castelul lui Mihai Viteazu despre care multi nu stim

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/castel-mihai-viteazul-cetate-polonia.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/castel-mihai-viteazul-cetate-polonia.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Castelul lui Mihai Viteazul despre care multi nu stim” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534678251341{margin-bottom: 0px !important;}”]Printre toate locurile in care marele voievod Mihai Viteazu si-a lasat amprenta, unul este cu totul aparte. Este vorba de fortareata Zamek Grodno situata in Polonia, in localitatea Zagórze Śląskie din Silezia, despre care romanii stiu mult prea putine lucruri.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Valoarea s-a ridicat la 20.000 de scuzi” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534678031854{margin-bottom: 0px !important;}”]Superbul castel se afla situat la o inaltime de 450 de metri deasupra vaii Bystrica Świdnicka, iar potrivit istoriei, prima sa atestare documentara a avut loc in anul 1315, cand locul era o fortificatie de granita, aflata la hotarul dintre Silezia si Boemia.

Castelul a ajuns celebru prin faptul ca imparatii germani l-au donat rand pe rand persoanelor de incredere. Asa se face ca in secolul al XV-lea, proprietarul castelului a fost Georg Muhlheim, un faimos cavaler-talhar al epocii. In anul 1545 imparatul Ferdinand I de Habsburg a donat castelul familiei De Logau, dar la sfarsitul secolului al XVI-lea, vaduva lui Georg von Logau, ramasa fara bani a fost obligata sa lase cetatea creditorilor.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”A fost donat lui Mihai Viteazul…” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534678194129{margin-bottom: 0px !important;}”]Castelul a fost preluat de imparatul Rudolf al II-lea, care i l-a donat lui Mihai Viteazu in februarie 1601, odata cu dreptul de stapanire ereditara asupra acestuia. Se spune ca valoarea fortaretei s-ar fi ridicat la suma de 20.000 de scuzi.

Din pacate, cauzele politice l-au impiedicat pe Mihai Viteazu sa locuiasca in castel, iar voievodul romanilor l-a donat, la randul sau, unei persoane in care a avut mare incredere, diplomatul milanez Carlo Magno. Castelul a fost al lui Mihai Viteazu pana in noiembrie 1601 cand la doua luni dupa asasinarea sa, Rudolf al II-lea nu a vrut sa lase cetatea sotiei si fiului voievodului, ci a preluat dinnou domeniul motivand ca acesta nu si-ar fi platit datoriile la timp.

Sursa: secretele.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
ovidiu hurduzeu, republica micilor proprietari, romania, distributism, distributism economic, distributismul economic, economia speculativa,

Romania, republica a micilor proprietari? – Ovidiu Hurduzeu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Romania, republica a micilor proprietari? – Ovidiu Hurduzeu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534508285645{margin-bottom: 0px !important;}”]

Interviu in exclusivitate pentru Grupul de Presa MEDIA BLOC.

Vorbiti-ne, va rog, despre distributismul economic. Este viabil acest model de dezvoltare pentru Romania?

In prezent, tara noastra continua sa urmeze modelul de dezvoltare neoliberal al capitalismului financiar, care contine 3 componente principale: economica, culturala si religioasa. Componenta economica se afla in prezent in plina criza. Practic, modelul neoliberal s-a prabusit, dar el supravietuieste in niste forme mutante, asa cum comunismul s-a prelungit in mentalitatile si practicile postcomunismului. Neoliberalismul (neoconservatorismul sau ordoliberalismul) persista si insista in Romania. Acest „model de tara” nu mai poate, insa, continua, intrucat produce haos economic si social. Neoliberalismul foloseste o retorica a „pietei libere”, dar de fapt, promoveaza piata monopolista si financiara speculativa si recurge cu precadere la masuri non-economice pentru a se stabiliza (a echilibra cererea si oferta), cum ar fi interventionismul statului, expansiunea cametei (creditul de consum), ajutoare sociale etc. In economiile care au adoptat modelul neoliberal, printre care si Romania, s-au creat nesfarsite cicluri ale dependentei, oamenii sunt fie obiecte ale asistentei publice, fie clienti ai statului, fie robi ai camatarilor.

Modelul economic distributist, pe care l-am propus impreuna cu economistul si teologul american John Médaille, este menit sa remedieze toate aceste carente. Distributismul creeaza o adevarata „piata libera” (stabila si sustenabila) prin faptul ca proprietatea productiva este larg raspandita in societate. Asta inseamna ca productia oricarei marfi este raspandita intr-un numar suficient de mare de firme mici si mijlocii, nici una dintre ele neavand puterea de a stabili in mod monopolist preturile. Toate „accepta” preturile si nu le „impun”. Distributismul respecta preconditia „numarului vast de firme”, un fundament al teoriei economice clasice incalcat adeseori in economiile de astazi. In conceptia distributista, Romania ar trebui sa devina o „republica a micilor proprietari”. Nu va exista in tara noastra o societate integra si prospera atata timp cat o proportie semnificativa a populatiei nu va avea acces la capitalul productiv (prin capital productiv distributismul intelege nu numai accesul la credite ieftine, ci si posesiunea fizica si folosirea concreta a pamantului, uneltelor si cunostintelor). Pana acum, in Romania am avut o retorica a „pietei libere” si realitatea tragica a unei plutonomii, a unei economii care functioneaza in avantajul plutocratiei si al marilor unitati monopoliste. O economie in care castigurile sunt privatizate – intra in buzunarul „baietilor destepti” – iar pierderile sunt socializate – le plateste tot poporul. Nu poti sa ai o economie stabila intr-o tara de sclavi pe plantatii. Iata de ce capitalul productiv trebuie larg raspandit – micul proprietar si nevoiasul trebuie recapitalizati.

Sa intelegem ca distributismul este un fel de „privatizare” prin Metoda MEBO sau Legea Cojocaru?

Nicidecum. Distributismul nu este o metoda, o solutie sau o formula magica. Este un model economic care propune o abordare complet diferita a relatiei dintre sfera economica si cea sociala. De pilda, neoliberalismul sustine ca o natiune este o adunare de parti contractante. Intr-o fraza ramasa celebra, fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher a sintetizat doctrina neoliberala: „Societatea – nu exista asa ceva”. Acordand o importanta absoluta factorului economic, neoliberalismul considera piata singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurilor.

Distributismul sustine piata libera, dar se opune conceptului de „societate de piata”. Nu putem sa subordonam sferei economice atat statul, cat si intreaga societate. Economia este cea care slujeste societatea si binele comun. Nu suntem doar consumatori si resurse umane. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, sfera economica interactioneaza cu cea religioasa, culturala si politica.

In Romania, economia este domeniul „baietilor destepti”. Ei sunt masura tuturor lucrurilor. Trebuie sa ne intrebam de ce. Cand profitul maxim devine singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurile, piata functioneaza in afara unei arhitecturi morale. Drept consecinta, piata se prabuseste in anarhie si extorcatie. In loc sa actioneze „mana invizibila” a pietei actioneaza „manaria”, iar cei care controleaza economia subordoneaza statul si societatea dominatiei lor personale. Iata de ce distributismul propune remoralizarea pietelor. Arhitectura morala a pietei nu poate fi facultativa, tine de insasi esenta ei.

Romania (dar si multe alte tari) traverseaza o perioada de austeritate…

Eu consider ca austeritatea va arunca economia in haos. In discursul sau de la lansarea antologiei „Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde”, John Médaille a aratat sugestiv ce se intampla atunci cand omul indeplineste in economie rolul porcului: „Piata fortei de munca, ne spun economistii moderni, nu este esential diferita de piata de desfacere pentru porcii vii sau carnea de porc. Reducand fiinta umana la conditia porcului, nu se distruge numai ordinea sociala si se calca in picioare chipul divin din om, dar se distruge de asemenea si ordinea economica. Daca porcul nu poate sa cumpere ceea ce economia globala produce, daca nu poate sa asaneze pietele, cum se spune in termeni economici, daca porcul nu poate sa fie client si sa cumpere marfuri, atunci nici oamenii, redusi la conditia porcului nu pot s-o faca. Doar lucratorii care primesc o rasplata dreapta pentru munca prestata au puterea de cumparare necesara pentru a «aspira» produsele de pe piata.”

Distribuirea de salarii si pensii umflate artificial se cheama socialism. Asta vreti?

Distributismul nu distribuie salarii, fiindca nu „opereaza” cu sclavi despuiati de calitatile lor umane ca sa devina marfuri cumparate la pretul cel mai mic posibil. Asta se intampla in capitalism si in socialism (comunismul avea in exploatare sclavi de-a dreptul). Omul-marfa, tranzactionat – nimic mai strain de spiritul si litera distributismului.

Totusi… si intr-o Romanie „distributista”, oamenii vor iesi pe piata sa-si caute un job!

Modelul distributist promoveaza diferitele forme de asociere voluntara intre mici intreprinzatori sau intre lucratori-proprietari (formele cooperatiste si mutualiste). Doar cel care are ceva in proprietate – pamant, unelte, competente – poate fi autonom (un echivalent ar fi, de exemplu, o tara suverana). Cu o figura de stil, as spune ca idealul distributist este obstea de tarani razesi, in timp ce idealul neoliberal este „sweatshopul”.

Distributismul chiar functioneaza? Daca da, unde? Si cum ar putea functiona si la noi?

Doua exemple dintre multe altele. Economia distributista a Emiliei-Romagna asigura locuitorilor ei cel mai ridicat nivel de trai din Italia; Corporatia Cooperatista Mondragón din Spania, cu peste 100.000 de lucratori-proprietari, a construit o retea de asociatii cu un venit anual de 24 de miliarde de dolari. Distributistii de la Mondragon au pornit acum 50 de ani de la aproape nimic, intr-o regiune, Tara Bascilor, ruinata de razboi si cufundata intr-o saracie lucie. Nu s-au bucurat de subventii, ci au folosit propriile resurse naturale si umane dar, mai ales, o puternica solidaritate.

M-ati intrebat cum s-ar putea aplica distributismul in Romania? Metodele sunt multiple. Sistem microbancar, ajutor guvernamental pentru infiintarea la nivel local de intreprinderi cooperatiste, un nou sistem de impozitare care sa incurajeze pe lucrator sa devina si proprietar la firma unde isi desfasoara activitatea; legi pentru protejarea magazinelor de cartier impotriva marilor lanturi comerciale, reducerea barierelor din calea noilor firme, incurajarea proprietatii in parteneriat, rasplatirea economisirii, desfiintarea reglementarilor care socializeaza riscul si privatizeaza profitul. V-as mai spune si alte masuri, dar o sa ma opresc, deocamdata, aici.

Domnule Hurduzeu, va multumesc mult!

(Interviu realizat de HORATIU SERB)

Ce este distributismul?

„Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane”, spune Alexandru Ciolan in articolul „Misterele cuvintelor / Distributismul – o economie pentru viitor”, „nu il veti gasi – de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete Chester Belloc”. Initiat de unele dintre cele mai stralucite minti apropiate de Biserica Catolica intre cele doua razboaie mondiale, Hilaire Belloc si G.K. Chesterton, distributismul a fost conceput ca o doctrina economica opusa atat comunismului, cat si capitalismului. Probabil definitia cea mai completa a distributismului poate fi gasita in lucrarea lui Hilaire Belloc, „The Restoration of Property” (1936).

In perioada contemporana, distributismul este un sistem economic care face valuri peste ocean, fiind promovat de John Chrysostom Médaille, cunoscut om de afaceri, economist, teolog si cadru universitar american, autorul unei remarcabile carti de doctrina economică, „The Vocation of Business. Social Justice in the Marketplace”, si semnatarul a numeroase articole pe teme de economie si teologie crestina. Alti promotori cunoscuti ai distributismului sunt americanul Thomas Storck, reputat teolog si specialist in invataturile sociale ale Bisericii, iar pe batranul continent profesorul Stefano Zamagni, consilierul economic al Papei Benedict XVI, si Phillip Blond, noul „rege filozof” al conservatorilor britanici. Exista si o varianta autohtona a distributismului, propusa de un grup de intelectuali romani, dintre care, probabil, cel mai cunoscut publicului este Ovidiu Hurduzeu.

Material aparut in revista POINT.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Romanii sunt destinati sa se autoguverneze

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://xunewswire.files.wordpress.com/2017/11/dignity.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://xunewswire.files.wordpress.com/2017/11/dignity.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Romanii sunt destinati sa se autoguverneze” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534178210222{margin-bottom: 0px !important;}”]Va place titlul? Este despre voi.

Cateodata ma gandesc la voi, la cei care cititi acum ce scriu aici. De multe ori imi e greu sa ma dau la o parte din problemele mele de zi cu zi si sa ma mai si gandesc la altceva. Dar gandurile imi vin. Si ma gandesc la voi, primesc gandurile despre voi, asa, din atmosfera, atunci cand nu ma mai gandesc la altceva. In pauza dintre ganduri.

Nu imi vine sa cred ce ati ajuns, de fapt, ce am ajuns ca neam, ca natie, ca popor, ca si indivizi etc. Parca ieri au fost evenimentele cele mai fierbinti din trecutul nostru de ultimi 300 de ani care ne-au facut sa mai existam inca.

Ati ajuns sa va purtati pantaloni rupti (cateodata arata ca si cand ar fi fost intr-un mod bestial) si haine care urla pe voi, ca sa nu mai mentionam si barbile mari (a lá Karl Marx) care nu va caracterizeaza. Ce vreti sa dovediti cu asta? Ca luptati, ca rezistati (sau mai bine zis heashteag-rezistati)? Sau pur si simplu ca v-a placut cat de bestial aratati in haine rupte, ca niste proletari ce sunteti si va considerati?! Teribile afirmatii sub forma de interogatii! Vreti sa va dovediti intelectualitatea si inteligenta atata timp cat sunteti peste 45% analfabeti functionali? Ma indoiesc.

Ma intriga atunci cand va privesc in ochi. Vad acolo ochi de pesti morti. Parca nu mai aveti viata in voi. Va vad tristetea, nefericirea insa, aroganta si fudulia cat cuprinde ca si cand ati vrea sa fiti lasati in pace, sa fiti ceea ce va doare sa fiti (muribunzi launtrici suferinzi, fara pic de viata interioara, doar exterioara, consumista). Vocea voastra vorbeste in gama minora, trista. Nu mai stiti ce sunteti, cine sunteti si unde vreti sa ajungeti? Dar ati adoptat imagini ca niste slogane pe care le strigati cu trup si suflet zi de zi, pe strazi. Daca ar fi sa se rupa pamantul si sa va inghita in hau, v-ati duce cu placere inconstienta, cu o somnambulie infricosatoare. Dar voi nu sunteti astia!

Simt nevoia sa va spun ca destinul vostru, al nostru ca neam, este altul. Unul.. diferit.. Dar ce pacat! Voi ati ales deja Abisul. Ce pacat!

Nu-i nimic! Chiar si asa va voi spune: romanii sunt destinati sa se autoguverneze. Iar pentru a va argumenta voi pleca de la acea concluzie pe care Napoleon al III-lea a tras-o acum peste 150 de ani: „romanii nu pot fi guvernati”. Si acuma.. bun, sa intelegem! Romanii nu putem fi guvernati pentru ca le scapam printre degete (colonialistilor mai tarziu transformati in industriasi transnationali care fac profit pe spinarea Mamei Naturi si a naturii umane). Candva, cumva vom face noi, asa cum am mai facut, sa sabotam planurile de guvernare si control pe care alti semeni le fac pentru noi ca sa instaureze o noua ordine mondiala (proletara). Da, ati inteles: au planuri. Care? Acelea de a ne controla: si tot ceea ce facem, producem, cumparam, consumam, simtim, dorim, gandim etc. Dar vor putea? Absolut, bineinteles! Vom putea fi o gloata de robotei perfecti ai unei „societati” ideale (dar utopice).. pentru multi adormiti cu complexe de superioritate (pentru ca atunci cand erau mici nu au fost lasati sa se exprime si au fost marginalizati si tinuti in frau sa nu devina mari si li s-a pus iataganul la gat). Asta este tragedia lumilor: conflictele intre oameni. Insa binele invinge intotdeauna. Cum asa? Uite asa! De aceea inca mai existam. Stiati ca ar fi trebuit sa ne fi autodistrus demult? Ia ganditi-va!

Tragic dar adevarat!

Va supara pana acum ceea ce cititi? Nu-i nimic. Mergem mai departe. Pana cand va durea fierul incins in muschi.

Vom fi cei care vom asculta ordinele hipnotizatorilor lumii ca asa vom considera ca trebuie. Iar apoi vom pierde tot, dar si ei, pentru ca vor consuma tot si nu le va mai ramanea nimic. Nici macar pamantul sub picioare, ramanand inghetati bocna in spatiu, plutind.

I-am cunoscut pe aceia. Sunt niste hrapareti, niste paraziti lacomi si cu multa foame de a musca din ciolanele noastre si ale bunicilor nostri. Si le simt gustoase, sa stiti! Ca dovada: copii lor, heashteagistii au spus ca batranii nu merita sa traiasca, merita sa moara, sa nu mai faca umbra pamantului degeaba, sa nu mai primeasca pensii degeaba. Ca si cand ei i-ar sustine. Dar cine ii invata sa dea dovada de asemenea neobrazare? Cei care vor sa isi stearga identitatea sunt teribil de obraznici si vor sa distruga tot: oameni, animale, plante, pamant, tot! Si voi ii lasati?

Personal, consider ca marile orase, chiar si cele pe care le avem noi, acum, sunt sortite pieirii cat mai rapid si cat mai tragic (sau tragi-comic, pentru ca le avem pe toate). Insa, Mama Natura va regenera totul. Dispune de o inteligenta inimaginabila si de necunoscut (in sensul ca intotdeauna va scapa printre degete, la fel ca si noi, de altfel..).

E mai bine sa nu prindem inteligenta ci sa ne prindem de ea.

Orasele sunt, acum, cuibarele unui socialism bolnav. Urla tratatele de ideologie socialista cu nevoile lor si aplicarea lor asupra noastra. Va spun, am simtit aceasta in timp ce am studiat aceste tratate. Cele 24 de protocoale nu sunt o minciuna, ci o realitate cotidiana, din pacate una sangeroasa.

Romanii sunt destinati sa se autoguverneze, spuneam. Ce inseamna acest lucru? Inseamna sa nu depindem de nimeni, decat de noi, in tot ceea ce inseamna: social, politic, dar mai ales economic. Romanul este destinat sa fie proprietar in tara lui (nu chirias platind impozit pe proprietate la Stat), liber, creativ, intreprinzator, sa puna tara la cale si sa prospere (cu totii). Nu vedeti ca actuala stare duce in jos, intr-o involutie teribila? Nu vedeti ca nu mai merge asa?

Dar cum i-ar merge romanului pe viitor? Luati exemplele romanilor de succes, care si-au facut gospodariile lor. Iar acestia functioneaza in familie, caci familia este arhetipul universal de succes care intotdeauna a dat omenirii cele mai puternice valori si implinirea sufleteasca de maxima calitate. Mai multe ce pot sa spun? Fiecare stim ce inseamna familia, in pofida ultimelor atacuri de tip propagandistic din partea inconstientilor de stanga.

Acum sute de ani, ba chiar acum mai bine de 1000 de ani, desi ne-am aflat in continua amenintare din partea marilor imperii atat de la est, cat si de la vest, totusi, romanii, am trait cel mai mult la sate, iar orasele ne erau cetati, fortificatii dar si targuri unde mestesugarii de pretutindeni veneau sa ofere produsele lor etc. Pe scurt, eram o macrocomunitate auto-sustenabila. Nu avea grija nimeni de noi, decat Creatorul, bunul Dumnezeu. Mama Natura ne era cea mai buna prietena si ocrotitoare. Codrii ei seculari ne era pavaza in calea multor cotropitori. Dar totusi, ce mai avem din toate acestea. Relatia noastra cu Atotputernicul, oare, cum mai este?

Pe deasupra, ne putem intreba daca mai putem face ceva? Mai putem recupera ceva? Sau deja am inceput si majoritatea inca nu stim?

Comunitatile autosustenabile in Romania, ca exemplu, sunt o realitate, desi una de proportii destul de mici. Ce este o comunitate autosustenabila? Poate fi un sat, o comuna, o localitate, o comunitate de oameni care se sustin pe ei insisi, care nu depinde de furnizorii de resurse, care adesea sunt mari corporatii multinationale. Exemple de astfel de comunitati? „Harmonia”, din Apuseni, de langa Trascau, Armonia Brassovia, Valea Curcubeului, Satul Anastasia si altele. Acestea se mai numesc si comunitati eco. De ce? Pentru ca sunt ecologice. Membri lor, cat si intreg sistemul comunitar in care traiesc, nu lasa ori se incearca a nu se lasa amprenta ecologica pe cap de locuitor. Intr-un cuvant, amprenta ecologica inseamna cat spatiu daunezi ca si fiinta umana, Mamei Naturi, cate gunoaie lasi pe metru patrat sau chiar hectar, cate noxe emiti etc.

La nivel international aceste comunitati sunt cu zecile. Aveti exemple cat cuprinde. Cititi si minunati-va!

Deci, se poate sa te schimbi. Se poate sa ne intoarcem la vechile obiceiuri din stramosi care erau si sunt sanatoase. Se poate sa prosperam alaturi de (si cu ceea ce ne da) Mama Natura.

Aceste comunitati presupun o viata naturala si totusi, nu lipsita de modernism. Insa, acest modernism este unul ecologic. Amintim ca la nivel international se pune in aplicare un proiect major numit Venus Project (Proiectul Venus), conceput de catre marele Jacques Fresco, din Statele Unite, un mare geniu inovator si mare inginer social, futurist, auto-didact care ne-a lasat lucrari minunate, grandioase ce le putem folosi pentru un viitor prosper. Din pacate, nu mai este printre noi, parasindu-ne anul trecut, 2017, insa proiectele sale continua, prind viata din ce in ce mai mult si incep sa prospere. Avem nevoie sa ajungem la o masa critica pentru a ne fi mai usor de acum incolo.

Astfel de proiecte grandioase sunt ceva ce si noi, romanii, putem sa facem, si avem o gramada. Pacat ca marele public romanesc inca nu le cunoaste. A venit timpul sa le cunoasca!

Intorcandu-ne la comunitatile autosustenabile din Romania, observam ca majoritatea sunt rurale. Totul se desfasoara la sat, in linistea naturii, alaturi de natura, prin intermediul invataturilor si resurselor pe care natura ni le-a oferit. Imi vine in minte o sintagma cheie: taranul inventator. Gandul ma duce catre marele Viktor Schauberger, austriac de origine, cu lucrarile sale prin care foloseste design-ul naturii, formele si arhetipurile naturale pentru a-si construi instrumentele cu care lucra in paduri, lucra raurile, paraurile, fluviile dar si solurile campiilor. Natura, sa stiti, ne invata cum sa o lucram, cum sa lucram cu Ea pentru a prospera si pentru a avea hrana, apa si energie din abundenta.

Iar aici vreau sa ajung sa va spun despre marele proiect al domnului doctor in ingineria solului Calin Georgescu, care se numeste Apa, Hrana si Energie.

Taranul inventator, intai de toate, este acela care cunoaste legile minunate ale pamantului si care le cultiva, dar care este inovator, inventiv si un mare geniu. Imaginati-va pe taranul nostru roman, cu ie, itari si cosmelie, opinci s.a.m.d., zburand cu o mica nava spatiala, un aparat de zbor inventat si construit de el. Ce-ati zice? Este S.F.? Sau este realitate? Sa ni-l amintim pe marele Iustin Capra. Vorba dumnealui? Dumnezeu stie ce este! Inventator, taran, pensionar! Asa si noi, romanii, Dumnezeu stie ce suntem!

Proiectul Apa, Hrana si Energie ne invita sa ne valorificam resursele de apa, hrana si energie de la noi, din tara. Dar pentru asta avem nevoie sa ne luam tara inapoi. Tara noastra nu inseamna numai teritoriu, ci si popor. Romania nu poate exista fara romani. A ne lua tara inapoi inseamna a reveni la noi insine, in primul rand, iar in ultimul rand, a ne recupera tara geografica din mainile „altor proprietari”.

Apoi, strategia nationala va veni de la sine. Impreuna cu o constitutie care sa favorizeze dezvoltarea economica a fiecaruia dintre noi, oamenii care sunt capabili sa implementeze acest mare proiect vor aparea imediat si-si vor incepe treaba. Acest proiect de constitutie exista deja, este propus pentru dezbatere in Monitorul Oficial al Romaniei si se numeste Constitutia Cetatenilor, fiind o initiativa cetateneasca a mai multora dintre noi.

Pe scurt, ca o concluzie, avem nevoie sa trecem de la o economie speculativ-extractiva, la o economie reala, distributiva, caci, nu-i asa?.. economia este arta de a distribui resursele. Apoi, cand vorbim de politica, democratia participativa este ceea ce ar trebui sa ne caracterizeze, nu democratia reprezentativa care a fost deturnata de toate grupurile de interes care ne-au parazitat. Fiecare cetatean are dreptul sa-si spuna cuvantul in aceasta tara, sa participe activ si proactiv la marea comunitate de romani care se numeste Romania. Iar apoi, mediul rural este baza si prin el, comunitatile autosustenabile, asa cum au fost in trecut, au inceput sa reapara si sa prospere. Este doar o chestiune de timp pana cand acestea vor deveni obicei national, ca sa spunem asa.

Pana atunci, toti cei care se lasa prada mondenitatilor imbecilizante, nu au decat sa se duca cu gramada catre Abisul Pierzaniei si sa nu se sperie de ceea ce spunem, sa nu se simta jigniti, caci este ceea ce au ales. Si punctum!

Noi, ceilalti.. ne intoarcem din drum! Asa sa ne ajute Dumnezeu![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
regele mihai, sussaikov, molotov, marea tradare, tradare nationala, tradarea din al doilea razboi mondial, documente secrete

Schimbarea destinului, marea tradare din al doilea razboi mondial

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/mihai-susaikov-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/mihai-susaikov-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Schimbarea destinului, marea tradare din al doilea razboi mondial” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534070265822{margin-bottom: 0px !important;}”]Continuam cu episodul doi al articolului privind tradarea nationala de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, inceputa in articolul Rasturnarea de situatie, marea tradare din al doilea razboi mondial. Vom urmari pas cu pas cateva din documentele secrete la care am avut acces, cu privire la evenimentele din acei ani.

„Extras din a 26-a (45) Decizie a Cabinetului de Razboi

Minuta 5. Anexa confidentiala.

Marti, 6 martie 1945, 5,30 p.m.

Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a informat Cabinetul de Razboi ca tocmai a sosit o telegrama de la vicemaresalul aerului Stevenson, care era seful elementului britanic din Comisia de Control in Rominia, indicand ca el poate fi confruntat in orice moment cu o cerere de la regele Mihai si regina–mama pentru refugiu in ambasada britanica si cerind instructiuni. Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a spus ca era foarte preocupat de modul in care rusii tratau pozitia Romaniei si de dezvaluirea atitudinii lor, reprezentata de acest mod. Pozitia regelui in tara fusese buna si el tratase situatia cu precautie. Daca el era acum constrans sa se refugieze in fata presiunii aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice si a relatiilor anglo-ruse putea fi foarte penibil.

In orice caz, el crede ca, asa cum noi am acordat deja adapost generalului Radescu, ambasada Statelor Unite putea acorda adapost regelui si reginei-mame, daca aparea necesitatea. […]”

(Public Record Office, Londra PREM, 3/374/9, f.178-179; publicat in Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romaniei. Perceptii anglo-americane (1944-1947), Bucuresti, 1993, p.124.)

Asa cum se cunoaste astazi, nu a aparut „necesitatea”!

Misiunea micutului rege abia incepea!

Si reusea sa creeze mari framantari experimentatilor politicieni ai vremii, care nu aveau de unde sa stie ca destinul Europei de est continua sa fie scris de un adolescent sau de ce nu, de o femeie, regina-mama Elena, al carui rol in istorie este aproape necunoscut.

Extrem de importanta este cu siguranta telegrama trimisa de Winston Churchill, primul ministrul al Marii Britanii, presedintelui SUA, F. D. Roosevelt pe data de 8 martie 1945, privind interesele Marii Britanii in Grecia, Polonia si Romania, care lamureste o serie de probleme extrem de comentate dupa caderea regimurilor socialiste in Europa Centrala si de Est. Din pacate, de cele mai multe ori, comentariile sunt tributare propagandei inca puternica pro-rusa si mai putin realitatilor reliefate de documente, la care se ajunge inca destul de greu. Redam integral documentul din anexa 4.

Asa cum se afirma in finalul penultimului aliniat, ceea ce avea sa se numeasca „Sindromul Yalta” purificarea elementelor politice oponente constituia o problema luata in calcul atat de americani cat si de britanici.

Algoritmul pe care ei il credeau capabil sa rezolve problema riscului eliminarii unei opozitii democratice de catre o minoritate, chiar sustinuta de sovietici, s-a dovedit gresit. Sovieticii au stiut sa-si asigure totala colaborare a celui aflat in varful piramidei prin cointeresare materiala, astfel incat operatiunea de sovietizare in Romania a decurs sigur, cu riscuri minime si mai ales le-a oferit o reala victorie in fata aliatilor, care nu au putut intervenii in sprijinul pastrarii democratiei de tip occidental pentru simplu motiv ca singurul autorizat sa reprezinte legal Romania, si anume regele, nu a avut nimic de obiectat fata de evolutia evenimentelor din tara. Cei drept, ceilalti politicieni au facut nenumarate memorii, au solicitat sprijin dar actiunile lor au fost departe de a se ridica la nivelul cerintelor momentului, lipsa unui lider real al opozitiei a fost pana la urma fatala si farsa sinistra a continuat. Uzantele diplomatice si mai ales, legile internationale nu permiteau interventii acolo unde puterea suprema se exercita legal, iar regele Mihai I era legal investit!

Sovieticii stiau ca Romania prezinta un interes enorm pentru aliati si ca opinia publica din acele state era un factor de mare presiune daca Mihai I ar fi facut si cel mai mic gest de revolta fata de modul cum se purtau cu el.

Iar teama premierului Churchill avea sa se adevereasca mult prea rapid, la 30 martie cand regele promulga Decretul–Lege pentru purificarea administratiei publice, permitand astfel ca intregul aparat de stat sa treaca sub controlul socialist, ba mai mult punand santajul si teroarea la temelia intregii administratii de stat. Legea aceasta, prin insasi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca sa nu mai vorbim de disparitia totala a posibilitatii de a reactiona daca esti nedreptatit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945, Romania se putea mandri deja cu o administratie publica epurata.

Atatea realizari „marete” ale regelui Mihai I nu aveau sa treaca neobservate la Moscova, asa ca trebuia evidentiat acest lucru pentru ca nimeni sa nu aiba motive sa creada ca „fratele” sovietic ne forteaza in vreun fel sa invatam democratia de tip nou, asa-zis comunist de fapt, socialist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS ii confera lui Mihai I ordinul „Victoria”, printr-un decret al carui text exprima un mare adevar ca de altfel si cuvantarea maresalului Tolbuhin cu acest prilej:

„DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. PENTRU DECORAREA CU ORDINUL ‘VICTORIA’

REGELUI MIHAI I AL ROMANIEI

Pentru actul curajos al cotiturii hotarate a politicii Romaniei spre ruptura de Germania hitlerista si alierea cu Natiunile Unite. In clipa cand inca nu se precizase clar infrangerea Germaniei, Majestatea sa, MIHAI I, regele Romaniei, se decoreaza cu: ORDINUL ‘VICTORIA’

Presedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S.

M. KALININ

Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S.

A. GORKIN

Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945”

(Arhivele Statului, Bucuresti, fond Casa Regala, dosar 19/1945, f.1)

Cuvantarea maresalului Tolbuhin:

„Majestate!

In numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt imputernicit a inmana Majestatii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul ‘VICTORIA’.

[…]

Aceasta decorare este recunoasterea aportului personal al Majestatii voastre in inteleapta si brusca intorsatura de la 23 august.

Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Aceasta decorare este simbolul care subliniaza eterna prietenie intre popoarele noastre.

Politica stabilită dupa 23 august, relatiile prietenesti si colaborarea cu Uniunea Sovietica, vor aduce poporului roman fericire, inflorire, o prosperitate nemaivazuta in istoria sa, in toate domeniile.

La aceasta sta ca garantie Marea Uniune Sovietica, marele popor rus.

Eu, Majestatea voastra, imi exprim convingerea ca relatiile prietenesti ale Romaniei cu marele ei vecin Uniunea Sovietica, se vor intarii si se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor tari.”

(„Universul” nr. 153 din 9 iulie 1945.)

Ce ar fi trebuit sa inteleaga oamenii politici romani este reliefat in fragmentul urmator dintr-o nota informativa a Serviciului Special de Informatii, proaspat epurat de elemente „reactionare” pentru urmatorii 45 de ani sigur, datata 30 iulie, dar doar spre atentionarea celor care urmareau realizarea scenariului sovietizarii Romaniei:

„Nota informativa a Serviciului Special de Informatii privind situatia politica a Partidului National-Taranesc si a legaturii acestuia cu alte forte politice din tara si strainatate.

30 iulie 1945

[…]

8. Legaturile cu Palatul.

Maniu a tinut totdeauna personal legatura cu Palatul Regal, exprimandu-si in nenumarate randuri regretul ca suveranul a pus girul consimtamantului sau pe actul de la 6 martie 1945.

In ultima vreme, se pare ca in audientele solicitate la suveran, cei doi presedinti de partide (Maniu si Dinu Bratianu), au fost sfatuiti sa inceteze orice fel de actiune care ar putea dauna intereselor tarii si care ar privi raporturile de sincera prietenie si buna colaborare cu U.R.S.S.

Faptul acesta, conjugat cu imprejurarea atentiunei deosebite pe care Uniunea Sovietica a acordat-o factorului nostru constitutional, prin decorarea regelui si predarea cu solemnitate a celor doua avioane, precum si lipsa de invitatie la aceste solemnitati a domnilor Maniu si Dinu Bratianu, a făcut ca cei doi sefi de partide sa caute a descifra in aceste elemente alte sensuri decat acelea a unor protocoale obisnuite.”

(Arhivele Statului, Bucuresti, fond Presedintia Consiliului de Ministri, Serviciul Special de Informatii, dosar 9/1945, p.10-21.)

Situatia din Romania, gratie perfectei colaborari dintre regele Mihai si Guvernul sovietic, era extrem de ingrijoratoare si pentru cele doua forte democratice, SUA si Marea Britanie, care, spre deosebire de politicienii romanii carora era evident ca le lipsea liderul real care sa dea consistenta si unitate luptei de rezistenta in fata pericolului sovietizarii fortate, trec la actiuni energice menite sa blocheze procesul de preluare de catre socialisti a puterii politice in Romania.

Yalta a exprimat categoric dispozitiile sigure ale superputerilor de dupa cel de-al doilea razboi mondial; delimitand „sfere de interese si de influenta”. In cursul reuniunilor celor „Trei Mari” din Februarie 1945, Romaniei i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicitatii la 11 Februarie 1945, reliefa „Vointa semnatarilor” de a ajuta statele eliberate de sub ocupatia fascista, ori forte „satelite” ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele insele, libere, independente si suverane, democrate si pe plan economic restabilite, sustinerea statelor de a-si alege guverne reprezentand vointa nationala, organizarea de alegeri libere.

Sa ne oprim atentia asupra telegramelor expediate din Romania de Roy M. Melbourn Secretarului de Stat american la data de 19 august si reactia ce avea sa o declanseze concretizata in telegrama Departamentului de Stat american din data de 21 august, redate in anexele 5 si 6.

Este evident ca, cel caruia ii placea sa i se spuna „dr.” Petru Groza stia ca pot latra oricat cainii, ursul rosu descoperise mierea iar albinele erau deja puse la pastrat gratie legilor promulgate. Sinteza situatiei de moment o aflam chiar din relatarea domniei sale, extrasa din Stenograma sedintei Consiliului de Ministri din data de 24 august privind „greva regala” , anexa 7.

Ceea ce avea sa ramana in istorie drept „greva regala” din vara anului 1945 a regelui Mihai I este, pentru noi, unul din putinele motive de admiratie reala fata de fostul suveran!

Dar nu pentru ceea ce s-ar crede la prima vedere: patriotism, grija fata de soarta tarii, remuscarii pentru greselile deja facute etc.

Ci pentru ca a avut inteligenta sa accepte – nu putem crede ca ideea i-a apartinut! – si sa puna in scena un asemenea scenariu!

Sa incercam sa explicam.

Sovieticii erau avertizati ca aveau de-a face cu un negociator viclean, constient ca este in avantaj si ca intelege perfect cat valoreaza. Deosebita atentie cu care era onorat de strategii sovietici este evident motivul discutiei dintre Vasinski si Tatarascu, incercand fiecare in parte sa „aseze” corect piesele pe tabla de sah pentru viitoarea runda: recunoasterea Guvernului rosu romanesc (anexa 8).

Nu afirmam o noutate pentru nimeni ca tanarul rege Mihai nu avea fata de romani nici cel mai elementar simt de respect sau de simpatie, cu atat mai greu de crezut ca in noua conjunctura ar fi dorit chiar si un singur minut sa ramana intr-o tara aflata in situatia Romaniei, riscand un conflict cu deloc glumetii agenti sovietici ai KGB-ului despre care se stia ca te pot gasii oriunde atunci cand vor. Sarcina unui monarh era extrem de dificila intr-o tara in care nu mai exista efectiv o clasa politica capabila sa guverneze situatia de criza prin care trecea Romania dupa ce doua dictaturi succesive aproape exterminasera personalitatile reale ale vietii politice. Avea alaturi, sprijin si sfatuitor pe regina-mama Elena a carei reala antipatie – nu vrem sa folosim un cuvant mai urat – fata de romani era binecunoscuta si care se considera in permanenta o prizoniera in Romania. Sederea in Romania ii adusese Reginei Elena numai durere si dezamagire, viata alaturi de un sot adulterin fusese un calvar. Domnul Rene de Flers prin intermediul intr-un fragment din manuscrisul „Europa libera si exilul roman – O istorie inca nescrisa”, publicat in anul 2003 in Romanian Roots Almanah, ne lasa marturie : „Se stie ca regina-mama n-a avut niciodata pretuire si respect pentru poporul roman. Il ura din tot sufletul si asta ma face sa ma reintorc la anul 1940, in luna octombrie, cand generalul Antonescu o invitase sa revina in tara, ca sa fie alaturi de fiul ei. Pe peronul garii din Venetia unde se despartea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fara sa se simta incomodata de prezenta unor romani pe peron, spusese pe italieneste cu voce tare: ‘ma ingrozeste gandul sa ma intorc in aceasta tara pe care o detest si sa vad mutrele romanilor pe care ii urasc'[…]”.

Poate ca aprofundand intr-un studiu viitor modul cum a decurs negocierea contractului de colaborare dintre Casa Regala a Romaniei si Guvernul Sovietic vor apare aspecte noi. In acest moment poate fi dovedit ca acest contract a existat prin analiza documentelor si care, daca analizam ultimii ani, prin prisma evenimentelor publice referitoare la cele doua parti, putem afirma ca el actioneaza si in acest moment, daca ar fi sa tinem cont de urmatorul comunicat de presa din anul 2005:

„Fostul suveran al Romaniei se afla printre cei sase veterani de razboi care au fost decorati, ieri, la Moscova, de presedintele Vladimir Putin, in cadrul manifestatiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria impotriva nazismului, informeaza Rompres.

Alaturi de Mihai I au fost decorati pentru participarea in cel de-al doilea razboi mondial fostul presedinte cipriot Glafcos Clerides, presedintele Greciei, Karolos Papoulias, presedintele Albaniei, Alfred Moisiu, presedintele Croatiei, Stjepan Mesic, si fostul presedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Regele Mihai, unicul supravietuitor dintre sefii de stat direct implicati in evenimentele de acum 60 de ani, este unul dintre cei sapte lideri ai vremii care au fost distinsi si cu ‘Ordinul Victoria’, acordat de URSS si inmanat personal de catre Stalin.”

Deloc intamplator ar putea sa fie faptul ca printesa Greciei, Elena, se va ocupa personal de negocierea abdicarii fiului sau si instalarea unui guvern socialist in Romania, timp in care sovieticii sunt foarte „corecti” in a-si trada aliatii socialisti greci si a lasa Grecia in sfera de influenta occidentala si monarhica pana in 1973.

Dar ceea ce se va putea cu siguranta intelege este dorinta Casei Regale romanesti de a nu pleca din Romania „saraca”, de a-si vinde cat mai scump avantajul pozitiei extrem de importante fata de cei trei actori principali ai momentului: SUA, Marea Britanie si URSS.

Ce putea obtine Casa Regala – pentru ca beneficiarii acestui „contract” au fost si ceilalti membrii ai familiei, ramasi fideli tanarului rege – de la fiecare „negociator” in parte ?

SUA si Marea Britanie, mari puteri democratice, a caror diplomatie era tributara corectitudinii si respectarii legimitatilor nu putea oferii decat ajutorul pentru pastrarea unui regim monarhic in Romania, pastrarea pluralismului politic, acordarea unui statut de forta beligeranta si drepturile ce i se cuveneau Romaniei. Dar mai ales, erau garantii unei evolutii democratice in tara chiar aflata sub ocupatie sovietica.

Ceea ce nu s-a dorit a se cunoaste de catre romani este tocmai acest aspect.

Sovieticii primisera dreptul sa-si stranga „birurile” din Romania, dar toate intelegerile existente intre „cei trei” la acea data, asa cum am vazut ca se reflectau in documentele deja prezentate in acest studiu, prevedeau asigurarea unui climat propice pentru toate statele aflate in situatia Romaniei si in mod expres pentru ea, de a-si alege singure regimul politic fara amestecul nici unuia dintre cei trei.

Comisia Aliata de Control tocmai acest rol avea.

Acceptarea de catre Mihai I a unei loiale colaborari cu puterile occidentale insemna, in primul rand, acceptarea ca va continua sa conduca o tara zguduita de lupte politice interne, fara o clasa politica coerenta si mai ales cu „dusmanul” sovietic prezent fizic oriunde intorceai privirea. Aceasta perspectiva, sa recunoastem, nu era deloc imbietoare pentru un tanar pe care nu-l puteai impresiona cu un sentimentalism nascut din dragostea de neam, traditii democratice si alte… balcanisme!

Va urma…

Sursa: Basarabia Literara.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
1 decembrie 1918, marea unire

Eugen Lovinescu – „Ziua cea mai mare a neamului romanesc”

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/646×404.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/646×404.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Eugen Lovinescu – „Ziua cea mai mare a neamului romanesc”” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533999200982{margin-bottom: 0px !important;}”]Asa numea Eugen Lovinescu ziua de 1 Decembrie 1918, in care s-a realizat Marea Unire. Acest act istoric a fost rodul multor sute de ani de lupte si jertfe, al unei credinte neclintite in dreptatea neamului romanesc, care trebuia sa aiba propriul sau stat, in care sa traiasca, sa munceasca, sa creeze si sa-si implineasca aspiratiile.

Marea Unire s-a realizat la sfarsitul Primului Razboi Mondial, izbucnit in iulie 1914. Dupa doi ani de neutralitate, Romania a semnat o Conventie politica si o Conventie militara cu Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia) la 4-17 august 1916, prin care cele patru mari puteri recunosteau dreptul tarii noastre de a-si anexa teritoriile locuite de romani din Austro-Ungaria, adica Transilvania, Banatul si Crisana, Maramuresul si Bucovina. De asemenea, promiteau ajutor si cooperare militara impotriva inamicului comun.

Consiliul de Coroana, intrunit in Bucuresti la 14 august 1916 (pe stil vechi), a hotarat intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri, avea sa precizeze: „Noi nu am intrat in razboi ca niste solicitatori nepoftiti. Noi am intrat in razboi ca niste aliati ceruti”. In Proclamatia catre tara, semnata de regele Ferdinand, se aprecia: „Astazi ne este dat noua sa intregim opera lor [a inaintasilor], inchegand pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a infaptuit numai pentru o clipa, unirea romanilor de pe cele doua parti ale Carpatilor”. La randul sau, N. Iorga scria: „Am intrat in acest razboi cu hotararea de a da tot ce avem in acest moment pentru a capata dreptul nostru intreg. Pentru atat, si pentru mai mult, nu”.

Armata romana si-a adus propria-i contributie la macinarea fortelor militare ale Puterilor Centrale, memorabile fiind marile batalii din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz.

1918 a intrat in istorie ca Anul Marii Uniri.

Deciziile de Unire au fost rodul unor adunari reprezentative – cele mai largi si democratice din Europa acelor vremi.

La 27 martie, la Chisinau, a fost adoptata urmatoarea Declaratie.

In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:

Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.

In ziua de 28 noiembrie, a fost votat la Cernauti documentul care prevedea:

Congresul General al Bucovinei, intrupand suprema putere a tarii si fiind investiti singuri cu puterea legiuitoare,

In numele suveranitatii nationale,

Hotaram:

Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin, si Nistru, cu Regatul Romaniei.

Doua zile mai tarziu, era adoptata Rezolutia care incepea cu aceste cuvinte:

Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie – 1 decembrie 1918 decreteaza unirea acelor romani si a teritoriilor locuite de dansii cu Romania.

Subliniind semnificatia istorica a Marii Uniri, N. Iorga scria: „De aceea e nezguduita fapta Unirii pentru ca toti au voit-o, si mai ales acei care, din neam in neam, au muncit si au suferit pentru ca erau romani si pentru a ramanea romani”.

Eugen Lovinescu, in articolul din Adeverul, aprecia: „Generatia de astazi si-a facut datoria”, ducand la indeplinire visul lui Mihai Viteazul, a carui idee „a trait vie trei suite de ani in toate piepturile romanesti”.

Parafrazandu-l pe Eminescu ne putem intreba si in anul de gratie 2018, ca si in alti ani premergatori:

„Au prezentul nu ni-i mare?”

Din pacate, raspunsul este negativ. Au aparut indivizi, precum Lucian Boia, care contesta legitimitatea actelor de Unire din 1918, prezentandu-le ca fiind rodul unor intelectuali, care au speculat contextul istoric, in timp ce marea masa a romanilor, tarani inculti (trogloditi) nu avea habar de ceea ce se petrecea la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia. Sunt si altii – mai rafinati, precum Neagu Djuvara (Dumnezeu sa-l odihneasca!), care considera ca 1 decembrie nu ar trebui sa fie Ziua Nationala a Romaniei, pentru ca e iarna, frig si greu de sarbatorit. In fond, asemenea afirmatii se inscriu in acelasi program de contestare a acestui mare eveniment istoric.

Nici oficialii nu se dezmint. Dupa ce au distrus economia nationala, au vandut pe nimic bogatiile solului si subsolului (in schimbul unor comisioane uriase primite de ei), au bulversat invatamantul si cultura, au inchis zeci de spitale si mii de scoli se lanseaza in campania electorala cu lozinci prin care vor sa sugereze ca „le pasa” de Romania.

Afisele partidelor politice sunt pline de lozinci precum: „Lupta pentru Romania”, „Romania inainte”, „Indrazneste sa crezi in Romania” etc etc. S-au lansat si „10 principii”, difuzate sub sloganul „Romania 100”, in care cetatenilor li se propune o Romanie fara coruptie, o guvernare cu bun simt, in care fiecare munceste si este platit cinstit, cu o economie competitiva, o tara cu adevarat educata, sanatoasa, care conteaza in UE si in NATO, o Romanie a tuturor romanilor.

Citind aceste lozinci, romanii pot zice cu drept cuvant: „Vorbeste de funie in casa spanzuratului”. Ei se pot intreba: cine a patronat coruptia si cine sunt marii corupti, din tara si din strainatate? (Chiar presedintele Romanei a fost in proces pentru o casa dobandita cu acte false..). Ce bun simt au cei care se opun maririi cu 15-20% a salariilor profesorilor si medicilor in timp ce ei si-au sporit indemnizatiile cu 300%? Cum poate interveni guvernul pentru ca muncitorul roman sa fie bine platit, cand intreprinderile apartin companiilor multinationale? Cum poate guvernul sa asigure o economie competitiva, cand aceasta este in mainile strainilor? Ce fel de educatie se poate face cu invatatori si profesori platiti cu salarii de mizerie si cu parinti care nu au mijloacele materiale necesare pentru a-si trimite copiii la scoala?

Guvernul de tehnicieni – „aterizat de la Bruxelles” – reprezenta Romania? Adica tara „tuturor romanilor”, a celor peste 50% care (conform statisticilor oficiale ale UE) traiesc la limita saraciei si peste 45% sunt analfabeti functionali?[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„Romania 100” = margele si panglici colorate” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533997878679{margin-bottom: 0px !important;}”]Romanilor li se flutura pe sub ochi „principii”, pentru a-i amagi, fara ca cei care vorbesc despre „Romania 100” sa se angajeze la ceva concret. Actiunea lor imi aminteste de acei colonisti europeni care-i atrageau pe bastinasi cu margele si panglici colorate, pentru ca la momentul potrivit sa-i extermine.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Un program adevarat si sincer” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533998037513{margin-bottom: 0px !important;}”]..ar trebui sa cuprinda angajamente si date concrete, pentru 1 Decembrie, anul 2018, ca de exemplu:

– Se vor realiza 2 000 km de autostrada care sa asigure conexiunea rapida intre Moldova, Muntenia si Transilvania.

– Se va construi metroul care sa lege Gara de Nord de Aeroportul International Otopeni.

– Se vor trage 100% din fondurile europene, acordandu-se prioritate construirii a urmatoarelor scoli, spitale, teatre, stadioane.

– Se vor aloca 6% din PIB pentru invatamant (asa cum prevede legea).

– In decembrie 2018, salariatii din Romania (medici, profesori, functionari administrativi, muncitori etc.) vor avea asigurat salariul la nivelul mediu existent in UE.

– Romanii care se intorc in tara vor primi locuinta cu chirie platita de stat timp de trei ani si un salariu mediu pe economie timp de sase luni.

– Se vor consolida si renova (dupa caz) muzeele de istorie si arta din toate judetele. Se va redeschide, la capacitatea normala, Muzeul National de Istoria Romaniei. [Sau, mai bine: se va termina constructia acestui Muzeu, inceputa inainte de 1989].

– Se vor inaugura Monumente ale Unirii in Bucuresti si Alba Iulia.

Evident, pot fi si multe alte obiective. Ele ar putea deveni realitate.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cu urmatoarele conditii:” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533998232023{margin-bottom: 0px !important;}”]Cei care conduc tara sa reprezinte cu adevarat poporul roman. Cu alte cuvinte: sa urmeze exemplul generatiei Marii Unirii. Sa promoveze valorile romanesti traditionale, umane, sa sprijine inovatiile si inovatorii, micii intreprinzatori autohtoni si sa nu mai submineze economia nationala cu parazitismul lor si al marilor asasini economici.

Sursa: ioanscurtu.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by