Dan Chitic – Scurt bilanț intermediar al Panisteriei

Instituirea terorismului medical la nivel global, controlul strict al populației, anihilarea dreptului la exprimare și limitarea libertății de credință

În ultimele trei luni, conducătorii înțelepți și iubitori ai țării noastre, alături de luminații lideri ai OMS și a majorității statelor lumii au luat numeroase măsuri ferme și curajoase pentru a proteja populația de un inamic nou și necunoscut pana anul asta: terifiantul, înfiorătorul, perfidul și criminalul CoVid19! Afirmația anterioară este axiomatică și apriorica și trebuie luată telle quelle, neputând fi sub niciun aspect contrazisă sau contrargumentată.

Plecând de la această teză irefutabilă, dogmatizată, voi îndrăzni să fac o scurtă enumerare, desigur incompletă, a schimbărilor dramatice pe care lumea noastră le-a suferit în doar câteva luni, schimbări care vor modifica iremediabil lumea pe care o știam și care au creat ceea ce numim NOUA REALITATE, NOUA LUME POSTCOVID sau, mai pe vechi spus dar într-o cu totul altă lumină și accepțiune: NOUA ORDINE MONDIALĂ (POST PLANDEMONICĂ)!

Cum aproape nimeni nu mai are timp și răbdare să citească, o sa încerc sa fiu cât de concis pot…

1. Instituirea terorismului medical de către stat la nivel global: „CoVide et impera!”. Este prima oară în istoria omenirii când toate statele au recurs simultan la teroare ca armă de stat – la teroarea medicală. Apoi este prima oară când toate statele au folosit arma terorii, nu împotriva unui dușman extern (cum s-a întâmplat atât de des în istorie), ci împotriva propriilor populații. Tot pentru prima oară în istoria lumii frica de străin (xenofobie – n. red.) promovată „tradițional” de toate statele lumii a fost transformată în frica de aproapele – „aproapele” devenind străin sub imperiul legii, toate purtând numele de „distanțare socială”. O altă premieră absolută este ruperea oricărei continuități între noțiunea de comunitate, popor și cea de stat, statele urmărind și instituind politici de dezagregare a țesutului social și favorizare a individualismului – teza oficial dogmatizată fiind că unica soluție de supraviețuire a speciei este izolarea.
2. Limitarea libertății de credință și al dreptului la libertatea de conștiință. Niciodată, repet, niciodată, în istoria omenirii, întreaga populație umană nu a fost împiedicată la nivel global să se închine divinității, care cum știa fiecare că trebuie să o facă, conform propriilor convingeri. Niciodată creștinii (ortodocși, catolici sau reformați) nu au fost toți împiedicați să intre în biserici și să celebreze Învierea, indiferent că vorbim de Ierusalim, Constantinopol, Vatican, dealul Patriarhiei sau Văscăuți. De același tratament au avut parte și mozaicii, și musulmanii (să amintim că Mecca a fost închisă sau că, mai ieri, în preziua Bairamului, în Izmir, din minaret se cânta Bella Ciao), hindușii și budiștii – care tot de pandemie au fost împiedicați să se bucure de ziua lui Budha.
3. Controlul strict al populației. Niciodată, în istoria umanității, omenirea nu a fost mai strict controlată decât în ultimele luni. Interdicția de a părăsi locuința a făcut ca întreaga comunicare personală sau de afaceri să se facă aproape exclusiv online, ceea ce a dat ocazia „gardienilor lumii noastre” să afle tot, absolut tot, la nivel de detaliu, chiar și puținul pe care nu-l știau. Pe de altă parte, interdicția de a părăsi țara a făcut imposibilă comunicarea directă, nemediată și necenzurată a informațiilor între popoarele lumii, ceea ce e un alt fapt fără precedent. Și NU, online-ul nu suplinește comunicarea directă, cu atât mai mult cu cât CENZURA A DEVENIT O POLITICĂ GLOBALĂ. Nu în ultimul rând, lupta împotriva coronavirusului a justificat îndesirea camerelor de supraveghere stradală și apariția, tot în premieră, a camerelor termice.
4. Anihilarea dreptului la liberă exprimare. Este prima oară în istoria lumii când, la nivel global, libertatea presei a fost suprimată. Niciodată, până acum, nu a existat o unanimitate într-o anumită privință, oricare ar fi fost ea, în rândul jurnaliștilor de tot felul și din toate colțurile lumii. Orice poziție contrară dogmei de stat e de îndată sufocată, marginalizată, ridiculizată, și cu siguranța plătită de adversarii ideologici: în lumea „civilizată”, „ereticii”, scepticii întru ale covidului sunt plătiți de ruși, chinezi și alte neamuri aflate pe „axa răului”, iar în cealaltă parte de lume, jurnaliștii infideli covidului sunt corupți de vestici, desigur.
5. Pauperizarea populației. Plandemonia, pardon – pandemia, a justificat nu doar tăierea temporară a unor venituri și suprimarea multor joburi la nivel global, ci constituie premizele unei noi epoci – telemunca, ce va fi dublată în curând de robotizarea posturilor efective de lucru. Totul pentru evitarea „contaminării”, evident. Doar că telemunca va fi inevitabil mai prost plătită, iar robotizarea și automatizarea (deja începută – vezi casele de marcat automate din hipermarketuri) vor duce la limitarea locurilor de muncă și scăderea presiunii asupra angajatorilor de a mări salariile. De unde sărăcia endemică ce ne va paște și după criza economică de proporții biblice ce abia a început.
6. Eliminarea la minimum a serviciilor sociale și a asistenței medicale. Precum ați auzit, deși numărul morților cu covid e „înspăimântător”, mortalitatea la nivel național, și veți vedea, la nivel global, va fi în scădere. Asta deși enorma majoritate a spitalelor a fost „rezervată” covidienilor. Se spune mai puțin că peste tot în lume spitalele de „linia a doua și a treia” au rămas absolut goale! Și totuși… deși cu morții cu covid, mortalitatea a scăzut… deci spitalele acelea care acum sunt goale vor putea fi închise. Și se vor Închide. Vor fi înlocuite cu niște planuri amănunțite de transformare a diferitelor clădiri publice și stadioane în spitale de campanie. La fel și cu școlile. Teleînvățătura dă deja rezultate „fenomenale”, promovabilitatea fiind unanimă, desigur, motiv pentru care viitorul învățământului îl pregustăm chiar acum.
7. Îndatorarea statelor-națiuni. „Dezastrul economic iminent”, ce ne este profețit de prea multă vreme ca să nu vină cu certitudine, face deja ca țările, statele-națiuni, să se îndatoreze într-o viteză nemaivăzută până acum. De la cine? Păi… de la cine are banii: de la marea finanță mondială multi- și trans-națională. Finanța Globală și globalistă. Care va exercita în curând un control absolut asupra guvernelor statelor.

Și toate astea pentru doar aproximativ 240.000 de victime la nivel global (nu discutăm acum și aici despre modul de raportare a victimelor!), respectiv mai puțin de 0,003% din populația lumii. Mii de ani de construcție socială și societară prin contribuția directă a miliarde de persoane pe cale să fie, dacă nu anihilată, în mod sigur șubrezită de „oamenii noștri de stat”… și asta pentru pierderea a doar 0,003% din populația lumii! Spun „doar” nu pentru că viețile pierdute ar fi puține sau lipsite de importanță, Doamne ferește! Spun „doar” pentru că, fără intervenția luminată a conducătorilor noștri, numărul victimelor ar fi fost mult mai mare, desigur!

Și oricare ar fi fost impactul virusului mă întreb: merită viața trăită de către om, dacă viața nu mai e viață… și dacă omul nu mai e om?

Desigur, toate astea merită dezvoltate și analizate teologic, filozofic, sociologic și constituțional, fiecare, în detaliu. Cu argumente și contraargumente. Dar cine mai are timp să citească?

Timpul se grăbește groaznic cu noi, cu fiecare în parte, dar și cu toți împreună!

A consemnat Dan Chitic, articol apărut în CERTITUDINEA nr. 69, 2020.