Gheorghe Piperea – Despre neoliberalism și capitalism

Neoliberalismul nu are nicio tangență cu capitalismul meritoriu – îi este, de fapt, chiar opusul, pentru că, pur și simplu, contrazice ideea de industrie, în sensul său originar, de activitate umană cu sens şi rezultat palpabil, benefic atât pentru industriaş, cât şi pentru comunitatea în care activează.

Lumea generată de acest curent neoliberal este o lume medievală, în care cei foarte mulţi trebuie să fie robii celor extrem de puţini care deţin resursele şi controlul.

Capitalismul clasic înseamnă competiţie, renumeraţia meritului, a muncii şi a inovaţiei, precum și protecţia micilor proprietăţi şi a valorilor familiale. Capitalismul industrial nu înseamnă monopoluri, rente și privilegii feudale.

Atributele capitalismului rentier și monopolisit sunt ușor vizibile în cazul marilor grupuri din IT, al Big Pharma și al instituțiilor de credit, precum și al marilor afaceri ereditare și oligarhice europene. Entitățile enumerate obișnuiesc să facă ușor bani din nimic și, în orice caz, nu se pot „lăuda” cu ceva substanțial, benefic planetei și mediului, ci doar cu titularitatea drepturilor exclusive de proprietate industrială și a dreptului de a face profit, la adăpost de orice risc și concurență. Este vorba de domeniile în care nu există industrie (în sensul de activitate cu un produs util pentru comunitate), ci numai drepturi și privilegii. Nimic nu îi oprește pe acești rentieri (nici chiar amenzile de miliarde de euro) de la a impune orice prețuri ale serviciilor lor, orice contracte legate, orice costuri (inclusiv cele cu amenzile contravenționale sau penale), comisioane și speze împrăștiate în toate contractele celor care „cumpără” servicii de la ei, fie că ar fi buni platnici și credincioși în seriozitatea pe termen lung a rentierilor sau debitori „neperformanți”.

Nimeni nu îi împiedică pe capitaliștii rentieri să achiziționeze, beneficiind de levierul (multiplicatorul) enorm al profiturilor estimate sau prezumate (EBITDA), orice concurent inovativ, orice invenție revoluționară și orice produs sau tehnologie care ar îmbunătăți, simplifica sau vindeca viața omului simplu și viața planetei. E bine de reținut că, în privința invențiilor și a tehnologiilor revoluționare, după ce sunt cumpărate de la autori cu prețuri care, la propriu, nu se pot refuza (nu numai pentru că sunt ridicol de mari, ci și, mai ales, pentru că refuzul de a vinde transformă viața autorilor într-o dramă sau chiar tragedie), sunt ascunse, pur și simplu, în SPV-uri dedicate păstrării confidențiale, neatinse și, ulterior expirării protecției legale, neutralizării invenției sau tehnologiei revoluționare, pentru a nu afecta profitul enorm estimat din comercializarea produselor sau serviciilor proprii, deseori intrate în desuetudine, dar încă beneficiare ale drepturilor de proprietate „intelectuală” asupra brandurilor care, în sine, sunt evaluate la miliarde de euro, evaluatorii bine plătiți de rentieri având grijă din timp să lanseze aceste cifre pe piață, generatoare instantanee de creșteri ale capitalizării bursiere, de analize docte și interminabile ale revistelor economice și de construcții bugetare făcute în așa fel încât, dacă s-ar pune problema renunțării la produsele desuete, dăunătoare mediului sau pur și simplu nocive pentru om, automat s-ar ridica problema „pierderilor” cauzate brandului și „pieței libere”. Este o complexitate auto-generată și este și un cerc vicios perpetuu, din care numai inteligența emoțională și intuiția ne vor putea extrage.

Industria medicamentelor şi a îngrijirilor medicale are nevoie de o lume bolnavă pentru a face profit. Iar pentru a şi-l consolida, trebuie nu doar să controleze populaţia cu tot felul de temeri şi acţiuni preventive (vaccinurile şi avertismentele de epidemie sunt cele mai vizibile), ci şi să controleze inovaţia şi cercetarea ştiinţifică în domeniu, prin achiziţia (sau chiar furtul) de pe piaţă a noilor formule chimice, mai eficiente şi mai ieftine, precum şi prin combaterea industriei medicamentelor generice, ieşite de sub patent. Este conceptul de dominare a lumii „inventat” de I. G. Farben* (concernul farmaceutic şi chimic care a finanţat şi susţinut regimul nazist al lui Hitler). Din acest punct de vedere, de la invenţia întâmplătoare a penicilinei, nu s-a mai întâmplat nimic semnificativ în domeniu. Dimpotrivă, suntem sistematic umpluţi cu medicamente alopate, paliative şi surogate, care au ridicat la procente uriaşe incidenţa cazurilor noi de cancer și au deschis larg porțile sistemului imunitar către noi și noi viruși, din ce în ce mai morbizi și din ce în ce mai rapizi în răspândirea exponențială. În luna iulie 2016, concernul german Bayer (medicamente) a cumpărat concernul american Monsanto (agricultură bazată în special pe seminţe de plante modificate genetic, ierbicide, fungicide etc.). Toate temerile din ultimii 100 de ani s-au transformat acum în fapt împlinit – agricultura industrială este farmacie**. Mâncăm din ce în ce mai mult plastic, hibrizi şi monstruleţi rezultaţi din rearanjarea chimică a moleculelor în interiorul seminţelor. Şi, totuşi, încă ne mai mirăm de creşterea numărului de cazuri de cancer și de rezistenţa microbilor la mai toate antibioticele şi vaccinurile rămase pe piaţă…
Monopolurile bancare sau cele din domeniul energetic, oligopolurile din domeniul industriei IT şi de divertisment, comerţul în lanţuri de hiper-market-uri completează tabloul supra-realist al capitalismului rentier și monopolist.

Legile şi politicile economice „moderne” sunt făcute special pentru a ţine în viaţă aceste rente, monopoluri și privilegii. Pentru asta există lobby şi există experţi, precum și principiul rotației comuniste a cadrelor (revolving door). Nu mai avem o republică a cetăţenilor, ci o republică a experţilor și a birocraților de stat interșanjabili cu executivii din corporații, „elite” care scriu legi, politici, caiete de sarcini etc. Imperativele de geo-politica obligă executivul şi legislativul să semneze pe nemestecate aceste producţii ale „elitelor” plătite de corporaţii să scrie proiecte de legi, directive și regulamente. Decidenţii politici, captivi ai miliardarilor deţinători de corporaţii multinaţionale, ne impun să salvăm de la pieire, cu banii, proprietăţile şi joburile noastre, aceste sepii malefice, oricât de nebuneşti ar fi riscurile pe care şi le asumă, oricât de grave ar fi furturile, escrocheriile şi crimele săvârşite, doar pentru că sunt prea mari ca să fie lăsate să falimenteze. Acesta este singura regulă după care se derulează politicile şi strategiile globale, fie ele americane sau europene ori asiatice. Iar noi, evlavioşi, trebuie să ne supunem.

Întreaga filosofie motivațională a liberalismului capitalist şi industrial, așa cum a fost el edificat la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost eliberarea de sistemul feudal al castelor, corporațiilor și rentelor. Cu exemplele de mai sus, multiplicate la infinit în lumea de azi, ne-am întors în timp, în perioada de dinainte de revoluția franceză. Totul în prezent este capitalism rentier, parazitar, corporațiile multi-naționale au propriile legi a-naționale și sisteme de apărare, concentrând peste 99% din resursele planetei, restul având „libertatea” de a munci (arbeit macht frei), ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat cu lumea noastră în toți cei 200 de ani care au trecut de la revoluția industrială.

*Istoria reală, dar ocultată de mainstream-ul jurnalistic şi de ştiinţă canonică, de premiu Nobel, ne arată că I.G. Farben a fost chiar instigatorul şi beneficiarul acestui război. Principala sa fabrică germană era la doi paşi de Auschwitz, iar în fabrică era utilizată munca forţată a 30 de mii de „duşmani ai rasei ariene”.

** Foarte interesant este că cele două concernuri, reunite acum într-un singur mega-concern, sunt deja în top 10 al celor mai diabolice corporaţii ale lumii. A se vedea (http://www.thetoptens.com/most-evil-companies/). Monsanto este considerată, în mod unanim pe internet, cea mai diabolică dintre toate corporaţiile care au existat (http://www.ibtimes.com/monsanto-named-2013s-most-evil…). Din analiza acestui top rezultă că până şi Federal Reserve (banca centrală a SUA) este considerată „mai puţin diabolică”, fiind poziţionată pe locul 2, la o distanţă de 31 de puncte procentuale faţă de Monsanto. Cu toate acestea, lumea investeşte în acţiunile Monsanto, care este listată la Bursa din New York (NYSE) fiind, desigur, o corporaţie mult prea mare pentru a fi lăsată să falimenteze, chiar dacă este campioana la acţiuni în justiţie ale consumatorilor, concurenţilor, agricultorilor şi autorităţilor federale. Pentru o ilustrare a acestei „calităţi”, a se vedea (http://www.activistpost.com/…/monsanto-the-most-evil…, Monsanto, cea mai diabolică companie din lume, tocmai ce a mai primit un cui în coşciug).

A consemnat pentru dumneavoastră Gheorghe Piperea.