In Articole

Gheorghe Piperea - Economiile cele mai avansate ale lumii încă practică sclavia economică și chiar sclavia socială

Tradițional, capitalismul gregar era specific țărilor furnizoare de materie primă, mono-industriale sau exclusiv agrare, fiind similar cu dumping-ul (vânzarea de marfă la prețuri sub costul de producție) pe care îl practicau în trecut țările comuniste și pe care încă îl mai practică unele țări asiatice, cum sunt China, India sau țările din peninsula Indochina.

Cu toate acestea, capitalismul low road se răspândește pe scară largă, mai ales în America și în UE, unde sunt utilizați muncitori imigranți, angajați la negru sau la limita legalității. Economiile cele mai avansate ale lumii încă practică sclavia economică și chiar sclavia socială. În plus, acest capitalism gregar devine și brutal, prin violența cu care respinge tentativele de ieșire din tiparul impus de „titanii” globalismului.

După Joel Rogers, profesor la Universitatea Wisconsin-Madison, deși capitalismul gregar, de joasă speță, promovează salariile reduse pentru ca întreprinderile să concureze prin prețuri, în detrimentul calității produselor și a serviciilor, salariații plătiți prost și ținuți captivi prin lipsa de siguranță a slujbelor lor sunt necesari mai ales pentru efectul de disuasiune. Ceilalți salariați, care au obținut, probabil, condiții de muncă mai bune, trebuie să observe permanent și să fie avertizați fățiș că se poate ajunge și mai jos cu salariile, iar condițiile de muncă să fie și mai proaste, și astfel să nu îndrăznească să ridice prea multe pretenții, pentru a nu ajunge la nivelul de bază, la munca de jos. Mersul pe burtă poate fi oricând înlocuit cu mersul târâș.

În timpuri de restriște economică, angajatorii, ca și stăpânii de sclavi, au acces la un mare numar de potențiali lucrători, sclavi sau oameni liberi, care caută, cu panică sau în disperare, un loc de muncă. Oamenii liberi obișnuiți nu au acces la slujbe pe viață și, cu atât mai puțin, nu au acces la slujbe bine plătite. Aparența de libertate de care se bucură nu îi împiedică să observe că se poate și mai rău – sclavia există și se poate extinde si la oamenii liberi înfometați sau înspăimântați sau supra-îndatorați. Iar angajatorii nu scapă oportunitatea de a face acest lucru să fie cât se poate de vizibil și de clar, cu titlu de instrument de disuasiune (descurajare) a oricarei intenții de negociere. Și atunci, omul „liber” acceptă orice slujbă, în orice condiții. Sclavia trage în jos toate salariile, inclusiv salariile pe care le încasează muncitorii liberi sau cei „liberi”.

Este șocant că așa ceva se poate întâmpla în America sau în UE, dar România neo-liberală și libertariană, raiul influencerilor „de dreapta”, nu este prea impresionată.

În colonia România este „vital” ca salariul minim pe economie să dispară, iar potențialii salariați, oamenii „liberi”, să accepte slujbe pe doi lei. Pentru un asemenea rezultat este permisă chiar și asmuțirea non-etică și ne-creștină a salariaților din corporații contra bugetarilor sau a „asistaților social” (care sunt confundați cu pensionarii, cu copiii sau cu persoanele aflate în îngrijirea nou-născutilor și a copiilor mici). Dacă „se poate și mai rău”, atunci lucrătorii din corporații nu numai că nu au de ce să se plângă de practicile neo-hitleriste, amestecate cu convingerile neo-marxiste, ale angajatorilor. În realitate, ei trebuie să se teamă pentru locurile lor de muncă, ținându-i vinovați și țapi ispășitori pentru această stare tensionată de lucruri pe bugetari, pensionari, mămicuțe etc.

A consemnat pentru dumneavoastră Gheorghe Piperea.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ernest bernea, simplitateiuliu maniu