Gheorghe Piperea – Progresiștii și „noua normalitate”

Ideea de „nouă normalitate” pe care o tot auzim pe la influencerii vieții și pe care o auzim repetată ca o mantră de aplaudacii dictaturii medicale conține o parte din planul transhumanist de remodelare și de „re-editare” a omului. Calificat de Francis Fukuyama (în 2004) drept „una dintre cele mai periculoase idei ale lumii contemporane”, transhumanismul țintește către omul „îmbunătățit”, burdușit cu droguri și chimicale, împănat cu tehnologie și ușor de ridicat („up-load-at”) în spațiul virtual, asexuat sau gender-fluid, sănătos până la a-mortalitate și, desigur, a-moral, adică dincolo de bine și de rău, în afara istoriei și perfect străin idealurilor unei umanități normale.

Tot ce e normal este, pentru adepții acestui tip satanic de filosofie, înapoiat, feudal, demn de dispreț.

Progresistul adept al remodelării omului este nou-normalul, ființa – soldat al stupului, care este aprioric de acord cu toate măștile, vaccinurile, iarba, drogurile recreative sau augmentativ-cognitive, (neura)link-urile, ratingurile și scorurile sociale etc. Este, practic, identic ca omul nou de tip comunist sau cu übermensch-ul. Este terminalul care există doar dacă se poate conecta la main-brain-ul colectiv, la „mintea” entității colective malefice care i-a ocupat trupul și mintea, neutralizându-i sufletul. Este Legiunea.

Dacă omul normal, cel pe care îl încarnăm și pe care îl știm, cel condiționat de boală, moarte, prostie, ură, dar și cel înălțat de iubire, artă, altruism, bunătate intrinsecă, este ființa aceea pe care Dumnezeu a facut-o după chipul Său și asemănarea Sa, ce anume le dă dreptul acestor tehnocrați malefici să îl remodeleze și să îl reediteze?

Care sunt chipul și asemănarea după care nou-normalul va fi făcut, de vreme ce Dumnezeu e alungat din ecuație? Este o întrebare retorică – știți răspunsul.

Post Scriptum: Nu m-a apucat nicio fervoare religioasă acum. Așa gândesc demult. Și să nu credeți că, abandonând credința normală, sunteți atei, adică lipsiți de credință. Mulți dintre voi credeți în autotorități, în ștința medicală, în bani, în profit cu orice preț, în branduri, în horoscop sau orice altceva, ori vă încredeți unii în alți. Am o veste pentru voi (eu zic că e bună, progresiștii care nu înțeleg nimic din ideea de progres vor zice că e rea): nu există societate fără încredere, iar încrederea e un alt nume pentru credință; convingeți-vă analizând rădăcina comună a celor două cuvinte; chiar și societatea „nou-normalilor” va avea nevoie de credință. De altfel, acest viitor este deja aici, este ieri: există credincioși ai covid (li se poate spune fără teama de a greși „coviduli”) care îi ostracizează deja pe infideli (li s-a spus deja „negaționiști”). Unei credințe de roboți în devenire, eu îi prefer o credință care nu s-a schimbat în ultimii 3.000 de ani.

A consemnat Gheorghe Piperea.