In Articole

Patrick Matiș - Picătura chinezească sau cum fierbi cel mai bine o broască (retrospectivă)

Într-o zi am făcut o retrospectivă a ultimilor 30 de ani ai României. Prin ’97 ajunsesem să nu mai recunosc țara în care m-am născut, Grădina Maicii Domnului. Asta se întâmpla pentru că oamenii de aici, conaționalii mei, au acceptat să se bălăcească în fiertura, în decoctul în care singuri s-au băgat la cererea străinilor de neam și de țara noastră. Au acceptat de bună voie, au mers la vot, și eu cu ei, după ce am împlinit vârsta și am votat împreună cu răul cel mai mic.

La foc mic se fierbe o broască, pentru gurmanzii dintre voi care vreți să vă faceți niște pui de baltă la cratiță, á la Ungro-Vlahia, și vom ajunge să simțim același efect cu al picăturii chinezești. De fapt, este diferit pentru că respectiva picătură este de la bun început insuportabilă, dar te obișnuiești cu timpul pentru că ești legat de mâini și de picioare și obligat să o asculți. Astfel devine totuna cu viața ta de zi cu zi, te lobotomizează în așa fel încât să ți se pară normal.

În primele zile ale lui 1990, pe 2 sau 3 ianuarie, a venit în România cu primul avion la Otopeni din Statele Unite, un speculant de pe Wall Street care a acumulat averi monstruoase din speculă și furt internațional efectiv, și care mai târziu avea să falimenteze o țară din Asia și una din Europa (era cât pe ce) speculând împotriva monedelor lor naționale. A fost întâmpinat de un alai de trădători de neam omenesc (în frunte cu un anumit alogen poreclit mai târziu Oracolul de la Dămăroaia) cu care a pus bazele primului ONG de după regimul politruc de tip hibrid-stalinisto-socialist atroce de la noi. Acest ONG, împreună cu multe altele de tip multiculturalist, societo-deschisist, avea menirea, și are în continuare până la dispariția de pe suprafața Pământului a neamului românesc, să transforme (a se citi distrugă) din temelie cultura română cu tot ce avea ea mai bun și mai de calitate. A început cu învățământul.

Învățământul românesc de atunci și de acum nu reflectă deloc realitatea de zi cu zi și nu ne pregătește pentru viață. Toate materiile școlare și studențești sunt în așa fel construite încât să umple capul, intelectul cu informații total nefolositoare în viață, în profesie, în viitor. De la științe umaniste, la cele exacte, de la științele naturii, la religie, de la filozofie, la educație civică, nu pun punctul pe i și nu explică lucruri. Toate fac parte dintr-o cultură generală care are menirea să fie chiar generale și mai ales că au fost modificate voit în așa fel încât să fie de umplutură, de suprafață, fără explicații reale, cu alte cuvinte adulterate, falsificate. Aproape tot învățământul a fost falsificat la noi pentru a spăla creierele bine de tot și a crede în absurditățile lor materialiste. Pe deasupra, mai vin și profesorii plictisiți de muncă să dea teme pentru acasă și pentru vacanță (sau meditații) cu care să-i oblige pe elevi să le memoreze, fără a le înțelege, pentru că nu au ce, că dacă nu, sunt amenințați cu note proaste și exmatricularea. Acesta nu este învățământ, ci îndoctrinare, și face parte din procesul de fierbere a broaștei româneșți.

A vrut să fiarbă broasca românească nu în picături chinezești puse-n oală la foc mic, ci în ape interne și internaționale, cu acceptul nostru, desigur. Inconștiența este într-atât de mare încât încă mai credem că toți cei care ne fierb acum ni-i i-am ales. Nici pe departe nu este adevărat! Doar credem că sunt ai noștri și că ni-i merităm. Realitatea este că merităm să pierdem tot pentru că dăm totul din mână. Broasca alege să sară în apa de temperatură potrivită și suportabilă pentru ea, însă nu are experiența răului care o va fierbe.

Anii treceau și programul complex de îndobitocire și îndoctrinare a poporului român, încetișor devenit populație, se punea în practică pas cu pas. Au fost și eșecuri atât din partea lor, cât și din a noastră. Însă rezultatul este cel scontat: amorțirea românilor ca să nu mai facă nimic (broasca deja este fiartă).

Apoi a venit entertainment-ul, acela pe care-l râvneam cu ardoare în anii ceaușiști când vedeam doar 2 ore de televiziune, și ăia de la bulgari, dar și împreună cu glorificarea dictatoruluiInamicul poporului nu mișca în front, pentru că îi era frică de pușcărie și de tortură, ignorând total că viața nu se termina odată cu dezîncarnarea din trupul fizic. Din pământ suntem făcuți și în pământ ne întoarcem înseamnă nu că avem doar o viață, ci ne sugerează o lege universal valabilă care spune că totul se întoarce la punctul de plecare originar. Chiar și istoria se întoarce. Iar acest entertainment a început încetișor cu filmele și serialele americane, apoi cu muzica străină (plajele și stațiunile erau pline în anii ’90), apoi a apărut fenomenul hip-hop-ului românesc și cel al manelelor (aparent diferit), iar rezultatul începea să devină cel scontat: amorțirea românilor ca să nu mai facă nimic (broasca deja începuse să se încălzească, să-i placă și să se complacă în noul mediu, trăind identificată deja cu un soi de Poiană a lui Iocan în care doar se pălăvrăgește despre inamic, despre faptul că suntem vânduți, însă nu facem nimic ca să ieșim din acea oală).

Mai târziu a apărut și internetul și, odată cu el și așa-numitele rețele de socializare începând cu vestitul mail de pe yahoo. Apoi messenger-ul și mIRC-ul cele faimoase în care ne pierdeam nopți întregi. Jocurile și sălile de jocuri pe calculator au apărut și ele, care erau foarte aproape de școli. Era ușor să chiulești de la școală, uneori toată ziua, și să te duci să-ți consumi copilăria acolo. Devenea un drog, iar copiii elevi dar și studenții trebuiau obișnuiți cu tehnologia.

Desigur că au existat câteva grupuri și grupulețe de broaște românești care au vrut să facă ceva pentru patrie, atunci. Încă de la începutul deceniului 9 al secolului trecut au pus bazele legislative pentru recuperarea și reîmproprietărirea românilor pentru a începe să producă. Odată ajunsă vestea în mass-media, forțele oculte (care fierbeau și fierb broaștele în continuare) s-au pus în mișcare pentru a contracara fenomenul și au furat toate acele lucrări de la autorii lor, i-au pus în derizoriu, i-au detractat, i-au descurajat să mai facă ceva și i-au înlăturat.

Președinții țării câștigau funcțiile lor mandat după mandat prin fraudă electorală voit realizată, și încă o mai fac. Broaștele trebuiesc în continuare fierte, iar apa deja a început să se încingă. Curând ajungem la punctul de fierbere în care vom intra în amorțire totală și vom fi gătiți, sau pregătiți, pentru a fi consumați mai apoi ca delicatese pe farfuriile din restaurantele lor cele mai luxoase, însă porțiile se vor termina, iar apoi vor trece la alte broaște, din alte țări pentru a le găti și pe ele.

Mai departe au continuat cu mondenitățile, iar poporul devenit populație, cum ii place să imite tot ceea ce este occidental, desigur că a preluat din mode după mode care s-au succedat. Încetul cu încetul, dupa anul 2000, tradiția românească milenară, pură și autentică pălea pe zi ce trece din ce în ce mai mult. Acum, daca vrem tradiții autentice, ar fi bine să plecăm să le cautăm în afara totală a marilor orașe de la noi.

Au apărut ceea ce se numeau reality show-uri, a căror tehnică murdară a fost preluată de majoritatea posturilor de televiziune și emisiunilor lor care deja nu mai erau românești autentice, nici pe ecran, dar nici pe hârtie. Posturile respective aveau să fie cumpărate de străini, iar altele noi să fie înființate tot de către străini. Cele locale, autentic românești, sunt cele naționale cu un rating mult mai mic, desigur, iar cele naționale sunt deja cele multinaționale și multicultural-progresiste. Broaștelor românești deja le place să fie fierte. Cultura română moare pe zi ce trece sau este dată la export.

Internetul și tehnologia s-au dezvoltat și ele, iar odată cu ele și mediile de socializare. Acestea au devenit într-atât de populare încât sunt indispensabile vieții în România, ca de altfel în oricare altă țară. Ne-am obișnuit cu ele și milioane de români își informează serverele globaliste ale firmelor multinaționale producătoare de social media cu ceea ce fac și cu imaginile a ceea ce fac în fiecare zi. De asemenea, sunt medii în care se propagă știri false zi de zi. Totul numai să fie informație și puțină acțiune sau deloc, cu alte cuvinte broasca deja nu mai mișcă.

Au apărut crizele și pe la noi și, odată cu ele și infracțiunile anticonstituționale și antinaționale ale aleșilor noștri. A apărut ceea ce se numește spectacolul știrilor în spiritul și prin metoda acelor reality show-uri de la început, cu primul exponent un oltean din Caracal care făcea bani enorm de mulți din SMS-urile în care românii inconștienți răspundeau la întrebările lui false despre un anumit personaj feminin, foarte faimoasă, care era dată dispărută deși era căutată de autorități pentru multele infracțiuni de corupție comise pe teritoriul țării. Un prieten mi-a spus că acest fenomen se numește instituționalizarea corupției. Astfel că, întreaga țară a devenit coruptă sau se vrea a fi total coruptă pentru că ăsta este modelul. Fierberea broaștei în apele îndobitocirii după chipul și asemănarea bucătarului.

Corupția a continuat, adică fierberea bine de tot a broaștei românești și astăzi aproape că nu mai există sentiment patriot. Dar stați! Ce să vedem!? Broasca a început să dea din picioare, se mișcă! Vrea deja să iasă din oală, chiar dacă este aproape total fiartă! Acest lucru, deși este bine, este un ultim imbold pe care broasca îl mai are înainte să moară total. Știți, e ca într-o boală terminală: pacientul ori se vindecă total, în această ultimă convulsie în care-și revine, ori moare imediat după aceea. În care să avem încredere? În vindecare sau în dispariția după fața Pământului?!

Ultima etapă este obediența totală față de cei care vor să fim tabula-rasa în fața dobitociei lor digitalizantă. Acum oamenii nu prea mai citesc cărți, tinerii preferând să caute pe Google ce informații au nevoie, nu prea mai vor să memoreze ceva. Iar lipsa de memorie individuală, ca de altfel a inteligenței individuale (care pune la lucru informația), duce la ștergerea memoriei față de sine, la ștergerea amintirii de sine și de Ființă. Uităm chiar că mai suntem vii. Urcăm pe munte, mergem prin pădure (dacă ne lasă Statul) fiind mereu conectați la telefonul inteligent, cu ochii în ecran și nu în mediul înconjurător unde simțim că Natura ne dă viață. Așa producem omul nou al erei digitale. Apoi, ce mai avem nevoie de trup fizic!? Hai să fim doar biți și octeți pe un ecran, într-un server in cloud, nu-i așa?! Cei aia România!? Cei aia viață? Socializare în mediul digital, aia e viața!

Totuși, chiar dacă criza este definită prin apa care fierbe la 100 de grade, ceea ce se obține din această fiertură poate să nu fie o revoluție reală, adică o creștere uriașă, o trezire, o schimbare radicală, ci o moarte totală din care să nu ne mai recuperăm. Vreau să nu cred varianta a doua și să am încredere că ne trezim și ieșim din această oală înainte să fim fierți total. Știți, un organism bolnav se reface din țesutul sănătos care este multiplicat, care înlătură țesutul morbid, bolnav și degradat. Acela se întoarce în pământ, la elementele din care a fost compus odinioară. Organismul sănătos continuă și crește, se dezvoltă, prosperă la lumina soarelui. Așa trebuie să ne trezim și să ne vindecăm, din ce mai avem sănătos și patriot autentic în această țară.

Așa să ne ajute Dumnezeu! A consemnat al vostru devotat, Patrick Matiș.

Recent Posts
Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
filip teodorescu, contraspionaj, cum a fost cucerita romanianoua normalitate, progresisti