Injosirile de la Bruxelles nu vor bineface Romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Injosirile de la Bruxelles nu vor bineface Romania” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543006318575{margin-bottom: 0px !important;}”]Au impus Romaniei cerinte imperative care, fara inconjur spus, nu pot fi adresate decat unei colonii, si nu unui stat macar cat de cat suveran sau, cum pretind ei insisi pe la UE, partener.

Au ordonat pur si simplu retragerea unor legi deja adoptate de Parlament si aprobate de Curtea Constitutionala, au cerut oprirea procedurilor deja declansate de revocare a procurorului general, precum si alte asemenea care implica fara echivoc nerespectarea Constitutiei sau a unor proceduri stabilite prin legi, ceea ce este nu numai inacceptabil pentru un stat suveran, dar si imposibil de aplicat din punct de vedere juridic si chiar tehnic. Sa nu deliram insa: toate aceste cerinte sunt perfect potrivite, teoretic si practic, in cazul unei colonii!

Abandonarea posturii curente de parinti „mantuitori” in favoarea posturii de stapani colonialisti, atunci cand nu le convine ceva, dar nu mai au alta cale, ii expune de fapt situatiei de a recunoaste, vrand-nevrand, ca Romania este o colonie! Indiferent daca se vor face ca nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, erijarea fara echivoc in stapani de sclavi le deranjeaza, oricat ar parea de curios, treburile.

Mai precis, propriile minciuni! In ruptul capului nu vor sa recunoasca Romania drept o colonie, chiar daca asa o considera si asa se comporta cu ea! Recunoscand-o drept colonie, ar trebui sa-i preia administrarea! Tarile vestice, ale caror interese le reprezinta, detin proprietatea in punctele si sectoarele strategice din Romania.

Si, deci, decizia! Dar fug, precum dracu’ de tamaie, de preluarea administratiei! De ce? Sunt trei motive. Lasand-o in seama romanilor, ii costa mai putin (decat, de pilda, o administratie straina platita ca in tarile de origine). Si, mai ales, se evita astfel orice raspundere, romanii putand fi, ca atare, facuti ei de vina de toate relele din lume. Vinovatii de serviciu! Justitia este cheia lor de interes, caci aceasta descopera doar infractori romani si niciun strain. Ceea ce este ilogic, in masura in care strainii sunt la butoanele deciziei.

In sfarsit, mai este vorba de inspaimantatoarea ipocrizie a komisarilor de la Bruxelles. Cum sa se mai vorbeasca in secolul XXI de colonii?! De fapt, insa, la adapostul falsei suveranitati a Romaniei, i se pot impune acesteia experimente descalificante, care ar suna rau pentru stapanii insisi in cazul coloniilor, dar care asa pot parea asumate de statele, chipurile, suverane!

Recunoasterea statutului de colonie al Romaniei ar pune capat circului care se joaca aici cu alegeri, partide politice, Parlament, Presedintie sau Guvern! Ar exista un guvernator strain care ar indica ceea ce sa se faca si cu asta basta! Dar, vai!, asa ceva ar insemna asumarea de responsabilitati si abandonarea profitabilei ipocrizii de tip Bruxelles care cere supunere in numele democratiei. O incompatibilitate gretoasa!

Preocupati pana la Dumnezeu de a opri cu orice pret in momentul actual proliferarea unor experiente pentru ei periculoase, precum cele de la Varsovia sau Budapesta, stapanii de la Bruxelles ai unei Romanii ce apare ca fluiera in biserica nu puteau lasa in mana acesteia presedintia semestriala rotativa a UE, chiar daca aceasta este o pura formalitate, cu niciun rol real sau vreun impact.

A impune oficial un asemenea lucru – eventual prin vot in Consiliul European – punea probleme, putand genera efecte adverse in contextul Brexit si al atitudinilor de pe la Varsovia si Budapesta: in locul vizatei pedepsiri a Romaniei se putea obtine, dimpotriva, o zgandarire a tendintelor de independentizare sau chiar de dezertare! Sa nu ne imbatam insa cu apa rece in legatura cu vreo solidarizare cu Romania, dar exista teama ca poti fi tu maine in locul ei.

Si-atunci s-a apelat la solutia de a se miza pe extraordinarul concurs politic tradator intern, fara egal in tarile din UE: o fortare a caderii Guvernului, chiar prin organizarea unui anumit fel de lovitura de stat sustinuta extern, urmand ca noua formula guvernamentala sa faca tot ceea ce ii cere Bruxelles-ul. Si aici este insa un risc. Daramarea impusa din afara a guvernarii ar victimiza PSD si i-ar crea atuuri la viitoarele alegeri. Ce conteaza insa pentru komisarii sovietici de la Bruxelles! Vor anula rezultatele votului popular care nu le convin! Pai ce, n-au mai facut-o deja la referendumul din 2012?! Nu este clar?! Romania este o colonie!

Actualul episod al raporturilor cu komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles subliniaza obligatia imperativa, de bun-simt, a despartirii de UE. In mod normal, la cat de rai si nocivi suntem considerati, ar trebui sa ne asteptam sa ne dea ei afara, ca sa scape de noi, ei, neprihanitii, „mantuitorii”! Dar degeaba ne-am astepta la asa ceva, caci cum ne-ar mai putea jughini si jecmani?! Doar dinlauntrul UE au certitudinea ca ne pot manca de vii! Asa ca hotararea apartine Romaniei.

E o chestiune de demnitate nationala, de demnitate umana! Cine insa s-o initieze si s-o infaptuiasca?! Neamtul Iohannis? Sau teleormaneanul Dragnea, fabricantul pe banda rulanta de cadouri pentru capitalul strain (de la asa-zisele „relaxari” fiscale si injositoarele redevente in exploatarile gazeifere pana la deresponsabilizarea sociala totala a capitalului prin aruncarea contributiilor sociale doar in carca angajatului)?

Realist privind lucrurile, Romania de fapt nu poate face mai nimic singura, chiar daca ar fi plina de eroi. International, insa, daca Romania va fi lasata sa fie injosita, precum au conceput Timmermans si alti komisari de tip sovietic, de catre cizma nemteasca si lustruitorii ei de pe la Bruxelles si Viena, inseamna ca minunatele si mult cantatele parteneriate strategice ale Romaniei cu SUA si Israelul nu valoreaza nici cat o ceapa degerata sau reprezinta doar o gogorita din punctul de vedere al intereselor reale, si nu al celor trambitate, ale respectivelor puteri fata de Romania.

Ba, in contextul tensionat al zilelor noastre, la care Romania nu a contribuit cu nimic, ci in care doar plateste oalele sparte, inseamna de fapt ca, pentru Romania, Donald Trump ori Bibi Netanyahu spun ei ca exista, dar nici nu exista!

Articol intocmit de Ilie Serbanescu in Romania Libera, via anonimus.ro.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!