LECȚIA DE ISTORIE: 15 octombrie 1451 – A încetat din viață Bogdan al II-lea, la Reuseni, Suceava

Fiul nelegitim al lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și tatăl lui Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei între 12 octombrie 1449–15 octombrie 1451. Cu toate că el îl numește pe Alexandru cel Bun, în hrisoavele emise din porunca sa, „părintele nostru”, iar cea mai mare parte a istoriografiei românești îl consideră ca fiind, într-adevăr, unul dintre copiii nelegitimi ai acestuia, este posibil, totuși, așa cum susțin, de altfel, unii cercetători, ca Bogdan al II-lea să-l fi avut drept tată pe „Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun”. De altfel, până și fiul său, Ștefan cel Mare, care, în actele sale oficiale, îl numea pe Alexandru cel Bun „sfântrăposatul nostru bunic”, îl recunoaște, cu claritate, pe jupanul Bogdan, ca „bunic” al lui, în textul epitafului de pe piatra funerară a acestuia (în biserica mănăstirii de la Rădăuți).

A venit la domnia Moldovei în urma bătăliei la Tămășeni, de pe râul Siret, câștigate împotriva lui Alexăndrel, voievodul de până atunci al țării, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. A dus numeroase lupte împotriva polonezilor. A fost ucis în noaptea de 15/16 octombrie 1451, în satul Reuseni, în timp ce se afla la un ospăț. Ucigașul a fost unul dintre frații săi vitregi, Petru Aron, pentru a-i lua tronul, cu complicitatea unei părți a boierimii moldovene. Corpul lui Bogdan al II-lea a fost înmormântat în satul Reuseni.

După ce l-a omorât pe Bogdan al II-lea în octombrie 1451, Petru Vodă devine voievodul Moldovei pe care o conduce doar până în 1454, când pierde tronul în favoarea lui Alexăndrel, însă îl recuperează în 1455. În luna aprilie 1457, Petru Aron este înlăturat definitiv de la cârma Moldovei chiar de nepotul său Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea.

Uciderea mişelească a lui Bogdan al II-lea a pus capăt celei mai valoroase guvernări din Moldova intervalului celor 25 de ani scurşi de la moartea lui Alexandru cel Bun şi până la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare, doi voievozi cu cele mai glorioase domnii din istoria statalităţii noastre de la răsărit de Carpaţi. În cei 25 de ani, Ţara Moldovei a cunoscut nu mai puţin de 16 schimbări de domnie şi aproximativ 20 de exprimări de pretendenţe la aceasta, astfel că, indiscutabil, cârmuirea scurtă dar demnă al lui Bogdan al II-lea poate fi apreciată drept benefică, meritând să fie înscrisă în Cartea de Aur a Ţării Moldovei.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!