Mihaela Fășie Cudalbu – Peste trei decade de istorie română, într-o seară de „emoții și reflexii” la Toronto

Seara zilei de 28 martie 2025 a adus comunității române din Toronto un eveniment inedit sub egida a două organizații care au menținut de-a lungul anilor „o punte peste depărtări” între românii din diaspora canadiană și cei din țara natală. Ambasada României la Ottawa și Consulatul României la Toronto au oferit publicului român intrarea liberă la programul evenimentului organizat la  Todmorden Mills Heritage Site, un program cuprinzând o ceremonie de recunoaștere pentru promovarea culturii românești în Canada, și proiecția filmului Anul nou care n-a fost în regia lui Bogdan Mureșanu.

Dumitru Popescu

Ceremonia a debutat cu înmânarea de către Ambasadorul României în Canada, excelența sa Bogdan Mănoiu, a Decretului de Decorare semnat pe 18 decembrie 2024 de Președintele României Klaus Johannis domnului Dumitru Popescu, fondatorul și Directorul revistei româno-canadiene Observatorul „în semn de apreciere pentru devotamentul față de cultura română și susținuta activitate publicistică prin care a contribuit la permanenta conectare a diasporei românești cu țara de origine, precum și pentru promovarea imaginii României în Canada”. De menționat că decorația este în fapt Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – Promovarea Culturii; mai mult, această importantă recunoaștere urmează multor altor prestigioase decorări de către premierul statului Ontario, ori fostul primar al orașului Toronto, pentru contribuția inestimabilă la îmbogățirea mozaicului cultural al Canadei. „De asemenea, în 2017, publicația Observatorul a fost recunoscutã în cadrul aniversării a 150 de ani ai Canadei, primind o diplomă pentru integrarea și promovarea valorilor culturale în mediul multicultural canadian, precum și o medalie pentru serviciile aduse la dezvoltarea societății canadiene.” (Carmen Oltean, Un eveniment cultural in Toronto – într-o atmosferă plină de emoție și recunoștință)

Decret de decorare Dumitru Popescu

Dumitru Popescu

Străin publicului din țara natală, Domnul Popescu, cunoscut tuturor românilor-canadieni sub numele de Puiu, a fondat revista care de mai bine de 30 de ani aduce comunității din patria adoptivă știri din țară și lume, promovează realizările cultural-artistice ale tuturor membrilor comunității și pune în lumină cultura română în peisajul multi-național al Canadei. Grupul Observatorul cu un colectiv redacțional de numai cinci persoane își începea activitatea într-o frumoasă noapte de sânziene (din același articol) cu un unic țel; de a oferi celor (acum) peste 300000 de români din diaspora canadiană sentimentul că, deși plecați fizic de acasă, spiritual sunt încă acasă. De peste trei decenii, fiecare ediție a revistei (atât online cât și în format tipărit) oferă publicului căruia i se adresează informații utile, promovează personalități ale culturii române sau internaționale, relatează (nu interpretează și nu distorsionează!) știri, tradiții și istorie, într-o cuprinzătoare și informativă platformă de care românii canadieni sunt mândri. „De peste trei decenii, Observatorul nu a fost doar o publicație, ci o forță vie a memoriei colective, un loc unde cultura românească a prins rădăcini și s-a întărit în ciuda depărtării de țară. În fața schimbărilor tehnologice, de la cerneala tiparului la metodele electronice moderne, domnul Popescu a rămas statornic în misiunea sa, adaptându-se și învățând continuu, asemenea unui țăran care își schimbă cămașa muncii, dar nu și dragostea pentru pământ.” (din același articol).

Și iată că în seara de 28 martie 2025 un emoționat Puiu Popescu a primit cu mâna-i tremurândă medalia de Cavaler și și-a expus propria-i aventură canadiană într-o cuvântare care a smuls lacrimi și ropote de aplauze audienței; departe de a-și asuma meritele pentru marea realizare (cu toate că îi aparțin integral), Puiu și-a depănat scurt povestea vieții, inclusiv cu sosirea în Canada, amintind publicului că fiecare român are o istorie personală, mai mult, ceva de care se poate mândri. (Medalia Meritul Cultural pentru Puiu Popescu – YouTube).

Seara s-a încheiat cu vizionarea fimului de lung metraj Anul nou care n-a fost sub regia lui Bogdan Mureșanu, o tragi-comedie a cărui acțiune se întâmplă în decursul unei întregi zile premergătoare revoluției române de la 1989. „Se întâmplă multe și, inițial, filmul încetinește puțin, înainte de a lua treptat avânt. Dar o secvență finală de aproape 20 de minute, setată pe Bolero-ul lui Ravel, se dezvoltă într-un crescendo exploziv, îmbinând perfect imaginile de arhivă în acțiune și captând impactul îmbucurător al istoriei în devenire.” (Wendy Ide, 2 septembrie 2024 la https://www.screendaily.com/reviews/the-new-year-that-never-came-venice-review/5196759.article). Filmul a reprezentat o premieră la Festivalul Internațional de la Veneția pe mai mult planuri; în primul rând pentru că a avut premiera în cadrul festivalului, apoi pentru că a constituit debutul regizorul al lui Bogdan Mureșanu. În același timp a fost unicul film românesc prezent la ediția 2024 a celebrului festival. Și deși Leul de Aur a fost înmânat unui alt regizor, filmul semnat Mureșanu a captat atenția prin caracterizarea personajelor despre care regizorul însuși se exprima astfel; „M-a interesat umanitatea vieților mici expuse la mari evenimente istorice și modul în care acestea se confruntă cu sentimentul unei lumi care dispare.” (Ioana Mihăescu, September 1, 2024, (https://culturaladuba.ro/filmul-anul-nou-care-n-a-fost-regizat-de-bogdan-muresanu-a-avut-azi-premiera-la-venetia/).

A consemnat pentru dumneavoastră de la Toronto,

Mihaela Cudalbu

Muzicolog și Profesor de Muzică

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!