Ştefan von Korch, carmina burana craiova

După o vară în care a concertat în 27 de oraşe din China şi a popularizat repertoriul liric românesc în Germania, tenorul Ştefan von Korch revine în atenţia publicului din România, în una din lucrările vocal-simfonice în care impresionează foarte frecvent audienţa: Carmina Burana.

Despre lucrarea în care va cânta la Craiova, Ştefan von Korch spune:

„Carmina Burana este foarte impresionantă din toate punctele de vedere. Este o lucrare solicitantă, dar cu satisfacţii mari, cu linii solistice şi corale superbe şi aranjamente orchestrale copleşitor de bogate. O experienţă sonoră de mare intensitate, pe care nimeni nu o uită şi la care vă invit, pe 24 noiembrie la Filarmonica Oltenia Craiova.

Pentru iubitorii genului vocal-simfonic, concertul înseamnă bucuria de a audia cea mai cunoscută cantată din lume, îndelung aşteptată şi aclamată pretutindeni, dar şi prilej de întâlnire cu solistul a cărui voce este adesea asociată cu această lucrare: Ştefan von Korch este actualmente cel mai solicitat solist pentru vocea de tenor din Carmina Burana, partitură pe care deja a interpretat-o de peste 33 de ori. 

Tenorul a abordat vocal întâia oară partitura în urmă cu 10 ani, iar în această vară a interpretat-o la Cluj-Napoca, Iaşi şi Târgu-Mureş.

Concertul Carmina Burana este programat pe 24 noiembrie la Filarmonica Oltenia din Craiova, de la ora 19.00, sub bagheta dirijorului Svilen Simeonov. Alături de Ştefan von Korch ceilalţi solişti vor fi: Christine Razec (soprană) şi Alexandru Constantin (bariton). Maestru de cor: Bogdan Botezatu.

Biletele se găsesc pe: MyTicket.ro.

Despre Ştefan von Korch

Ştefan von Korch

Ştefan von Korch

Până în prezent cariera tenorului include apariţii în trei premiere naţionale: opera „I Puritani” de Vicenzo Bellini (Cluj Napoca 2016), opera „La Sonnambula” de Vicenzo Bellini (Târgu-Mureş 2018) şi „Messa di Gloria” de Rossini (Bucureşti 2019) şi o premieră europeană „Traiano in Dacia” de Giuseppe Nicolini (Opera Română din Cluj-Napoca 2022). Acestora li se alătură roluri de marcă în opere şi operete prezentate pe cele mai mari scene din România: „Falstaff”, „Bărbierul din Sevilla”, „Elixirul dragostei” (Opera Naţională Bucureşti), „Rigoletto”, „Văduva veselă” şi „Văduva veselă 2.0” (Opera Naţională din Iaşi), „Rigoletto” şi „Bărbierul din Sevilla” (Opera Română Cluj-Napoca) şi altele.

A fost singurul solist român în turneul China 2023 Tour, primul turneu al unei orchestre iberice în China, derulat în 27 de oraşe alături de Orchestra Reino de Aragón.

Radio Hits Portret

Publicul numeros, voia bună şi refrenele super cunoscute au făcut ca seara de duminică, 22 octombrie, să fie una de neuitat, în Parcul Sebastian unde a avut loc concertul Radio Hits. Într-o atmosferă ca de vară, Vibe Orchestra dirijată de maestrul Alexandru Ilie, alături de soliştii Ovidiu Anton, Ayona, Daniel Vots la violă și Cosmin Stanciu la saxofon au purtat spectatorii printre cele mai celebre piese din topurile radio ale tuturor timpurilor, reorchestrate simfonic.

Povestea muzicală a serii a început în acorduri de saxofon şi viola, iar cei prezenţi au putut recunoaşte piese ca „Ani de liceu” sau „Acasă” esenţializate la forma lor cea mai pură şi expresivă, cea instrumentală.

Odată ce magia acordurilor simfonice a curpins audienţa, în scenă a intrat Ayona, cu o prezenţă fresh şi cu o interpretare plină de energie a piesei „I Feel Good.” Ştafeta a preluat-o Ovidiu Anton cu piesa-manifest din repertoriul lui Bon Jovi – „It’s My Life”.

Universalitatea limbajului muzical a fost apoi pusă în lumina într-un nou moment exclusiv instrumental, consacrat unui colaj de piese rock ce i-a avut în prim-plan pe Daniel Vots şi Cosmin Stanciu. S-au auzit variantele celebrelor „Sweet Child Of Mine” sau „Smoke On The Water”, iar reacţiile publicului, concretizate în aplauze, nu au întârziat.  Incursiunea în sfera rock a continuat-o Ovidiu Anton cu „Final Countdown” (Europe), iar celebra piesă „Chandelier” a fost foarte apreciată în interpretarea vocală a Ayonei şi acompaniamentul Vibe Orchestra.

Totul a culminat cu „I Love Rock’n’Roll”, piesa ce a reunit pe scenă toţi soliştii şi a pus punct, în aplauze îndelungate, unei seri ce a adus frumuseţea şi amplitudinea muzicii simfonice în atenţia publicului tânăr ce a umplut platoului dedicat concertului, la care intrarea a fost liberă.

Proiect finanțat din fonduri nerambursabile acordate de Consiliul Local al Sectorului 5 prin Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache”, în cadrul programului de finanțare nerambursabilă 2023, în baza Ordonanței 51/1998.

Eveniment organizat de Asociația pentru Promovarea Artei și Culturii (A.P.A.C.).

Partener: Centrul pentru Tineret al Municipiului București

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului București sau a Centrului Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”.

ucimr, weekend junction bucharest

Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) anunță începerea proiectului „Weekend Junction Bucharest”, un eveniment muzical de elită ce își propune să evidențieze numitorul comun dintre artiști și public printr-o experiență sonoră de neuitat. Pe parcursul weekend-ului 27-29 octombrie, Bucureștiul va fi animat de ritmurile muzicii culte contemporane și jazz.

Weekend Junction Bucharest este un proiect cofinanțat de Primăria Municipiului București, prin ARCUB, în cadrul proiectului „București acasă” 2023. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București, prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro.

Conceput ca o celebrare a muzicii și culturii, „Weekend Junction Bucharest” va transforma capitala într-un pol al artei. Proiectul are la bază o viziune ambițioasă: aceea de a aduce muzica cultă contemporană și artiștii independenți din spațiul bucureștean mai aproape de inimile publicului local. Timp de trei zile de călătorie, punctul de convergență va fi tema Bucureștiului ca spațiu în care protagoniștii împart emoția artei, fie că se află pe scenă ori în scaunul de spectator. Astfel, muzica va răsuna în locații centrale și periferice, oferindu-le celor prezenți șansa de a se bucura de 3 concerte-eveniment interactive.

„După ce în această vară am organizat în țară festivaluri internaționale precum Festivalul ICon Arts Transilvania din județul Sibiu, Jazz Cave Festival în Peștera Ialomiței din Muncii Bucegi, și Jazz Bastion – Globetrotter din Brașov, a venit rândul capitalei să fie gazda unor evenimente muzicale deosebite. Evenimentele Weekend Junction Bucharest sunt gândite ca o inedită călătorie culturală prin capitală: într-un muzeu unic în țară și foarte rar în lume – dedicat hărților și cărții vechi, într-un mall, și într-un studio de spectacol al Universității Naționale de Muzică București. Invităm așadar publicul să se alăture acestei sărbători a muzicii pline de diversitate și să descopere împreună cu noi magia sonoră și versatilitatea muzicală a capitalei.”

– Sebastian Gheorghiu, Manager cultural și membru în Consiliul Director UCIMR.

Programul

Jazz cu inspirația unei cărți rare, un concert-atelier de percuție și o conferință-spectacol se vor intersecta pe harta capitalei, prilejuind o călătorie culturală cu experiențe artistice inedite.

Andrei Petrache Trio

Andrei Petrache Trio

Andrei Petrache Trio

Vineri, 27 octombrie, Andrei Petrache Trio va susține un concert de jazz la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, inspirat de arhitectura și evoluția urbană a capitalei, plecând de la planurile Bucureștiului din colecția muzeului. Evenimentul promite o imersiune în istoria orașului, ilustrată muzical, din care nu va lipsi perspectiva comunităților care și-au declarat apartenența la spațiul efervescent și eclectic al capitalei.

Enescu Percussion Group

Enescu Percussion Group

Enescu Percussion Group

Sâmbătă, 28 octombrie, Enescu Percussion Group, condus de marimbafonista Irina Rădulescu, împreună cu elevi ai Colegiului Național de Muzică George Enescu din București, vor susține un concert-atelier de percuție la Colosseum Mall. Pe parcursul programului muzical-educativ în spațiul special amenajat, spectatorii, copii și adulți, vor putea participa la un atelier de audiție activă în cadrul căruia se vor familiariza cu bogăția acestei familii de instrumente, vor asculta piese din repertoriul clasic, tradițional și modern și vor învăța chiar câteva ritmuri pe care le vor interpreta alături de muzicienii profesioniști.

Round Table București

Duminică, 29 octombrie, va avea loc o ediție specială a conferinței-spectacol „Round Table București”, moderată de muzicologul Valentina Sandu-Dediu, în Studioul de Operă și Multimedia al Universității de Muzică București. Pe formatul deja consacrat al dialogurilor cu miez completate cu intermezzo-uri artistice live, invitații Valentinei Sandu-Dediu – artiști independenți din domeniul muzicii, al teatrului și al coregrafiei – își vor împărtăși ideile proiectelor recente și vor relata viața lor profesională în Bucureștiul de astăzi, în contextul post-pandemic și geopolitic actual. Invitații, Ana Maria Galea (cântăreață și actriță), Andrei Petrache (compozitor și pianist de muzică cultă contemporană și de jazz) și Cristina Lilienfeld (coregrafă și dansatoare) vor reliefa perspective personale asupra orașului – ca spațiu familiar, de comunitate, dar și ca mediu de evoluție profesională. Evenimentul cu public, transmis în direct prin live-streaming pe platforma de YouTube Enjoytv România, se va încheia cu o sesiune de întrebări și răspunsuri din partea spectatorilor.

Despre artiști:

ANDREI PETRACHE TRIO este un grup de tineri artiști ce se remarcă prin originalitate muzicală și inventivitate interpretativă. Andrei Petrache este pianist și compozitor multipremiat, iar împreună cu basistul Alexandru Marin și toboșarul Philip Goron formează un trio cu un background solid de muzică clasică și alternativă, cei 3 fiind studenți sau absolvenți de Conservator la diferite secții. Acest proiect proaspăt a luat naștere în urmă cu 3 ani, atunci când ideile muzicale și sinergia de grup au devenit convergente și li s-a ivit ocazia să-și concretizeze planurile muzicale.

Irina Rădulescu

Irina Rădulescu

IRINA RĂDULESCU este un artist neobosit, dedicat percuției și în special marimbei, instrument ce a consacrat-o, atât ca solistă cât și ca membră în orchestrele simfonice din România. A câștigat numeroase premii (Premiul Juriului – International Music Competition – Tokyo 2018, Premiul al doilea la „Festivalului Muzicii Maghiare” – București 2017, „Premiul Creativității” la Gala UNATC – ARCUB 2017, Marele Premiu al Concursul „Dan Cumpătă” – 2016, Trofeul Concursului Național „Aulodia” – Brașov 2012) și încă din anul 2013 este invitată permanentă la festivaluri precum „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” sau „Meridian”, alături de ansambluri prestigioase – Archaeus, Profil, devotioModerna, pasClassique și Game.

În vara anului 2022 a susținut primul turneu național de marimbă solo din România care s-a bucurat de un succes extraordinar în 8 dintre cele mai importante orașe culturale, proiect realizat cu sprijinul AFCN. În același an a înființat ansamblul cameral Enescu Percussion Group, o formație camerală tip laborator, care reprezintă pentru tinerii elevi o oportunitate deosebită de a intra în contact încă de la începutul studiului cu experiența de scenă în cadre artistice profesioniste, alături de muzicieni consacrați. În prezent este profesor de percuție la Colegiul Național de Muzică George Enescu din București.

Valentina Sandu-Dediu

Valentina Sandu-Dediu

VALENTINA SANDU-DEDIU a absolvit în 1990 Secţia de muzicologie la actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti. A fost bursier al Wissenschaftskolleg zu Berlin, iar în prezent este profesor la Universitatea Naţională de Muzică şi rector al Colegiului Noua Europă, Bucureşti, din 2014. În 2008 a primit Premiul Academiei de Ştiinţe Berlin-Brandenburg, acordat de Peregrinus Stiftung.

Este autoarea a sute de studii, cronici și articole publicate în România şi Germania, precum și a unor importante cărți pe teme muzicale, precum Wozzeck, profeţie şi împlinire, Bucureşti, 1991; Ipostaze stilistice şi simbolice ale manierismului în muzică, Bucureşti, 1997; Ludwig van Beethoven, Bucureşti, 2000; Muzica nouă între modern şi postmodern, Bucureşti, 2004; Rumänische Musik nach 1944, Saarbrücken, 2006; Alegeri, atitudini, afecte, Bucureşti, 2010; Robert Schumann, Bucureşti, 2011.

A realizat, de asemenea, câteva serii de emisiuni radiofonice, iar din anul 2015 este moderator al conferințelor-spectacol Round Table București. Activitatea sa este completată de apariţiile concertistice şi de înregistrări, în calitate de pianistă în ansambluri camerale.

Ana Maria Galea

Ana Maria Galea

Născută în anul 1979, ANA MARIA GALEA a fost atrasă de muzică încă de la o vârstă fragedă. Pianul a fost prima ei dragoste, iar pasiunea pentru jazz a venit abia după aceea. Ana Maria a strălucit în lumea jazzului românesc și internațional. Cu o voce extraordinară, a cucerit inimile ascultătorilor de la festivaluri de prestigiu, precum „Brașov Jazz & Blues Festival” și „Csiki Jazz”. Colaborările sale atât cu artiști români, cum ar fi Daniel Csikos și Anca Parghel, cât și cu muzicieni internaționali precum Mat Maneri din SUA, au adăugat plus valoare carierei sale. Nu doar muzica a făcut parte din viața Anei Maria. Artistă a cunoscut succesul și pe scena teatrală, unde a jucat roluri memorabile și a adus personaje la viață cu talentul său actoricesc. Prin participarea la producții precum „Un om ca oricare”  de Goran Stepanovski, în regia lui Mihai Lungeanu și „Menajeria de sticlă de Tennesee Williamns”, în regia lui Radu Olăreanu, și-a demonstrat versatilitatea sa artistică. Ana Maria Galea a considerat mereu că educația este esențială pentru dezvoltarea tinerilor artiști. Ea a fost implicată în workshop-uri, cursuri și proiecte educaționale, contribuind la formarea generațiilor viitoare de artiști. Pe lângă prezența sa pe scenă, a fost implicată în numeroase proiecte culturale și a adus contribuții semnificative în publicații artistice. A fost coautor la manuale auxiliare și a fost parte din colectivele de redacție ale unor publicații de prestigiu.

Cristina Lilienfeld

Cristina Lilienfeld

CRISTINA LILIENFELD a studiat coregrafia și psihologia căutând în permanență punctul în care cele două discipline se întâlnesc. În ultimii ani a colaborat și continuă să lucreze cu diferiți coregrafi și dansatori, dar și cu artiști vizuali și muzicieni făcând parte din mai multe grupuri artistice interdisciplinare.

Spectacolele ei Lay(ers), Nu toți sunt eroi, Fapte vitejești, Moving Fields, precum și numeroase spectacole în care dansează sau pentru care a semnat coregrafia: Coregrafie de grup, În trup, Dancer In The Dark, The Great Scheme of Things – concert Fierbințeanu etc., continuă să fie prezentate pe scenele din București, din țară și internaționale.

În 2016 a făcut parte din programul Dance Roads prin intermediul căruia a călătorit în cinci țări europene prezentând spectacolul Lay(ers). În 2015 a devenit membru al Asociației PETEC susținând diferite producții cu caracter interdisciplinar create pentru toate categoriile de vârstă.

În prezent este membru co-fondator al Colectivului AREAL – spațiu pentru dezvoltare coregrafică, ce administrează un nou studio dedicat dansului contemporan la București începând din anul 2021.

nichifor crainic

Înalt şi’ngândurat ca visătorul,
Stând între cer şi’ntre pământ stingher,
Crescui şi eu din veşnicul mister
Din care toate îşi pornesc izvorul.

Când seva urcă’n trunchiul meu de fier,
Adâncul îmi trimite’n foi fiorul
Şi simt că’n mine năvăleşte dorul
Pământului de’a fi mai lângă cer.

Iar cerul peste vârful meu se’ndoaie
Şi svonuri tainice din infinit
O gură fac din fiecare foaie.

Şi’n freamătul de foi nelămurit,
Cu şoaptele veciei se’ntretaie
Suspinele pământului trudit.

muziconline, ucimr

Proiectul MuziColine continuă în luna octombrie cu ateliere pentru copii și un recital de chitară. Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) invită copiii la atelierele pline de activități, sâmbătă, 21 octombrie, începând cu orele 10:00 la Copșa Mare și 12:00 la Biertan. De la orele 17:00, la Căminul Cultural din Biertan publicul este așteptat la un recital deosebit de chitară Duo Hesperus, alături de chitariștii Costin Soare și Ioan Bănescu.

muziconline, ucimr

Costin Soare

Costin Soare este unul dintre cei mai apreciaţi şi activi muzicieni români, îmbinând în mod fericit o frumoasă carieră concertistică (chitarist şi lutist) cu cea pedagogică (profesor la C.N.A. „Dinu Lipatti”, Bucureşti şi cadru asociat dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti), fiind, de asemenea, director artistic al Festivalului Internaţional „Serile de chitară”, proiect de succes în cadrul căruia concertează chitarişti de top din întreaga lume. Cu o experienţă de 11 turnee (inter)naţionale la activ (peste 80 de concerte în ţară şi străinătate – Ungaria, Danemarca, China – în ipostază solistică sau alături de muzicieni precum flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, violoniștii Valentin Şerban și Vlad Maistorovici, violistul Marius Ungureanu, mezzosoprana Claudia Codreanu și actriţa Daniela Nane), 3 CD-uri solo, primul lansat în 2014, „Nocturne şi dansuri”, cel de-al doilea în 2020, intitulat „Oglinzi”, iar al treilea, „Oraşe invizibile şi fiinţe imaginare” – Muzică contemporană românească pentru chitară (2021) şi unul cameral în 2017, „Twenty Shades of Music” (alături de Ion Bogdan Ştefănescu), cu peste 250 de concerte desfăşurate în ţară şi străinătate, muzicianul-chitarist Costin Soare este un promotor neobosit al muzicii clasice prin intermediul unui instrument al cărui sunet şi repertoriu sunt apreciate de publicul larg.

Pasionat de muzica contemporană, a iniţiat un proiect unic în lumea chitaristică de la noi, intitulat „Musica…”, parte a Festivalului Internaţional „Serile de chitară”, prin care încearcă să stimuleze creaţia pentru instrument, ocolit, până de curând, de majoritatea compozitorilor valoroşi din România. De la debutul proiectului, în 2012, la Muzeul Naţional „George Enescu”, a cântat în cele 9 recitaluri peste 25 de lucrări în primă audiţie, scrise de compozitori precum: Dan Dediu, Carmen Cârneci, Violeta Dinescu, Gabriel Almaşi, Gabriel Mălăncioiu, Şerban Marcu, Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu, Sebastian Androne, Sebastian Ţună.

Ioan Bănescu

Ioan Bănescu este un tânăr talentat, student al programului de masterat de la Universitatea Națională de Muzică din București. Este cunoscut drept un chitarist pasionat, cu o activitate concertistică intensă, apreciat pentru interpretarea repertoriului tradițional, cât și pentru interesul său pentru muzica contemporană. În 2020, a avut oportunitatea de a beneficia de o bursă Erasmus, care i-a permis să studieze la facultatea „Béla Bartók” din Szeged, Ungaria, sub îndrumarea profesorului David Pavlovits.

Ioan a participat la numeroase concursuri de chitară, atât la nivel național, cât și internațional, obținând premii semnificative. De asemenea, a susținut recitaluri solo sau alături de ansambluri camerale în locații prestigioase, precum Palatul Suţu, Muzeul Naţional „George Enescu” din București și Sinaia, Castelul Peleș, Sala Thalia din Sibiu, dar și în afara țării, în Elveția și Ungaria. Ioan Bănescu a avut privilegiul de a participa la numeroase cursuri de măiestrie, având ocazia să învețe de la unele dintre cele mai apreciate nume din lumea chitariștilor, precum Marcin Dylla, Reinbert Evers, Andras Csaki, Matteo Mela, Lorenzo Micheli, Pablo Marquez, David Pavlovits, Susana Prieto și Alexis Muzurakis. De asemenea, pasiunea lui Ioan a fost șlefuită și prin intermediul Academiei ICon Arts, unde a studiat alături de mentorul său, Costin Soare.

În ultimii ani, Ioan și-a dedicat pasiunea și talentul muzical muzicii contemporane. Una dintre realizările sale notabile include participarea într-un duo cu profesorul său, Costin Soare, la prestigiosul Festival Internațional „Serile de chitară”. El înțelege că a deveni un muzician desăvârșit implică nu doar măiestria tehnică, ci și o deschidere către înțelegerea culturii și o curiozitate constantă de a se (auto)descoperi prin intermediul literaturii, artelor vizuale și multe altele.

Se zice că elevul își poate depăși profesorul, iar Ioan a reușit să îl egaleze, împărțind scena cu mentorul, și de acum colegul său, Costin Soare.

Ateliere pentru copii cu Ana-Maria Galea și Daniel Csikos

În plus, copiii sunt așteptați la ateliere pline de activități susținute de Ana Maria Galea și Dani Csikos, de la orele 10:00 la Copșa Mare și de la orele 12:00 la Biertan. Ana Maria Galea și Daniel Csikos au împărțit scena timp de peste un deceniu. În formula de duo pe care o alcătuiesc, artiștii s-au dedicat explorării unui spectru vast de compoziții, atât celebre cât și mai puțin cunoscute, provenind din repertoriul american și autohton. Cu pasiune și respect pentru valorile autentice ale fiecărei melodii, Ana Maria și Daniel își propun să conserve sonoritatea originală a fiecărei piese, în timp ce adaugă și o notă personală distinctivă. Această abordare creativă a muzicii i-a ajutat să se remarce în repetate rânduri pe scenele din România și din străinătate, construindu-și o reputație solidă și apreciată în lumea muzicală.

„MuziColine” este un proiect al Asociației „Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România”, realizat în parteneriat cu Asociația Mioritics și Fundația Gabriela Tudor, cofinanțat de Primăria Comunei Biertan și finanțat de Uniunea Europeană prin Următoarea Generație UE, Planul Național de Redresare și Reziliență, Apel PNRR/2022/C11/I5 – 1. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorului. Finanțatorul nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Detalii pe website-ul https://mfe.gov.ro/pnrr/  și pagina de Facebook www.facebook.com/PNRROficial/.

Ion Popescu Gopo

Nu putem vorbi despre istoria animației românești fără să vorbim de geniul lui Ion Popescu-Gopo. De fapt, animația românească s-a făcut cunoscută prin faimosul omuleț al lui Gopo care a stabilit niște standarde și o viziune unică asupra lumii. 

Așa că astăzi vom vorbi despre moștenirea lui Gopo.

Ion Popescu-Gopo și Walt Disney la Cannes în 1957

Ion Popescu-Gopo și Walt Disney la Cannes în 1957

„Diavolul binefăcător al acestui nobil univers delicat și tonic, intercalat în forfota timpului și a existenței agitate, se cheamă cu numele pământesc de GOPO, celebru și căutat împrejurul planetei. Filmele acestui român, cu nume derivat din Popescu, a ridicat Popeștii noștri, luați până mai deunăzi în răspăr, până la prestigiul mondial. America îi cere Buftei filmele lui, pe nevăzute.”

—Tudor Arghezi

Ion Popescu-Gopo s-a născut în București, la 1 mai 1923. Era fiul regizorului și caricaturistului Constantin Popescu.

Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.

A studiat la Academia de Arte din București, dar nu a absolvit, apoi a urmat un curs de animație la Moscova. 

În 1939 debuta în presă cu caricaturi, a ilustrat cărți pentru copii printre care cele de poezii ale lui Topârceanu.

Matty Aslan

Matty Aslan

Primul film de desene animate l-a realizat în 1949 împreuna cu tatăl său și cu regizorul, și caricaturistul Matty Aslan, și se numea Punguța cu doi bani. A fost angajat în 1950 la Studioul Cinematografic București, la secția de animație, apoi a organizat studioul Animafilm. A realizat filme de desene animate precum Albina și porumbelul (1951), Rățoiul neascultător (1951), Doi iepurași (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954), Șurubul lui Marinică (1955), Ariciul răutăcios (1955), Fetița mincinoasă (1956), Galateea (1957).

Șurubul lui Marinică (1955), Ion Popescu-Gopo

Șurubul lui Marinică (1955), Ion Popescu-Gopo

Era cunoscut pentru încercarile sale de a folosi tehnici noi atât în filmografie, cât și în animație.

În 1957 realiza filmul Scurtă istorie (1956), avându-l ca personaj pe omulețul schițat simplu care îi va purta numele și obținea premiul Palme D’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în Franța. Celebrul omuleț a apărut și în Șapte arte (1958) Homo sapiens (1960) Allo! Hallo! (1962). În 1958, cu filmul 7 arte, a obținut premiul Cel mai bun film de animație la Festivalul de Film de la Tours. A continuat cu O poveste obișnuită… o poveste ca în basme (1959), Homo sapiens (1960).

„În Scurta istorie am desenat povestea omulețului care se naște din natură și apoi începe cucerirea naturii împodobind-o cu flori. Am vrut să schițez în câteva linii caricaturale geneza celor 7 arte, acordându-i fiecareia cel mult un minut de proiecție. Am vrut ca acest omuleț mic, fără mușchi și gheare care tremura de propria lui umbră, să devină stăpânul universului care-l îngrozea.”

–Ion Popescu-Gopo – 1958

Activitatea sa de regizor a inclus filme precum Fetița mincinoasă (1956), S-a furat o bombă (1962), nominalizat la Festivalul Internațional de Film și Televiziune Cinéma tout écran, din Elveția, De trei ori București (1967), Pași spre Lună (1963), Comedie fantastică (1975), De-aș fi Harap-Alb (1965), Poveste de dragoste (1976), Faust XX (1966). În 1981 a regizat și a scris scenariul filmului Maria Mirabela, produs la Chișinău, de Moldova Film.

De trei ori București (1967), Ion Popescu-Gopo

De trei ori București (1967), Ion Popescu-Gopo

De asemenea și-a scris și propriile scenarii de filme.

Deși filmele sale cu actori nu au merite artistice deosebite, Gopo a încercat să ridice filmele la înălțimea imaginației sale. El și-a câștigat astfel incontestabile merite de pionierat, abordând cu curaj basmul, feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: Pași spre lună (1964) sau Comedie fantastică (1975).

„Omulețul lui Gopo”

„Omulețul lui Gopo”

Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. „Omulețul lui Gopo”, sau, mai simplu, „omulețul”, creația lui Ion Popescu-Gopo, este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane.

Ion Popescu-Gopo

Ion Popescu-Gopo

Mai târziu a mărturisit că nereușind să realizeze desene animate de perfecțiunea tehnică a filmelor americane de animație, Gopo a inițiat o revoltă anti-Disney:

„Când am văzut că nu pot să egalez perfecțiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumusețe-nu, culoare-nu, gingășie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.”

—Ion Popescu-Gopo

„Am făcut un omuleț cu mare economie de linii. Ochii lui sunt două puncte, nu și-i poate da peste cap și nici nu se uită galeș. Mi-am redus de bunăvoie posibilitățile. Gura lui este aproape imobilă. Nu am folosit nici expresia feței. Subiectul însă a căpătat forță.”

—Ion Popescu-Gopo

Primul său succes, Marele Premiu (Palme d’or) la Cannes (1957) cu Scurtă istorie, a fost și cel mai mare.

7 arte (1958), Ion Popescu-Gopo

7 arte (1958), Ion Popescu-Gopo

Cu 7 arte (1958) Gopo a atins apogeul (obținând Marele Premiu pentru cel mai bun film de animație, la Festivalul de Film de la Tours), dar Ecce homo! (1977) a fost primit cu răceală, astfel încât artistul și-a abandonat pentru moment Omulețul.

El creează la mijlocul anilor ’60 filmul-pilulă. Câteva exemple de parabole condensate care ilustrează genul sunt: BalanțaPloaiaUlciorul.

Ion Popescu-Gopo, „Omuletul, tuș și acuarelă”, 24x18cm, semnat dreapta-jos cu ocru, datat Geneva – 1971

Ion Popescu-Gopo, „Omulețul, tuș și acuarelă”, 24x18cm, semnat dreapta-jos cu ocru, datat Geneva – 1971, proiect pentru posterul Conferinței OMS Geneva din 1971

În anii 1980, Ion Popescu-Gopo experimentează noi tehnici de animație: mișcarea acelor de gămălie (Și totuși se mișcă, 1980), a firelor de tutun (Animagic film, 1981), animarea obiectelor, statuetelor, părului (Tu, 1983).

Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, Maria Mirabela (1981) nu e o simplă lectură a basmului Fata moșului și fata babei, ci un muzical; în Rămășagul (1985) își face apariția o zână care se deplasează pe bicicletă ș.a.m.d.

A și jucat în câteva dintre filmele regizate de el precum Rămășagul, Faust XX, O zi la București, în filme ale altor regizori ca O noapte de pomină, în regia lui Ion Șahighian, a fost țarul Petru cel Mare în filmul Dimitrie Cantemir, regizat de Gheorghe Vitanidis.

Ion Popescu-Gopo a fost președintele Asociației Cineaștilor din România în perioada 1969-1989, vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație, directorul secției de film din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății.

Ion Popescu-Gopo

Ion Popescu-Gopo

Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte.

Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit de sprijinul statului) ajungând aproape de faliment.

Premiile Gopo

Premiile Gopo

Premiile Gopo, denumite în onoarea complexului creator cinematografic român, constituie o festivitate anuală de premiere a celor mai bune acte din cinematografia românească a ultimului an cronologic (de la 1 ianuarie la 31 decembrie). Prima ediție a avut loc la 26 martie 2007 la București. 

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru

rezidenta 2 transilvanica

Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) anunță concertele celei de-a doua ediții a proiectului Rezidența Transilvanica 2.0. Acesta continuă să pună în valoare patrimoniul săsesc din sudul Transilvaniei prin artă și tehnologie. Inspirați de bisericile fortificate din Mediaș și Axente Sever, doi compozitori au sintetizat experiențele lor prin note muzicale.

Astfel, pentru al doilea an consecutiv, „Rezidența Transilvanica” își propune să promoveze biserici fortificate transilvănene cu ajutorul muzicii și al noilor tehnologii, pe parcursul unui traseu cultural de străbătut imaginar – în sala de concert, virtual – în mediul online sau fizic – la pas, într-un itinerar plin de farmecul unei drumeții cu popasuri artistice.

În această vară, compozitorii Paul Scully (Irlanda) și Alexandru Anastasiu (România) au fost invitați să viziteze Transilvania în căutarea de noi surse de inspirație. După un timp petrecut în Mediaș și în Axente Sever – așezări ce adăpostesc vechi biserici fortificate – în care au descoperit poveștile celor două edificii cu ajutorul ghidului cultural Ioana Pătrășcoiu, au sintetizat toată această experiență în două noi creații muzicale pentru un instrument solist și ansamblul de percuție ICon Arts.

Concertele în primă audiție vor avea loc în această toamnă, ulterior fiind integrate într-un traseu cultural-turistic în care se regăsesc încă șase biserici-cetate – Richiș, Biertan, Copșa Mare, Cloașterf, Valea Viilor, Cund – așezate pe harta muzicală cu prilejul primei ediții a „Rezidenței Transilvanica”, derulată în 2022. Astfel, fiecare piesă constituie o parte dintr-o lucrare colectivă modulară intitulată „Suita Transilvanica”, iar noile compoziții vor putea fi ascultate în incinta fiecărei biserici fortificate pe telefonul mobil, prin scanarea codului QR afișat pe panoul informativ, ori vizionate online, în contextul materialelor audio-video realizate de fotograful documentarist Mihai Benea.

Primul concert va avea loc Biserica Fortificată din Axente Sever pe data de 22 octombrie de la orele 18:00, iar cel de-al doilea recital va avea loc la Biserica Fortificată Sfânta Margareta din Mediaș pe data de 23 octombrie de la orele 18:00.

Protagoniștii celor două evenimente sunt interpreții Ansamblului de percuție ICon Arts, alături de soliștii Oana Silișteanu – flaut, Ciprian Dancu – clarinet, Ladislau Csendeș – vioară, Giang Thu Nguyen – violoncel și Alexandru Anastasiu – vibrafon și coordonator al ansamblului.

Programul cuprinde atât cele două noi compoziții, lucrarea „Mediaș”, compusă de Paul Scully și lucrarea „Axente Sever”, compusă de Alexandru Anastasiu, dar și câteva dintre partiturile scrise pentru ediția precentă a Rezidenței Transilvanica: „Biertan”, compozitor Thomas Vieira; „Valea Viilor”, compozitoare Diana Gheorghiu; „Mălâncrav” și „Selig sind”, compozitor Sebastian Androne.

Rezidența Transilvanica 2.0, Alexandru Anastasiu

Alexandru Anastasiu

Despre Alexandru Anastasiu

Alexandru Anastasiu este un virtuoz percuționist și compozitor de jazz și muzică clasică, ce și-a demonstrat talentul de excepție în numeroase concerte pe scene importante din România și din străinătate. A absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică din București și și-a perfecționat tehnica de percuție la prestigioasa Academie Mozarteum din Salzburg. Deși poate interpreta la mai multe instrumente de percuție, Alexandru Anastasiu este atras cu precădere de vibrafon, instrument căruia i s-a dedicat întru totul în ultimii 15 ani de activitate. În prezent, este membru al Orchestrei Naționale Radio și cadru didactic în cadrul Universității de Muzică „Transilvania” din Brașov.

Paul Scully

Paul Scully

Despre Paul Scully

Paul Scully este un tânăr compozitor irlandez, recent selectat în programul de burse al Centrului Irlandez de Muzică Contemporană / CMC – Contemporary Music Centre Dublin. A studiat la Trinity College Dublin, obținându-și diploma de licență în muzică în 2016, iar în 2021 a absolvit programul de studii aprofundate în Managementul evenimentelor culturale, la Institutul de Artă, Design și Tehnologie din Dún Laoghaire.

Lucrările sale folosesc adesea atât instrumente acustice, cât și electronice, iar în ultimii ani preocupările sale creative s-au extins pentru a include elemente de teatru și performance art, inclusiv video și lumini, precum și elemente gestuale și actorie.

Rezidența Transilvanica 2.0 este un proiectul organizat de Asociația Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) în parteneriat cu Parohia Evanghelică C.A. Mediaș, Turist în Transilvania, CMC – Contemporary Music Centre, Dublin, și cofinanțat de Consiliul Județean Sibiu.

virgil maxim

Jilava a devenit închisoare de tranzit în 1948, când s-au comandat arestări masive în întreaga ţară. Aici se făcea trierea deţinuţilor şi „depozitarea” lor până la anchete. Director al temniţei era „un găgăuz înalt, negru, ciupit de vărsat”, vestitul Maromet, sub a cărui „domnie” Jilava a cunoscut o vreme de cruntă înfometare şi interminabile bătăi.

Înghesuiţi, om lângă om, în camere cu geamuri bătute în cuie, mulţi au murit asfixiaţi. Totul se făcea pe „răspunderea” lui Maromet, care îşi asumase rolul de a spulbera cu „argumentul ştiinţifico-contodent” (ciomagul), pe toţi vrăjmaşii „clasei muncitoare”. În plin avânt revoluţionar, după explicaţia sinistrului şef, „clasa muncitoare” îşi trata „bandiţii” ştiinţific, adică cu nu mai mult de 1000 de calorii pe zi şi cu o cantitate măsurată de aer…

Mulţii bătrâni, bolnavi, abia îşi mai trăgeau răsuflarea în aceste uriaşe hrube de beton şi cărămidă. Unii nu mai puteau vorbi, alţii mureau sub priciuri, la „şerpărie” (sub priciuri nu se putea intra decât pe brânci şi sta decât întins, cu capul afară, iar ieşirea de acolo se făcea tot târâş, uneori sinuos chiar, motiv pentru care locul luase numele de „şerpărie”).

Organele înțelepte care conduceau partidul stabiliseră ca întemnițații să fie terorizați prin maltratări și schingiuiri. Fiindcă milițianul nu putea identifica persoana vizată, mulți tineri ieșeau în locul celor vârstnici. Nică Voloşniuc, Românaşul, cum îi spuneam noi, bucovinean, era unul dintre aceştia. Odată, ofiţerul politic a identificat victima şi a constatat substituirea. A dat o palmă zdravănă milițianului care administrase pedeapsa, lăsându-l fără replică:

– Tu nu vezi, mă ce fac ăştia? Tu ai fi în stare să mori în locul meu?

A doua zi miliţienii ne priveau ca nişte minuni. Mulţi şi-au cerut demisia, dar nu li s-a aprobat. Arme nevăzute, duhovniceşti, îşi făceau lucrarea de înfruntare a răului: dragostea lucrătoare, căci nu este dragoste mai mare decât ca cineva să-şi pună viaţa pentru prietenii săi, credinţa că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii ai lui Avraam şi nădejdea că dacă vom muri împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El…

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (Ev. Ioan 15: 12-13)”

Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce, ediția a II-a, Editura Antim, București, 2002, p. 253.

Mihai Vinereanu

Austria a avut o atitudine ostilă față de români dintotdeauna și, coborând în istorie, nu puten să nu amintim trădarea acestora urmată de asasinarea celui dintâi întregitor de neam românesc, a marelui Mihai Viteazu. Deși Eminescu nu vorbește despre asasinarea voievodului, Austria a avut un rol esențial în complotul împotriva acestuia, cu toate că împăratul Rudolf îi oferise inițial sprijin.

P. P. Panaitescu, în lucrarea sa intitulată chiar „Mihai Viteazul”, publicată în 1936, la Fundația Regele Carol I, spune următoarele:

„Curtea Imperială nu stabilise dinainte soartea Ardealului după recucerire, nici rolul lui Mihai. Acesta fusese recunoscut odinioară, măcar de Pezzen, ca guvernator al Ardealului, înțelegerea deci să stăpânească iar această țară, cu învoirea împăratului […]. De aceea Basta a lucrat pentru stăpânii lui, care voiau să aibă Ardealul direct sub cârmuirea lor, înlăturându-l pe Mihai. Basta era un general în slujba lor și nu ar fi făcut această faptă, dacă nu ar fi știut că ea va fi aprobată.”

Cu toate acestea, Mihai Viteazu voia Ardealul pentru el, ceea ce era inacceptabil pentru austrieci. Aceștia au dorit să-l folosească pe Mihai doar pentru a scoate Ardealul de sub controlul ungurilor de aici. Amintim că la acea vreme fostul regat unguresc era pașalîc turcesc, rămânând așa până la 1699, când este alipit Austriei.

Menționăm că pe 11 iunie 1600, Mihai s-a întâlnit cu Dr. B. Pezzen la Alba-Iulia, căruia i-a destănuit intenția sa de a alipi oficial Ardealul și Moldova la Țara Românească. De asemenea i-a vorbit și de intențiile sale de raliere la interesele antiotomane ale Austriei, solicitând totodată subvenții pentru întreținerea armatei. Dr. Pezzen i-a promis numai funcția de guvernator al Ardealului și al Țării Românești, nu și al Moldovei. În cursul negocierilor, Mihai a renunțat la unele din cerințele formulate inițial. Raportul Dr. B. Pezzen înaintat împăratului Rudolf II nu a fost favorabil lui Mihai, ceea ce a dus la complotul eliminării acestuia.

Prin urmare, vedem o continuitate de peste 400 de ani de atitudine dușmănoasă a Austriei față de români.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. ist. lingv. Mihai Vinereanu.

mihai vinereanu, invitatie lansare carte

Joi, 12  octombrie 2023, ora 13.00

la MUZEUL  ȚĂRANULUI  ROMÂN

din București, Sala „Horia Bernea”

EVENIMENT EDITORIAL NAȚIONAL

Pentru prima dată în România, după 1870

DICȚIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE

Editura URANUS

Autor: Mihai Vinereanu

dictionarul etimologic al limbii romaneIată un sumar schematic al cărții:

● Un moment lingvistic istoric: limba română provine dintr-un neam european străvechi

● Dicționarul, laborios și profesional, cuprinde și explică toate cuvintele, inclusiv cele neaoșe, a căror origine este ignorată de toate dicționarele  românești

● Practic, este  primul dicționar etimologic făcut de un român,  în spiritul  adevărului privind originea limbii române, publicat în România după 146 ani

● Dicționarul constă în două volume format 17×24 cm legate 1/1  într-un set înfoliat:

Volumul 1 – 808 pagini (literele A-Î);

Volumul 2 – 784 pagini (literele J-Z)

● Sunt analizate 6.100 cuvinte, a căror proveniență este identificată după cum urmează:

– 72% din fondul autohton, prelatin

– 7,5% latine

– 5% slave

– 4,5% turcești

– 3,6% grecești

– 0,6% germane

– 0,5% maghiare

– 0,5% de proveniență incertă

● Pentru comparație, conform dicționarului etimologic al lui Alexandru Cihac (lingvist român de origine cehă) apărut în 1870 și validat de Academia Română ca bază pentru dicționarele actuale, structura fondului lexical al limbii române arăta/arată astfel:

 – 20% cuvinte de origine latină

– 45% slave

– 20% turcești

– 20% alte origini

– niciun cuvânt dacic (ceva original, unic pe mapamond!)

Vă invit cu căldură la evenimentului de lansare a cărții „Dicționarul Etimologic al Limbii Române”. Evenimentul va avea loc pe data de 12 octombrie 2023, la ora 13:00, în Sala Horia Bernea, Muzeul Național al Țăranului Român din București.

Sunt încântat să am alături ca invitați speciali pe Dumitru Ioncică (Editura Uranus) și pe prof. Ion Coja.

Vă aștept cu mare bucurie!

Cu drag,
Mihai Vinereanu