Patrick Matiș – Noi suntem globali, ei sunt globaliști
[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/globalmap-750.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Noi suntem globali, ei sunt globalisti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1620042585738{margin-bottom: 0px !important;}”]Am ajuns intr-un punct in care ne intrebam, cu o oarecare tenta anormala, ce suntem, cine suntem si de ce. Ne vine sa o luam de la capat, in contextul in care ne-am uitat, ca intr-o amnezie colectiv-pandemica, propria identitate, valori si responsabilitati. Paleste, treptat, omenia din noi, asa cum putem vedea, iar la o auto-observare sincera putem depista si recunoaste. Se vorbeste mult despre globalizare. Se doreste aceasta. Popoarele sau populatiile, natiunile, oamenii, in general, cer aceasta pe plan mondial. O cerem pentru ca avem nevoie sa ne regasim, redefinim si sa ne implinim. Am aruncat cu propriile noastre valori in stanga si in dreapta, in risipa. Simtim nevoia sa ne redefinim. Iar acest lucru nu este oarecare, ci chiar provine din esenta noastra mai mult sau mai putin subiectiva. Adeptii globalizarii, astazi, vorbesc despre crearea omului nou, o conceptie pe care o tot gandim de cateva sute de ani incoace, insa ea avand radacini mult mai vechi. Dupa toata aceasta ratacire in timp si dupa esecurile dezamagitoare ale religiilor, mai corect spus ale bisericilor, templelor, tutoror caselor de cult, cei care adereaza la conceptul de globalizare doresc libertate totala sa faca orice, sa experimenteze orice, iar aici este o nisa foarte usor de exploatat de catre unii sau altii care se cred sinceri binevoitori, insa, in realitate, sunt exact invers. Se vrea renuntarea fortata la vechea identitate pe care acestia o considera represiva, tiranica, exploatatoare si terorista. Ei considera ca aceasta straveche identitate pe care ne forteaza sa o uitam, ca daca nu, suntem retrograzi, de parca acest lucru ar fi ca si cum am fi bolnavi de sifilis, este o identitate malefica ce ne-a tinut in lanturi timp de milenii, uitandu-se, intr-un mod voit si obraznic, faptul ca identitatea nationala este cea care ne-a format ca oameni. In orice caz, globalizarea actuala are si un iz foarte dubios si merita sa investigam inainte sa ne decidem sa marsaluim pentru aceasta. Ea, practic, inseamna inglobarea tuturor fiintelor umane intr-un soi de sistem la nivel mondial care sa niveleze vietile noastre pe toate planurile si sa le simplifice, chipurile. Iar cand acest lucru se realizeaza intr-un mod inconstient, mai ales sacrificand milioane si milioane de vieti omenesti pentru a o indeplini, nu va aduce decat distrugere totala, sau auto-distrugere, dezastrul absolut, pe tot globul pamantesc. Ca sa reflectam un pic, inainte de a da cateva linii de ghidare in chestiunea de a fi globali sau universali, putem sa afirmam ca nu se poate sa fim globali daca nu suntem mai intai ceea ce ne-am nascut sa fim. Da, ne nastem intr-o tara, intr-un oras sau sat, intr-o familie (si nu altfel..), ajungem sa vorbim o anumita limba. Noi suntem romani, suntem europeni. Nu, suntem europeni si nu romani, ca mai apoi sa afirmam ca suntem pamanteni. Iar daca nici acest lucru nu ne convine, suntem sistem-solarieni si tot asa. Atunci ce suntem? Cine suntem? Ca sa fim europeni, avem nevoie sa fim romani, mai intai. Iar pentru aceasta se necesita a fi suverani. Despre suveranitate s-a vorbit mai deloc. In realitate, noi ne-am pierdut mare parte din suveranitate. O definitie din dictionar ar spune urmatoarele despre suveranitate: „Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenta; putere suprema. Atribut inerent, inalienabil si indivizibil al statului, care consta in suprematia puterii de stat in interiorul hotarelor sale si in independenta ei in relatiile cu alte state. Suveranitate nationala. Suveranitate de stat.” A dispune liber de soarta noastra, a fiecaruia, inseamna libertatea de decizie, dar tinand cont de legile umane, dar tinand cont si de drepturile naturale. Acestea sunt inerente, adica innascute. Ne nastem cu ele si nu ni le poate instraina nimeni, niciunde si nicicand, deoarece avem puterea de a alege. Iar statul ar trebui sa fie creatia poporului, nu a unor entitati sau grupari finantiste de tip transnationalist sau multinationalist. Acesta, statul, de asemenea este si indivizibil. Aluzia o facem la proiectele de lege privind diversele „tinuturi” (sasesc, secuiesc etc.) din interiorul hotarelor sale. Apoi unde este suprematia puterii de stat, nu-i asa? Mai bine ne intrebam, unde este poporul si unde individul? Ca sa explicam, mai departe vrem sa expunem cateva dintre aspectele de baza ale suveranitatii. Limba – vorbim limba romana. Aceasta este primul aspect al suveranitatii romanilor. Nu vorbim franceza ca limba nativa, principala, in interiorul hotarelor tarii noastre, ci romana, si cu atat mai putin engleza, germana sau ungureste, decat daca facem parte din grupurile minoritare. Din pacate, limba noastra este si ea atacata in structura sa, in identitatea sa, in integritatea sa. A fost virusata cu specimene de genul romglezei, un soi modern de pasareasca vorbita doar datorita indobitocirii prin digitalizare sau smartphone-izare. Petrecand mult timp pe internet, in zona digitala, si comunicand, daca putem numi astfel, in cadrul mediilor sociale gasim indivizi care nu mai stiu sa vorbeasca romaneste, corect gramatical etc., care ar prefera mai degraba sa vorbesca cu foneme si grupari de litere precum vb, cf, bn, st, lol sau brb s.a. Pe deasupra, acestia mai sunt si ceea ce se numeste analfabeti functionali, devenind incapabili sa efectueze cele mai simple si de baza operatiuni, precum cititul, scrisul, socotitul, enumeratul, poate chiar si dusul lingurii la gura. Si ca sa mai radem un pic, o prietena se intreba cum de traiesc acestia, cum de supravietuiesc si nu mor repede? Deci, si limba incepe sa se alieneze, sa se piarda, si cu ea, o parte semnificativa din suveranitatea individuala si ca popor. Dar sa stiti, exista o anumita constiinta a limbii fara de care nu o putem vorbi. Avem nevoie sa fim constienti intr-un anumit grad de limba pe care o rostim, ca s-o putem vorbi, altfel am fi muti sau cine stie… Cultura – aceasta este o manifestare in continuare a constiintei fiecarui individ, la nivel de familie, de neam, de tara, de obiceiuri, de personalitate, de traditii, de arta, stiinta,