Entries by Patrick Matis

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (8) – Scoala generala de coruptiune si iluzia regimului constitutional

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (8) – Scoala generala de coruptiune si iluzia regimului constitutional” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1529243590647{margin-bottom: 0px !important;}”]„Precum am declarat-o in mai multe rinduri, situatia tarii o consideram de prea grava ca sa ne preocupam numai de interesele de partid. Ne grabim deci a recunoaste ca, din toate alegerile efectuate in aceasta perioada de 14 ani, cea dentii alegere, din 1866, urmata indata dupa votarea Constitutiunii, a fost aceea a carei sinceritate e mai putin banuita. Si cu cita recunostinta. Tara nu-si aduce aminte de binefacatoarea intervenire a sefului statului, prin o scrisoare deschisa catre primul sau ministru, prin care arata Inalta Sa Domneasca vointa ca tara sa se manifeste in libertate la alegeri. Presedintele Constituantei a stabilit cu drept cuvint ca principiu. Si astazi, dupa o trista esperienta, o putem afirma cu mai multa tarie, ca daca regimul constitutional e menit de-a intari tronul si de-a garanta prosperitatea tarii, orice violenta ce se comite in contra acelui regim se comite in paguba prestigiului tronului si totodata in paguba prosperitatii tarii. Putem deci afirma ca, daca alegerile ce s-au urmat dupa cele de la 1866 ar fi fost puse si ele, toate, sub patronagiul si controlul sefului statului, situatiunea noastra ar fi cu totul alta decit cea de astazi. Din nenorocire, nu mai departe decit alegerile de la 1867, au fost cea dentii desfidere data regimului constitutional, iar consecuenta imediata si vadita a epocei reteveiului si a influentei morale a fost ca, in proportia in care s-au violat garantiile constitutionale si s-au pus la discretia nesatiului ambitiilor, in acelasi raport s-a compromis si starea economica prin concesia Strusberg si prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 si 1868. Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul sa opreasca ruina prin masuri luate din capul locului, se deterioreaza in proportii din zi in zi mai mari, astfel si regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi in zi mai mult, incit ministrii au ajuns astazi in pozitia de-a putea guverna dupa placul lor, fara control de jos, fara control de sus. In adevar, din capul locului, o mare parte din alegatorii nostri, unii lipsiti de indispensabila educatie politica, altii zdruncinati in interesele lor prin marimea impozitelor, altii, in fine, cu interesele agronomice la discretia guvernului si adeseori la discretia adversarilor lor, lipsiti apoi de o justitie care, amovibila fiind, e departe de-a prezenta garantiile unei puteri judecatoresti de sine statatoare (corolar indispensabil al regimului constitutional), alegatorii, corpuri-corpuri, sint supusi arbitrariului de partid. Daca vom adaogi, pe linga aceste inconveniente, manipularea fara control, augmentabilitatea discretionara si neconstiincioasa a unui buget a carui cheltuieli sporesc in realitate, a carui venituri se imfla fara realitate, atunci nu mai ramine nici umbra de indoiala ca un regim constitutional, aplicat in asemenea conditii, e o iluzie si nimic decit o iluzie, o inselaciune, o pazire a formelor curat esterioare, o fictiune facuta dupa regula iudaica de-a pastra aparentele si a compromite cuprinsul, de-a pazi litera, de-a nimici spiritul Constitutiei. E drept ca inselatorii se inseala si ei la rindul lor; se insala ministrii lipsiti de orice forta morala, in zadar se falesc cu acele majoritati din Camera, cari in realitate nu sint decit propriile lor creatiuni, caci simtul public indignat se desteapta, constiinta cetateanului subjugat la alegeri se revolta, nemultumirile si agitatiunile cresc din zi in zi. Si astfel guvernele, imbatate de un triumf mincinos, se izoleaza de natiune; un larg desert se formeaza intre puterile pozitive si nelinistite din stat si acea reprezentatiune de teatru care se petrece in guvern. De vreme ce acele corpuri, cari sint la mijloc intre mase si Coroana, au devenit o fictiune, e ca si cind ele n-ar exista… Tronul insusi e din ce in ce mai izolat. Intre Coroana si popor nu mai e raportul dintre vointa legitima si aspiratiuni legitime, caci toate organele mediatoare sint false. Parlamentul – o creatie a ministrului; vointa alegatorului, scoasa prin presiuni morale si promisii, nu mai e decit o vointa stoarsa in momente de nevoie si formulata dupa vointa ministrului, deci asemenea o creatie a lui; in fine, scoala generala de coruptiune preface armata de functionari, in loc de servitori ai legii, in armata de complici iresponsabili ai unor sefi necontrolabili, se-ntelege de catra propriile lor creaturi. E evident, dar, ca tot ce e intre tara si tron devine o fictiune, o iluzie ministeriala. Acea parte de vointa din fiece individ, destinata pentru controlul afacerilor statului si a interesului general, e apucata de mina functionarului administrativ, de decretele de numire, de fagaduinti amagitoare, de distinctii nemeritate, de tot ce dispune puterea statului, si e stoarsa si restoarsa pina primeste forma ce-o voieste ministrul. Un sistem intreg de viciare a espresiei acestei vointe s-au inventat si se aplica cu o rara virtuozitate in Romania, incit, atit pe cit sentimentul de stat se mai poate manifesta, el apuca adeseori drumuri neprescrise de legi.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1529244402802{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (7) – Delapidarea averii publice

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (7) – Delapidarea averii publice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528869752687{margin-bottom: 0px !important;}”]„Precara este asadar pozitiunea internationala facuta noua pina astazi si nu cunoastem politica de mini pe care ne-o va asterne guvernul. Cit pentru noi, sintem convinsi ca numai intarirea institutiunilor noastre dinlauntru poate sa ne dea consideratie in afara. Sintem convinsi ca, intretinind bunele relatii cu toate puterile in general, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicei noastre traditionale, ne putem feri de pericolele la care ne-ar espune si pe viitor o politica aventuroasa. Intarirea oricarui stat insa, dar mai cu seama a unui stat tinar, atirna de starea sa de prosperitate interna. Cu durere trebuie sa marturisim ca niciodata inca, pina acum, nu li s-au infatisat generatiunilor prezente starea economica a tarii in conditii mai ingrijitoare decit astazi. Una din gravele imputari ce i s-a facut regimului rasturnat la 11 fevruarie 1866 a fost aceea a delapidarii averii publice, a impilarii contribuabililor. „De la Vladica pin’ la opinca” – se striga in sinul adunarilor – „tara e saracita, contribuabilul ingenuncheat”.Cu toate acestea – in scurtul period de abia patrusprezece ani – bugetele statului s-au sporit peste indoit, anuitatile datoriilor publice – de la 4-5 milioane cit erau inainte – s-au urcat la aproape cincizeci de milioane. Dar o contrazicere si mai recenta si mai frapanta. Dupa agitatia produsa in tara de miscarea numita de la Mazar Pasa, cind iarasi, ca motiv de agitatie se invoca, intre altele, inlauntrul tarii si in afara de ea, gravitatea starii financiare si cind – sub impresiunea momentului – Camera de atunci, fidela inca angajamentelor luate, redusese bugetul la cifra de 87 milioane cu venituri constatate in suma de 81 milioane, astazi – dupa un scurt timp de abia patru ani de zile – se prezinta tarii bugete pentru peste 116 milioane… Rezervindu-ne a reveni asupra situatiunei financiare dupa un studiu mai amanuntit al tuturor elementelor ei, indicam deocamdata aceste liniamente generale. In fata unei asemenea situatii economice, nu mai cutezam a intreba daca romanul se simte fericit de starea prezenta, ci vom intreba daca guvernele si factorii regimului constitutional se pot crede impacati in constiinta lor la adapostul formelor esterioare ale regimului parlamentar. Mai putem inca intreba daca acesti contribuabili, in cunostinta de cauza, au putut consimti la sporirea atit de disproportionata a cheltuielelor si la micsorarea avutiilor lor proprie. A da la aceasta intrebare un raspuns afirmativ ar fi de a abuza de fictiunile constitutionale, a tagadui ca starea de astazi trebuie sa ne intristeze pentru prezent si sa ne ingrijeasca pentru viitor, ar fi sa aratam o cruda nepasare pentru soarta tarii. A mai gasi ca asemenea momente sint oportune pentru a ne arunca in afaceri financiare, calificate de stralucite, este mai mult decit o culpabila nepasare. Raul fiind constatat si nimeni, credem, nemaiavind curajul de a-l nega, cata inainte de toate sa ne dam seama de cauzele ce l-au produs. Caci evident este ca regresele in neatirnarea reala a tarii, acoperite poate cu progrese nominale, precum si regresele vadite pe terenul economic cata sa fie atribuite unui neajuns oarecare, si acest neajuns trebuie sa rezulte din neaplicarea unei esentiale parti a Constitutiei; e evident ca in ruajul constitutional lipseste un element oarecare de regulare si control. Desi comparatia statului, care e ceva viu si organic, cu mecanismul unei masine de vapor, bunaoara, ramine o comparatie, totusi exista analogii reale intre mecanismul organic si cel anorganic. Masina produce putere si aplica putere. Dar puterea produsa e supusa unei iregularitati atit de mari, incit masina ar sari in bucati sau ar sta locului daca n-ar exista un aparat, in aparenta neinsemnat, in realitate de o estrema importanta, numit regulatorul centrifugal. Cind puterea elementara produsa de masina e prea mare, regulatorul centrifugal, prin activitatea sa, da drum prisosului; cind masina ar sta pe loc el, tot prin o mica activitate, economiseste si condenseaza puterea. Se stie asemenea ca n-ar fi cu putinta mecanismul ceasornicului si ca acesta ar incepe prin a merge foarte repede si ar sfirsi prin a merge foarte incet, daca ar lipsi coarda regulatoare. In mecanismul corpului omenesc regulatorul e prezentat prin organul inimei. E evident ca o incordare prea mare a patimelor politice, puse in joc, paralizeaza activitatea organului regulator, deci si activitatea mecanismului intreg, in care fiece parte are rolul sau deosebit. Desi acest rol, cu toata deosebirea, este in strinsa legatura cu foloasele pe cari le aduce mecanismul ca intreg. Iregularitatea puterii elementare, deci, ajungand a invinge intregul mecanism, desigur ca miscarea acestuia va fi iregulara, fara spor si folos, pagubitoare chiar. Deci fiece parte a mecanismului va fi viciata in miscarea ei, care trebuie sa stea in legatura bine determinata de relatiuni de reciprocitate cu celelalte. Traducind aceasta comparatie luata din mecanica in termenii vietii statului, vom vedea lesne ca friul prea lung, ca sa nu zicem desfriul, lasat partizilor, punerea mecanismului statului la discretia lor esclusiva a fost cauza de capetenie a compromiterii intereselor statului in afara si-nlauntru. In aparenta, legalitatea cea mai perfecta a domnit, Camerele se convocau regulat la epocele prescrise in Constitutiune, mesagele domnesti asterneau regulat programele diferitelor ministerii – incit s-ar fi parut ca prin acele programe se consacra obligatiunea reala de-a le urma, legile, bugetele, concesiunile se votau si, chiar pentru acte savirsite fara de aprobarea Camerelor, se cerea mai in urma inregistrarea, ca sa nu fie lipsite de sanctiunea parlamentara. Un lucru lipsea insa. La actele cele mai importante, atit de caracter economic-financiar cit si de caracter politic, lipsea vointa reala si sincera a tarii legale. Prin Constitutiunea noastra, conform aceasta si cu traditiunile parlamentare din alte tari, ministrii sint supusi la un indoit control: la acela al tarii legale si la acela al sefului statului. Greseala noastra cea mai de capetenie a fost ca diferitele partizi, succedindu-se la putere, fiind lasate fata in fata, in inviersunarea luptelor politice, le-a fost permis de-a nimici pe adversarii lor si de-a anihila prin

Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/35227298_10156648916007625_8079060270934130688_n.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790921103{margin-bottom: 0px !important;}”]Ziua de 10 iunie este o zi epocala pentru sportul romanesc. Simona Halep a castigat trofeul de la Roland Garros devenind, astfel, campioana mondiala WTA, dupa ce a castigat in fata americancei Sloane Stephens,  scor 3-6, 6-4, 6-1. Felicitari Simona si din partea Revistei Romania Culturala! „Halep si-a meritat primul Slam. Este o adevarata luptatoare si munceste foarte mult. Imi plac oamenii care muncesc din greu pentru obiectivele lor si care au succes, deoarece ei merita asta”, a declarat, dupa finala de duminica, Rafael Nadal, relateaza tennispanorama.com. Organizatorii de la Roland Garros s-au declarat impresionati de comportamentul fanilor romani de la finala Roland Garros.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790956119{margin-bottom: 0px !important;}”]Simona Halep a dezvaluit ca momentul in care fanii romani au intonat imnul national dupa castigarea trofeului de la Roland Garros a fost unic in istorie. De asemenea, Simona a mentionat ca reprezinta si cel mai emotionant moment din cariera sa. „Momentul intonarii imnului a fost cel mai frumos al carierei! Organizatorii mi-au spus, dupa meci, ca nu s-a mai intamplat niciodata ca un imn sa fie rostit pe cuvinte de spectatori! Rar mi s-a intamplat sa plang pe teren! Le multumesc suporterilor pentru caldura de care au dat dovada”, a spus Simona la revenirea in tara. Sportiva noastra a ajuns astfel la primul turneu de Grand Slam din palmares, dupa trei finale pierdute. In urma succesului de sambata, Simona s-a distanta in fruntea clasamentului WTA si primeste un cec in valoare de 2.2 milioane de euro. Revenirea sportivei noastre in circuit se va produce incepand cu 25 iunie, la Eastbourne. Iata ce a mai scris pe facebook doamna Oana Pellea: „In istoria Romaniei se va scrie: ‘Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros! A fost primita la ea in Tara cu urale si aplauze. O tara intreaga a iubit-o. Romania a sarbatorit numarul 1 mondial in tenis cu iubire si admiratie!’ Atat se va consemna, atat conteaza. In rest… nu-si va mai aduce nimeni aminte cine era la guvernare. Felicitari, Simona Halep!”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (6) – Inaugurarea regimului monarhic

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (6) – Inaugurarea regimului monarhic” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749711017{margin-bottom: 0px !important;}”]„Cind, la anul 1866, tara si-a dat institutiunile care domnesc astazi, cind s-a chemat la cirma tarii un print strain, nu credem ca unica preocupare a tarii a fost aceea de-a pune un capat rivalitatilor primejdioase dinlauntru, ci o idee de un ordin mai inalt a condus natiunea in hotarirea ei. Deja batrinii nostri, aproape acum cincizeci de ani, concepusera ideea unirii sub o dinastie ereditara. Intirziata de imprejurari neatirnate de vointa noastra, indata ce Romania daduse semne de a sa vitalitate si facuse sa se nasca increderea ca ea, in mijlocul statelor ce-o inconjurau, putea sa traiasca din propriile ei puteri si din propria ei constiinta nationala, nici stabilirea unei dinastii ereditare n-a mai intimpinat nici o rezistenta si, o data cu recunoasterea ei, putem zice ca, din acel moment chiar, si independenta statului roman in princip a fost deja recunoscuta. Ca proba ca acesta a fost sentimentul tarii, putem aminti aci cuvintele rostite de catre presedintele Constituantei, d. M. Kostaki, in numele tarii, in momentul cind a prezentat alesului ei pactul fundamental. «In ziua de 10 mai, cind Inaltimea Voastra V-ati suit pe tronul Romaniei, tara a vazut realizata cea mai vie si cea mai scumpa a sa dorinta; acea zi care a intemeiat pentru tara inceputul unei noua ere, tara a salutat-o ca data inaugurarii regimului monarhic, carele singur poate garanta Romaniei consolidarea statului si binefacerile unui guvern stabil. Adunarea, zeloasa pe de o parte de a aseza principiul monarhic pe baze nestramutate si voind, de alta parte, a incunjura acest princip de toate libertatile compatibile cu ordinea, deplin convinsa ca regimul constitutional a devenit pentru Romania nu numai o conditiune de existenta si de prosperitate, dar totodata si garantia cea mai puternica a consolidarii tronului Mariei Tale, s-a grabit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop.Constitutiunea, ce am onoarea a o prezenta Mariei Tale in numele Adunarii, da o legitima satisfactiune acestor aspiratiuni ale tarii, consacrind pentru Romania principiile admise in statele moderne cele mai inaintate pe calea civilizatiunii. Plini de speranta ca nouale institutiuni vor pune capat suferintelor unui trecut dureros, romanii, uniti intr-un sentiment unanim de concordie si de fratie, vor intrebuinta silintele lor cele mai staruitoare intru a apara aceste principii si a da cugetarilor leale si generoase ale Mariei Tale concursul lor cel mai sincer si cel mai devotat. Calcind pe pamintul tarii noastre, ati spus romanilor c-ati devenit roman; astazi Romania constitutionala Va raspunde prin organul reprezentantilor ei ca Maria Ta ai devenit pentru ea simbolul nationalitatii sale. Sa traiti, Maria Ta! Sa traiasca Romania!» Dupa rostirea acestor cuvinte, a urmat pronuntarea formulei de juramint din partea Mariei Sale: «Jur de a pazi Constitutia si legile poporului roman, de a mantinea drepturile lui nationale si integritatea teritoriului!». Substituind deci principiul monarhic mult bintuitei domnii elective, tara a voit a crea acea institutiune care sa fie nu numai personificarea statului roman, depozitar al traditiilor politice ale tarii, ferind-o de fluctuatiunile momentane ale partizilor, dar, in acelasi timp, incunjurind tronul cu institutiunile constitutionale, acel regim le-a considerat ca o garantie de putere pentru tron, ca o garantie pentru dezvoltarea materiala si politica a statului roman. Preocupati astazi, inainte de toate, mai mult de viitorul tarii decit de interesele de partid, convinsi fiind ca noua pozitie ce ne este creata prin Tractatul de la Berlin ne face direct responsabili de urmarile noastre, ca sintem lipsiti astazi de acele garantii care ni le prezinta Tractatul de Paris si, in momentul de a intra intr-o noua era politica, vom face in modul cel mai impartial bilantul perioadei celei din urma a vietii noastre politice, ca sa ne pregatim cu barbatie pentru noua era in care intram. Vom intreba mai intii, cu mina pe constiinta, pe orice bun roman, daca crede intradevar ca tara trebuie sa se simta fericita in situatia actuala. Examinind mai intii starea noastra politica internationala, constatam cu inlesnire ca nu numai toate atributele suveranitatii statului au fost cistigate inainte de 1866, ci asemenea ca recunoasterea unei dinastii ereditare era insasi recunoasterea suveranitatii reale a tarii – toate acestea fara nici un sacrificiu. Nu raminea cu mult mai mult de cistigat decit firma deschisa, titulaturile, analoge starii de lucruri, ale agentiilor diplomatice. Conditiile impuse noua prin Tractatul de la Berlin insa, ba chiar in urma Tractatului pentru obtinerea recunoasterii firmei independentei (recunoastere pe care chiar organele oficioase ale guvernului o declara drept un act de simpla formalitate), conditiile impuse deci pentru indeplinirea unei simple formalitati ne-au impus sacrificii din care unele, pe linga gravitatea lor, mai constituie si o izbire directa in autonomia de legislatie interna de care pururea ne-am bucurat in trecut. S-ar fi putut astepta ca, in urma sacrificiilor ce ne-am impus prin participarea la razboiul oriental, sa conservam macar simpatia acelei puteri cu care ne-am luptat alaturea; n-am conservat-o insa nici pe aceea. Am avut si mai putin inca simpatia acelor puteri cari au privit cu un ochi de neincredere participarea noastra la razboi, si astfel am putut constata ca nici o voce amica nu s-a ridicat in Congresul de la Berlin in favorul Romaniei, si astazi inca, dupa doi ani, recunoasterea e problematizata de misterioasele asigurari formale despre care nu stim nimic.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749914488{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (5) – Republica e buna doar cand exista o clasa de mijloc economiceste puternica

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (5) – Republica e buna doar cand exista o clasa de mijloc economiceste puternica” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528705720235{margin-bottom: 0px !important;}”]„Din momentul in care s-a instituit domnia ereditara in locul celei elective si s-a pus puterea suprema a statului la adapost de inversunatele lupte de partid, s-a pus, in principiu cel putin, la adapost de patimele si de asprimea intereselor momentane si trecatoare insasi ideea statului, adica ideea armoniei intereselor nationale. Asta este in esenta deosebirea intre monarhia constitutionala si republica. In republica domneste indeosebi interesul individual, in genere interesul de partid. Partidul si numai partidul alege pe capul statului, el formeaza vointa statului in articole de legi, epoca poarta pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare. Aceasta stare de lucruri e in aceeasi proportie lipsita de pericole in care esista in stat o clasa de mijloc economiceste puternica si culta care sa mantina echilibrul intre tendintele prea inapoiate a simtului istoric a unui popor, reprezentat in genere prin formele existente ale unei civilizatii trecute, si tendentele zgomotoase ale trebuintelor acute ale prezentului, reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde aceasta clasa nu exista decit in mod rudimentar sau unde ea este prea slaba pentru a se impotrivi tendentelor estreme, republica devine o jucarie a partizilor, o forma de care abuzeaza si unii si altii, in detrimentul vadit al intereselor generale. Deie-ni-se voie a arata ca ideea statului, ideea armoniei intereselor exista in realitate, ca statul nu este numai suma de indivizi ce coexista intr-un moment dat, ca el reprezenta insasi putinta de indreptare a unor rele ce rezulta din instinctele nesocotite ale actualitatii. Sa ne-nchipuim, de exemplu, ca radicalul X, in loc de-a fi nascut in sfera de jos, ar fi fost fiul unei vechi si bogate familii aristocratice. Acelas om, cu acelasi temperament, ar fi reprezentat, in locul ideilor radicale, alte idei tot atit de estreme, insa cu totul opuse celor dentii. Care din doi ar fi avut acum dreptate: X reactionarul perfect, sau X radicalul? E clar ca nici unul, nici altul. Precum vederile unuia ar fi inradacinate in trecut, tot astfel tendintele celuilalt ar fi o expresie exagerata a nevoilor momentane a claselor de jos, incit acelasi temperament, nascut cind intr-o clasa cind intr-alta, ar reprezenta de o parte ura si invidia demagogica pentru tot ce e superior ca avere sau inteligenta, ar reprezenta de alta dispretul si desconsiderarea aspiratiunilor celor indreptatite ale prezentului. Dar statul nu este nici suma indivizilor coexistenti. Caci, daca luam individ cu individ, am vedea lesne ca marea, incalculabil de marea majoritate a oamenilor, s-ar sustrage bucuros, numai de-ar putea, si de la plata de bir, si de la prestatiuni si de la recrutare. Incit, oricit de recunoscuta ar fi necesitatea unui interes general de fiecare in parte, totusi, cind e vorba ca el sa subvie cu atomul sau individual acelei necesitati, instinctul sau intim si primitiv este de a se sustrage. O curioasa ilustrare a manierei de a privi statul si societatea ne-au dat-o in toti timpii evreii. A se bucura de toate drepturile, dar a se sustrage, de e cu putinta, de la toate datoriile este deviza lor si pentru realizarea acestui princip au, ca nealte popoare, pururea aptitudinea unei organizari de dosire, de substituire, de ajutor mutual. A pune dar acest instrument gingas al statului, acest reprezentant atit al vietii istorice, cit si al armoniei intereselor unei natii, la discretia absoluta a unui singur partid este periculos, mai cu seama cind elementul ponderator al unei clase de mijloc culte si avute e reprezentat numai intr-un mod rudimentar. Noi avem o clasa de mijloc care – tocmai din cauza lipsei de aparare a muncii ei si din cauza ca, pe un teren steril pentru dezvoltarea generala, i s-a dat ocazia de a castiga fara munca, adeca pe acela al functionarismului si al proletariatului condeiului, nu este in stare de a exercita controlul de care vorbim, nu este in stare a fi regulatorul exclusiv al vietii publice. Capitaliile cele mari a acestei clase consista in sume colosale de fraze, in cuvinte deserte; arta de a sti, sau mai bine de a nu sti scrie si citi, e echivalenta in Romania cu dreptul de a domni peste munca si intelegerea altora.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528706788357{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (4) – Nestabilitatea de sub domniile elective

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (4) – Nestabilitatea de sub domniile elective” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528561166246{margin-bottom: 0px !important;}”]„In ordinea de idei espuse in numarul trecut intra si aceea a independentei statului roman. Nici aceasta n-a venit ex abrupto, in mod fragmentar, ca din senin, ci, ca toate tendentele adevarate, a fost pururea prezenta si intunecata numai uneori de nevoile momentului. Ar fi un act de adanca ingratitudine catre stramosii nostri daca ne-am inchipui ca cu noi se incepe lumea in genere si Romania indeosebi, ca numai noi am fost capabili a avea instinctul neatirnarii, cind, la dreptul vorbind, n-am facut decit a mantinea cu mult mai mult ori mai putin succes ceea ce ei au castigat fie prin singeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei istetii extraordinare, puse amandoua adeseori in serviciul acestei unice preocupatiuni, a pastrarii neamului si tarii. E drept ca prezentul, cu graiul lui viu, cu ambitiile si pretentiile lui, e un advocat foarte elocvent pentru meritele sale, fie reale fie inchipuite, fata cu meritele unui trecut a carui gura o astupa pamintul. Si cu toate acestea fost-ar-fi cu putinta de-a vorbi chiar de neatirnarea statului roman fara a sufla praful asezat pe tractatele noastre vechi si de pe cronicele noastre? O ilustrare curioasa a manierei de-a-si atribui un merit care e in mare parte a trecutului e ca in acelasi timp in care se-ncheia un tractat de comert cu Austria, ca manifestare a neatirnarii noastre, d. Mitilineu, inalt functionar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianta si de comert incheiate de dinastii romane de inaintea epocei fanariotilor. Si ce straluciti intr-adevar, ce neasemanat de mari sint reprezentantii din trecut ai neatirnarii statelor romane fata cu epoca noastra? Oare Mircea I, in cei 38 de ani, Stefan cel Mare in cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o alta preocupare decit neatirnarea tarii? Mircea I – acest prototip luminos si al artei razboinice si al celei diplomatice la romani – n-a gandit toata viata lui decit la mantinerea neatirnarei. La 1394 bate pe Baiazid Ilderim in memorabila lupta de la Rovine, pastrata in memoria intregei Peninsule Balcanice; la 1395 incheie tractat de alianta cu Ungaria; la 1396 ia parte la batalia de la Nicopole, la 1398 bate el singur pe Baiazid linga Dunare; la 1406 isi intinde mina in Asia si scoate pe Musa ca pretendent in contra lui Soliman I, il sustine cu bani si arme si il face imparat; la 1412 scoate un alt pretendent, pe Mustafa, in contra lui Mahomed I, ba chiar in anul mortii sale, 1418, a ajutat cu bani si arme pe un sectator momentan, anume Mahmud Bedreddin, sperind succese politice din sciziuni religioase intre turci. O politica analoga a contrapunerii iscusite a puterilor crestine, a luptei directe cu turcii, au sustinut Stefan cel Mare. Din atitudinea acestor doi Domni se esplica cum de tarile noastre au putut sa se inchine puterei turcesti pastrindu-si cu toate acestea intreaga lor suveranitate inlauntru si-n afara, cum s-au putut sa se introduca in tractate de supunere proibitiunea pentru moametani de-a se aseza in tara, cum s-au rasfrint pina chiar asupra umbrelor de fanarioti o raza din vechea neatimare, caci si acestia indrazneau a se numi Domni din mila lui Dumnezeu, desi erau numiti si scosi prin firman, desi se stie ca titlul Dei gratia nu se cuvine decit numai suveranilor. E o ciudata ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlau, de pilda, un cirac al lui Capudan basa din Tarigrad, imbracindu-si fiinta paralitica cu titlurile unui Mircea Dei gratia Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristri Dominus. Facut-au bine sau facut-au rau cei mai mari doi Domni ai nostri preferind o suprematie nominala turceasca, unei suprematii reale crestine? Realitatea a dovedit ca era tot ce puteau face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dunarene au devenit pasalicuri, marele regat al Ungariei au fost asemenea pasalic o suta de ani. Polonia a fost impartita, si mai este azi, pe cind vechile noastre tractate, iscalite cu litere mari si batoase pe piele de vitel, au fost pina ieri izvorul neatirnarii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turceasca. Tudor se bazeaza pe ele cind cere de la Poarta reintroducerea domniei nationale, si Divanurile ad-hoc n-au gasit alte arme mai puternice inaintea Areopagului Europei decit tot pe acestea. • • • Asadar „independenta”, precum o numim astazi, nu este un „copil gasit” fara capatii si fara antecedente, ci un print care dormea cu sceptrul si coroana alaturi. Cazuta in desuetudine prin necumpanitele acte ale lui Dimitrie Cantemir si a generalului de cavalerie Toma Cantacuzino, neatirnarea noastra a fost pururea reala, ca drept pururea in vigoare, ca fapt stirbit din cind in cind, nu prin alt drept, ci prin escese si abuzuri de putere ale turcilor si, daca ea a fost intunecata curs de o suta de ani prin postomania fanariota, traditia ei si incercarile de a o restitui n-au incetat nicicind, iar mai cu seama secolul nostru a fost bogat in succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitara pentru amindoua tarile, rasarita chip din initiativa ruseasca, dar din libera discutare a parlamentelor de atunci, era un liniament al unirii tarilor. Aceleasi tendinte se ivesc cu mai multa putere in miscarea de la 1848 si culmineaza in 1859 prin alegerea lui Voda Cuza. Dorinta Divanurilor ad-hoc de a alege un principe dintr-o dinastie europeana nu se putu implini deocamdata, totusi a doua zi de incheiarea Tractatului de la Paris, si in contra prescriptiunilor lui formale, am ales un singur Domnitor pentru ambele tari surori, citiva ani in urma am realizat Unirea, prin conferinta de la 1864; fostul Domn obtinu suveranitatea absoluta in legislatia interna, si in fine la 1866 obtinuram si recunoasterea unei dinastii ereditare, toate acestea fara nici un sacrificiu, gratie numai increderii ce am putut inspira marilor puteri si bunei-vointe

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (3) – Epoca de tranzitiune – epoca formelor goale

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (3) – Epoca de tranzitiune – epoca formelor goale” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528560365452{margin-bottom: 0px !important;}”]„Ne putem fali cu drept cuvint cu probele de vitalitate pe cari le-a dat poporul nostru de cincizeci de ani incoace. E drept ca in acest period de ani aceste probe nu sint repartite in mod egal, ca unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectuala, bine intrebuintat, altii din contra prin o risipa putin justificata a acelor puteri pe cai improductive, totusi insa sumind la un loc si marimile pozitive si cele negative, gasim prin mijlocul cararilor laterale cari s-au pierdut in pustiu calea generala a unui progres real, mai cu seama pe terenul politic. Farmecul ce ne tinuse in intuneric si inapoiare nu era atit de imaterial precum si-ar inchipui cineva la prima vedere. El era, din contra, reprezentat prin un sistem de cetati turcesti din stinga Dunarii, ale caror amenintatoare briie de pamint si piatra trebuiau darimate pentru ca sa-nceteze epoca intunerecului. Dupa pacea de la Adrianopol s-au darimat in sfirsit si cele din urma fortificatii pe cari Turcia le avea pe malul sting al Dunarii, si de-odata cu aceasta se ridicara una cite una piedecele de pina-atunci ale negotului si agriculturii si astfel, incepind a se dezvolta bogatiile pamintului nostru si cautindu-si schimbul pe producte apusene, am fost pusi in contact cu civilizatia, cu ideile Apusului, cari si-au facut drum si s-au rasadit la noi fara nici o greutate, fara nici o impotrivire din parte-ne. Din capul locului cata sa negam ca ar fi existat in tarile noastre o reactiune in senzul feudal al cuvintului. Din timpul razboaielor lui Napoleon I se ivise in tarile noastre un reflex, la inceput inca slab dar nefalsificat, al inaltei culturi si lipsei de prejuditii a secolului al XVIII-lea, reflex care avea caracterul acelui secol: un rationalism stralucit si spiritual, lipsit de cunostinte pozitive. Zeita ratiunii credea in Apus sa puna lumea in orinduiala numai prin propriul aparat al deductiunilor logice, ale caror premise nu erau bazate nici pe esperienta, nici pe organizatia innascuta a statului si a societatii, ca obiecte ale naturei. Golul nostru intelectual, setos de civilizatie, a primit fara control, fara cintarire, idei si bune si rele, si potrivite si nepotrivite, ba natiunea intreaga, cu prea putine exceptii, nu vedea ca niciodata o vorba nu poate inlocui o realitate, ca niciodata fraza culturii nu e echivalenta cu munca reala a inteligentei si mai ales cu intarirea propriei judecati, care e cultura adevarata, ca niciodata fraza libertatii nu e echivalenta cu libertatea adevarata, care e facultatea de a dispune de sine insusi prin munca si prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele generatiei trecute, care-si inchipuia libertatea fara munca, cultura fara invatatura, organizatia moderna fara o dezvoltare economica analoga. O serie de fraze ieftene, copiate din gazete straine, din scriitori de a doua mina, din discursurile unor politici traiti si crescuti in alte tari, a inlocuit si inlocuieste inca in mare parte silinta de-a invata singuri; rationamente straine, rasarite din alte stari de lucruri, inlocuiesc exercitiul propriei judecati. Deci tocmai lipsa unei reactiuni adevarate, rationalismul foarte stralucitor, dar si foarte superficial al epocei trecute au facut ca introducerea tuturor formelor noua de cultura sa se intimple fara controlul, fara elementul moderator al traditiilor trecutului. In loc ca un spirit nou de munca si de iubire de adevar sa intre in formele vechi ale organizatiei noastre, s-a pastrat din contra incultura si vechiul spirit bizantin, care a intrat in formele noua ale civilizatiei apusene. Nu ceva esential, nu imbunatatirea calitatii a fost tinta civilizatiei romane, ci mentinerea tuturor neajunsurilor vechi, imbracate in reforme foarte costisitoare si cu totul in disproportie si cu puterea de productiune a poporului si cu cultura lui intelectuala. Programul publicat in n-rul de ieri, asupra caruia vom reveni in deosebite rinduri, a rasarit din acest viu sentiment al contrazicerii intre fond si forme, care se arata atit de deschis in toate fenomenele vietii noastre publice. Chiar daca epoca formelor goale, care domneste de douazeci de ani si mai bine in tarile noastre, s-ar putea esplica, desi nu justifica, prin cuvintul „epoca de tranzitiune”, e evident ca sarcinile cu care tranzitiunea ne-au incarcat cu asupra de masura ne dicteaza in mod serios de-a ne intoarce de pe calea gresita, de-a privi in mod mai limpede starea adevarata a tarii, de-a judeca in mod mai limpede necesitatile ei. O schimbare a opiniei publice in inteles conservator se poate constata de mai mult timp incoace. Foaia noastra acum doi ani inca a prezis ca tara, prin tristele esperimente la care e supusa de domnia frazei, va ajunge pina in sfirsit sa fie conservatoare. In urma acestei preziceri, indealtmintrelea lesne de facut, s-a vazut ca insusi liberalii au fost siliti sa recunoasca necesitatea unei legi contra uzurei si a unei alte legi contra instrainarii paminturilor taranesti. Aceste legi stau insa in flagranta contrazicere cu insasi ratiunea de-a fi a liberalismului, care recunoaste oricarui cetatean dreptul absolut de-a dispune de bunurile si de munca sa, dupa propria si libera sa chibzuinta. Iata dar ca din haosul de idei liberale-cosmopolite, pentru cari clasele si statul nu sint nimic, iar individul totul, rasare ca din senin necesitatea absoluta de existenta a unei clase asigurate de muncitori agricoli. Nu ne indoim ca mai tirziu capetele mai clare dintre liberali vor recunoaste tot atit de mult necesitatea absoluta a proprietatii mari, care este in toate tarile sprijinul cel mai puternic al neatirnarii de caracter, al celei mai inalte forme a libertatii omenesti. Nu o data in istorie se va confirma adevarul fabulei lui Meneniu Agrippa. Incheiem aceste siruri aducind cetatenilor aminte ca nu exista nici libertate, nici cultura fara munca. Cine crede ca prin profesarea unei serii de fraze a inlocuit munca, deci libertatea si cultura, acela se prenumara fara s-o stie intre parazitii societatii omenesti, intre aceia cari traiesc pe pamint spre blestemul, ruina

Cand va iesi Romania din criza?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cand va iesi Romania din criza?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528449409078{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi nu suntem in criza de azi, de ieri. La noi criza a ajuns un mod de viata. Ne-am obisnuit cu criza ca magarul cu samarul si, daca nu o avem, o producem, ne lipseste si ne simtim descompletati si stanjeniti, cand totul merge bine. Binele este suspect si nu da incredere in mentalul colectiv romanesc. Poate parea absurd ceea ce spun, insa o analiza, chiar superficiala, ne va arata ca, fara o schimbare totala de atitudine, nu vom iesi niciodata din criza, caci mema culturala se reproduce la urmatoarele generatii cu toate caracteristicile proprii. Suntem o tara a carei populatie nu tine sa traiasca in curatenie si nu respecta curatenia, decat cel mult in ograda proprie. Daca te duci primavara pe ogoarele, padurile si apele patriei, te ingrozesti de cate gunoaie poti gasi. Vara le mai acopera vegetatia, insa ele sunt acolo, otravind solul si apele. Aceste gunoaie nu au crescut singure, ci au fost aruncate de romanasii nostri, care au vrut sa scape de ele de acasa si le-au aruncat in afara. Gunoaiele sunt o expresie comportamentala a unor oameni a caror tara se margineste la propria ograda si care nu au constiinta nationala. Daca nu-i doare ca mediul natural al tarii lor este distrus de taietorii de paduri si de aruncatorii de gunoaie, este clar ca nu considera ca acest mediu este al lor. Suntem o tara a carei populatie, cand este frustrata de diferite evenimente, in loc sa le infrunte le accepta cu resemnare si isi gaseste mangaierea in alcoolism. Din aceasta cauza, oamenii capabili sa infrunte si sa rezolve evenimentele negative nu sunt apreciati, sunt prea singulari, ci mai degraba sunt alesi sa-i conduca pe cei care arata ca niste tovarasi de pahar. Este evident ca acest fapt adanceste incapacitatea raspunsului la crize diverse, ceea ce este luat ca o fatalitate. Suntem o tara in care munca bine facuta este ceva despre care s-a auzit doar, caci regula generala este „merge si asa”. Cu alte cuvinte nu se pot lua in consideratie normele de calitate decat daca exista o conducere care cere si supravegheaza aplicarea lor. Aceasta caracteristica este insa compensata de o mare creativitate si capacitate de improvizare, hoinareala si descurcareala. Din aceste caracteristici apare o mare deschidere catre compromis si, in final, catre obedienta pupincurista care conduce la coruperea tuturor sistemelor administrative. Suntem o tara in care termeul „a fi hot” semnifica un merit si o cale spre succes, smecheria este apreciata ca pozitiva, mai ales daca hotia conduce la o impartirea firimiturilor si cu cei care nu au riscat la furat. Haiduceala a ajuns atat de interesant reprezentata la noi incat nu numai ca se fura de la stat, dar fura de la stat chiar inaltii functionari ai statului. Cu alte cuvinte, hotii fura de la hotii care fura de la restul lumii. De aceea alegerea unui lider politic nu se face pe criterii de competenta, responsabilitate, calitate si implicare sociala, ci dupa potentialul de a fi smecher sau hot. Exista o limita admisibila si suportabila a hotiei, anume jumatatea. Daca se fura jumatate si se mai lasa si amaratilor sa supravietuiasca din cealalta jumatate, hotia se optimizeaza. Un lider cinstit, cu principii si moralitate, nu poate obtine nici sprijinul natiunii la alegerile politice, caci este suspect, nici suportul administratiei care e obisnuita sa ciuguleasca din firimiturile ramase de la masa bogatilor. Suntem o tara in care fondurile nu sunt dirijate in functie de nevoile nationale, ci in functie de negocierile diferitelor cercuri inchise de interese. De aceea, niciun program logic, necesar pentru echilibrarea situatiei economice, nu poate fi pus in practica decat daca este in concordanta cu ce doresc mafiile oficiale sau neoficiale. Din aceasta cauza, nenumarate proiecte si programe destinate redresarii nationale sunt respinse pentru ca nu prezinta interes pentru mafiotii de serviciu. Tot din acest motiv apare si o permanenta descurajare a atitudinilor pro-active implicate, colaborative si inventive. Aceste caracteristici au fost induse, incurajate si fortate sa se aplice de mafiile oficiale sau neoficiale, nu pentru ca am fi noi un neam blestemat. Dovada clara a acestei observatii sta in maniera in care se face promovarea politica. Mai exact, caile de acces la functiile inalte sunt invariabil pupatul in fund si mita politica, incluzand cumpararea de posturi fara a conta in vreun fel calitatea profesionala a celui implicat. Aceasta cutuma se practica sub ochii nostri de 20 de ani. Daca intelegem cum functioneaza aceste mecanisme in sistem, realizam ca, perpetuindu-le sau acceptandu-le in continuare, nu ne vom ridica NICIODATA din criza, caci aceste caracteristici se auto-sustin reciproc. O schimbare de atitudine a omului de rand este singura care poate determina schimbarea sistemului. Insa omul de rand este intoxicat de manele, telenovele, minciuni electorale, sex si violenta, reclame comerciale si alte gunoaie mediatice tocmai pentru a nu exista posibilitatea unei astfel de schimbari de atitudine. Ce-ar fi daca oamenii de rand ar intelege ca le trebuie demnitate, idealuri pentru care sa lupte, tenacitatea de a duce la bun sfarsit ceea ce au inceput, aprecierea valorica si forta morala de a nu ceda la greu, hotararea de a nu face compromisuri vanzandu-se pentru o mita electorala fara valoare, dorinta de a promova pe cei mai buni dintre ei in posturile de conducere. Raspunsul il gasesc intr-o intamplare mai veche: o cunostinta, cu multi ani in urma, a fost in China ca sa le vanda chinezilor calculatoare Felix, produs romanesc la acea data. Dupa ce a terminat afacerea, ramanandu-i timp neconsumat, a inceput sa-i invete pe chinezi limbaje de operare. A vazut ca din masa de chinezi imbracati identic, cu salopete, unul punea intrebari inteligente si dovedea o mare putere de asimilare. La un moment dat a intrebat alt chinez cine este seful lor. Raspunsul l-a surprins foarte tare: era cel mai inteligent, cel care punea intrebari si care intelegea cel mai bine. Datorita atitudinii chinezilor de a aprecia si

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (2) – Cine zice „progres” nu-l poate admite decat cu legile lui naturale

/0 Comments/in , /by

Un nou program? va intreba cititorul, devenit neincrezator prin pompoasele liste de fagaduinte si de vorbe mari, cite au vazut pin-acum lumina zilei. Intr-adevar, nici noi nu sintem tocmai bucurosi de-a alege, pentru o serie de principii sincer espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, sa figureze in fruntea tuturor fagaduintelor cite nu s-au tinut. De mult inca am insemnat asemenea izvoade de fericiri promise si pururea ne-mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmari cu totul alte scopuri. Stim asemenea ca un viu sentiment de stat, o constiinta intemeiata despre solidaritatea intereselor nationale, cari sint si trebuie sa fie armonizabile, nu in opunere unele cu altele, un patriotism luminat si mai presus de tendente inguste mai nu are nevoie de-a formula in teze generale lucruri care se-nteleg de sine la alti oameni si in alte tari. Din nefericire insa, cata sa constatam ca in tara noastra multe lucruri evidente si simple nu se mai inteleg de sine, incit – ca la noi la nimenea – evidenta insasi are nevoie de-a fi comparata cu miile de cai strimbe cite se urmeaza, pentru a se dovedi ca ea este singura linie dreapta. Atitea programe au aparut in tara la noi de patrusprezece ani incoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalitati politice izolate, si atitea deceptiuni amare au urmat tuturora, incit orice om cu bun-simt trebuie sa invinga un sentiment de sfiala cind incearca a recuceri pentru cuvintul ‘program’ intelesul lui adevarat de serie de principii marturisite, impartasite sincer de mii de cetateni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie de credinte politice este desigur, inainte de toate, ca ea sa corespunza cu simtimintele si aspiratiunile legitime ale tarii si sa fie adaptata institutiunilor ei. S-ar putea intr-adevar imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care sa nu fie conforme cu sentimentele si aspiratiunile tarii, dar in lumea strictei necesitati un asemenea sistem n-ar fi cu mult mai mult decit productul unei imaginatii fecunde. Caci un principiu absolut, netagaduit de nici un om cu bun-simt, este ca o stare de lucruri rezulta in mod strict cauzal dintr-o alta stare de lucruri premergatoare si, fiindca atit in lumea fizica, cit si cea morala, intimplarea nu este nimic alta decit o legatura cauzala, nedescoperita inca, tot astfel aspiratiunile si sentimentele sint rezultatul neinlaturat al unei dezvoltari anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tagadui, nici inlatura. O profesie de credinte politice care ar face abstractie de linia generala descrisa prin spiritul public nu s-ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Deci, stabilind principiul fundamental ca orice politica practica nu poate lucra decit cu elementele cari-i sint date, iar nu cu cele pe cari si le inchipuieste a le avea si convinsi ca idei si interese, fie cit de diverse, sint si trebuie sa fie armonizabile pentru ca statul sa fie cu putinta, nici intelegem, nici avem vreo incredere in miscari violente sau estralegale si, mai putin inca, in conspiratiuni, desi aceste din urma s-au bucurat in trecut de o nejustificata glorie, de laurii pe cari cu usurinta-i plasmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesati o creeaza cu aceeasi usurinta cu care cei dezinteresati o condamna. Tagaduim ca pe calea aceasta se poate realiza un adevarat progres, pe care nu-l vedem si nu-l aprobam decit in dezvoltarea treptata si continua a muncii fizice si intelectuale. Caci cine zice ‘progres’ nu-l poate admite decit cu legile lui naturale, cu continuitatealui treptata. A imbatrini in mod artificial pe un copil, a rasadi plante fara radacina pentru a avea gradina gata in doua ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum cresterea unui organism se face incet, prin superpunerea continua si perpetua de noua materii organice, precum inteligenta nu creste si nu se-ntareste decit prin asimilarea lenta a muncii intelectuale din secolii trecuti si prin intarirea principiului innascut al judecatii, precum orice moment al cresterii e o conservare a celor cistigate in trecut si o adaogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevaratul progres nu se poate opera decit conservind pe de o parte, adaogind pe de alta: o vie legatura intre prezent si viitor, nu insa o serie de sarituri fara orinduiala. Deci, progresul adevarat fiind o legatura naturala intre trecut si viitor, se inspira din traditiunile trecutului, inlatura insa inovatiunile improvizate si aventurile hazardoase.

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (1) – Roiul de albine si musinoiul de furnici

/1 Comment/in , /by

Ne-am propus sa incepem o serie de articole in care sa prezentam Teoria Statului Organic scrisa in variate texte si articole de catre marele Mihai Eminescu in diverse publicatii. Si vom incepe gradual de la primul articol pana la ultimul. Se cuvine ca Revista Romania Culturala sa contina si aceasta serie de lucrari magnifice. Sa vedem: „Spiritul public modern sufera de-o boala, pana la oarecare grad nepriceputa pentru noi, nascuta fiind din imprejurari si din stari de lucruri fara analogie in viata noastra interna. Nu e vorba – internationalistii din Germania, Franta si Anglia, sunt prieteni buni si personali cu d. C.A. Rosetti, cu d. Bratianu, dar ideile politice profesate de cosmopolitii apuseni sunt, pentru stadiul de desvoltare in care trăim, utopii, in care nu cred nici cei ce le profesează la noi. Religia, cu credintele ei fericite, care stabilea in mod dogmatic toate raspunsurile la intrebarile cele mari, ce preocupa o minte omeneasca, a suferit grele lovituri – insa numai, negative – din partea unor ultime rationamente materialiste, cari in sine sunt tot atat de neintemeiate ca si mitologia greceasca. Dar rationamentele materialiste, brutale fiind, lesne de priceput si apeland oarecum la bestia din om, gasesc in suta a nouasprezecea, o multime de aprigi aparatori, incat viata noastra moderna pare a se apropia de povarnisul fatal, pe care istoricii latini il presupun, fara cuvant, a fi existat inaintea constituirii statelor, adeca acea stare de vecinica vrajba, insemnata cu vorbele bellum ominium contra omnes, rasboiul tuturor contra tuturor. Fara cuvant s’a admis aceasta stare de lucruri pentru omul primitiv, din cauza ca exista un sentiment de drept inascut. Nu doara ca oamenii s’ar fi adunand din impuls propriu si ar fi stabilind un modus vivendi prin discutie si punere la cale. Acest stadiu vine mai cu mult mai tarziu. Dar, precum in roiul de albine sau in musinoiul de furnici nu exista legi scrise si facultati de drept, desi toate fiintele, cate compun un roiu, traesc intr’o randuiala stabilita prin instincte inascute, tot astfel omul primitiv traeste din cele dintai momente in societate, iar cand incepe a-si da seama si a cauta sa explice modul de convietuire si de conlucrare, se nasc religiile, care stabilesc adevaruri morale, sub forme adevarat ca dogmatice sau mitologice, religii care sunt totodata si codice. Cu incetul insa, omul perfectibil se desprinde din totalitatea organizatiei naturale si-si largeste din ce in ce cercul sau de activitate individuala si atunci abia incepe pentru el viata intr’adevar omeneasca, viata libera. Dar totusi, in largirea individualitatii sale, omul poate atinge o margine, in care pune in chestiune individualitatea si libertatea semenilor sai si, in cele mai multe cazuri, a semenilor acelora cari sunt mai buni, mai capabili, mai de inima. Astfel, s’ar putea spune ca intreaga lupta intre taberele opuse, numite una liberala – care ajunge la comunism, alta conservatoare – care poate ajunge intr’adevar la osifiearea statului, e pe de o parte lupta pentru drepturi, pe de alta lupta pentru datorii. Conservatismul lupta pentru datorii. Pentru el implinirea datoriilor catre semenii sai, solidaritatea de buna voie sau impusa prin legi a cetatenilor unui stat, o organizare stricta, in care individul e numai mijloc pentru intretinerea si inflorirea colectivitatii, crutarea economica a tuturor claselor, pe care le priveste ca organe vii ale societatii, cu un cuvant organizarea naturala, inteleasa de toti, mostenita adesea prin traditie, prin obiceiul pamantului, recunoscuta de toti fara legi scrise chiar, iata starea de lucruri la care aspira conservatismul extrem. Dar si ceasta directie are primejdiile ei. Vecinica tutela, exercitata asupra claselor de jos, le da intr’adevar panea de toate zilele, dar le lipseste de energie individuala, le face indolente. Pe de alta parte sistemul libertatii, totodata al individualismului, cuprinde primejdii si mai mari. El preface viata intr’o lupta de exploatare reciproca, care poate ajunge la disolutiunea completa a statului. Si intr’acolo tind ideile comuniste internationale de azi. Intre aceste doua extreme e poate mestesugul adevaratei politice. A impreuna exigentele existentei neaparate a statului cu exigentele libertatii individuale, a nu permite ca asociatii de indivizi rapitori sa faca din stat o unealta a lor, si a nu lasa, pe de alta parte, ca statul impersonal sa lege cu totul manile individului, asta e problema pe care multi s’au incercat s’o deslege, dar de la Cezarii Romei si pana la Cezarii moderni nu s’au gasit inca remedii radicale, ci numai paliative. Un nemarginit individualism s’a latit peste toata Europa. Individul e scopul, caruia i s’au sacrificat toate elementele care formau incheeturile organizatiei vechi. Teoria ca viata e un drept a prins radacini in toti si, cu durere trebue s’o marturisim, ca in multe locuri chiar clasele superioare au incetat a crede ca au datorii catre cele de jos, precum si cele de jos nu mai vor sa aiba datorii catre cele de sus.” Mihai Eminescu, Articol de fond fara titlu, aparut in TIMPUL, 8 noiembrie 1877.