Calin Georgescu – Asediul marilor corporatii

Corporatiile dicteaza la ora actuala politicului in cea mai mare parte a lumii. Urmarind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminand viitorul generatiilor tinere si privand natiunile existente de lideri autentici si de patrioti. 200 de multinationale sunt mai puternice decat 150 de state la un loc.

Domeniul economic este condus de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Troica aceasta a dus la prabusire economica si la dezastru ecologic in multe locuri din lume.

In loc de politici economice serioase, romanilor li se ofera paine si circ: sa cumperi marfa altora si sa crezi ca traiesti bine. Totul, pe un fond de saracie si decadere morala fara precedent. Cantitatea de paine vanduta a scazut cu 25% fata de 1990, iar numarul cartilor cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precara si lipsa de viitor a Romaniei in actuala situatie.

Romania are nevoie de o conducere capabila, care sa se opuna proiectelor geopolitice care vizeaza distrugerea statelor nationale si transformarea tarii intr-un teren de vanatoare economica (masacrarea faunei cu acte mai mult sau mai putin in regula este un capitol la fel de trist). Romania trebuie sa gaseasca o pozitie de echilibru intre fortele geopolitice globale si sa invete sa negocieze cu puterile lumii, avand ca ancora doar interesul national. Putem sa spunem, fara teama de a gresi, ca destabilizarea Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declansa un nou Razboi Rece intre Rusia si SUA. Un „razboi ascuns” mocneste deja in Asia, intre China si principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. In acest nou context, extrem de tensionat, Romania, in loc sa fie un factor de stabilitate, apare ca un no man’s land, un fel de taram al nimanui care poate oricand exploda, aruncand in aer intreaga regiune sud estica a Europei.

Iata de ce, mai mult ca oricand, avem nevoie de lideri respectati pe plan international, capabili sa intareasca statalitatea Romaniei si sa gaseasca alte surse de finantare decat vanzarea pe nimic a bogatiilor naturale si a activelor natiei. In prezent, tara se afla intr-o situatie atat de jalnica, incat sunt aplaudate chiar si investitiile „europene” in gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deseurilor”, amenajate in satele cele mai pitoresti si cu mare potential agroturistic (vezi cazul comunei Farcasa din judetul Maramures). In sectorul forestier nu se mai vinde mobila, ci bustean direct din padure.

Ceea ce s-a intamplat la Pungesti este relevant pentru asaltul marilor corporatii. Statul apara o corporatie impotriva propriilor sai cetateni. Corporatia Chevron a incalcat vointa unei comunitati locale din judetul Vaslui, care nu accepta explorarea gazelor de sist, fara ca statul sa intervina. Ba, din contra, statul isi loveste propriii cetateni. Oamenii sunt batuti in curtile lor! Este mai rau decat intr-un razboi impotriva unei puter straine! La Pungesti, statul si-a terorizat cetatenii care nu se pleaca in fata interesului celor fara de tara! A luat cumva UE pozitie fata de aceasta incalcare flagranta a celor mai importante drepturi ale omului?

Jandarmii isi apara salariul si locul de munca, dar inainte de asta, trebuie sa-si apere tara careia i-au jurat credinta. Ce fel de oameni lucreaza astazi in Jandarmerie?

Ce-ar mai fi de spus aici? Nimic, doar ca este o actiune criminala fara precedent.

Apoi, afacerea Bechtel, controversatul proiect de pseudoautostrada: pentru 50 de km, statul roman a platit un miliard de euro, de cateva zeci de ori mai mult decat ar fi fost normal, fara a mai vorbi de calitatea slaba a lucrarii – practic, de fapt, nu s-a construit. Si asta a fost posibil numai cu concursul lacheilor din politica romaneasca, pe care chiar si americanii ii dezaproba dar de care, desigur, se folosesc.

Sa nu uitam asediul FMI asupra Romaniei. „Terminator”-ul a fost chemat de semanatorii de neghina – nimeni altii decat fariseii actuali proveniti din fosta burghezie proletara – pasamite, ca sa salveze tara. Stim insa bine ca nu poti lasa tara pe mana unor creditor care, nicaieri in lume, nu au vreun proiect pozitiv. Dimpotriva, au inrobit toate tarile pe unde au calcat. Dar FMI-ul nu este o fatalitate. Presedintele Rafael Correa al Ecuadorului, o mica republica din America Latina, a avut curajul sa intrerupa acordurile cu FMI-ul si Banca Mondiala, salvand tara de la o ruina programata. Actiunile curajoase ale presedintelui Correa au fost apreciate in intreaga lume, Ecuadorul fiind in prezent o tara respectata, in plin avant economic. Ceea ce, evident, nu-i cazul Romaniei.

Tara noastra are nevoie de un sistem financiar care sa-i apartina, de o politica monetara care sa raspunda nevoilor specifice si de o politica fiscala dictata de realitatile noastre. In tara noastra se moare efectiv de foame, batranii sunt umiliti, copiii nu au un viitor, pamantul este vandut strainilor, iar credinta stramoseasca este calcata in picioare. Dezastrul insa este bagat sub pres si se dau cifre care mai de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reala! De pilda, se tot scrie ca am iesit din criza. Cum sa iasa din criza statul roman, cand cheltuielile cu bunurile si serviciile au atins in 2013 nivelul din 2008, an in care se arunca cu bani in stanga si in dreapta? Cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri si servicii au atins in 2013 nivelul de 6,2% din PIB (38,6 mld. lei) – sarind de pragul de 6% din PIB pe care nu-l mai atinsesera dinainte de criza. Astfel, aceste cheltuieli ale statului s-au apropiat de cele din 2008, cand au insemnat 6,5% din PIB (33,2 mld.). Doar minciuna si triumfalism in cifrele vehiculate de presa aservita! Mai grav este ca aceste cifre sunt transmise si publicatiilor internationale.

Romania nu va prospera decat prin introducerea disciplinei financiare. Astazi, Romania este o tara in faliment care traieste pe datorie.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.