Articole despre valorile românești.

marian rizea

Marian Rizea – OMV Petrom – epopeea unui imens jaf economic

marian rizea

Marian Rizea - OMV Petrom – epopeea unui imens jaf economic

Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională

Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut în 2012 un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.

Iată clasamentul:

1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei

2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei

3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei

4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE ???

GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!

Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!

4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat „pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după „loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…).

Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!

După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, „PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gîndire (spre a mă consulta cu şefii).

Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cît la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in cîmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.

La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!

De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, „Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!

Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

Cu mare amărăciune,

Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

/0 Comments/by
limba romana, romgleza, barbarisme lingvistice

Daniel Aelenei – Observăm inserarea tot mai îndrăzneață a unor cuvinte din limba engleză nu numai în limbajul curent al românilor, dar chiar și în discursurile oficiale

limba romana, romgleza, barbarisme lingvistice

Daniel Aelenei - Observăm inserarea tot mai îndrăzneață a unor cuvinte din limba engleză nu numai în limbajul curent al românilor, dar chiar și în discursurile oficiale

Observăm inserarea tot mai îndrăzneață a unor cuvinte din limba engleză nu numai în limbajul curent al românilor, dar chiar și în discursurile oficiale și în textele oficiale emise de instituțiile statului român. Acest fenomen alterează inevitabil limba română împingând-o spre forma hibridă deja numită romgleză (amestec de română cu engleză). Creșterea graduală a ponderii acestor englezisme poate merge până la inversarea raportului dintre cele două fonduri lexicale și ar putea duce în timp la înlocuirea limbii române cu limba engleză. Nu este aici locul și nu sunt eu persoana cea mai potrivită pentru a evalua gravitatea acestei pierderi de identitate culturală, spirituală și sufletească. Lingviștii au atras atenția din vreme asupra impactului deteriorării și pierderii limbilor etnice.

Însă conținutul și direcția de mișcare a culturii naționale, inclusiv a limbii, sunt date nu atât de specialiști, puțini la număr, cât de noi, marea masă a comunității utilizatorilor.

Mai mult, nimeni, chiar să vrea, nu se poate sustrage luptei care se dă acum: fiecare dintre noi contribuie, prin felul său de a vorbi și scrie, la perpetuarea limbii române curate sau, dimpotrivă, la anglicizarea ei tot mai invazivă și la abandonarea ei treptată, cuvânt cu cuvânt… Alternativă nu există. Numai cei ce nu pot vorbi și scrie sunt în afara dezbaterii…

Dar lucrurile nu se opresc la limbă…

Pentru că…

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor.” (Evanghelia după Ioan, cap.1, vers.1-4.)

… Și…

„Nu veţi plânge-atunci amarnic, / Că vi-i limba prea săracă, / Şi-ţi vedea, cât îi de darnic / Graiul ţării noastre dragă. / […] Înviaţi-vă dar graiul, / Ruginit de multă vreme, / Ștergeţi slinul, mucegaiul / Al uitării ‘n care geme. / Strângeţi piatra lucitoare / Ce din soare se aprinde – / Şi-ţi avea în revărsare / Un potop nou de cuvinte. / Răsări-vă o comoară/ În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată.” Alexei Mateevici (1988-1917)

DE ACEEA ROMÂNII ROMÂNI ÎNCEP SĂ-ȘI CUREȚE LIMBAJUL DE ZI CU ZI DE ACESTE ENGLEZISME (zise și anglicisme, care sunt cele mai numeroase barbarisme, numite și xenisme sau străinisme) RENUNȚÂND SĂ MAI SPUNĂ:

– advertising, în loc de publicitate;
– agreement, în loc de înţelegere, acord;
– all right, în loc de corect, foarte bine, în regulă;
– a apdata, scris și a updata, în loc de a aduce la zi, a actualiza;
– application (care de fapt, în engleză înseamnă candidatură), în loc de aplicație;
– arte performative (pentru teatru, pantomimă, dans, muzică, etc), în loc de arte interpretative, sau arte ale spectacolului; ținem seama de faptul că a performa are în limba noastră sensul de a face performanță (sportivă, profesională, etc) nu de a presta, executa, interpreta un rol, o piesă muzicală etc.
– asistent manager, în loc de secretară;
– atașament sau chiar attachment, ori chiar „în attach” (după engl. attachment), în mesajele de poștă electronică, în loc de anexă, fișier anexat, document alăturat; generează omonimie nefolositoare întrucât în limba română atașament înseamnă afecțiune puternică pentru cineva;
– background, în loc de pregătire / specializare / experiență profesională ; context, cadru; mediu, familie; fundal, plan îndepărtat (artă);
– back-office, în loc de biroul din spate, zona internă, partea administrativă, etc.;
– bad, în loc de rău;
– band, în loc de orchestră;
– beauty, în loc de frumusețe;
– beauty-tips, în loc de sfaturi pentru înfrumusețare;
– beep, în loc de apel scurt,
– best seller, în loc de cel mai bine vândut,
– blush, în loc de fard de obraz;
– board, în loc de consiliu, comitet;
– boldat sau bolduit (pentru scris), în loc de aldin, îngroşat (litere aldine, groase);
– boom, în loc de prosperitate, creștere (economică), explozie, vâlvă, bubuit, etc;
– breakingnews, în loc de știri în timp real, știri despre evenimente în desfășurare, în curs;
– broadband, pentru bandă de frecvențe;
– business, în loc de afacere;
– busy, în loc de ocupat;
– bye, în loc de la revedere, pa;
– cash, în loc de numerar, bani gheață, peșin;
– casting, în loc de selectare (a actorilor pentru o producție);
– casual, în loc de îmbrăcăminte de zi;
– catering, în loc de livrare de preparate culinare și băuturi în alte locuri (sedii de firme, etc) decât localurile de alimentație publică (restaurante etc.);
– center, în loc de centru;
– chips, chipsuri, în loc de cartofi prăjiți;
– challenge, în loc de provocare;
– chat, în loc de discuție, convorbire prin mesaje electronice;
– click, în loc de apăsare, activare, clic;
– coach, în loc de antrenor, instructor;
– coaching, în loc de instruire, antrenare;
– coffee, în loc de cafea;
– content, în loc de cuprins, conținut;
– cool, în loc de rece sau grozav, frumos, interesant, fain;
– cooler, în loc de ventilator de răcire, răcitor;
– cornflakes, în loc de floricele de porumb;
– cover-girl, în loc de fată pozată pentru copertele revistelor;
– a customiza, customizat, în loc de a personaliza, a adapta la datele specifice ale fiecăruia;
– darling, în loc de dragă;
– data (pronunțat englezește deita), în loc de dată, date, numere, date numerice, valori numerice;
– dealer, în loc de distribuitor, vânzător;
– deadline, în loc de termen limită, termen final;
– a deleta, a da delete sau a da dilit, a dili, în loc de a șterge, a desființa, a anula;
– design, designer, în loc de proiect, desen, proiectant, desenator;
– determinat, în loc de hotărât, decis; această preluare de sens din limba engleză generează omonimie nefolositoare întrucât în limba română a determina înseamnă a afla, a stabili, a preciza, a măsura, iar determinat înseamnă stabilit, precizat, definit;
– discount, în loc de deducere, deducție, reducere (de preț), reducție, rabat (comercial);
– display, în loc de afișaj, ecran;
– download, în loc de descărcare; românizarea cel puțin îndoielnică a daunloada, sau chiar a downloada în loc de a descărca;
– draft, în loc de schiţă, proiect, rezumat, ciornă;
– dressing, în loc de sos, zeamă;
– driver, în loc de șofer, conducător auto;
– E-mail, în loc de poștă electronică;
– emerald (ex. în rețelele de vânzări tip MLM), în loc de smarald; harnicii noștri „melemiști” visează să devină „emeralzi” prin convingerea conaționalilor să se lase de orice altă activitate profesională și toți musai să se apuce de vândut mărfurile produse prin alte țări!
– expertiză, în construcții lexicale ca „persoană cu expertiză”, în loc de cunoaștere, pricepere, iscusință, excelență, măiestrie, experiență, competență (în sintagme de felul „specialist cu expertiză în domeniul…”); această preluare a sensului englez generează o omonimie nefolositoare întrucât în limba română cuvântul expertiză are alt sens, acela de cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, un aspect: expertiză judiciară, expertiză grafologică, expertiză criminalistică etc.;
– a (nu)face sens (de la to make sens), în loc de a fi clar, a fi limpede, avea sens, de a avea înțeles;
– fake news, în loc de știri false;
– fashion, în loc de modă;
– fast-food, în loc de mâncare gătită rapid, local / restaurant cu gătire rapidă;
– feed-back, în loc de reacţie, răspuns;
– feeling, în loc de simțire, presimțire, simțământ, senzație, sentiment, presentiment, intuiție; unii dintre noi începuseră să aibă tot felul de filinguri;
– fifty-fifty, în loc de jumătate;
– finish sau finiș, în loc de linie de sosire, sfârșit, final;
– flipchart, în loc de tablă de scris (de regulă mobilă, pliantă, pe picioare), afișaj de prezentare, afișor;
– flyer, în loc de fluturaș (de hârtie), pliant, bilețel informativ;
– a se focusa pe (to focus), în loc de a se concentra pe, a se focaliza pe, a-și păstra atenția asupra, a fi atent la etc.;
– folder, în loc de dosar (electronic);
– free-lancer, în loc de liber întreprinzător, întreprinzător independent;
– front office, în loc de biroul din față, biroul de primire, relații cu clienții, recepție etc.;
– full-time și part-time, în loc de normă întreagă și jumătate de normă;
– game, în loc de joc;
– gammer, în loc de jucător;
– gay, în loc de homosexual, sodomist, sodomit, pederast etc.;
– gen, în loc de sex; dacă în limba și cultura română numai cuvântul sex (masculin sau feminin) este folosit în domeniile biologic, genetic, medical, antropologic, zoologic, zootehnic, cinegetic, botanic, agricol, silvic etc., dimpotrivă, vocabula gen nu este corectă ca sinonim pentru sex în domeniile anterioare (științele biologice), unde termenii de gen și subgen sunt folosiți doar în clasificarea sistematică a speciilor, pentru a desemna unitățile taxonomice imediat superioare speciilor, așadar din care fac parte speciile cele mai apropiate între ele (de ex. genul Quercus, care cuprinde toate speciile de stejari); în schimb cuvântul gen este folosit în domeniul lingvistic, gramatical pentru noțiunile de gen masculin, gen feminin și gen neutru și, în limbă, ca sinonim pentru fel, tip, categorie, teapă, stil etc; sesizăm că forțarea, programatică sau nu, a sinonimiei false între gen și sex, prin folosirea neadecvată a vocabulei gen în loc de sex în domeniile biologice, înlesnește insinuarea terminologiei și implicit a ideologiei de gen: „egalitate de gen”, „discriminare de gen” etc., ambele inoculate forțat, insidios, în cultura noastră;
– gloss, în loc de luciu de buze;
– grant, în loc de alocaţie, subvenţie, acordare, aprobare, donaţie, dar, premiu sau chiar proiect (acțiune) finanțat(ă), subvenționat(ă);
– guidelines, în loc de îndrumar, ghid, instrucțiuni, linii directoare;
– hand-out, în loc de a înmâna;
– hardware, în loc de echipament (fizic, de calcul), structura fizică (de calcul / a calculatorului electronic), corpul fizic al calculatorului, mașina (electronică, de calcul);
– hit, în loc de cântec de succes, melodie, șlagăr etc.;
– hobby, în loc de pasiune, activitate de timp liber, extraprofesională;
– horror, în loc de groază;
– hotnews, în loc de știri de ultimă oră, știri calde, noutăți etc.;
– hub, în loc de: centru de concentrare și distribuire, depozit operativ, centru de preluare-livrare, centru de transfer (pentru mărfuri, poștă-mesagerie, etc); nod (de transport), intersecție, punct de interconexiune; concentrator, repartitor (informatică) etc.;
– a impacta, în loc de a avea efect, a avea răsunet, a avea impact;
– implementare (deja preluat în dicționarele limbii române), în loc de punere în practică, aplicare, îndeplinire; încă puțin înțeles de mulți oameni din popor, tocmai din această cauză este folosit adeseori cu sensuri diverse, la libera alegere („I-a implementat un pumn în barbă…”, dar cel mai puțin serios lucru este că astfel de „sensuri” sunt preluate de „noile dicționare”!);
– a insentiva, insentivat, în loc de a stimula, stimulat;
– input-uri, în loc de intrări (în sistem) și output, în loc de ieșiri (din sistem);
– IT, în loc de tehnologia informației (TI) sau tehnologia informației și comunicării (TIC);
– jackpot, în loc de miză, premiu mare (la jocuri mecanice); lovitură financiară, profit mare în timp scurt, profit rapid (fig.);
– job, în loc de loc de muncă, slujbă, serviciu, afacere, treabă, sarcină etc.;
– joystick, în loc de manetă;
– ketchup, în loc de sos picant;
– lag, în loc de întârziere, decalaj, latență (jocuri pe calculator);
– leadership, în loc de conducere, comandament, autoritate, supremație, dominație, predominanță, preeminență, hegemonie;
– leasing, în loc de închiriere specială, închiriere cu drept de achiziție, închiriere cu preluarea bunului în proprietate etc.;
– like, în loc de place, a plăcea;
– live, în loc de în direct, pe scenă, în fața publicului etc.;
– living, sau living-room, în loc de cameră de zi, camera comună, sufragerie;
– look, în loc de înfățișare, aspect;
– make-up, în loc de machiaj;
– mall, în loc de complex comercial, supermagazin, etc.;
– management, în loc de conducere, coordonare, dirijare; deja consacrat și acceptat, recunosc!
– manager, în loc de conducător, șef, director;
– a manageria, a menegeria sau chiar a menegerui („românizare” cel puțin îndoielnică) în loc de a conduce, a coordona, a dirija, a gospodări, a administra;
– menegeruit, în loc de condus, coordonat, administrat;
– mandatory, în loc de morțiș, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, inevitabil, ineluctabil;
– map, în loc de hartă;
– market, supermarket, hypermarket etc., în loc de magazin, magazin universal, supermagazin, hipermagazin;
– a mastera, în loc de… mărturisesc că nu știu cu ce sens este folosit barbarismul acesta!
– meeting, în loc de întâlnire, ședință;
– mingling, în loc de amestecat, amestecându-se (printre alții);
– MLM (multi level marketing sau network marketing), în loc de vânzări pe mai multe nivele, vânzări în rețea, rețea de vânzări;
– mouse, în loc de șoarece, șoricel, mâner (calculator);
– office, în loc de birou, sală etc.; îmbrăcăminte pentru serviciu;
– OK, în loc de bine, perfect, de acord etc.;
– outfit, în loc de ținută;
– output-uri, în loc de ieșiri (din sistem);
– party, în loc de petrecere;
– pattern, în loc de tipar, model, șablon;
– player, în loc de jucător;
– please, în loc de „te rog”;
– poster, în loc de afiș, anunț;
– PR, adică public relation, în loc de relații cu publicul;
– podcast, în loc de transmisie, emisiune;
– printer, în loc de imprimantă;
– a printa, în loc de a imprima, a tipări;
– prioritizare (de la to prioritize), în loc de stabilire a priorităților, ierarhizare sau ordonare a priorităţilor etc.;
– project-officer, în loc de ofiţer de proiect, conducător de proiect, coordonator de proiect, responsabil de proiect;
– a prompta, în loc de a atenționa, a impulsiona, a împinge;
– prompter, în loc de ecran de proiecție;
– pub, în loc de bar;
– ranger, în loc de paznic de rezervaţie, paznic de pădure, pădurar;
– reminder, în loc de amintitor;
– retailer, în loc de comerciant cu amănuntul, detailist, comerciant en-detail;
– screen, în loc de ecran;
– a seta, setare, în loc de a stabili, a fixa;
– sex-appeal, în loc de nuri, farmec (sexual), atractivitate sexuală, forță de atracție, lipici (figurat, popular);
– sexy, în loc de nurliu (nurlie), atrăgător (atrăgătoare), fermecător (fermecătoare), frumos (frumoasă) etc.;
– a da share sau chiar a șerui, în loc de a împărtăși, a distribui, a trimite;
– share-uit (şeruit), în loc de împărtăşit, partajat;
– sheet, șit, în loc de pagină;
– shop, în loc de magazin;
– shopping, în loc de cumpărături;
– show, în loc de spectacol, prezentare;
– showroom, în loc de sală de expoziție;
– showbizz, în loc de (industrie de) divertisment, (industrie de) distracție;
– single, în loc de pentru o persoană, de un loc;
– smartphone, în loc de telefon inteligent;
– a socializa, socializare, în loc de a sta de vorbă, a vorbi, a comunica, a se întreține, a întreține o conversație etc.;
– sofisticat (de la sophisticated, despre o persoană), în loc de rafinat, complex; luăm act de faptul că, în limba și cultura română, însușirea de a fi sofisticat(ă) este proprie și atribuită lucrurilor, aparatelor și sistemelor nevii complicate, complexe, cu numeroase elemente, părți și funcții…, iar nu persoanelor rafinate sau celor ultracosmetizate… Nu vi se pare că mândria de a spune despre sine că „sunt o persoană (foarte) sofisticată” (care am multe, numeroase elemente și atribute interesante) se asociază cumva cu ignorarea sau teama și fuga de simplitate, care este adevăratul rafinament, venind din înțelegerea împuținării numerice, adică a sintezei, a unirii, a unității … cu Unul Dumnezeu?!
– software, în loc de programe;
– sorry, în loc de regret, îmi pare rău;
– spam, a spama, în loc de mesaj anonim nesolicitat (trimis în cantități mari), orice comunicare nedorită nesolicitată, trimisă în bloc;
– speach, spici, în loc de cuvântare, discurs;
– special (persoană foarte specială), în loc de deosebit, remarcabil, excepțional; în limba română special se folosește pentru lucruri nu pentru persoane;
– staff, în loc de echipă, personal;
– stakeholder, în loc de parte interesată, implicată;
– star, în loc de stea, vedetă;
– styling, în loc de coafură;
– a sumariza, în loc de a însuma, a aduna, a face totalul;
– summit, în loc de întâlnire la vârf;
– a acorda suport (de la support), în loc de a da, a acorda sprijin, ajutor, asistență tehnică;
– sustenabil, dezvoltare sustenabilă, în loc de dezvoltare durabilă, respectiv sustenabilitate, în loc de durabilitate;
– target, în loc de ţintă, obiectiv;
– template, în loc de șablon;
– tenisman, în loc de jucător de tenis;
– team building, în loc de construirea, consolidarea, sudarea echipei;
– thriller, în loc de roman, povestire, film de acțiune, de suspans, de speriat, de tresărit;
– timing, în loc de sincronizare;
– time-out, în loc de pauză;
– toast, în loc de pâine prăjită;
– trader, în loc de tranzacționar (pe bursă), comerciant;
– travel, în loc de călătorie, a călători;
– trainer (trainăr), în loc instructor, antrenor;
– training, în loc de instruire, pregătire, antrenament;
– trekking, în loc de urmărire, alergare;
– trench, în loc de palton, pardesiu;
– trend în loc de tendinţă, curent, direcţie, modă; trendy în loc de la modă;
– trigger, în loc de declanșator;
– underground, în loc de subteran, sub pământ, ilegal, ascuns, tainic etc.;
– user, în loc de utilizator, întrebuințător;
– VIP, în loc de persoană (foarte) importantă;
– webcam, în loc de cameră web, cameră de rețea;
– weekend, în loc de sfârșit de săptămână;
– Woops! Uuups! În loc de „Hopa!”, „Hop!”
– workshop în loc de seminar, atelier, atelier de dezbatere, masă rotundă;
– Wow! (uneori și pe post de adjectiv „foarte wow”), în loc de uimitor, extraordinar, remarcabil etc.

CRED CĂ, FĂRĂ PĂRTINIRE, ROMÂNII ADEVĂRAȚI ÎȘI CURĂȚĂ LIMBAJUL DE ZI CU ZI ȘI DE FRANȚUZISMELE RECENTE (cu franțuzismele aduse în secolul al XIX lea încă nu știu ce s-ar mai putea face …) RENUNȚÂND SĂ MAI SPUNĂ:
– parti-pris, în loc de părere preconcepută, subiectivitate, părtinire.

Nume proprii:

Denumiri de firme și localuri de alimentație publică, aduse din alte plaiuri: …exemple colorate.

Pierderea sau alterarea denumirilor geografice și topografice străvechi, înlocuirea lor cu denumiri noi englezești, italiene, spaniole, franțuzești sau germane: Camping Orange Valley, Jardine Hills, Velvet Winery, …alte exemple sugestive.

Pentru cei care sunt sceptici și pentru adepții entuziaști ai anglicizarii limbii noastre:

Se pot forma cuvinte noi românești fără a căuta în exterior, fără a fura din alte limbi, ci întorcându-ne înlăuntrul nostru, folosind mijloacele proprii limbii române, în felul în care formau cuvinte strămoșii noștri.

A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Aelenei.

/0 Comments/by
lotul noica-pillat, constantin noica, noica

La 4 decembrie comemorăm 35 de ani de la moartea lui Constantin Noica. Iată ce a declarat Mihai Șora la Securitate despre el, în Dosarele Lotului Noica-Pillat

lotul noica-pillat, constantin noica, noica

La 4 decembrie comemorăm 35 de ani de la moartea lui Constantin Noica. Iată ce a declarat Mihai Șora la Securitate despre el, în Dosarele Lotului Noica-Pillat

Constantin Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de munca silnică, în 1958, cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar grupul celor arestați va purta la proces numele de Lotul Noica-Pillat. Dacă Nicolae Steinhardt a preferat să nu-l denunțe cu nimic pe Constantin Noica și să pătimească închisoarea care i-a adus creștinarea fără nici o vină, un alt consângean de-al său, Zigu Ornea, apropiat al lui Andrei Pleșu, este considerat delatorul principal al Grupului Noica la Securitate (astăzi, același Pleșu care a sabotat și Referendumul pentru Familie se arată deranjat că monahii de la Schitul Păltiniș au legat un tricolor de crucea filosofului naționalist: „Pe crucea lui e nelipsită, prin ‘grija’ gazdelor, o bentiță tricoloră. E, desigur, mult mai la îndemînă să decorezi emfatic un mormînt decît să protejezi spațiul din jur, binecuvîntat tocmai prin prestigiul celui înmormîntat acolo.”, scrie eseistul de la revista filo-homosexuală „Dilema”)

Un document din arhiva CNSAS, semnat de Mihai Șora ca declarație în procesul Noica, aduce lămuriri interesante în această privință:

„Subsemnatul ȘORA MIHAI, născut la 7 noiembrie 1916 in comuna Ianova regiunea Timișoara, domiciliat în București, Str. Jules Michelet nr. 15, raionul I.V. Stalin, declar următoarele:

În momentul în care a venit la ESPLA lucrarea lui NOICA despre Hegel, m-am gândit că, în cazul în care ar prezenta un interes oarecare din punctul de vedere al publicității, chiar cu ample modificări (însă nestructurale, adică:  suprimări și adausuri), să fie dată unui referent extern competent în Hegel, care să facă propuneri concrete. Am căzut de acord în sensul acesta cu tov. ZIGU ORENSTEIN (Zigu Ornea n.r.), redactor la redacția de critică și având studii de filozofie la bază, asupra persoanei tov. PAVEL APOSTOL, cercetător principal la Institutul de Filozofie și autor al unei lucrări despre Hegel. Tovarășul ORENSTEIN a și luat contact și a vorbit cu tov. Pavel Apostol în acest sens, spunându-i că avem lucrarea respectivă și că eventual, dacă este cazul, am dori să cerem avizul.

Tov. ORENSTEIN mi-a comunicat că tov. Apostol a acceptat în principiu să fie referent.

După lectură, constatând că orientarea cărții este funciarmente idealistă și că, deci, nu poate fi luată în considerare din punct de vedere al publicității ei, chiar după ample remanieri, am socotit că nu mai este cazul să cerem nici un aviz extern, care nu-și avea rostul decât pentru a ne ghida în procesul de refacere a cărții prin modificări ce nu ating structura”.

Citiți mai multe
/0 Comments/by
eliade, mircea eliade, a fi sau a nu mai fi roman

Mircea Eliade – „Intelectualii e fasciști!”

eliade, mircea eliade, a fi sau a nu mai fi roman

Mircea Eliade - „Intelectualii e fasciști!”

Un domn de la „Cuvîntul liber”, pe nume Miron R. Paraschivescu, mă întreabă ce înţeleg prin „autonomia spiritualităţii”, şi dacă nu cumva aceasta nu înseamnă pur şi simplu „fascism”. Am citit articolul d-lui Miron Paraschivescu cu stupoare. Mi se părea că lămurisem lucrurile destul de clar, în repetate rînduri. Autonomia spiritului înseamnă a nu explica viaţa spirituală prin altceva decît legile spiritului. Adică, a nu confunda „spiritul” cu sîngele (cum fac rasiştii), nici cu sexul (cum face Freud), nici cu fenomene economice (cum fac marxiştii). Ştiam că atitudinea aceasta se numeşte „spiritualism”; d. Paraschivescu afirmă că adevăratul său nume este „fascism” sau „escrocherie”. Treaba d-sale să creadă astfel. Reaua-credinţă, în rîndurile marxiştilor noştri, nu cunoaşte margini. Şi este cu atît mai deprimantă această rea-credinţă, cu cît d. Paraschivescu se mărturiseşte dornic de discuţie cinstită. „Noi am iubit discuţia”, scrie d-sa. Şi noi o iubim. Dar ca să poţi sta de vorbă cu cineva, e indispensabil un minimum de bună-credinţă, şi oarecare informaţie prealabilă asupra subiectului discutat. Cînd cineva vine şi îţi spune că afirmarea autonomiei spiritului înseamnă „fascism” şi „escrocherie” (şi aceasta numai pentru că o asemenea atitudine este antimarxistă), aş vrea să ştiu cum am mai putea „discuta”. Asta implică ori o extraordinară rea-credinţă, ori o ignoranţă fără margini. Să fi fost toţi filosofii lumii „fascişti” sau „escroci”? Să fie un Croce, un Bergson, un Russel, un Husserl – escroci şi lichele? Să fie oare întreaga psihologie contemporană – care verifică autonomia vieţii sufleteşti – o creaţie fascistă? Să fie fizicianul Heisenberg, el însuşi, un fascist sau un escroc? De! Mai ştii? Nu l-au scos marxiştii noştri pe Eminescu hitlerist şi pe Pârvan un huligan rasist? Într-o discuţie cu asemenea „revoluţionari” te poţi aştepta la orice…

D. Paraschivescu are curajul să mă „someze”. D. Paraschivescu mă face atent că trebuie să-i răspund „cinstit”. Dacă lucrul acesta n-ar fi semnificativ pentru întreaga presă marxistă românească, aş zîmbi şi l-aş ignora. Dar se trădează aici toată reaua-credinţă, toată ipocrizia, toată ignoranţa, tot semidoctismul şi toată suficienţa acestei prese. Căci „răspunsul” pe care mi-l cere d. Paraschivescu, eu l-am dat demult; în vreo zece articole, nu în unul (Viitorul inteligenţei?, Noul barbar, Criza românismului, Poimîine etc., etc.!) Şi atunci, ori d. Paraschivescu nu le-a citit, şi a criticat în vînt; ori le-a citit, dar nu le-a înţeles, şi atunci vina nu o port eu, ci ignoranţa d-sale.

Eu nu sînt obligat să ţin aici un curs de fizică, altul de psihologie şi altul de „filosofie”, ca să completez cultura oricărui marxist care îmi iese în drum. Lucrurile acestea se învaţă acasă; şi se presupun ştiute într-o discuţie asupra „reabilitării spiritualităţii”. Nu poţi discuta muzica lui Beethoven cu unul care n-a auzit în viaţa lui decît Titanic Vals! După cum nu poţi explica unui analfabet – care te întreabă cum merg tramvaiele – legile curentului electric. O discuţie e ca un joc de şah. Poţi ieşi înfrînt sau biruitor; dar ca să începi, trebuie să cunoşti jocul de şah. Sînt oameni care se aşază înaintea ta, te provoacă la joc, si apoi trîntesc cu un pumn toate piesele şahului. „L-am făcut marţ de la început!”, adaugă ei, victorioşi. Cam aşa se „discută” la noi în ţară…

D-le Parasehivescu, dacă eşti cel puţin atît de „cinstit” cît îmi ceri mie să fiu faţă de d-ta, du-te întîi la o bibliotecă, informează-te pe îndelete, află ce înseamnă „spiritualitate” – şi apoi vino să stăm de vorbă. Căci la strigătul d-stră de revoluţionari marxişti – „intelectualii e fascişti!” – eu nu pot, deocamdată, decît ridica din umeri.

24 Martie 1935

«Vremea», Anul VIII, Nr. 381, 24 Martie 1935

/0 Comments/by
mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu – La Bucovina (poem)

mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu - La Bucovina (poem)

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în lumină,
Văile în flori,
Rîuri resăltînde printre stînce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste cîmpii-n zori.

Ale sorții mele plîngeri și surîse,
Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
Tainic și ușor,
Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte
Îmi șoptesc de dor.

Numai lîngă sînu-ți geniile rele,
Care îmi descîntă firul vieții mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume,
Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume
Și de steaua mea.

Cînd pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare
Cînt-a nopții dulce, mistică cîntare,
Cînt din Valhala.

Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, și nu tace,
Tremură ușor,
În fantazii mîndre ea își face cale,
Peste munți cu codri, peste deal și vale
Mînă al ei dor.

Mînă doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna cînd gîndesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

/0 Comments/by
generalul mihail lascar, mihail lascar

Să ne cinstim Eroii – Generalul Mihail Lascăr, cel care i-a speriat pe comuniști

generalul mihail lascar, mihail lascar

Să ne cinstim Eroii - Generalul Mihail Lascăr, cel care i-a speriat pe comuniști

Mihail Lascăr s-a născut pe 8 noiembrie 1889, la Târgu Jiu.

A știut încă din primii ani de viață ce carieră va urma. Între 1908 și 1910 a făcut Școala de infanterie. La 21 de ani a primit gradul de sublocotenent. A fost promovat la gradul de locotenent, în 1913, apoi căpitan, în 1916, și maior, în 1917.

Între 1919 și 1921, Mihail Lascăr a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. Au urmat noi promovări, în perioada interbelică: locotenent-colonel, în 1927, colonel, în 1934, general de brigadă, în 1939. În 1942, în plin război, a fost numit general de divizie.

Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, Generalul Mihail Lascăr a condus Brigada 1 Munte (10 ianuarie 1941 – 10 februarie 1942) și Divizia 6 Infanterie (10 martie – 22 noiembrie, 1942). Alături de oamenii săi, a luat parte la unele dintre cele mai sângeroase bătălii ale războiului.

Generalul Mihail Lascăr a participat activ pe frontul de est, luptând și distingându-se în fruntea oamenilor săi în bătăliile din nordul Bucovinei, dintre Nistru și Nipru, de la nord de Marea Azov și din Crimeea.

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, l-a caracterizat în 1941 drept un comandant „plin de energie și hotărâre”, spunând despre el că e un om cu „multă inițiativă și putere de muncă”.

În momentele de criză de pe câmpul de luptă, hotărârea sa fermă și energia viguroasă au dus la rezultate strălucitoare. Caracter ferm și cu multă prevedere. Cu multă autoritate și prestigiu, cu simțul onoarei și demnității dezvoltat. Cu spirit de sacrificiu accentuat, în luptele grele a fost mereu în prima linie, unde primejdia era permanentă. Drept și integru. S-a dovedit a fi un general de mâna întâia, cu mare autoritate asupra trupelor și ostașilor săi.

A mers întotdeauna înainte. Nu a dat niciodată înapoi, nu s-a dat niciodată bătut.

El s-a făcut remarcat în luptele din Cotul Donului, în apropierea Stalingradului. Comanda Divizia 6 Infanterie și avea în față numeroase trupe sovietice, sprijinite de tancuri și artilerie. Pe 19 noiembrie, 1942, rușii au declanșat o contra-ofensivă puternică, încercuind unitatea generalului Lascăr și alte trupe românești.

Generalul și-a asumat imediat comanda românilor încercuiți, ordonându-le să reziste cu orice preț. Apropiaților săi le-a spus:

„Dacă unul din voi va supraviețui acestor lupte, el trebuie să povestească acasă cum am luptat. Sunt soldat și rămân la postul meu”. Fără hrană și muniție, înghețați de frig, românii au luptat până la ultimul cartuș. Această atitudine a fost apreciată de Înaltul Comandament German, care i-a oferit Frunzele de Stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, cea mai înaltă distrincție germană, oferită pentru prima dată unui aliat. Mareșalul Antonescu i-a oferit și el Ordinul «Mihai Viteazul», clasa a II-a, spunând despre generalul Lascăr că „a fost un brav. Luând exemplul de la el, Divizia 6 infanterie a cules pe câmpurile cele mai grele de luptă laurii eroismului mai mult decât oricare alta. Fie ca exemplul lui să servească tuturor. Ca orice om stapân pe sine și bine pregătit, a organizat în perfecte condiții de luptă defensiva diviziei sale, dându-i putință să lupte cum a luptat”.

Pe 22 noiembrie, 1942, generalul Lascăr s-a întâlnit cu primul emisar sovietic, venit să ceară capitularea trupelor românești. Cu sânge rece și lucid, românul i-a răspuns scurt: „Luptăm până la unul, nu ne predăm”.

A încercat să străpungă dispozitivul de încercuire, însă situația era una extrem de nefavorabilă românilor. Nu a reușit. Trupele românești au fost învinse, iar generalul Lascăr a fost luat prizonier, petrecând restul războiului în lagărele comuniste de la Krasnogor, Suzdal, Ivanov și în lagărul nr. 48, special pentru generali.

În ciuda înfrângerii decisive, un document de la Serviciul Special de Informații spunea despre generalul Lascăr, pe 5 decembrie 1942, că „în cele mai grele momente ale bătăliei a dat dovadă de înalt simț al datoriei, coordonând cu calm și pricepere acțiunile Diviziei 6 Infanterie și a celorlalte unități a căror comandă și-o asumase. Cu sânge rece, lucid și calm a fost un exemplu de urmat pentru ceilalți camarazi care i-au urmat soarta. Când localitatea Golovski a fost atacată, el stătea în biroul de operații, fără manta, cu ‹Crucea de Fier› în grad de cavaler și cu Ordinul ‹Mihai Viteazul› la piept, iar când totul părea pierdut a plecat cu statul major în mijlocul trupelor luptătoare, deși se putea salva. A manifestat curaj, demnitate, patriotism și abnegatie”.

Generalul Lascăr nu a mai luat parte la cel de-Al Doilea Război mondial după 12 aprilie 1945, când i-a fost încredințată comanda Diviziei «Horia, Cloșca și Crișan», o divizie de voluntari români, constituită pe teritoriul URSS. Dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, România trecuse în tabăra aliaților. Divizia «Horia, Cloșca și Crișan» nu a mai participat la lupte.

Aceasta s-a întors în țară, fiind folosită de noul guvern, condus de Petru Groza, pentru a promova interesele Partidului Comunist Român.

Acesta este motivul pentru care generalul Lascăr este acuzat că ar fi fost un trădător de țară și colaborator al sovieticilor.

E adevărat că a fost numit ministru de Război și promovat la gradul de general de armată, în 1947, însă a devenit în timp o persoană neagreată de comuniști.

În 1949 a fost acuzat că s-a opus mișcării antifasciste sau că i-a împiedicat pe ofițerii din Divizia «Horia, Cloșca și Crișan» să-și „însușească doctrina sovietică”, cu „antisovietismul său”, de care „nu s-a lecuit niciodată”. Au urmat alte acuzații, precum manifestarea simpatiei față de „partidele burghezo-moșierești”, că a încercat să intre în grațiile monarhiei sau chiar că a dus o campanie „împotriva fruntașilor PCR” (adica Emil Bodnăraș, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu Dej). Se pare că au fost deranjante și discuțiile pe care le-a avut cu locțiitorul său politic, căruia i-a menționat că „armata nu trebuie să fie a partidului comunist”, și faptul că la fiecare cuvântare sublinia „necesitatea acestor legături cu Națiunile Unite”. De aici până la legăturile cu „anglo americanii” și acuzația ca ignoră „doctrina sovietică” nu a mai fost cale lungă. Și nici întrebările puse generalului Petrescu („Ce vor rușii? Să distrugem armata? Să distrugem școlile?”) nu l-au ajutat.

Nu e de mirare, așadar, că comuniștii au ajuns la concluzia că „este lipsit de caracter, șiret și laș”, așa cum spun multe din referatele nesemnate despre generalul Lascăr.

Că a fost sau nu prieten al regimului comunist, asta nu putem spune. Ce e sigur, însă, e faptul că Mihail Lascăr a fost îndepărtat de la conducerea Ministerului Apărării Naționale la sfârșitul lui 1947, înainte de abdicarea forțată a regentului Mihai.

Dar nu înainte să-și pună semnătura pe actul de înființare al Stelei, la data de 7 iunie, în același an.

Căzut în dizgrație și cercetat pentru „crime de război contra umanității”, generalul Lascăr s-a retras din orice activitate, trăindu-și în liniște ultimii ani. A murit pe 24 iulie, 1959, în București.

/0 Comments/by
roata norocului

Patrick Matiș – Roata Norocului

roata norocului

Patrick Matiș - Roata Norocului

Ce interesant dansează destinurile! Se învârt într-un vals precum în Roata Norocului, dar orizontal, nu vertical. Oamenii nu se mai satură să se nască, să moară și să se nască din nou. Trăiesc cu impresia ca și când totul s-ar sfârși, însă nu văd continuitatea lucrurilor.

În mijlocul Roții Norocului este o cruce, Crucea lui Ariton, am găsit-o gravată-ntr-un fotoliu în Vestibul, pe partea dreaptă cum mă uit de la intrare. Nu știu s-o fi lăsat acolo. Dar îmi amintesc acest nume, fiind din semințiile străvechi, din clanurile ce nu mai sunt. Un Înger de Om și un Om de Înger!

În lume mă uit și văd natură moartă și natură vie. Prima, murind din inconștiență, iar cealaltă trăind din intenție. Tot ceea ce pare de nepătruns se revelează ochilor care cred și văd: natura care se gestează mereu. Un continuu al vieții! Nemurirea!

Se termină un ciclu, vine altul.. flux și reflux. E parcă o respirație continuă a unui gigant pe care nu-l vedem, că e prea mare. Dar dacă ne facem mici și zburăm în spațiu de departe vedem că El respiră.

Orice fel de coagulare de tip Monolit, din frică, nu este decât un neg, un coș, o pustulă plină cu puroi, plină de lichid care nu mai servește vieții și trebuie să se spargă. Aceasta se formează piramidal, iar cu cât este centralizată mai mult, cu atât se subțiază, se simplifică și arată ca un țugui înalt, ca un fus. Prea mult acumulat în sine va sparge buba. Și focul Lui iese și întră în măruntaiele lumii stârnindu-ne din nou să creăm sau să fim creați.

Am închis ochii în Vestibul pentru un moment chemat de o meditație în liniștea nopții concentrându-mă la cât de apăsător este Monolitul în Lume și cât de nesemnificativ este văzut din Spațiul Înstelat. M-am uitat la el cu ocheanul întors. Am văzut ceva ce nu poate fi de speriat: un băiețel în pantalonași scurți, plângând râzgâiat că vrea și el ceva! Poate o vrea pe mamă-sa! Poate îi cam lipsește…

Era o imagine, la un moment dat, în lume cu astfel de copii abandonați în maternități și preluați de surogați, adică înlocuitori de mame și tați, că altceva n-aveau ce să facă… Firescul vieții lor era dat cu aroganță la o parte pentru că credeau că știu mai bine. Însă nașterea și moartea, chiar și maternitatea existau firesc, nu o puteau înlocui, doar imita, chiar și artificial. Ce ironic!

Ridurile vieții sunt mucegaiul morții! Nu am spus-o eu. Mi s-a arătat că nu îmbătrânești, ci mucegăiești, de aceea albești.. se pune iarna vieții tale peste tine. Dar care este sunetul bătăii din palme cu o singură palmă?

Enigme, vieți scurse, vieți izvorâte! E ca un flux continuu. Roata Norocului.. așa cum îți vine sorocul. Te naști în puf, sau în mizerie, dar cum trăiești? Și mai ales cum mori? Fericit sau fericită? Cu zâmbetul pe buze? Mori într-o îmbrățișare, sau singur în cărare?

Aproape că nu mai am cuvinte… Gândul meu rămâne la Muza mea, Lupoaica cu Ochii de Smarald. Îi aștept privirea tăioasă, prin care ori te înspăimânți, ori plângi. Prefer să plâng în îmbrățișarea ei, căci în Ea este răspunsul. Doctrinele nu au viitor, pentru că nu au Mamă! Viața are Mamă!

Monolitul dacă ne va învinge, va muri! Nu va mai avea aliment. Se va face praf și pulbere.

Monolitul sunt Eu!.. De mine trebuie să scap ca să trăiesc. Și apoi SĂ FIU!

Și m-am trezit. Am deschis ochii.

S-a făcut Lumină! Pot intra în Castel, am o Lampă. Deschid ușa și intru timid, întinzând un deget, iar Mâna din Întuneric, Marele Stăpân întinde toată mâna sa albă și imaculată pe care o văd aievea cu ochii minții și mă-ndeamnă să purcedem în interior! Atunci.. să mergem, confrate!

Am consemnat,

Patrick Matiș

Monolitul Pământesc, capitolul XII, „Roata Norocului”.

/0 Comments/by
sobrietate, lup, lupi, tarlin, societatea secreta, lupul alb, lup alb

Patrick Matiș – Sobrietate (poem)

sobrietate, lup, lupi, tarlin, societatea secreta, lupul alb, lup alb

Patrick Matiș - Sobrietate (poem)

Cu seriozitate
Am să încondeiez
Aceste rânduri dacă și numai dacă,
Cu sobrietate voi năzui ca să încarnez
Principiul Vieții în Eternitate.

Și totuși, voi scrie
Din a mea simțire proprie…

Din sobrietate
Voi spune, deci relatez,
Că îmi amintesc, parcă,
A voii să mă înarmez și să sui pe cal înaripat, plecând la luptă,
Luând cu asalt Cerul în totalitate.

Simplu!.. M-am întors, am căzut.
M-am julit, m-am lovit, m-am zdrelit
…M-am zvârcolit în plânset, dar
Am pătimit.. dar.. am iubit.
Și m-am refăcut.
Și m-am reconstruit.

Prin sobrietate,
Am meditat la Nemurirea Sufletului,
La Casa Domnului și la neantul Pustietății,
La Drumul drept și sec, fără apă, fără nor, fără zbor,
Fără flori,
Dar a nădejdei zori,
Cu multă forfotă-n minte și de Dumnezeu întru dor,
Către a Ființei Unitate.

Caută și vei găsi!
Suntem mereu îndemnați
Și pe cale mânați de Oameni de Sus,
Cu toate că este mai presus
Dezvăluirea propriei Realitate.

Întru sobrietate,
Și prin originalitate,
Ne vom construi propria individualitate!
Este o promisiune de austeritate.

Ai grijă cum pășești pe alunecuș
Și nu dormii când ești de gardă!
Nu-ți purta la piept propria cocardă
Ca nu cumva în van să știe cine ești!
Toate acestea ca să nu-ți pierzi propriul urcuș.

/0 Comments/by
valea norilor

Patrick Matiș – Valea Norilor (poem)

valea norilor

Patrick Matiș - Valea Norilor (poem)

Valea Norilor e sus pe creastă
Cine urcă, o coboară
Spre a culmilor fereastră
Și a lumilor comoară.

Valea Norilor e sus în zare.
Cine o urcă, o trăiește.
Cu a Soarelui licoare
Se hrănește și iubește.

Printre rocile pe vârfuri
Poți găsi o Piatră Rară,
Iar pe șlefuite drumuri
Îngeru-ți indic-o scară.

Valea Norilor e sus în Cer.
Cine o urcă, înțelege
Universul efemer,
Pe Pământ totul va trece.

Valea Norilor e sus pe creastă
Cine o urcă, o coboară,
Spre a zeilor fereastră,
Către a Inimii comoară.

/0 Comments/by
uciderea camatarilor turci, mihai viteazul, mihai viteazu

Lecția de istorie – 13 noiembrie: Uciderea cămătarilor turci de către Mihai Viteazul

uciderea camatarilor turci, mihai viteazul, mihai viteazu

Lecția de istorie - 13 noiembrie: Uciderea cămătarilor turci de către Mihai Viteazul

După ce în septembrie 1593 a trebuit să cumpere cu bani tronul Țării Romanești, mulți dintre ei împrumutați de la cămătarii Porții Otomane, Mihai Viteazul a fost înscăunat ca domn, dar nu a trecut decât un an și cămătarii turci s-au înfățișat spre a-i cere să plătească banii împrumutați și o mare dobândă.

Astfel, sătul de intervenția turcească în treburile țării și de lăcomia cămătarilor ce „jupuiau” țara, Mihai s-a hotărât să acționeze, iar la data de 13 noiembrie 1594 i-a anunțat pe cămătarii turci că le va plăti datoria și i-a chemat pe toţi la vistierie pentru a le da banii. Însă după ce toţi cămătarii turci au intrat în clădirea visteriei, aceasta a fost bombardată cu tunurile și incendiată. Cei care au scăpat totuși de tunuri şi de foc au fost ucişi de oștenii lui Mihai, care vor anihila și garnizoana turcă, de peste 2.000 de ieniceri, ce se afla la București.

După această acțiune, Mihai va rosti în fața poporului următoarele cuvinte: „Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră, de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O viață avem, români, și o cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul”.

Și ca să preîntâmpine orice răzbunare a turcilor, Mihai trece la ofensivă, învingând trupele otomane la Giurgiu, Brăila, Hârşova, Putineiu, Stăneşti şi Rusciuk. După aceasta, Mihai începe tratativele cu principele Transilvaniei Sigismund Báthory şi cu domnul Moldovei Aron Tiranul, în vederea inițierii unei ample acțiuni antiotomane în țările române.

Însă această acțiune inițiată de către Mihai Viteazul nu putea rămâne fără reacție și de aceea, sultanul Murad al III-lea va trimite o armată numeroasă, condusă de Sinan Pașa, spre a-l înlătura pe Mihai de la domnie. Astfel, după mai multe luni de pregătiri din partea turcilor, la data de 23 august 1595 are loc memorabila confruntare de la Călugăreni, unde oastea condusă de Mihai Viteazul îi zdrobește pe otomani și obține o nouă și strălucită victorie.

Sursă: Lecția de Istorie.

/0 Comments/by