Noul an începe în forţă, la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian: spectacolul-concert MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK va avea premiera cu casa închisă pe 14 ianuarie, într-un eveniment de gală ce va marca Ziua Culturii Naţionale şi o nouă reprezentaţie a fost deja programată pentru data de 2 februarie.

PREMIERĂ ÎN LIVE STREAMING

Odată cu epuizarea rapidă a biletelor pentru acest spectacol-legendă ce a stârnit imediat un viu interes în rândul publicului, managementul Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian a anunţat o iniţiativă cu care vine cu în întâmpinarea dorinţei spectatorilor care nu pot ajunge în sala de spectacol din bulevardul Octavian Goga numărul 1, dar doresc să vizioneze această producţie: că premiera MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK se va transmite live – în system pay per view – pe platforma Piciordeplay.ro, într-un demers ce va fi extins şi la alte spectacole, în scopul lărgirii şi facilitării accesului la evenimentele culturale ale instituţiei.

Radu Petrovici, manager interimar detaliază: „am decis să îmbrăţişăm oportunităţile oferite de tehnologia modernă şi să oferim o nouă cale de acces, de data aceasta virtuală, către spectacolele noastre. Vom face primul pas odată cu premiera Meşterul Manole, urmând ca apoi să integrăm în acest proiect pilot şi alte titluri foarte îndrăgite, din repertoriul teatrului.”

Geneza spectacolului MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK istorisită de Josef Ioji Kappl

Spectacolul “MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK” are în spate o istorie fascinantă, ce  merge înapoi în timp până în anul 1973 când formaţia Phoenix a dorit să pună în scenă o versiune rock a celebrei balade populare, pe un libret de Victor Cârcu şi pe muzica semnată de Josef Ioji Kappl, însă demersul le-a fost zădărnicit de cenzura comunistă. Asemene comorilor ce îşi găsesc drumul spre cel care le merită, libretul lucrării şi-a găsit în mod miraculous cărarea către muzicianul Jozef Iojji Kappl în anul 2008, după cum a relatat chiar celebrul violonist pe pagina sa de Facebook: „Într-o bună zi din vara anului 2008, apărea pe blogul meu de atunci un mesaj care anunța apariția pe internet a unei broșuri interesante. Să vezi şi să nu crezi, era libretul Operei Rock ‘MEȘTERUL MANOLE’, de Victor Cârcu. Bine-nțeles că îndată ce citisem acestea, am intrat pe internet şi am cumpărat ultimele două exemplare ale broșurii. După ce am intrat în posesia lor, l-am sunat pe Victor Cârcu, ca să-l felicit pentru apariția broșurii şi să-mi exprim totodată surprinderea, considerând că libretul ar fi fost pierdut pe vecie, după ce fusese neaprobat și respins în anul 1973 de cenzura comunistă, atunci când a fost conceput pentru Formația Phoenix, care urma să creeze o Operă Rock pe baza lui.  În această discuție cu Victor Cârcu s-a născut ideea şi dorința, de a-i trezi pe Manole și Miruna (Ana) şi pe cei 9 meșteri ai lui, din somnul de peste un sfert de veac de când fusese creat libretul, legate și de obligația morală de a duce pân’ la capăt ceea ce ne-am propus să facem atunci, când nu era posibil! Astfel rămân cu speranța de a continua cât mai intens călătoria mea cu ‘Meșterul’ în cât mai multe orașe, atât în țară, cât și de ce nu, peste hotare, pentru a putea presăra pretutindeni câteva scântei din cultura românilor!”

Despre producţia MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK

„MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK” este o experiență captivantă care aduce în lumina reflectoarelor unul dintre cele mai fascinante mituri ale culturii românești. Cu o interpretare modernă și puternică, acest spectacol-concert combină muzica rock vibrantă cu povestea tragică a lui Manole, construind un univers emoționant și captivant pentru public. Prin intermediul unei partituri muzicale puternice și a unei distribuții talentate, spectacolul își propune să treacă dincolo de limitele timpului și să aducă în prezent povestea universală a unui erou încercat de contradicţiile lumii sale. Cu scene dramatice, momente intense și o muzică care îmbină elemente contemporane cu influențe din folclorul românesc, “Meșterul Manole – Opera rock” surprinde esența trăirilor umane profunde și a luptei interioare a personajelor. Această producție reprezintă o călătorie emoțională și sonoră într-un univers mitic, în care sacrificiul și pasiunea pentru creație se întâlnesc într-un tablou fascinant.

Spectacolul-concert „ MEŞTERUL MANOLE – OPERĂ ROCK” este destinat nu doar iubitorilor de muzică rock, ci și celor pasionați de mitologie și de povestiri epice. Este o experiență ce transcendă genurile, aducând în prim-plan valori și dileme umane care continuă să fascineze și să inspire în orice epocă.

„Opera reprezintă o lucrare muzicală amplă, pe un libret scris în anii ’70 de Victor Cârcu. Această lucrare poate fi prezentată atât sub forma operei clasice, cât și sub formă concertantă. Nașterea «Meșterului Manole» a fost la fel de grea ca și realizarea construcțiilor acestuia. Greutatea a constat, în primul rând, în găsirea limbajului muzical care să fie în concordanță cu textul. În momentul în care am găsit acest limbaj, de inspirație folclorică, bineînțeles, am început lucrul, care a durat din 2008 până astăzi (2013), cu o întrerupere de doi ani.” – Josef Kappl.

Compoziție și aranjament muzical: Josef Kappl

Libret: Victor Cârcu

Scenografie: Vladimir Turturica

Coregrafie: Relu Dobrin

Asistent regie: Sorina Micșunescu

Concept: Radu Petrovici și Rebecca Diaconu

Conducere muzicală: Alexandru Ilie

Bilete pentru reprezentaţia programată pe 2 februarie se găsesc pe Tickestore.ro.

A trăi între două lumi a devenit, pentru românul plecat din țară (cu trupul, dar rămas cu inima acolo) un modus vivendi. Ne adaptăm la mirajul pământului făgăduinței, dar purtăm cu noi nostalgia depărtărilor și încercăm, oriunde în lume, să recreem spiritual acea Românie la care visăm. Arta, și în special teatrul, s-a dovedit a fi în stare de a arunca o punte peste depărtări. Iată de ce, în peisajul cultural al comunității române din Toronto apariția unei noi reprezentații dramaturgice este încă o demonstrație a iubirii de teatru pe care românul a revelat-o încă de la începuturile sale (continuând până – și mai ales – în timpurile comuniste, când cuvântul rostit era redus în mod tragic doar la un instrument propagandistic). Nu este de mirare că celor care au luat calea exilului, drama ori comedia în limba natală le-a devenit o  a doua natură, o constantă a existenței intelectuale într-un timp și spațiu atât de diferit de cel în care ei înșiși sau părinții lor s-au născut.

Premiera absolută a piesei intitulată Meandre a adus în fața publicului românesc din Toronto în serile de 16 și 23 noiembrie 2023 la sala de spectacole Fairview Theatre din North York o structură dramaturgică total inedită, pe care autoarea ei, Luisa Apostol, a gândit-o ca pe o suită de 12 scene scurte, aparent fără o schematică anume, în cadrul căreia materialul literar folosit este bogat, condensat și saturat de ideatică. Ar trebui amintit aici că piesa este parte integrantă a unui proiect literar mai amplu, o suită de proză scurtă al autoarei, publicat de către editura Siono din Bucureși și lansat în septembrie 2022 la București, iar în acest an la Toronto sub organizarea agenției de impresariat Alma Creations. Talentul narativ expus în acest volum, combinat cu o elevație remarcabilă a limbajului nu sunt decât demonstrația experienței de o viață ca profesoară, la fel ca și studiile intensive a limbilor romanice, clasice și orientale încununate cu diploma de absolvire obținută la Universitatea din București.

This slideshow requires JavaScript.

Fotografie – Mac Gheorghiță

Luisa Apostol adresează în piesa Meandre anxietatea și angoasa unei întregi pături sociale pe care generația care îi urmează o ignoră alarmant; a intelectualului ajuns la vârsta sexagenară. Dicționarul limbii române definește cuvântul meandru ca un motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă (https://www.webdex.ro/definitia-meandre-definitie-dex). Interesant este cât de aproape de această definiție este verbalitatea acestei lucrări în care ideile se succed rapid și sinuos, la fel ca și acel motiv care i-a dat definiția. Întregul dialog este o spumă de reflecții și opinii clar definite și fără discuție apartenente categoriei pe care încearcă (și reușește cu succes) să o zugrăvească. Aș putea afirma fără rezerve că auditoriul a fost invitat a se identifica celor 4 personaje care animă discursul teatral, în special cu eroina centrală, Adia Silvan, în jurul căreia se derulează întreaga damaturgie a Meandrelor; Camil Silvan, soțul Adiei, Manuela Giosan, prietena ei și Paul Dronea, fostul soț al Manuelei, pot fi considerați doar niște pioni (foarte importanți, totuși!) care susțin întreaga tribulație sentimentală și intelectuală prin care eroina principală trece de-a lungul celor 12 scene ale piesei. Acel etern  conflict dintre generația eroilor acestei piese și generația copiilor lor adulți este explicit, tranșant și aș putea chiar afirma… crud; așa cum autoarea piesei afirma, criza Adiei este legată de relațiile cu proprii copii, de moștenirea culturală de care simte că ei nu au nevoie.. Privit din perspectiva intelectualului sexagenar, conflictul nu primește aici nici un fel de rezoluție, ci este mai curând strigătul disperat al părintelui care nu se poate face auzit, care se dorește auzit, dar care eventual se scufundă în  resemnare și înțelegere. Generația copilului adult a avut posibilitatea de a explora Meandrele psihicului maternal și (sper eu!) a le înțelege pentru a accepta ceea ce nu va putea schimba niciodată. 

Prima impresie provocată de montarea piesei este scenografia minimalistă; totul se întâmplă la vedere, doar jocul de lumini și umbre, ori imaginile reflectate pe fundal schimbă atmosfera și tonul noii scene, pe când decorul intenționat neluxuriant rămâne static și neangajat, parcă pentru a sublinia dorința autoarei (care semnează și regia) ca publicul să se concentreze la cuvânt; aș putea afirma că întreaga viziune regizorală a autoarei se edifică pe regiștrii vocali ai interpreților. Și totuși nu simțeai că lipsește nimic, o coloană sonoră discretă, cu sonorități de pian clasic ori ciripit de păsărele, un pian deschis la care un actor (Vladimir Radian) interpretează și cântă unul dintre clasicele șlagăre ale muzicii ușoare românești (Într-o zi când m-am născut semnat Florin Bogardo, după o poezie de Marin Sorescu, care de altfel și încheie piesa), toate acestea au condimentat un spectacol cu adevărat original și captivant; un cântec care, prin includerea lui, afirmă Luisa Apostol, accentuează ideea de criză existențială pe care, mai devreme sau mai târziu, o resimțim.

Actorii care au dat viață acestor personaje, cu o singură excepție, sunt toți trecuți prin focul tracului scenic, cu un palmares care indiscutabil contribuie la înțelegerea și construirea caracterului care le-a fost distribuit. Marina Rîmniceanu în rolul Adia Silvan deține un portofoliu cu nenumărate apariții scenice atât în România cât și în Toronto din care amintesc numai câteva roluri din piesele lui Ion Luca Caragiale, mon amour, cum îi place actriței să îl numească – Zoe din piesa O scrisoare pierdută, Marius Chicoș Rostogan (în travesti) din schița Un pedagog de școală nouă, Mița din D’ale Carnavalului, Agamemnon Dandanache (din nou în travesti) din O scrisoare pierdută – încoronând portofoliul cu rolul Baba Safta din piesa „Take Ianke și Cadîr” de Victor Ion Popa, toate acestea alături de trupa teatrală a Companiei Româno-Canadiene de teatru Ars Nova. Marina Rîmniceanu a delectat publicul cu interpretarea-i când vulcanică și pătimașă, când dezolată și melancolică, așa cum eu însămi am perceput spiritul eroinei Adia Silvan portretizat de Luisa Apostol în piesa ei. Prin contrast, Vladimir Radian (și el un actor familiar scenei de teatru prin apariția în piesa muzicală Opera de trei parale semnată Bertold Brecht în rolul Mac-The Knife, un personaj complet diferit de cel reprezentat aici) conferă caracterului lui Camil Silvan acel calm liniștitor (și poate chiar ușor nepăsător) al soțului deja obișnuit cu ieșirile partenerei sale. Cât despre Angela Stoița în rolul Manuela Giosan, oricine putea recunoaște în impostația-i vocală pe solista de operă cu o extinsă experiență pe scenele lirice atât în România cât și în Canada. Nu în ultimul rând Iulian Appel, în rolul Paul Dronea a portretizat un avocat exact așa cum ne așteptam, pedant și meticulos, aducând acea diversitate necesară cvartetului interpretativ, cu atât mai remarcabil considerând că aceasta a fost prima sa apariție scenică.

Un avantaj al reprezentațiilor Meandrelor a fost subtitrarea în engleză, permițând (și în același timp invitând!) accesul unui public nevorbitor al limbii mioritice. Iar dacă avanpremiera de pe 16 noiembrie a avut parte de o audiență retrânsă, premiera de pe 23 noiembrie a beneficiat de un public numeros, atestând încă o dată o aserțiune anterioară, aceea că românul iubește teatrul. Mărturiile câtorva spectatori la finalul celei de-a doua reprezentații sunt un semnal al primirii pozitive de care noua montare a avut parte:   Am fost mișcată de geniul narativ al doamnei Luisa Apostol, care a scris o piesă stimulantă din punct de vedere intelectual și foarte nuanțată emoțional.  Cei patru actori au uimit audiența cu talentul lor remarcabil…un joc de scenă captivant, plin de emoție crudă și de expresie autentică (Dănuța Gherman). Luisa Apostol a reușit să scrie și să regizeze o piesă care ne-a determinat să reflectăm asupra cursului vieții noastre, împreună cu adâncurile filosofice și “meandrele” ei (Diana Munteanu). Montarea pieselor Meandre semnată Luisa Apostol a fost posibilă prin eforturile agenției de impresariat Alma Creations de la Toronto.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. Mihaela Fășie Cudalbu.

Muzeul Național de Artă al României vă invită luni, 27 noiembrie 2023, ora 18.00, în cadrul programului „Întâlnire la muzeu”, la masa rotundă Perspective încrucișate. Sculptura în prim-plan în conexiune cu expoziția „Romulus Ladea”. Dezbaterea îi are ca invitați speciali pe istoricii și criticii de artă dr. Ioana Vlasiu, Adriana Botez-Crainic și dr. Sorina Jecza, precum și pe sculptorii Reka Csapo Dup și Grigore Minea. Moderatori: Dr. Călin Stegerean, Director General al MNAR, și Judit Balint, curatorul expoziției. Acces gratuit.

Expoziția „Romulus Ladea-sculptură”, deschisă până în data de 31 decembrie 2023 la parterul Galeriei Naționale, va putea fi vizitată în intervalul orar 17.00 – 20.00 în mod special pentru acest eveniment. Programul „Întâlnire la muzeu” se desfășoară în zilele în care spațiile expoziționale sunt închise, fiind un prilej în care vizitatorii pot intra în dialog cu personalități marcante din domeniul cultural.

Întâlnirea își propune să medieze contactul publicului cu operele prezente în cadrul acestei expoziții care prezintă, după mai bine de 50 de ani, sculpturile artistului Romulus Ladea aflate în patrimoniul muzeului, a altor șapte muzee din țară, precum și în două colecții particulare. Pornind de la opera creatorului școlii de sculptură clujene, evenimentul își propune să pună în discuție, din perspective multiple, pe de o parte importanța operei acestui artist, iar pe de altă parte importanța și locul sculpturii în prezent.

Cei cinci invitați speciali sunt nume remarcabile în domeniul artei și istoriei artei. Dna. Ioana Vlasiu este doctor în istoria artei și a lucrat ca cercetător științific, șef de secție și director adjunct la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, București, al Academiei Române. A avut contribuții numeroase la cercetarea artei românești moderne și contemporane în context european, publicate în cărți de autor, volume colective și reviste de specialitate românești și străine.

Dna. Adriana Botez-Crainic este istoric si critic de artă, autoare a patru volume de Istoria Artei Universale, a unui volum de Istoria Artei Românești Moderne şi Contemporane, a tratatului de Teoria Sculpturii intitulat Arta Formei, a cărților bibliofile „Montparnasse Bienvenüe”, „Renaissance”, „Brâncuşi”, a monografiilor Ion Popescu-Negreni, Valbudea și Romulus Ladea.

Dna. Sorina Jecza are formație umanistă, este  doctor în Arte vizuale (2006) și a fost cercetător științific la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române. Director executiv şi, în prezent, preşedinte al Fundaţiei TRIADE din Timișoara, a organizat în această calitate peste 200 de expoziții, a iniţiat şi coordonat numeroase proiecte finanțate de către Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Administraţia Fondului Cultural National, Primăria Timișoara.

Reka Csapo Dup este sculptor, doctor în arte vizuale, lector universitar la Departamentul de sculptură, Universitatea de Arte București. A câștigat numeroase premii naționale și internaționale, printre care Premiul pentru turnarea metalelor la Bienala Artele Focului, București (1997), Premiul pentru sculptură, Morges, Elveția (1999), Premiul „George Apostu” (2000), Premiul „Gaudeamus”, București (2002).

Grigore Minea este sculptor, a absolvit Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1964, avându-l ca profesor pe Boris Caragea. Are o carieră artistică bogată de peste 50 de ani, cu numeroase expoziții personale și de grup. Abordarea sa artistică a îmbinat structura clasică cu ludicul și experimentalul, jocul cu materialități și materiale diferite, având o predispoziție pentru figurativ, înțeles ca armonie și echilibru.