Știri din cultura românească

comunism, bolsevism, octombrie rosu, socialism, marxism, leninism

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/279244-01-02.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/279244-01-02.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Si rusii sarbatoresc 100 de ani de la.. Octombrie Rosu!” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_blockquote font_family=”none”]Proletari din toate tarile, iertati-ne![/mk_blockquote][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534680408906{margin-bottom: 0px !important;}”]Acum aproape 100 de ani, Karl Marx indemna popoarele din Europa in felul acesta: „Proletari din toate tarile, uniti-va!”. In zilele noastre, insa, rusii defileaza la Moscova sub lozinca „Proletari din toate tarile, iertati-ne!”. Sa fie oare un impuls din interior, de cainta? Greu de crezut! Insa, in multe din tarile europeene occidentale, inca mai bantuie, sa spunem asa, fantomele lui Marx si Lenin. Ba mai mult, au intrat si in mentalul colectiv, in gandirea unor intelectuali pentru a-i converti spre stanga. Oricum, avem impresia ca aflam in aceasta simpla schimbare de predicat expresia – cea mai succinta si, in acelasi timp, cea mai potrivita a evenimentelor ce se succed de cativa ani in lumea „comunista”. Talcul acestora ni se pare a fi cel mai bine prins in ideea ca URSS (sau proletariatul rus, ori Armata Rosie), care ani de zile s-a amagit si ne-a amagit ca se afla in avangarda omenirii, are acum motive, pentru cat s-a inselat si ne-a inselat, pentru cit ne-a mintit si s-a mintit pe sine, sa-si ceara iertare, sa-si faca mea culpa, deci. Sa-si faca harakiri?… Ramane de vazut.

Vinovatia sovietica este greu de evaluat acum cind ne aflam in toiul evenimentelor declansate de constiinta acestei vinovatii. Punand raul inainte, imaginandu-ne consecintele cele mai regretabile, vom spune ca vinovatia sovieticilor este, in primul rand, fata de insasi lozinca parafrazata: Proletari din toate tarile, uniti-va!… Adica fata de ideea comunista. Anume, dincolo de orice disputa teoretica, ideea comunista iese definitiv compromisa de „experimentul” sovietic, implicit cel european. Aceasta eventualitate ni se pare a fi consecinta cea mai grava din multimea de consecinte dureroase a celor 72 de ani de constructie a socialismului sovietic, bolsevic.

De ce ni se pare atit de grava aceasta consecinta? De ce consideram ca pe o mare si ireparabila paguba pentru omenire faptul ca prin cele petrecute de la 7 noiembrie 1917 incoace, s-a compromis ideea comunista? De ce consideram inadmisibil ca omenirea sa abandoneze ideea comunista?

Caci – se pare – aici am ajuns: omenirea e pe punctul de a abandona ideea comunista!

…Nutrim aceste ganduri intrucat, spre deosebire de toti cu care am avut ocazia sa comentam evenimentele si starile „din lumea comunista”, colegi sau prieteni, membri sau nu ai partidului socialist, noi nu confundam trei lucruri ce ni se par extrem de deosebite:

1. realitatea bolsevica, stalinista, sovietica.

2. teoria marxist (-leninista).

3. ideea comunista.

Cruda si desperanta realitate bolsevica, resimtita de aproape jumatate din omenire, reprezinta o cale infundata a istoriei. Pe drumul deschis la 7 noiembrie 1917, omenirea nu mai are nimic de castigat. Poate doar experienta. Si cand spunem astfel s-ar parea ca glumim, dar avem si multa dreptate, caci intr-adevar s-a adunat astfel o experienta uriasa, omul si-a vadit in acesti ani chipuri si infatisari pe care nu le-am fi crezut a fi ale sale. Oare enorma suferinta cu care s-a adunat aceasta experienta, si insasi aceasta experienta, sa nu fie ele bune decat pentru gestul renuntarii la idealul comunist? Nu este cumva un pret prea mare?

Consideram ca realitatea bolsevica, stalinista, sovietica, nu este decat unul din chipurile posibile ale teoriei marxiste, leniniste. Infatisarea acestei variante a fost determinata de o serie de accidente, de intamplari, citeva din ele de-a dreptul nefiresti, care au facut-o sa inscrie in istoria lumii capitolul probabil cel mai sangeros. Starea de inapoiere economica, sociala si spirituala a Rusiei, imensitatea acesteia, caracterul „terorist” al revolutiei, caracterul nefiresc al statului sovietic – intemeiat pe principiul suveranitatii ruse asupra celorlalte natiuni si, nu in ultimul rand, personalitatea diabolica a lui Stalin (dar si a altor tovarasi ai acestuia, in frunte cu Lenin insusi), toate acestea si inca multe altele faceau din Rusia anilor 1917 statul european cel mai putin potrivit pentru a experimenta teoria marxista a unui stat al proletariatului.

Se pare chiar ca Marx si-a construit ipoteza unei asemenea societati avand in vedere una din tarile apusene, o Anglia sau o Germania, bunaoara, iar nicidecum Rusia unde proletariatul abia incepea sa capete constiinta experientei sale.

Nu este un efort de imaginatie prea mare ca sa ne dam seama ca altfel, cu totul altfel, ar fi aratat un comunism vest-european!… Sau care, inainte de a fi rusesc, ar fi fost est-european.

Oricum, 1917 ca data de debut a unui stat socialist pare sa fie un inceput prematur, chiar si pentru Europa de vest.

De asemenea, teoria marxista pare indubitabil ca a avut o imensa nesansa: aceea de a i se incerca aplicarea in conditiile cele mai improprii, mai neprielnice.

Esecul bolsevic, de aceea, nu poate fi considerat neaparat ca esecul marxismului. Este doar o incercare nereusita. Iar acest insucces decurge mai curind dintr-o serie de conditionari istorice si mult mai putin din slabiciunile teoriei, slabiciuni care, fireste, exista, ele s-au facut vadite pe parcursul experimentarii si sunt, credem, remediabile.

Iata de ce, in Europa de vest, se incearca acum, de cand cu presupusa Uniune Europeana, sa se puna in aplicare un altfel de marxism, in masura in care insusi Marx a declarat in ultima parte a vietii, in unul din congresele lor, ca nu este marxist. Si atunci, care sa fie teoria originala, mai ales in alta masura in care Marx si-a elaborat lucrarea copiind de la altii? Oare neomarxismul neoliberalist, globalist si transnationalist sa fie marxismul original care se vrea a fi pus in aplicare? E interesant de urmarit, totusi, acea fraza epocala din Das Kapital in care Marx pomeneste despre centralizarea capitalurilor la varf si despre statele natiune care vor deveni un impediment si vor trebui sa dispara. Iar unele corporatii de acest tip au inregistrat profituri care depasesc cu mult PIB-urile unor tari din lumea noastra. Dar sa fie aceasta o chestiune de genul, ca oamenii de rand resping ideea comunista pe cand marii corporatisti si autoritatile nationale ale tarilor o accepta?

Cu atat mai putin intemeiate sunt motivele de a pune in discutie ideea comunista, sau de a renunta la ea chiar fara a o mai pune in discutie. Marxismul este numai una din teoriile care urmaresc ideea comunista. Alte teorii deja exista si, mai ales, ele sunt asteptate sa apara, prin valorificarea experientei capatate in anii de asa-zisa „constructie comunista” in URSS.

Putin, foarte putin din realitatea sovietica reprezinta o concretizare a teoriei marxiste, la fel cum si aceasta teorie, la rindul ei, nu slujeste decat partial ideea comunista…

Cum insa intentia noastra nu este sa facem o analiza critica a marxismului, ci doar sa dovedim greseala celor ce odata cu bolsevismul sunt gata sa condamne si ideea comunista, ne vom referi cu precadere la acestea doua: realitatea sovietica si ideea comunista, aflate intr-o contradictie aproape totala. Foarte putine lucruri din realitatea sovietica decurg cu necesitate din ideea comunista.

Ne vom limita la citeva exemple: atitudinea bolsevicilor fata de religie, indeosebi fata de crestinism. Ne-a fost intotdeauna de neinteles adversitatea bolsevicilor fata de religie. Ateismul lor, deseori extrem de salbatic, nu are nici o legatura cu ideea comunista, idee care se infrateste in multe cu religia crestina. In mod esential, amandoua au resimtit aceeasi nevoie, a unui om nou, a edificarii interioare a fiintei umane. Chiar daca, in cele din urma, comunismul a luat-o sau o ia pe o cale opusa, aceea de renuntare la valorile identitare in pofida valorilor comune, renuntarea la identitatea personala pentru identitatea globala, noua, versatila, care se poate readapta, chiar neintelegandu-se ca suma tuturor valorilor individuale reprezinta valorile comune, sociale, globale. Un non-sens care nu se regaseste si in religia crestina. Aceasta este deviatia comunista.

In plus fata de acestea, insusi Marx a lansat ideea ca religiile sunt opiul popoarelor, idee care il detaseaza de amestecul de notiuni preluate de la Bachofen si Feuerbach, care considera ca secularizarea religiei este drumul ultim, suprem al ei.

La fel, teza dictaturii, fie ea si a proletariatului, reprezinta o evidenta greseala de strategie politica. In general, despre proletariat s-au acreditat citeva idei false si s-a ignorat adevarul esential: nimeni nu e proletar de voie, ci de nevoie, neavind incotro, in prima instanta, datorita subconstientului colectiv care urmeaza un lider „tatuca” in mod orbeste, adica inconstient. Dar, in mod obisnuit, proletarul jinduieste sa devina el insusi patron, mai devreme sau mai tirziu. Rapiditatea cu care din randurile proletariatului s-a ridicat „noua burghezie (orasenime, de la burg – oras, n. r.) proletara” din tarile asa-zis „comuniste” are tocmai aceasta explicatie. Ideea comunista e tradata prin „dictatura proletariatului”!

Astfel ca, in sensul strict al cuvantului, ideea de dictatura a proletariatului este un non-sens. In conditiile in care proletariatul este clasa sociala cea mai numeroasa, devine absurd sa numesti dictatura conducerea societatii de catre gruparea umana majoritara! Desigur, in realitate este vorba de o dictatura, dar nicidecum a proletariatului, ci a unui grup uzurpator si demagogic care este, de fapt, oligarhic (de la oligos – putin).

Nu mult mai intemeiata este si teza „luptei de clasa”. In omenire, in societate, functioneaza o sumedenie de temeiuri pe care oamenii se solidarizeaza intre ei: rasa, grai, loc de obarsie (origine), meserie, echipa de fotbal favorita etc., etc. Un astfel de temei este si apartenenta la aceeasi clasa. De regula, oamenii se solidarizeaza intre ei, unii impotriva altora, istoria consemnand conflicte de tot felul: rasiale, nationale, religioase, inclusiv cele starnite de rezultatul unui meci de fotbal. Vor exista in lume si conflicte de clasa, dar si de data aceasta vom face aceeasi obiectie: pozitia claselor angajate in conflict este net diferita, fata de celelalte conflicte: in conflictul dintre rase sau dintre doua cete de „microbisti” fiecare tine sa ramana el insusi. In conflictul de clasa sunt angajate doua parti: una privilegiata si alta geloasa pe privilegiile celeilalte, ravnindu-le. Contestatarii, luati fiecare in parte, mai curind s-ar multumi cu posibilitatea de a accede in clasa contestata. O societate bine organizata pe principiul inegalitatii sociale, va fi o societate care va oferi (1) motive de satisfactie pentru cei ce nu-si pot parasi clasa sociala si (2) posibilitatea unei circulatii, indeosebi de jos in sus, intre clase.

Se poate spune ca societatea vest-europeana si nord-americana au reusit sa creeze aceasta „armonie” sociala, intemeiata in principal pe nadejdea ca nimanui nu-i este interzisa ascensiunea la un statut social superior. Fiecare traieste cu nadejdea ca pina la urma „va da lovitura”!…

Ascensiunea sociala ti-o poate asigura si indemanarea la tenis, talentul de fotbalist ori de cantaret, boxul, precum si o multime de indeletniciri ilegale, de pe urma carora, imbogatindu-te, parvii in partea de sus a topului social. Aceasta circulatie pe verticala sociala da societatii occidentale acel aer simpatic si atragator indeosebi pentru tineretul dornic a se afirma (a se afirma = a parveni pe plan social) cat mai repede.

Conflictele intre clase se ivesc in masura in care aceste clase devin impenetrabile, atat din afara, cat si dinauntru. Adica atunci cand nu exista posibilitatea nici pentru a urca intr-o clasa superioara, nici pentru a-ti parasi propria-ti clasa pentru alta, mai convenabila. Democratia si liberalismul occidental au tocmai aceasta menire: de a nu rapi nimanui nadejdea unui succes social stralucitor. De indata ce aceasta nadejde dispare, atmosfera devine tot mai incarcata, mai tensionata, favorabila izbucnirii unei „revolutii”.

Lupta de clasa nu este nici motorul dezvoltarii sociale, nici inevitabil legata de ideea comunista. Dimpotriva, o tradeaza si ea.

Ce ramane atunci din ideea comunista? In ce mai consta ea daca o instrainam cu totul de ateism, de dictatura proletara ori de lupta dintre clase?

Post Scriptum: Cele de mai sus au fost scrise in toamna anului 1989, „la doua zile dupa ce in URSS si in lume ziua de 7 noiembrie 1989 a fost sarbatorita asa cum a fost sarbatorita”.

Lasam pentru alta data raspunsul la intrebarile de mai sus, al carui sens, cu plus sau minus se deduce din insusi faptul ca am considerat oportuna publicarea analizelor de fond. Deocamdata nu am a face decat o completare, o completare extrem de utila azi, cand ideea comunista este reinviata sub zidurile Kremlinului si „ameninta” pacea si stabilitatea lumii odata cu proiectul refacerii hotarelor marii Uniuni Sovietice. Completarea pe care o fac este un citat din D. Carcostea (in „Revista Fundatiilor Regale”, 1941, 8-9, p.289) care suna asa: „Oriunde o idee s-a impamintenit in Rusia, aceasta s-a savarsit printr-o lipsa de masura care continea in sine prabusirea”.

Sursa: ioncoja.ro si ziarul „Vremea” (1996).[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

geopolitica, geoeconomie, avertizment, manipulare, proteste, anti-psd

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/matrix-woman-in-red.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/matrix-woman-in-red.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Avertizment pentru tara, pentru romani!” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_custom_heading text=”Analiza exceptionala a protestelor diasporei realizata de Adrian Severin in ziarul Romania libera” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_custom_heading text=”„Protestul diasporei”: o halta pe drumul destatalizarii Romaniei” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534332424230{margin-bottom: 0px !important;}”]Eram Presedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE cand au fost fraudate alegerile americane in Florida. Eram Presedinte Emerit al Adunarii Parlamentare a OSCE cand s-au pus la cale „revolutiile colorate”. Eram raportor permanent al Parlamentului European pentru relatia cu Rusia si vicepresedinte al Grupului Socialistilor si Democratilor Europeni din PE cand s-a declansat „Primavara araba”. Intre aceste momente am mai fost Raportor special ONU pentru drepturile omului (in Belarus), vicepresedinte al Comisiei juridice si pentru drepturile omului a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si seful Delegatiei PE pentru Ucraina. Printre altele. In executarea acestor misiuni am fost martor si participant, dar si, in masura puterilor mele, opozant, la planificarea sacrificarii statelor natiune pe altarul unei ordini globale pe care in mod gresit si chiar criminal unii o concepeau ca incompatibila cu existenta acestora. Nici un alt roman nu a mai trait in acest mod o asemenea experienta. De aceea pot citi si intelege ce se intampla in aceste zile in Romania dincolo de perdeaua de fum lacrimogen al detaliilor faptice.

Unii comentatori (ex. Adrian Nastase) au observat ca in mod normal nu exista protest fara motiv, iar motivul este existenta unei crize care poate fi sociala (ex. creste somajul, se introduc curbe de sacrificiu, adica se taie salariile si pensiile, cresc darile catre stat etc.), economica (ex. creste inflatia, creste deficitul bugetar, se prabuseste moneda nationala, se blocheaza creditul) sau politica (ex. guvernul nu isi mai poate promova masurile legislative intrucat nu mai are sprijinul unei majoritati parlamentare iar un alt guvern nu se poate forma intrucat o alta majoritate nu se poate constitui). Or, Romania nu cunoaste nici una dintre aceste crize. Atunci de ce nemultumiri de o asemenea amploare? Raspunsul trebuie cautat in afara Romaniei, acolo unde nu prea se uita lumea. Romania este intr-o criza…geopolitica (cu dimensiunea sa geoeconomica).

Alti comentatori (ex. Alina Mungiu-Pippidi) au subliniat inutilitatea aparenta a protestului. Sa protestezi fara nici un program, fara nici o lista de revendicari pe care sa le poti negocia, dar si fara nici un lider-negociator, cerand numai, intr-un limbaj trivial, demisia guvernului – care se poate reconstitui imediat sub un alt nume in Parlament – si eventual, alegeri anticipate – care cel mai probabil ar fi castigate de aceleasi partide – este o absurditate. Prin urmare toata tevatura nu ar fi decat rezultatul lipsei de cultura politica, exploatata de pescuitorii in ape tulburi care isi pot promova mai usor interesele intr-un mediu instabil politic, negociind cu un stat slab. Caci in spatele unor idealuri inalte colcaie interesele cele mai josnice. Nedumerirea este justificata dar problema nu este tactica, ci strategica. Nu caderea guvernului PSD este urmarita, si nici inlocuirea lui (pentru moment, practic, imposibila) cu un guvern PNL/USR/MRI, ci distrugerea capacitatii de autoguvernare a Romaniei.

In sinteza, actorii crizei geopolitice – care are caracter global – preconizeaza rezolvarea acesteia prin destatalizarea Romaniei. Si nu numai. Romania este doar un caz si asa zisul „miting al diasporei” doar o halta pe acest drum. Obiectivul este crearea unui sistem de guvernare fluid, fara legitimitate electorala si fara constrangeri legale, care sa poata fi dirijat operativ de la distanta, de factori suprastatali, prin intermediul unor grupuri minoritare cu geometrie si identitate variabila, nelegate de vreo agenda nationala coerenta si neidentificate prin ea.

De aceea s-a si apelat la fictiunea „diasporei” ca entitate chipurile de sine-statatoare, constienta de sine si actionand pentru sine, distincta de ceilalti romani, cei de acasa, prea slabi, prea indolenti sau prea needucati pentru a „salva Romania” de la niste pericole nedefinite clar, dar cu siguranta teribile. S-a conturat astfel imaginea unei „Romanii exterioare” (intreprinzatoare, cinstita, harnica, responsabila, angajata, democratica) superioara celei „interioare” (asistata, corupta, lenesa, iresponsabila, pasiva, oligarhica). Aceasta Romanie „salvatoare” (fara organizare politica stabila) are, in virtutea apartenentei sale la „natiunea culturala” romana, ca minoritate de elita, misiunea sacra de a elibera „natiunea civica” romana (adica pe romanii traitori pe teritoriul national, in legea statului care le este armura politica) de tirania liderilor nationali corupti, incapabili sa inteleaga comandamentele ordinii globale.

Descifrand „identitatea diasporei” descoperim realitatea modelului care ni se impune: o forta externa, o forta minoritara, o forta cu contur vag si structura fluida (ceva care se poate infiltra printre structurile bine-inchegate ale tarii si care se pot amesteca cu majoritatea, daca este cazul, -nota redactorului), o forta civica (deci opusa politicului), o forta nelegitimata electoral, o forta actionand in afara legii, o forta opusa ordinii de stat. Astazi ea se cheama „diaspora” (ceea ce sugereaza o natiune fara stat) iar nu „emigratie”. Maine, dupa ce ne obisnuim cu ideea, se poate chema altfel. Emigrantii romani nu au nici o vina in aceasta tenebroasa afacere; ei sunt numai folositi.

Vineri, 10 august 2018, am avut manifestatii violente. Ele nu urmareau decat testarea capacitatii de reactie a statului si punerea in defensiva a fortelor de ordine, inclusiv prin gesturi defetiste precum dezertarea „comandantului suprem” de la misiunea de a le incuraja si legitima prin transferul legitimitatii sale morale. Sambata, 11 august 2018, manifestatiile nu au mai fost violente, dar au fost le fel de ilegale. Timorate, fortele de ordine s-au bucurat ca nu se mai arunca cu pietre, si au acceptat fara rezistenta blocarea traficului. Iesirea in afara perimetrului legal devine astfel o cutuma. Pe zi ce trece, aplicarea legii devine tot mai… ilegala. Si statul tot mai… inutil.

Zilele urmatoare lucrurile se vor repeta. Inclusiv cu unele episoade violente, caci, puterea statului, slabita inclusiv prin anchetele la care parchetul va supune jandarmeria, trebuie masurata periodic si diminuata treptat. Astfel statul se stinge, incetul cu incetul.

Majoritatea, intelegand ca legea a devenit facultativa si ocrotirea guvernului aleatorie, se va refugia in forme arhaice de socializare, cautand in proximitatea sa protectia unor potentati locali. La randul lor, acestia vor acorda protectie numai in masura in care primesc protectie de la o putere externa careia, in acest scop, i se supun. Cand haosul va depasi limitele de toleranta, o alta „minoritate mare” cu caracter „civic”, constituita ad-hoc, va interveni pentru a aplica o terapie de soc facand ca inacceptabilul sa devina inevitabil si astfel actiunea brauniana a vectorilor locali sa devina sinergica.

Acest mecanism a fost folosit cu succes in Italia pentru schimbarea premierului Berlusconi. El este acum in plina desfasurare in Marea Britanie pentru a intoarce din drum Brexitul. Cu mult mai mare violenta se manifesta in SUA pentru a anula efectele votului favorabil Presedintelui Donald Trump si a legitima managementul politic al unor forte nealese. Aceste forte sustin inlocuirea democratiei reprezentative, bazate pe alegeri libere si pe monopolul violentei legitime de catre stat, cu o democratie zisa „participativa”, ai carei exponenti nu pot fi sanctionati politic, intrucat nu sunt alesi si nu pot fi sanctionati legal, intrucat guverneaza prin soc, iar nu prin lege. Minoritati nevalidate prin mecanisme democratice si constitutionale impun astfel puterii constitutionale o politica neconstitutionala. Ele se valideaza si legitimeaza insurectional; pe o asemenea baza „guverneaza” de maniera nonidentitara si nonstatala.

Asemenea procese si-au aratat deja efectele in Ucraina si Moldova. Ele au fost incercate masiv in Ungaria, Polonia si Turcia. In aceste din urma tari rezistenta ferma a statului natiune a reusit deocamdata amanarea deznodamantului. Caderea Romaniei este esentiala pentru ca ea va antrena si caderea lor. Poate ca Victor Orban va intelege in sfarsit ceea ce i-am spus in 1997 si anume ca niciodata in toata istoria lor Ungaria si Romania nu au mai fost atat de legate prin interesele lor strategice comune ca in epoca prezenta.

Din acest moment criza politica ceruta de presedintele Iohannis s-a declansat. Obiectivul nu este reinnoirea mandatului sau (tot mai improbabila pe cai democratice firesti), ci oficializarea unei uzante politice care sa rupa legatura dintre legitimitate si autoritate, si astfel dintre vointa populara si actul de guvernare. Cu toate pacatele sale enorme, PSD este ultima structura politica nationala care se opune acestui demers. In urmatoarele saptamani se va finaliza constructia resursei insurectionale capabila sa il anihileze. Formula „reactia disproportionata a fortelor de ordine” imi este foarte cunoscuta. A fost folosita pentru a justifica interventia externa impotriva guvernelor legitime care au incercat sa apere ordinea de drept in Ucraina, Egipt, Georgia, Azerbaidjan etc., sau pentru a paraliza actiunea accestora.

Destatalizarea Romaniei este un proces in desfasurare. El nu favorizeaza un anumit partid sau om politic. Urmarind sa permita tocmai schimbarea permanenta de identitati, valori si paradigme, in functie de evolutia jocului de interese al puterilor parastatale care il promoveaza, se va putea indrepta, dupa nevoi, chiar impotriva cozilor de topor care l-au sustinut si pe care initial parea a le sustine. El neaga orice forma de liant stabil apt a transforma o colectivitate intr-o comunitate, o populatie intr-un popor, o structura politica intr-o natiune.

Conflictul care se desfasoara sub ochii nostri nu este intre „diaspora” si Guvern sau intre PSD si PNL/USR/MRI. Nu este nici intre ordinea de drept interna si grupari anarhiste. El este unul intre identitatea nationala romaneasca exprimata in, si aparata prin institutiile publice, si nonidentitatea globala; intre stat si antistat; intre democratia nationala si plutocratia globalizata. Nu despre combaterea coruptiei locale este vorba, ci despre capturarea resurselor nationale. (sublinierea redactiei)

Cine nu intelege acest conflict nu poate gasi o solutie impotriva procesului de destramare statala la care este supusa Romania. Fara sa stie, jandarmeria nu a aparat in aceste zile ordinea publica, ci siguranta nationala. Ceea ce nu se poate realiza cu mijloacele si tactile fortelor de ordine, ci numai cu cele afectate apararii nationale.

Din nefericire primul care nu intelege cum stau lucrurile este chiar Guvernul Romaniei.

Nota redacției. Adrian Severin a facut mari deservicii Romaniei dupa 1990. Nu e rau ca-si revine la starea de normalitate, pe care ar trebui sa o aiba orice politician: intelegere si respect pentru interesele nationale. Dar nu intelege Adrian Severin ca Guvernul, adica Liviu Dragnea, este perfect constient de ce se intampla.

Puteti citi interviul integral aici.

Sursa: ioncoja.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

pavel chirila, bioetician, pavel chirila bioetician

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/151953.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/151953.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Discurs in folosul ateismului agresiv al unor falsi oameni de stiinta” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533922202257{margin-bottom: 0px !important;}”]Alegerea profesorului Ilie Badescu in demnitatea de membru corespondent al Academiei Romane a starnit reactii adverse din partea unui grup de cadre universitare, dintre care unii care au fost chiar studenti ai reputatului sociolog.

Acestia ii reprosau profesorului Badescu referintele religioase din lucrarile publicate de acesta.

In apararea profesorului Ilie Badescu, Profesor Doctor Universitar Pavel Chirila a trimis o scrisoare deschisa adresata contestatarilor noului academician.

Iata scrisoarea, potrivit ActiveNews:[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_blockquote font_family=”none”]Scrisoare, de asemenea deschisa, catre colegii care nu suporta referinte religioase in textele stiintifice.

Stimati colegi, cadre didactice universitare care „nu v-ati bucurat la auzul vestii ca profesorul Ilie Badescu a fost ales membru corespondent al Academiei Romane”, va rog sa acceptati „un comentariu la comentariul dumneavoastra”.

Teocratic si democratic, profesor universitar fiind, imi permit sa am o parere ca un om care cred in Dumnezeul unic al lui Israel manifestat in Sfanta Treime.

O buna parte din cartile pe care le-am publicat, se refera la cercetarea stiintifica medicala si teologica a adevarurilor biblice consemnate pentru vesnicie in Vechiul si Noul Testament.

Stiinta, aflarea adevarurilor prin „ispita gnostica” a fost intotdeauna precedata de revelatia divina indiferent daca dumnevoastra credeti sau nu in ea.

Ceea ce este grav si pentru reputatia si pentru lipsa dumneavoastra de reputatie, este faptul ca puneti la indoiala opera unui ganditor crestin numai pentru ca are un discurs religios.

In urma cu cativa ani, A. P. A. (Asociatia Psihologilor Americani) a publicat o carte tradusa in mai multe limbi care s-a bucurat de un succes imens: „Manual de Psihoterapie si Diversitate Religioasa”.

Imediat „au sarit colegii” si „fratii” vostri acuzand A. P. A. ca amesteca religia cu psihologia (voiau sa spuna „stiinta”). Directorul Editurii le-a raspuns cam asa : „Daca 70% din locuitorii planetei au sentimente si convingeri religioase si iau decizii in viata si profesia lor in functie de acestea, noi nu ne putem preface ca ele nu exista”. Si cartea continua sa se traduca si sa aiba un succes rasunator.

Daniel Vernet, un cercetator francez, citeaza un studiu al lui R.P. Eymien care analizeaza biografia a 432 de savanti ai sec. XIX: 85% s-au declarat credinciosi.

Randolf C. Byrd in Southern Medical Journal si William S. Harris in Arch. Intern. Med. au publicat doua studii randomizate dublu orb, dupa toate canoanele cercetarii stiintifice medicale, care dovedesc efectul vindecator al rugaciunii „iudeo-crestine”.

Einstein a vorbit despre „rigoarea religiei iudaice” si „toleranta religiei crestine”.

Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Medicina, a scris si a lasat posteritatii un studiu magistral despre rugaciune. Oare aveti indrazneala (in cartierele mai marginase ale Bucurestiului se spune „tupeul”) sa-i contestati pe acestia? Si sa spuneti ca nu erau oameni de stiinta? Scrieti o scrisoare deschisa pe acolo pe unde sunt ei, poate o citeste cineva…

Textul scrisorii dumneavoastra dovedeste ca sunteti atei. E dreptul dumneavoastra si datoria noastra de a va respecta libertatea. Dar ar fi util pentru dumneavoastra si onorant in acelasi timp, sa intelegeti ca daca sunteti atei nu sunteti mai valorosi in planul stiintific. Si inca ceva: confundati cuvantul „metafizica” cu cuvantul „religie”. E grav!

In DEX exista 23 definitii ale cuvantului metafizica. Unele incep chiar cu cuvantul „cercetare despre…”.

Mai aveti putin si o sa confundati religia cu superstitia ca in vremurile de trista amintire Pauker-Dej.

Am avut o retinere daca sa scriu aceasta sau nu, ca sa nu afle si studentii vostri. Trebuie sa verificati sensul, macar pentru ca scrieti Academiei Romane, nu unor oameni fara carte.

Oricum, colegul nostru Ilie Badescu, va ramane pentru multa vreme cel mai reputat sociolog al vremii noastre.

Cum puteti sa scoateti din pagina afirmarea religioasa a unui cercetator?

Va marturisesc, ca studiind sublimele adevaruri biblice in Vechiul si Noul Testament despre suferinta, cauzele spirituale ale bolilor, desprinderea sufletului de trup, evolutia sufletului in vesnicie s. a., viata mea profesionala s-a schimbat si am inceput sa descopar lucruri noi in stiinta medicala.

Oare nu este fascinant faptul ca cea mai mare concentratie de protrombina se gaseste in sange in ziua a VIII-a, exact ziua in care se face circumcizia (pentru a proteja contra hemoragiei)?

Oare nu este fascinant faptul ca incubatia si convalescenta leprei erau cunoscute in Vechiul Testament, fara sa se stie ca exista microorganisme patogene?

Oare nu e fascinant faptul ca in Registrul de la Lourdes exista 70 de vindecari miraculoase atestate de medici (inclusiv atei)?

Oare nu este fascinant faptul ca iubirea jertfelnica a crestinilor i-a vindecat si pe atei si pe pagani si pe vrajmasi?

Oare nu este fascinant faptul ca in epidemiile de ciuma si holera din Evul Mediu, doar crestinii intrau pentru a-si salva semenii?

Oare nu este fascinant faptul ca Maimonide, celebrul medic evreu din vechime isi trata spre vindecare vrajmasii?

Oare nu este fascinant faptul ca Hristos ne-a poruncit sa-i vindecam pe vrajmasi prin iubirea noastra jertfelnica?

Oare nu este impresionant faptul ca „Biserica, nici portile iadului nu o pot darama”?

Stimati colegi,

Puteti sa spuneti ce rau v-a facut voua Biserica si Religia?

Daca nu puteti, mai bine incetati a scrie, caci nu va foloseste la nimic…

In incheiere va ajut sa intelegeti ceva: convingerile si valorile religioase ale Profesorului Ilie Badescu l-au influentat pozitiv si creator sa lase in urma lui o opera magistrala.

Ateismul sau hotararea dumneavoastra de a nu va exprima religios – probabil de teama cuiva care „exista, dar nu se vede”, va influenteaza sigur viata si in prezent chiar daca nu ati aflat pana acum.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila

crestin ortodox[/mk_blockquote][vc_column_text css=”.vc_custom_1533922802252{margin-bottom: 0px !important;}”]Sursa: ioncoja.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

ilie badescu, sociolog, sociolog crestin, sociolog crestin ortodox, sociolog ortodox, ilie badescu membru al academiei romane, academia romana, membru al academiei romane, sociologie crestina, sociologie

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/151966.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/151966.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ilie Badescu a devenit membru al Academiei Romane” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533913711882{margin-bottom: 0px !important;}”]Academia Romana, prin reprezentantii sai de specialitate, a hotarat sa-l cheme in randurile membrilor ei pe profesorul Ilie Badescu. Profesorul Ilie Badescu, sociolog, este un reprezentant al curentului national in cercetarea stiintifica romaneasca, in linia majora a lui Dimitrie Gusti sau Henri Stahl. De aceea, aceasta chemare in randurile Academiei nu surprinde deloc pe cei care l-au cunoscut pe Ilie Badescu, dimpotriva! Gestul este unul firesc si va avea consecinte pozitive pentru destinul sociologiei nationale, aflate, din pacate, intr-un moment de criza. Criza nu este, asa cum s-ar putea crede, una institutionala, materiala sau profesionala, ci mai degraba una axiologica si de vocatie. Tinerii sociologi romani par a nu se mai considera „slujbasi” ai culturii romane, ci ai unei Stiinte Universale cu valoare atemporala, daca nu anti-nationala, cel putin a-nationala. Lucrul acesta reiese si din strania Scrisoare deschisa adresata Academiei Romane, ca forma de protest pentru alegerea de care vorbim, si semnata de cativa cercetatori din stiintele socio-umane de la unele universitati din tara.

Trebuie sa spunem ca gestul in sine de a protesta din interior fata de alegerea unuia dintre membrii unei bresle in cel mai vizibil for cultural al tarii denota o tragica slabiciune si vulnerabilitate. A te opune unei inaltari, chiar daca nu esti de acord cu ea, arata din start o pozitie de inferioritate nu numai asumata, dar si afisata si, astfel, intarita.

Dar sa vedem, pe scurt, care sunt acuzele care i se aduc profesorului Badescu (si implicit Academiei Romane) de catre cei care semneaza scrisoarea amintita.

Prima „acuzatie” este aceea ca profesorul Badescu ar fi renuntat la „etica cercetarii stiintifice”. Ni se explica faptul ca in majoritatea lucrarilor profesorului Badescu „discursul ideologic se intrepatrunde cu discursul stiintific”. Semnatarii scrisorii nu inteleg insa sensul cultural al demersurilor lui Ilie Badescu. Proba este ca ei reproseaza faptul ca in opera lui Ilie Badescu exista afirmatii metafizice pe care stiinta sociala nu le poate infirma sau confirma pe baza cercetarilor consacrate. Ca sa-i socam pe vajnicii aparatori ai „stiintei” vazuta in opozitie cu demersurilor „metafizice”, le vom spune ca cea mai comuna forma de cunoastere este cunoasterea stiintifica! Mii de cercetatori, zeci de mii de analisti care produc cunoastere stiintifica comuna nu pot fi toti primiti in Academie! Conform unei perspective traditionale de gandire, adevarata cunoastere este cea legata de organul intelectiv (de la intellectus, termenul latin care se traduce minor prin ratiune, fiind, in fapt, o forma de cunoastere superioara, adresata dimensiunii spirituale) al omului, in care o parte semnificativa a mesajului este revelata, iar cealalta este surprinsa cu ajutorul instrumentului rational-uman. Ilie Badescu este, intr-adevar, un metafizician dublat de un sociolog, sau invers, dar, contrar celor ce cred preoponentii sai, tocmai aceasta „dublura” metafizico-stiintifica face forta sa deosebita, opera sa aparte si demersul sau unul demn de urmat.

Ce altceva mai face „cazul” Ilie Badescu unul aparte, alaturi de forma de cunoastere? Exact unul dintre elementele reprosate, anume orientarea ideologica (nationalismul, traducem noi), de fapt, etica acestuia, pe care stiinta comuna, de factura ingust-iluminista, a eliminat-o din cadrul „cunoasterii”. Dar ce fel de cunoastere este aceea care se dezice de spirit (locul transcendentei si libertatii totale, absolute) si de etica (locul unde cunoasterea rationala capata forta de a implini, prin actiune, calea binelui si absolutului)? Raspunsul nu poate fi decat: o cunoastere nelibera (dezlegata de spirit) si neputincioasa (dezlegata de etica).

De altfel, citatele pe care autorii micii delatiuni cu pretentiuni de obiectivitate le aleg din opera lui Ilie Badescu pentru a-i circumscrie vinovatia, nu fac decat sa pledeze in favoarea celui aflat la index.

I se reproseaza lui Ilie Badescu putinatatea recunoasterii nationale si internationale. Acuzatia este aparent serioasa, dar, la o analiza atenta, e complet falsa. Nu numai ca Ilie Badescu este cunoscut si recunoscut (mai ales la nivel national, asa cum confirma tocmai nominalizarea sa in Academia Romana!), dar aceasta acuzatie traduce starea precara a conditiei sociologului tanar roman de azi: dornic de „recunoastere” si puncte academice, acesta alearga neostoit pe la conferinte internationale sau nationale, produce studii stufoase pentru a bifa o cariera si, in general, isi calculeaza parcursul profesional strict in functie de parametrii personali. Ca unul care am trait, la propriu, multa vreme in preajma lui Ilie Badescu, pot sa spun ca generatia d-sale nu avea aceasta angoasa a recunoasterii si, de aici, avea mai mare libertate si determinare spre scopurile mari (Tara, Romania, Biserica, ba chiar, da, Umanitatea!) decat actuala generatie. Cei care azi clameaza Umanitatea ne inseala, ca sa-l parafrazam pe Carl Schmitt: ei nu vor decat o umanitate a lor, care sa-i recunoasca pe ei, eventual dincolo de natiunea proprie, in care se simt incorsetati!

Al treilea capat de acuzare este de-a dreptul hilar: pe scurt, Ilie Badescu nu ar fi un democrat! Se simte aici parfumul ideologic al unor reflexe stranii, de anii ʼ50, cand democratia populara dicta cariere academice sau, dimpotriva, distrugerea unor destine. Ilie Badescu este mai mult decat un democrat, este un crestin care e atent la fiecare gand pe care-l emite la adresa semenilor sai! Si, pentru ca este vorba aici despre o bucurie a intregii bresle a sociologilor, e cazul sa afirmam cu toata convingerea ca Ilie Badescu i-a iertat deja pe cei care l-au „incondeiat” cu aceasta scrisoare.

Este si firesc sa fie asa. Scrisoarea este o pornire umorala a unor cenzori care au imbracat temporar haina de oameni de stiinta. Fiindca alegerea lui Ilie Badescu ne-a adus o mare bucurie, vom trece peste aceste umori si vom felicita si proaspatul ales si forul care l-a adus la sanul sau si vom spune: la mai mare!

Sursa: ioncoja.ro. Titlu original – Omul potrivit sfinteste locul![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Taragotul romanesc a incetat sa mai cante. Dumitru Farcas a decedat.” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533659260453{margin-bottom: 0px !important;}”]In ultimele timpuri, stirile de pe Revista Romania Culturala au fost mai mult triste, negative, decat pozitive si pline de speranta.

Luni, 6 iulie 2018, a incetat din viata marele taragotist, o minune de artist al muzicii populare de la noi, domnul Dumitru Farcas la frumoasa varsta de 80 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aiba in pace!

A murit intr-un spital din Cluj, unde era internat in urma unui infarct, potrivit Mediafax. Directorul Casei de Cultura a Studentilor Cluj, Flavius Milasan, a declarat ca detaliile privind inmormantarea muzicianului vor fi comunicate de familie.

S-a nascut la 12 mai 1938. Dumitru Farcas era originar din Maramures, insa stabilit in Cluj-Napoca dupa terminarea studiilor la Academia de Muzica „Gheorghe Dima”, in 1967. La inceputul carierei sale, incepand cu anul 1959, Dumitru Farcas a facut parte din Ansamblului Folcloric National „Transilvania”, cunoscut atunci sub numele de Ansamblul „Maramuresului”, fiind membru fondator.

In 1962, a preluat Ansamblul „Martisorul” al Casei de Cultura a studentilor din Cluj-Napoca, impreuna cu care a obtinut numeroase premii nationale si internationale. Din anul 1970 a devenit membru al Uniunii Artistilor Muzicieni din Elvetia „SUISSA”.

In anii 1977 si 1999, artistul a primit din partea Institutului Smithsonian Washington DC, SUA, diplome de onoare. De-a lungul carierei sale i s-a acordat titlul de Cetatean de Onoare al oraselor Phenian (Coreea de Nord), Cluj-Napoca, Bucuresti, Resita si Baia Mare.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/08/07/5b69442edf52022f751a1226/646×404.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533659793689{margin-bottom: 0px !important;}”]Florin Piersic, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Dumitru Farcas, intr-un interviu acordat ziarului „Adevarul”, spune despre relatia lui cu celebrul taragotist si despre ce a insemnat acesta pentru Romania. Piersic era foarte emotionat, tocmai intorcandu-se de la spitalul din Cluj unde a decedat Dumitru Farcas.

„In clipa asta vin de la spitalul de unde ne-a parasit. Era cel mai bun prieten al meu. Sunt inmarmurit, sunt inmarmurit, pentru ca la orice ma asteptam, dar nu la plecarea lui Mitru Farcas, mi-a fost si imi este ca un frate. Noi colaboram, mergeam impreuna la spectacole, povesteam in masina. Era atat de vesel si atat de legat de mine incat nu exista un loc in care sa ma duc si sa nu spuna lumea: ‘Farcas a vorbit despre tine extraordinar si a spus cat de multe te iubeste’. ‘Eu nu-l iubesc, il ador pe Farcas’, le spuneam eu”, a marturisit celebrul actor pentru Adevarul.

Dumitru Farcas s-a stins din viata, luni dimineata, la Institutul Inimii din Cluj-Napoca, in urma unor probleme cardiace.

Florin Piersic a spus ca zilele trecute a vorbit cu Dumitru Farcas si nu parea sa aiba probleme grave de sanatate: „Eu stiu ca moartea lui a venit brusc, nu cunosc prea multe amanunte despre starea lui de sanatate, dar am vorbit cu el zilele trecute la telefon si totul parea in regula. Stiu ca a fost operat la un picior”.

Mai spune: „Am amintiri de ani si ani petrecuti impreuna, nu mai spun de turneele noastre in America unde era primit extraordinar. Eram fericit ca am sansa sa fiu alaturi de el si sa ma bucur de acele momente. As putea scrie chiar o carte despre Mitru Farcas, am atatea povesti, atatea intamplari cu el. Sunt lovit in minte si in suflet si peste tot. Stiu ce-i placea, ce-si dorea, stiu totul despre el. Nu am niciun fel de putere sa mai vorbesc, nu-mi gasesc cuvintele”.

Intrebat, in continuare, ce a lasat Dumitru Farcas Romaniei, Piersic a spus: „A lasat ceva ce n-o sa mai poata lasa nimeni niciodata. A lasat ceva din sufletul cantecului romanesc adevarat, el fiind un maramuresean ‘inrait’ cu atata dragoste de Maramures, de locurile unde a trait. Oriunde se ducea, el nu numai canta, ci si recita din versurile pe care le stia despre locul nasterii lui. Era un patriot absolut, era un roman adevarat cu litere groase. Va rog sa ma intelegeti ca mai mult nu pot sa spun. Mi-a murit un frate”, a incheiat domnul Piersic, care era la un pas de a incepe sa planga.

Odata cu plecarea de printre noi a marilor talente, a marilor artisti si genii romanesti, pleaca si o parte din sufletul romanesc, o parte din ceea ce a fost. Dar oare mai putem sa refacem aceste valori? Oare se vor mai naste astfel de valori? Dar in prezent ce este ceea ce avem? Ar fi cazul sa ne refacem inventarul valorilor romanesti ca sa vedem ce mai avem si ce nu.

Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe maestrul Farcas pentru mostenirea pe care ne-a lasat-o!

In continuare va prezentam unul dintre ultimele interviuri cu Dumitru Farcas. Vizionare placuta![/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://www.youtube.com/watch?v=POamcSB1bgY” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://vignette.wikia.nocookie.net/central/images/0/03/Thewall.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://vignette.wikia.nocookie.net/central/images/0/03/Thewall.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Academia Romana desfiinteaza proiectul neomarxist de falsa educatie parentala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1531247726102{margin-bottom: 0px !important;}”]„Proiectul Ministerului Educatiei Nationale, de legiferare a unui sistem de educatie parentala fara nici un specific romanesc, cu implicatii enuntate explicit impotriva familiei traditionale, ca nucleu al vietii sociale, culturale, morale si crestine, milenare a romanilor, presupune o educatie uniforma a copiilor, fara diferente de sex, de particularitati antropologice si psihologice, de mediu comunitar (rural, urban), etnic. Proiectul echivaleaza cu o incercare, asemanatoare celor din statele cu regimuri totalitare internationaliste sau globaliste, de obtinere a ceea ce s-a numit mereu ‘omul nou’, fara familie, fara nationalitate, fara tara, fara identitate”, sustine Academia Romana intr-un comunicat transmis Curentul.ro.

„In anul Centenarului Marii Uniri a romanilor, cand se face si bilantul realizarilor de exceptie ale romanilor, educati in spiritul traditiilor noastre, renuntarea la aceste traditii ar insemna un act de tradare nationala.

Faptul ca Strategia amintita a fost precedata de numeroase cercetari, facute de institutii internationale si ONG-uri, cu fonduri private straine, nu indreptateste cu nimic ridicarea ei la nivel de ‘strategie nationala’ a Romaniei.

Acceptarea ei ar insemna dublarea invatamantului traditional cu unul sustinut de institutii straine, finantate de Statul Roman, cu sume imense, care ar putea fi destinate unor obiective stringente de igienizare, eficientizare si buna administrare a scolilor. In plus, introducerea amintitei Strategii ar agrava si mai mult situatia disperata a copiilor fara parinti, care ar urma sa fie educati intr-un spirit inadecvat nevoilor noastre sociale.

Publicatiile mai mult sau mai putin stiintifice pe tema educatiei parentale sunt, fireste, libere sa exprime diferite puncte de vedere, dar ipotezele educationale asa-zis ‘moderniste’ nu pot si nu trebuie sa devina obligatorii intr-un stat national, independent si democratic.

In concluzie Academia Romana considera ca proiectul de Strategie de educatie parentala este inoportun si inadecvat pentru invatamantul si educatia romanilor, meniti sa-si conserve specificul national in cadru european.” Se arata in comunicatul transmis de Academia Romana.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

Tache Ionescu, Romania anului 3000

Tache Ionescu – Romania anului 3000

Am avut si avem romani cu viziune, dar ce viziune! Expresia „Romania anului 3000” nu-mi apartine, ci lui Tache Ionescu, acest roman, mare om politic din perioada antebelica, de dupa razboiul de independenta si un pic dupa primul razboi mondial, gandita de dansul la varsta de saptesprezece ani cand a scris o nuvela scurta despre calatoriile sale in timp numita Spiritele Anului 3000, intr-una din revistele literare ale liceului.

In momente de cumpana, cu totii, cetateni reali ai tarii in care locuim si traim, am invatat ca nu austeritatea ne salveaza, ci viziunea pe termen lung… pentru prosperitate. Cand nu ai, e culmea, te gandesti cum sa faci sa prosperi. Nu ati vazut ca atunci cand o tara, o societate, o comunitate saraceste, pentru a contracara rapid aceasta stare de fapt e necesar sa se gandeasca la exact opusul: cum sa se imbogateasca? Si nu hoteste, si nu prin mijloace sacrificiale de altul, adica calcand pe capetele celorlalti, ci cum sa facem sa prosperam cu totii, atat eu cat si vecinul meu, in loc sa ii doresc sa-i „moara capra”.

O vorba crestina spune: „atunci cand crezi ca nu mai poti, abia atunci poti inca si mai multe.. mult mai multe”. Deci, in momente de slabiciune aflam ca suntem cei mai puternici. Paradoxal, nu-i asa?

Dar intai sa cunoastem cine a fost Take Ionescu, sau Tache Ionescu, acel om politic, acel roman exceptional, un mare caracter al nostru, din perioada antebelica. A trait in doua secole, cel de-al XIX-lea si cel de-al XX-lea.

Consider ca, in principal, Tache Ionescu gandea: „Sa nazuim a ajunge mai sus decat ceea ce suntem, dar sa nu uitam ceea ce am fost si sa nu calomniem ceea ce suntem. Asa sa ne ajute Dumnezeu!”

Tache Ionescu se naste la Ploiesti, la data de 13 octombrie 1858. Pe numele sau de botez, Dumitru Ghita Ioan, preia sufixul -escu pentru ca asa era la moda la vremea aceea, fiu al lui Gheorghe Ioan, al doilea din patru, si al Eufrosinei Ioan. Tatal sau era negustor activ ce cunoscuse falimentul in urma recesiunii de dupa o epidemie de holera care saracise orasul. S-a stabilit, apoi, la Bucuresti pentru a lua cu contract de la Primaria orasului Giurgiu dreptul de a percepe taxe de accize. Muncind din greu, acesta reusi, impreuna cu a sa sotie Eufrosina, sa prospere, astfel incat ajunse sa detina case si mosii.

Micutul Take urmeaza scoala primara incepand cu varsta de cinci ani si se remarca prin sarguinta si cumintenie. Mai apoi la Liceul „Sfantul Sava” intra prin concurs de bursier si se claseaza pe locul intai, ramanand in aceasta pozitie. In catalogul liceului apare schimbarea de nume din Ioan in Ionescu.

A publicat, in 1875, ca si colaborator al revistei „Junimea”, versuri si nuvele, printre care o nuvela denumita „Spiritele anului 3000”, dovedindu-si natura innascuta a puterii sale vizionare, in care isi inchipuia ca a murit si a reinviat in anul 3000, cand s-a intalnit cu un om pe nume Aru care il lamureste ulterior. Apoi, tanarul Take ii face o expunere de viitor: „Romania si-a redobandit teritoriul ei natural… in virtutea drepturilor nationalitatilor” facand apel la Tribunalul International creat de regimul sinceritatii, inceput in anul 2500. Ii spune mai departe ca granitele au disparut si nu mai exista decat o vasta „Confederatie a genului uman, iar limbile s-au unificat intr-una singura, cu sintaxa si reguli simple de tot, dar aceasta numai pentru uzul obisnuit. Limbile vechi nationale au fost insa pastrate cu sfintenie.” In utopia sa, se prevedeau si desfiintarea partidelor politice, iar la intrebarea despre idealul comunist, prin nivelarea tuturor, Aru ii raspunde: „Aceasta este o monstruoasa productie a voastra, a trecutului. Comunismul nu inseamna libertate; inseamna tiranie si anarhie in numele libertatii. Tablou infiorator pe care civilizatia de azi il repudiaza.” Intr-un eseu intitulat La recepcion de Gerard de Nerval en Roumanie (1855 – 1943), Michel Wattremez aminteste nuvela pentru ca tanarul autor mentioneaza ca si Gerard Nerval se indragostise de Regina din Saba, semn pentru eseist ca la 1875 opera scriitorului francez era binecunoscuta in Romania.

Intre 1875 – 1881, Take Ionescu urmeaza cursuri universitare la Paris, obtinand doctoratul in drept. Tatal sau, Ghita Ioan isi permite sa-si trimita si al doilea copil sa studieze la Paris asigurandu-i lunar 15 napoleoni de aur. In Franta a legat prietenii de-o viata cu viitoare personalitati ale societatii romanesti: Gr. Andronescu, C. Dissescu, C. Arion, Al. Djuvara, tot atunci fiind acolo si Al. Marghiloman. Studentul Take a fost stralucit la invatatura, avid de cultura si tot mai preocupat de probleme ale societatii. Prima lui conferinta publica dintr-o sala discreta s-a numit „Nationalitatile din Austro-Ungaria”, prilej de a primi repede porecla ce-l va insoti toata viata, „Takita gura de aur”.

Revenit la Bucuresti in 1881, devine avocat in Baroul de Ilfov si incepe o stralucita cariera, devenind faimos pentru talentul sau oratoric (cum spuneam, „Takita gura de aur”). Colaboreaza la ziarul „Romanul” al lui C.A. Rosetti, este remarcat de Ion C. Bratianu si, in 1884, devine deputat al Partidului National Liberal. Nemultumit de dominatia familiei Bratianu din politica romaneasca, Ionescu ii paraseste pe liberali, formand un grup dizident impreuna cu Nicolae Fleva si Constantin Arion, iar la alegerile din 1888 candideaza ca independent, obtinand un loc la Colegiul II Craiova. S-a impus in viata parlamentara printr-un extraordinar talent oratoric si, totodata, a acordat o mare importanta presei, publicand numeroase articole in „Romanul”, precum si in saptamanalul de limba franceza „La Roumanie politique, literaire et economique”.

In alegerile din 1884 este votat de catre colegiul al III-lea de Ilfov si astfel incepe cariera parlamentara, de data asta cu maturitate, mai degraba atras de moderatia lui Bratianu decat de extremismul lui Rosetti. Si a fost un debut de generatie, alaturi de cei cu care fusese la Paris. La 4 decembrie a rostit primul sau discurs parlamentar, ca delegat al tinerilor intrati de curand in Camera, la cea dintai dezbatere asupra raspunsului la Mesajul Tronului. S-a pronuntat categoric in favoarea capitalului strain: „Nu trebuie sa ne impresioneze daca unii straini se vor imbogati. Ei vor pleca dar industriile raman.” Iar despre preconizatul vot universal a rostit fraza: „Intr-o tara ca a noastra, in care instructia este inca in fasa, in care starea economica este atat de rea, a da guvernamantul numai numarului, ar fi a pune tara la indemana celui dintai dictator norocos.”

Intr-un articol publicat in „Romanul” din 31 decembrie 1890, Take Ionescu se refera la unitatea nationala a romanilor. „Take Ionescu vedea poporul roman in integralitatea sa, considerand unitatea nationala ca o realitate incontestabila. In conceptia sa, Regatul Romaniei constituia un centru de coagulare a aspiratiilor nationale, Regatul insusi trebuie sa fie intens preocupat de soarta romanilor din afara hotarelor sale, aflati sub dominatia directa a imperiilor vecine: ‘Existenta nationala a neamului romanesc intreg si nestirbit este o chestiune vitala pentru toti romanii, pentru cei din Regat, ca si pentru cei din afara’”, mentioneaza volumul „Take Ionescu” de Anastasie Iordache, Ed. Universal Dalsi, 2008.

Preocupat de soarta tuturor romanilor din afara hotarelor, Take Ionescu era ingrijorat in mod deosebit de soarta romanilor basarabeni, din cauza lipsei oricaror drepturi la viata politica nationala. El a intreprins, totodata, masuri de ajutorare a romanilor transilvaneni in lupta pentru afirmarea drepturilor lor. In 1891 Take Ionescu devine membru al „Ligii pentru unitatea culturala a tuturor romanilor”.

In 1891 accepta invitatia venita din partea lui Lascar Catargiu si trece la Partidul Conservator, direct ministru al Cultelor si Instructiunii Publice desi nu era deputat la acea data. Iesirea din dizidenta si alegerea facuta si le-a justificat in plenul parlamentului, cu sinceritate: „…daca am facut acest pas este ca m-am aflat si eu in fata celor doua cai pe care le poate alege un om politic: calea negatiei si drumul muncii… Tin sa fiu un membru util in viata acestei tari.” Si a fost: completarea reorganizarii instructiunii publice romanesti, asigurarea sistemului inspectoratelor, seria cladirilor de scoli satesti etc. Apoi legea monumentelor istorice dar si cea de organizare a bisericii pentru care a fost acuzat ca fiind ateu legifereaza biserica. La care a raspuns: „Nimeni n-are dreptul sa-mi scruteze constiinta si sa-mi ceara aici o confesiune. Afirm insa ca urmaresc binele bisercii si asta e suficient.”

In ultimul deceniu al secolului XIX se focalizeaza interesul opiniei publice pe eforturile comunitatii romanesti din Transilvania de a-si afirma drepturile comune iar in Vechiul Regat devine tot mai vizibil curentul unionist.

Dar nationalismul a generat patima si societatea se aprinde usor, se divizeaza si majoritatea atacurilor se indreapta spre Austro-Ungaria. Take Ionescu isi face un crez din dorinta entuziasta de a promova unirea cu aceia aflati dincolo de munti. De altfel ca un fapt anecdotic el a cucerit un prim petic de pamant din Ardeal cand a finantat amenajarea unui drum pe Valea Malaestilor, deasupra Bustenilor, un drum turistic care ii poarta numele.

Intr-un discurs referitor la ura de rasa ce se vadea in anumite momente a tinut sa declare explicit: „Ura aceasta nu poate intra in sufletul meu, caci dragostea pentru natiunea mea nu se alimenteaza din ura impotriva altor neamuri”.

Martie 1907 a insemnat izbucnirea celebrelor rascoale, atat de invocate de dusmanii democratiei pana astazi. Xeni noteaza ca ele au avut la inceput aparenta unor miscari antisemite pentru ca drept tinte erau unii arendasi evrei din nordul Moldovei. Treptat miscarea s-a extins in restul tarii cu un pronuntat caracter social explicat prin lipsa de pamant suficient si mai ales regimul contractelor agricole. Ministrul de Interne G. Gr. Cantacuzino a tratat cu superficialitate primele semnale ale razmeritei si a dat ordin prefectului sa reprime „cu energie, dar cu blandete”. Liberalii din opozitie intretin starea de revolta si acuzele lor sunt dure. Take Ionescu a sfatuit pe rege sa cheme la guvernare liberalii pentru ca altfel conservatorii nu ar fi putut rezolva criza cu adevarat. El si-a reafirmat mai vechea sa idee a unei banci agrare care sa ofere posibilitatea taranilor sa cumpere pamant mai usor si treptat sa echilibreze distributia proprietatilor agricole.

„Atitudinea transanta si deschisa a lui Take Ionescu in favoarea romanilor transilvaneni a trezit suspiciunile si reactia nu numai a vechilor conservatori, dar si a junimistilor, ambele grupari avand o orientare favorabila Puterilor Centrale (…). Prin ajutorarea in secret a romanilor transilvaneni sau prin articolul sau din ‘Romanul’, prin repetatele interventii in Camera in problema nationala, Take Ionescu se desprinsese treptat de orientarea politica externa a majoritatii coplesitoare din propriul partid, precum si de junimisti care tatonau permanent in scopul realizarii fuziunii conservatoare sub sefia lui P. P. Carp”, se arata in volumul amintit.

In 1908 Take Ionescu paraseste Partidul Conservator. La 3-16 februarie 1908 se constituie Partidul Conservator-Democrat, al carui sef devine Take Ionescu. A fost ministru de Interne in guvernul condus de Titu Maiorescu (14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913).

In Partidul Conservator se amplificase o criza veche si principalele grupuri nu reuseau sa se coaguleze, nu se impunea un sef acceptat de toti. Take Ionescu a refuzat propunerea de a prelua conducerea partidului in acel moment: „Nu vreau sa adaug o revolutie de serai la nenorocirile razboiului civil care indoliaza tara. Nimeni n-ar mai crede in sinceritatea atitudinii mele daca as consimti sa trag foloase personale din situatia pe care am creat-o.”

Ianuarie 1908 a insemnat un moment important in viata politica a tarii prin constituirea Partidului Conservator-Democrat. In urma unei masinatiuni din clubul conservator prin care s-a incercat eliminarea din functiile de conducere a celor apropiati vederilor takiste, s-a umplut paharul. Take Ionescu a meditat indelung si a decis sa faca un pas decisiv, de mare raspundere. A facut apel „la tara conservatoare si, pe deasupra ei, la constiinta nationala”. „Am adanca mea convingere ca Romania are nevoie de un partid conservator, democratic in compozitia sa, progresist in tendintele sale dar reprezentand cu fermitate ideile de conservare sociala. Acest partid trebuie sa fie puternic pentru a forma contraponderea fata de stanga, care in mod fatal si dupa mersul lucrurilor va merge din ce in ce spre stanga.” A justificat astfel titulatura partidului: „…n-am inventat nici cuvantul, nici lucrul; inca o dovada ca e greu sa inventeze cineva in ordine politica. Cuvantul a fost inventat in Englitera de patru oameni: Churchill, Gorst, Wolf si Balfour cand au creat conservatorismul democrat acum 20 de ani si mai bine.” A muncit mult ca sa puna bazele noului partid, atragand vechi oameni de la conservatori si altii atrasi de suflul nou in politica romaneasca.

In aceasta campanie politica se angreneaza si marele Caragiale care rosteste prin tara numeroase discursuri de sustinere a noului partid care se arunca in lupta electorala si are de la inceput fulminante succese.

Dupa razboi revine la Bucuresti cu ideea formarii unui partid democrat si pentru asta adreseaza tarii un manifest: „Fara a renega nimic din trecutul lui glorios, partidul conservator pune temelia partidului democrat”. El propune unificarea vietii de stat a celor patru Romanii, descentralizarea administrativa si inamovibilitatea ei, autonomia bisericii si egalitatea cultelor, protectia muncii si multe altele.

Adept al politicii de neutralitate la inceputul Primului Razboi Mondial, Take Ionescu se va numara, in anii neutralitatii Romaniei (1914-1916) printre cei mai activi partizani ai intrarii in actiune de partea Antantei, fiind, alaturi de N. Filipescu, initiator al „Actiunii Nationale” si al „Federatiei Unioniste”, se arata in volumul „Guverne si guvernanti (1916-1938)”, autori Ion Mamina si Ioan Scurtu (SILEX, Casa de Editura, Presa si Impresariat, Bucuresti, 1996). Organizatia „Actiunea Nationala” (intemeiata in 1914) s-a pronuntat pentru intrarea imediata in razboi alaturi de Antanta si a organizat mari manifestatii si intruniri la Bucuresti si in alte mari orase din tara. Organizatia „Federatia unionista” (intemeiata in 1915), in care intrau si reprezentanti ai transilvanenilor aflati in Bucuresti, isi propunea drept scop lupta pentru infaptuirea unirii Transilvaniei cu Romania. In aceasta perioada Take Ionescu rosteste numeroase discursuri, acorda interviuri si publica articole in presa, avand astfel un rol important in propagarea ideii unitatii nationale.

Iar aici ne oprim. Vom continua intr-un viitor articol in care vom vorbi despre omul de stat, Tache Ionescu, omul Romaniei anului 3000.

ioan aurel pop, academia romana, presedintele academiei romane, patriot, revolutia sexuala, educatia sexuala, homosexualitate, periculosii batrani, patriotism

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/ioan-aurel-pop.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/ioan-aurel-pop.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”De ce nu va reusi „Revolutia Sexuala” la comanda in Romania?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530704756559{margin-bottom: 0px !important;}”]Ioan-Aurel Pop, istoric, rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedinte al Academiei Romane, respinge, din calitatea de simplu cetatean al acestei tari, Strategia Nationala pentru Educatie Parentala, proiect care mascheaza, de fapt, si promovarea diversitatii de gen.

Evenimentul zilei a dezvaluit ieri mecanismul si reteaua din spatele asa-zisei Strategii Nationale pentru Educatie Parentala, reactiile Bisericii si ale unor importanti lideri de opinie.

Astazi, in continuarea acestui demers, prezentam, in exclusivitate, opinia argumentata a unuia dintre intetelectualii de frunte ai Romaniei. Si l-am numit aici pe Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane. Dar sa aflam, mai bine, ce crede domnul profesor Pop despre intentia statului de a introduce in programa scolara materia Educatie sexuala, cu mentiunea ca trebuie tinut cont de faptul ca lipsa unei asemenea instruiri este evidenta – nu mai putin de 10 000 de minore nasc, in medie, in fiecare an, in Romania.

Dar, pentru ca trebuie spus, sub aceasta eticheta – Educatie sexuala – va fi, cel mai probabil, incurajata „diversitatea”, va fi promovata homosexualitatea etc.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Bulversarea sistemului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530698852148{margin-bottom: 0px !important;}”]Are cuvantul domnul Ioan-Aurel Pop: „De la inceput, ca unul care a predat patru ani in invatamantul preuniversitar (liceal), pot sa va spun din experienta ca intentia si practica Ministerului Educatiei de a introduce mereu noi discipline (materii) scolare este nerealista si chiar paguboasa. De ce? Numarul de ore pe saptamana pentru un elev este limitat, iar stiintele educatiei ne aduc destule argumente in acest sens. Introducerea de noi ‘materii’ inseamna dislocarea disciplinelor traditionale si verificate in intreaga Epoca Moderna. Cu alte cuvinte, ca sa introducem Educatie bancara sau economica, Educatie pentru protectia mediului, Educatie pentru sanatate, Educatie manageriala, Educatie pentru siguranta circulatiei publice, Sah, Educatie sexuala (sunt numai cateva dintre propunerile facute de felurite instante – persoane, ONG-uri, institutii ale statului etc.), inseamna sa reducem sau sa scoatem din planurile de invatamant ore de Istorie, Geografie, Limba si literatura romana, limbi straine, Biologie si altele”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Intelegere gresita” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530699106506{margin-bottom: 0px !important;}”]Profesorul Ioan-Aurel Pop isi trage sufletul, apoi incearca sa-si contureze ideea: „Or, nu se poate ca, sub pretextul pregatirii elevilor pentru viata, sa se renunte la disciplinele care formeaza viitoarele personalitati, care fauresc cultura generala, care structureaza identitatea personala si de grup. Toate aceste propuneri de noi ‘materii’ pleaca de la o intelegere gresita a rostului scolii. Asemenea propuneri nu reprezinta, de fapt, materii, ci teme si continuturi care pot fi abordate, cu tact si competenta, in cadrul disciplinelor existente”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Profesorii de bilologie si „datoria” pentru educatia sexuala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530704991120{margin-bottom: 0px !important;}”]Expunerea domnului Ioan-Aurel Pop continua in tenta didactica: „Intotdeauna, incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, s-au abordat in scolile noastre, mai bine sau mai rau, subiecte ca protectia mediului, circulatia publica, paza contra incendiilor, igiena si chiar sexualitate. Eu insumi, incepand cu clasa a VIII-a, am invatat la materii precum Dirigentie, Anatomia si fiziologia omului, Geografie, Zoologie, Filozofie, Istorie, Chimie, Fizica, Stiinte sociale etc. diferite notiuni foarte necesare legate de subiectele enumerate mai sus.

Profesorii de biologie, mai ales in clasele de liceu, aveau datoria sa faca educatie sexuala, chemand chiar specialisti in domeniu la unele dintre lectiile lor. Ca acest lucru nu se facea constant si bine, ca unii ocoleau – din falsa pudoare ori din alte motive – astfel de subiecte este adevarat, dar acestea nu sunt argumente pentru a disloca o intreaga structura de invatamant”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Profesorii de bilologie si „datoria” pentru educatia sexuala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530707242271{margin-bottom: 0px !important;}”]Atunci, care ar fi cea mai buna solutie?

„Natural, din timp in timp, si materiile trebuie primenite si chiar inlocuite cu altele, mai adecvate vietii trepidante pe care o traim, dar acest fapt trebuie sa se petreaca la nivelul duratei lungi, o data sau de doua ori intr-o generatie (socotita cam la 25-30 de ani). Noi, insa, vrem sa schimbam mereu, frenetic, dar nu benefic, dezorientand intreaga scoala romaneasca. Pe de alta parte, procedura pacatoasa de introducere de noi materii inseamna ca acestea, alaturi de multe dintre disciplinele vechi, sa se faca in cate o ora pe saptamana, ceea ce este complet nepedagogic si periculos. Cum sa poti da, ca profesor, cel putin cate doua note obiective pe semestru, la fiecare materie, ca sa inchei media? Evident, nu poti si atunci intervine formalismul, incorectitudinea si chiar frauda”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„A contrapune alte tipuri de familii familiei traditionale este o eroare fatala”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530707380470{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa aceasta acolada-cadru, ajungem si la subiectul fierbinte. „Chestiunea ‘diversitatii’ este o alta problema recurenta azi, mereu repetata si care tine, pe de o parte de mentalitatea lumii contemporane (mult schimbate fata de societatile trecute), iar pe de alta de globalizare, de anumite tendinte din societatile dezvoltate si prospere. Si noi, romanii, traim in aceasta lume in continua miscare (nici macar satul nostru, in care s-ar fi nascut vesnicia – cum frumos si metaforic spune Lucian Blaga – nu mai este cel de odinioara) si, asa cum putem, ne adaptam ei. Dupa anii 2000, ne-am integrat in astfel de organizatii, uniuni etc., care promoveaza alte idei decat cele traditionale”, apreciaza Ioan-Aurel Pop.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„Diversitatea” si valorile validate de timp” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530720235556{margin-bottom: 0px !important;}”]Mai departe, cu Ioan-Aurel Pop la carma dialogului: „Nu poate pretinde nimeni ca romanii nu trebuie sa fie informati in legatura cu aceste noi trenduri, ca romanii nu trebuie sa respecte si sa accepte asemenea evolutii, dar fortarea ritmului este primejdioasa. ‘Diversitatea’ face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorata niciodata, dar a contrapune – cu insistenta si chiar cu vehementa uneori – alte tipuri de familii familiei traditionale este o eroare fatala. Eu nici nu as vorbi despre «familia traditionala», ci despre unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanitatii pana azi. Nu stiu ce va fi in viitor, fiindca nu am darul premonitiei si nici nu cunosc ce ne vor aduce stiinta, descoperirile in biologie, chimie, anatomie etc., dar am idee ce este prezentul. Iar in prezent, romanii, ca si alte popoare, au in mintile si sufletele lor valori verificate, legate de bunul simt si de experienta de viata ale mosilor si stramosilor lor”. Imediat, concluzia limpede: „Altii sunt liberi sa traiasca asa cum doresc, dar a obliga societatea romaneasca ‘sa se revolutioneze’ la comanda si in timp foarte scurt este complet gresit. Ceea ce v-am spus reprezinta opinia mea personala. Academia Romana va veni in curand cu propria pozitie oficiala in legatura cu ‘educatia pentru diversitate’”, subliniaza Ioan-Aurel Pop.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„A incredinta copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530720813404{margin-bottom: 0px !important;}”]Este de notorietate cazul romanului din Anglia caruia, din cauza dificultatilor materiale, copiii i-au fost incredintati unui cuplu de homosexuali. Este pregatita societatea romaneasca pentru astfel de „deschideri”, pentru astfel de situatii in care familia este formata din copil/copii si doua persoane de acelasi sex care incearca sa acopere si rolul tatalui, si rolul mamei? Chestiunea nu-l surprinde pe distinsul istoric: „Opinia publica romaneasca si chiar societatea romaneasca, in majoritatea sa covarsitoare, nu pot accepta asemenea proceduri. La noi, copiii sunt conceputi de mama (de sex feminin) si de tata (de sex masculin), nascuti de mama si crescuti de ambii parinti. Aceasta este randuiala dintotdeauna si, chiar daca aceasta ordine a lucrurilor a avut si are si exceptii, exceptiile acestea nu sunt si nu au fost impinse niciodata pana la absurd”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Pledoarie pentru parintii biologici” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530721286346{margin-bottom: 0px !important;}”]Aprofundat: „Parintii biologici sunt intotdeauna de preferat pentru cresterea si educarea copiilor; daca acest lucru nu se poate, atunci copiii raman in grija numai a unuia dintre parintii biologici; daca, din varii motive, parintii biologici nu-si pot creste copiii, atunci ei sunt incredintati statului (care-i repartizeaza in institutii speciale sau ii da spre adoptie unor cupluri legale, formate din femeie si barbat etc.). Aproape intotdeauna, parintii biologici sau un parinte biologic pot creste si educa mai bine proprii copii decat statul sau parintii adoptivi. Dar a incredinta copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput, din mai multe motive”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”O necunoscuta” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530723824965{margin-bottom: 0px !important;}”]Ioan-Aurel Pop isi aduna gandurile: „Unul este foarte evident: nu se stie azi, cu siguranta, care sunt mecanismele nasterii homosexualitatii. Iar daca aceasta are si o latura de dobandire datorita mediului ambiant educational, atunci noi, oamenii, nu avem caderea morala si nici permisiunea legala – in virtutea principiilor juridice valabile in Romania – sa orientam sexualitatea naturala a copiilor spre una preconceputa. Masura luata in Anglia, cu acei copii ai romanului in cauza, este una contra naturii, a moralei crestine si a legilor din Romania. Iar daca acest român lovit de soarta este cetatean roman sau si cetatean roman, atunci statul roman are obligatia de a-i apara drepturile in acord cu sistemul juridic de la noi”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530723867774{margin-bottom: 0px !important;}”]Sursa: Evenimentul Zilei.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

dancila, dragnea, tinutul secuiesc, guvernul romaniei, tradatori, tradare nationala, inalta tradare nationala

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dancila-dragnea.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dancila-dragnea.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”INCREDIBIL: In anul Centenarului, Guvernul Romaniei recunoaste existenta „Tinutului Secuiesc”!” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.7em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530350352907{margin-bottom: 0px !important;}”]Guvernul Romaniei, condus de Viorica Dancila din pozitia de Prim-ministru, recunoaste existenta „tinutului secuiesc”, regiunea separatista maghiara a carei existenta a fost inventata de Budapesta si este clamata de Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR), vocea Budapestei in Parlamentul de la Bucuresti.

Pare ireal dar este cat se poate de adevarat. Guvernul Romaniei, condus de Viorica Dancila (PSD), recunoaste existenta asa-zisului tinut secuiesc, regiunea pentru autonomia careia actioneaza UDMR si Ungaria.

Zilele trecute am adus in atentia opiniei publice faptul ca Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Harghita, o institutia publica aflata in subordinea Ministerului Tineretului si Sportului, deci in subordinea Guvernului Romaniei, se implica activ, logistic si financiar, in organizarea de maratoane secuiesti (un exemplu aici) si turul ciclist al tinutului secuiesc (un exemplu aici). Si editia din acest an a Turului ciclist al tinutului secuiesc este organizata de Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Harghita in parteneriat cu Consiliul Judetean Covasna. Potrivit unei hotarari de consiliu adoptata ieri, CJ Covasna va aloca 40.000 de lei catre DJST Harghita pentru a organiza Turul ciclist al tinutului secuiesc din acest an (contractul aici).

Aceste manifestari aparent sportive fac parte din planul de marketing al proiectului de autonomie a asa-zisului tinut secuiesc.

Din pacate, si alte institutii guvernamentale romanesti se implica activ in promovarea propagandei revizioniste maghiare si a mult visatei autonomii teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului tinut secuiesc. De aceasta data, Departamentul pentru Relatii Interetnice (DRI), un departament aflat in subordinea Primului-ministru si in coordonarea ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului (detalii aici) se implica activ, logistic si financiar in propaganda revizionista a Ungariei.

Astfel, DRI a publicat pe 28 iunie, pe pagina sa oficiala un anunt de participare simplificat pentru procedura de atribuire a contractului privind achizitionarea serviciilor de cazare, masa, inchiriere sali de conferinte, editare-tiparire brosura, traducere simultana, necesare organizarii proiectului Diversitate si patrimoniu cultural prin prisma mass media. Patrimoniul cultural al minoritatilor nationale in contextul Anului european al patrimoniului cultural. Vizita de documentare si schimb de bune practici pentru jurnalisti si experti in patrimoniu din Regiunea Dunarii, in judetele Brasov, Mures, Sibiu (detalii aici).

In mod haluciant, oferta trebuie sa contina si costurile editarii si tiparirii unui numar de 625 de exemplare din brosura „Pe urmele minoritatilor in Tinutul Secuiesc” (detalii aici). Cererea de oferta postata pe pagina DRI poarta semnatura secretarului de stat Laczikó Enikő Katalin, numit de Primul-ministru Viorica Dancila la ordinul UDMR.

Cum a ajuns Guvernul Romaniei sa recunoasca in mod deschis o constructie administrativa inventata de separatismul maghiar? Cum este posibil ca Guvernul Romaniei sa cedeze in fata Ungariei si sa recunoasca in acte oficiale „tinutul secuiesc”?[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2018/06/departamentul-pentru-relatii-interetnice-brosura-tinutul-secuiesc.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2018/06/departamentul-pentru-relatii-interetnice-brosura-tinutul-secuiesc.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530349576262{margin-bottom: 0px !important;}”]Sursa: Dan Tanasa Blog.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

roland garros, simona halep, halep garros, halep roland garros, simona halep a castigat roland garros

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/35227298_10156648916007625_8079060270934130688_n.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790921103{margin-bottom: 0px !important;}”]Ziua de 10 iunie este o zi epocala pentru sportul romanesc. Simona Halep a castigat trofeul de la Roland Garros devenind, astfel, campioana mondiala WTA, dupa ce a castigat in fata americancei Sloane Stephens,  scor 3-6, 6-4, 6-1. Felicitari Simona si din partea Revistei Romania Culturala!

„Halep si-a meritat primul Slam. Este o adevarata luptatoare si munceste foarte mult. Imi plac oamenii care muncesc din greu pentru obiectivele lor si care au succes, deoarece ei merita asta”, a declarat, dupa finala de duminica, Rafael Nadal, relateaza tennispanorama.com.

Organizatorii de la Roland Garros s-au declarat impresionati de comportamentul fanilor romani de la finala Roland Garros.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790956119{margin-bottom: 0px !important;}”]Simona Halep a dezvaluit ca momentul in care fanii romani au intonat imnul national dupa castigarea trofeului de la Roland Garros a fost unic in istorie.

De asemenea, Simona a mentionat ca reprezinta si cel mai emotionant moment din cariera sa.

„Momentul intonarii imnului a fost cel mai frumos al carierei! Organizatorii mi-au spus, dupa meci, ca nu s-a mai intamplat niciodata ca un imn sa fie rostit pe cuvinte de spectatori! Rar mi s-a intamplat sa plang pe teren! Le multumesc suporterilor pentru caldura de care au dat dovada”, a spus Simona la revenirea in tara.

Sportiva noastra a ajuns astfel la primul turneu de Grand Slam din palmares, dupa trei finale pierdute.

In urma succesului de sambata, Simona s-a distanta in fruntea clasamentului WTA si primeste un cec in valoare de 2.2 milioane de euro.

Revenirea sportivei noastre in circuit se va produce incepand cu 25 iunie, la Eastbourne.

Iata ce a mai scris pe facebook doamna Oana Pellea:

„In istoria Romaniei se va scrie:

‘Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros! A fost primita la ea in Tara cu urale si aplauze. O tara intreaga a iubit-o. Romania a sarbatorit numarul 1 mondial in tenis cu iubire si admiratie!’

Atat se va consemna, atat conteaza.

In rest… nu-si va mai aduce nimeni aminte cine era la guvernare.

Felicitari, Simona Halep!”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]