Știri din cultura românească

Nu Trump…

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Nu Trump…” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562617338797{margin-bottom: 0px !important;}”]

Nu Trump a fost cel care a destabilizat Orientul Mijlociu si America Latina! Nu el a inceput razboiul din Afganistan.   

Danny Glover.

Au trecut deja mai mult de doi ani de cand, in primele luni ale lui 2017, in Statele Unite se desfasurau manifestatii de amploare impotriva celui care tocmai fusese ales presedinte al tarii, Donald Trump. La acele demonstratii – care aveau printre altele ca slogan „Not my president” (Nu e presedintele meu) – s-au alaturat majoritatea vedetelor din lumea muzicala si a cinematografiei din SUA. Acest fapt nu ne surprinde daca ne gandim ca Hollywood-ul, si in general industria de divertisment americana, reprezinta unul dintre instrumentele de baza folosite de cercurile oculte de putere globaliste pentru a dresa populatia nu doar din America, ci din lumea intreaga. Cele mai multe dintre vedetele din amagitoarele filme ale fabricii de iluzii marca Hollywood sunt aproape total controlate prin santaj si dependenta lor de celebritate. Prin urmare, detinatorii industriei fake reality a lumii politice si mediatice folosesc aceste „star”-uri pe post de formatori de opinie tocmai datorita prizei la public pe care o au.

Si totusi, un mic numar dintre aceste VIP-uri au curajul sa isi spuna parerea personala, mai ales atunci cand ea contravine curentului de opinie impus de mafia globalista. Iata o scurta explicatie despre ce inseamna cu adevarat Hollywood venita din partea unuia dintre cei mai faimosi actori, Brad Pitt. Intr-un interviurelativ recent, el a avut indrazneala sa spuna lucrurilor pe nume: „Credeti ca Hollywood are legatura cu filmele? Acesta este doar un produs secundar. Este vorba despre bani si, mai important, despre putere si control. Oamenii care conduc Hollywood conduc de fapt America si cea mai mare parte a lumii. Lor nu le pasa de filme. Ati auzit de Illuminati? Societatile secrete, politicienii, bancherii si mass-media – acestia sunt cei care conduc lumea.”

Tinand cont de aceasta declaratie bomba, intelegem mai bine de ce Donald Trump a aparut ca o imensa amenintare pentru acest stabiliment al intereselor financiare si militare globale. Pentru ca prin discursurile sale din campania electorala anunta ca se va razboi cu Deep-State si ca va reda libertatea si demnitatea poporului american.

Asa cum aratam mai sus, in pofida liniei foarte stricta de cenzura ce este impusa de mogulii de la Hollywood, exista actori cunoscuti care s-au pozitionat public in apararea presedintelui Trump. Va prezentam cateva exemple interesante mai ales prin punctele de vedere exprimate.

Clint Eastwood, castigator a cinci premii Oscar ca regizor, actor si producator, a declarat ca apreciaza tendinta lui Trump de „a spune ceea ce are in minte” intr-o perioada in care „toata lumea se cramponeaza de corectitudinea politica”.

Actorul Jon Voight, tatal Angelinei Jolie, care a fost si el rasplatit cu premiul Oscar, a iesit de asemenea in sprijinul lui Donald Trump. Intr-o scrisoare postata pe site-ul de stiri Breitbart, el a scris: „Eu, Jon Voight, pot spune fara ezitare ca Donald este amuzant, jucaus si colorat, dar mai presus de toate este cinstit”. Voight a continuat: „Cand a decis sa candideze la functia de presedinte stiu ca a facut-o cu o convingere adevarata pentru a readuce aceasta tara la prosperitate. El este singurul (dintre candidatii inscrisi, n.n.) care o poate face”.

Roseanne Barr a postat mai multe tweet-uri in care a afirmat deschis ca l-a votat pe Trump. De exemplu acesta: „L-am votat pe Trump pentru a zgaltai status-quo-ul & stabilimentul”. Ea a explicat ulterior intr-un video filmat in propriul sau studio (pentru a nu fi cenzurata de media centrala), ca deoarece a recunoscut ca l-a votat pe Donald Trump a fost etichetata ca „rasista” si i-a fost anulat show-ul de televiziune Roseanne – cu alte cuvinte, a fost concediata. Ea a afirmat raspicat ca a-l vota pe Trump „nu este permis la Hollywood”.

Un alt exemplu este cel al actorului Danny Glover. Intr-un interviu pentru RT, el a evidentiat ca „Nu Trump a fost cel care a inceput razboiul in Afganistan, care a impus embargo-uri si sanctiuni Irakului dupa prima invazie americana”. El a continuat formuland o intrebare: „Cine a destabilizat Libia, Orientul Mijlociu si America Latina?”. Si tot el a explicat ca „Destabilizarea a lovit diverse parti ale lumii si nu a fost Donald Trump cel care a creat aceasta situatie”.

Dincolo de aceste cuvinte frumoase si onorabile, este totusi cazul sa observam ca dupa inceperea mandatului sau prezidential Donald Trump si-a temperat foarte mult discursurile si avantul de luptator impotriva Sistemului (Deep-State). Ba chiar a ajuns sa faca exact ceea ce critica la predecesorii sai la Casa Alba. Astfel, a continuat cu sanctiunile nejustificat de dure impotriva unor state ca Venezuela, Iran, China sau Federatia Rusa. Sprijina neconditionat agenda Israelului de ocupare a Palestinei, prin sfidarea rezolutiilor ONU. Participa la o rusinoasa alianta cu Arabia Saudita in atacarea militara si economica a unui stat extrem de sarac, dar care are o pozitie strategica esentiala, Yemen, unde a provocat – conform rapoartelor ONU pe care insa media centrala le ignora – „cea mai grava criza umanitara din lume”.

Ramane sa deducem daca Trump este un inteligent strateg ce cauta sa limiteze in moduri surprinzatoare planurile globalistilor sau a ajuns (si el) un pion al acestora.

Sursa: yogaesoteric.net, 4 iulie 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Calin Georgescu – Prin noi insine” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561842054121{margin-bottom: 0px !important;}”]Totul ne este permis, dar nu totul ne este si de folos, repet ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel. Si mai spunea ca omul intreg, puternic, chiar daca totul ii este permis, nu se va lasa stapanit de tot ceea ce ii este ingaduit.

La noi lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a tarii in ultimii 26 de ani. Cei care au detinut puterea au urmarit doar interesele lor, personale si de grup, si nu cele ale tarii. Or, nu ai cum sa fii de folos tarii tale daca nu o iubesti si nu-i vrei binele! Formula „prin noi insine” nu poate fi transpusa in practica de catre cei care dusmanesc Romania.

Sunt tari importante care, in ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi insine”. In anii ’70, Finlanda era la coada tarilor scandinave, acum este in fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinata de globalisti, cu retelele lor neoliberale, dar si-a revenit spectaculos cand tara a adoptat modelul „prin noi insine”. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple graitoare de tari care nu au cedat presiunilor „terminatorilor” internationali si au reusit sa prospere economic.

A ne dezvolta prin noi insine inseamna in primul rand a investi in om – or, aceasta investitie a lipsit cu desavarsire. Romanul trebuie lasat sa faca ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinta niste functionari de la Bucuresti sau Bruxelles, si atunci toata tara va inflori. De ce oare romanii sunt foarte apreciati in multe locuri importante din lume, iar in tara lor nu au un loc de munca? In acest sens, exemplul istoric pasoptist ne sta la indemana. Este greu, dar se poate!

Trebuie sa-i insufli tanarului mandria pentru istoria neamului sau. Cand ne vorbea profesorul la scoala de Mihai Viteazul, de Stefan cel Sfant, intram in pielea lor ca eroi si doream, noi, copiii, sa facem la fel pentru tara noastra. Numai asa va deveni tanarul responsabil. Din pacate istoria este minimalizata, pur si simplu s-au retezat firele istoriei, s-a intrerupt legatura cu eroii si martirii neamului, uitandu-se ca fiecare generatie faureste istoria celor care o vor urma.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Despre declaratiile lui Hans Klemm” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561104106216{margin-bottom: 0px !important;}”]Economistul Constantin Cojocaru face o analiza a discursului rostit de ambasadorul SUA la Bucuresti, Hans Klemm, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului si in care diplomatul american i-a criticat pe cei „care imbratiseaza nationalismul economic”.

Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman, sustine Cojocaru, care analizeaza modul in care multinationalele au pus stapanire pe economia Romaniei.

Publicam mai jos textul intitulat „Ambasadorul american face lumina”, postat pe Facebook de economistul Constantin Cojocaru:

In mesajul sau publicat in data de 9 octombrie 2017, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului, Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a scris urmatoarele:

„Si totusi astazi, cei care se opun liberalismului si imbratiseaza nationalismul economic cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestatii nationaliste si vandalizarea memorialelor si a cimitirelor. Dar fac acest lucru si indirect, prin atacarea companiilor multinationale si prin aluzii la pretinse si presupus infame legaturi evreiesti ale unor intreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate si de a prezenta concluzii funeste.”

Sa incercam sa traducem mai pe intelesul nostru, al celor mai putin initiati in arta diplomatiei, ce vrea sa ne spuna domnul ambasador.

Deci, „cei care imbratiseaza nationalismul economic” cauta sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si din restul lumii.

Oare domnul ambasador ii are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic” sau numai pe unii dintre acestia? Presedintele Statelor Unite ale Americii, pe care il reprezinta domnul ambasador la Bucuresti, este un adept declarat al nationalismului economic. Face si el parte dintre cei care „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei”? Domnului ambasador i-ar fi foarte greu sa aduca probe in acest sens.

Domnul ambasador nu are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic”, ci numai pe cei din coloniile aflate sub dominatie economica straina.

Mai departe, domnul ambasador ne spune ca „cei care imbratiseaza nationalismul economic” „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara” atat direct, „prin manifestatii nationaliste”, cat si indirect, „prin ATACAREA COMPANIILOR MULTINATIONALE”.

Aici este miezul mesajului domnului ambasador. Atacarea companiilor multinationale inseamna atacarea evreilor. Companiile multinationale inseamna evrei. Evrei inseamna companii multinationale.

Noi stim bine ca in spatele sintagmei companii MULTINATIONALE se ascund companiile TRANSNATIONALE, cele care nu au ca proprietari persoane ce apartin mai multor natiuni, ci persoane care apartin numai unei anumite natiuni si care nu se multumesc cu profiturile pe care le obtin intr-o singura tara si isi intind ghiarele sa insface capitaluri de la cat mai multe alte popoare. De regula, pe cai necinstite, acesta fiind si motivul apelarii la manipularea mentionata.

Mesajul ambasadorului Hans Klemm se constituie intr-un document de exceptionala importanta pentru intelegerea starii actuale a economiei mondiale, a economiei tarilor din Europa de Est, inclusiv a economiei romanesti…

Recent, cunoscutul economist francez Thomas Piketty, impreuna cu colaboratorii sai Filip Novokmet si Gabriel Zucman, intr-un studiu preluat si de agentia Bloomberg, ajung la concluzia ca tarile Europei de Est au devenit „tari cu proprietari straini”.

Acesta este rezultatul uriasei escrocherii financiare numita PRIVATIZAREA capitalului acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist, impotriva careia eu am luptat, cu fortele de care am dispus, in toata perioada scursa din 1989 incoace, propunand si solutia care ar fi oprit aceasta crima odioasa – VARIANTA COJOCARU.

Asa-zisa privatizare a fost conceputa si pusa in opera de catre companiile multinationale, in cardasie cu guvernele corupte postcomuniste. Corupte de catre multinationale.

Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman.

In anul 2015, Institutul National de Statistica al Romaniei a efectuat un foarte pretios studiu al grupurilor de intreprinderi din aceasta tara. Rezultatele studiului au fost publicate in Comunicatul INS cu numarul 102/2015 si ele arata ca din cele 44.575 grupuri de intreprinderi identificate in Romania, 5.248 (12%) erau rezidente, adica romanesti, iar 39.327 (88%) erau multinationale (60 controlate din interior, respectiv 39.267 controlate din strainatate).

Multinationalele au ajuns sa controleze aproape 90% din capitalul utilizat in economia romaneasca desi, in perioada 1990-2016, in 27 de ani, din cele 500 miliarde de euro cat a fost valoarea investitiilor, cele facute din capital strain au o valoare de numai 5 miliarde de euro, adica 1%.

Cu mici particularitati, lucrurile stau la fel si in celelalte tari foste comuniste.

Multinationalele au devenit proprietarii capitalului fostelor tari comuniste cumparand acest capital la preturi subevaluate, prin coruperea guvernantilor autohtoni. Ele nu au investit si nu investesc banii lor in aceste noi colonii. Nu investesc decat bani facuti tot in colonii. Foarte putini. Incaseaza, insa, profituri uriase, pe care le transfera in strainatate. Folosesc o parte din aceste profituri pentru coruperea guvernantilor autohtoni, ca sa-si poata pastra sursa profiturilor.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic”, nationalistii de pretutindeni, nu au nimic impotriva evreilor, sau a americanilor, a rusilor, a chinezilor, a francezilor, a nemtilor etc. Nu au nimic impotriva niciunei etnii. Ei nu urasc nici o etnie. Cei care isi iubesc neamul nu sunt capabili de ura impotriva altor neamuri. Nu sunt nici rasisti, nici xenofobi.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” nu se impotrivesc liberalismului, liberei circulatii a marfurilor, a informatiilor si tehnologiilor. Se impotrivesc acapararii capitalurilor si statelor de catre oligarhi, autohtoni, sau straini.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” se impotrivesc naravului multinationalilor, care nu se multumesc cu profiturile pe care le pot face la ei acasa si-si intind tentaculele sa acapareze capitalurile create de popoarele lumii, intotdeauna pe cai necinstite, prin hotie, inselaciune, coruptie, in ultima instanta, prin forta armelor.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” stiu, insa, ca asa cum a crapat comunismul tot astfel va crapa si oligarhia financiara transnationala, oficial numita companii multinationale. Amandoua vor ramane in istorie ca cele mai odioase creatii ale celor mai mari criminali ai omenirii.

Sa speram ca, in momentul declansarii viitoarei lupte de eliberare a popoarelor de sub tirania oligarhiei financiare transnationale, poporul roman nu se va mai lasa tras pe sfoara si va deveni proprietarul tarii sale, Romania…

Sursa: activenews.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Irina Bazon – Despre statul servil

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/2015_0309think.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/2015_0309think.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Irina Bazon – Despre statul servil” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560849066786{margin-bottom: 0px !important;}”]„Statul servil” — In aceasta forma sociala, o minoritate care controleaza mijloacele de productie sustine vasta majoritate a celor fara proprietate, chiar si pe cei pe care nu ii exploateaza, fiind posibila astfel o oranduire stabila, din care libertatea este insa eliminata. Aceasta este directia in care ne indreptam astazi. Capitalistii mentin oamenii in viata prin exploatarea acestora in schimbul unui salariu, iar somerilor le asigura existenta prin acordarea unor mici subventii.

Comunismul: sistem instabil prin natura sa, dar practicabil prin mentinerea sub presiune puternica a societatii, desi, probabil, pentru o perioada relativ scurta de timp. In cadrul acestui sistem, mijloacele de productie sunt controlate de catre functionarii statului, care sunt stapanii tuturor lucratorilor (aflati in conditia de sclavi ai statului), iar bogatia produsa este distribuita dupa cum hotarasc acestia, catre familii sau, in cazul in care se incearca abolirea familiei, catre indivizii care alcatuiesc comunitatea. (n. red. – in realitate, autoarea s-a referit la socialism, avand in vedere ca mentioneaza ca mijloacele de productie sunt controlate de catre functionarii statului, in masura in care statul are un caracter national, ceea ce, la noi e mai mult de aparenta, de indata ce este supus aproape total corporatiilor transnationale. Practic, socialismul, model socio-economic de origine asiatica, este nationalist, pe cand comunismul este transnationalist, un soi de ideologie care, pusa in practica, transcende statele nationale care „sunt un impediment si vor trebui sa dispara” — Karl Marx, Capitalul — si ale caror profituri exced cu mult P.I.B.-urile multor tari. Astfel ca, in realitate, comunismul nu este nationalist, ci un fel de model corporatist si, ca atare, nu a existat si nu exista un stat comunist. Ar fi un oximoron, intr-o oarecare masura..).

Mai exista o a treia forma sociala, singura in care bunastarea si securitatea pot coexista cu libertatea, fiind vorba despre o societate in care proprietatea este amplu distribuita, iar numarul de familii care detin in mod individual si controleaza mijloacele de productie este suficient de mare pentru a determina caracterul general al intregii societati; aceasta nu va mai fi nici capitalista, nici comunista, ci o societate de proprietari. Astfel, daca intelegem ca libertatea economica este un bun necesar, obiectivul nostru trebuie sa fie acela de a restaura proprietatea. Trebuie sa aplicam reformele politice si economice care sa inlesneasca distribuirea proprietatii pe scara cat mai larga, astfel incat cei care detin mijloacele de productie necesare (pamant, capital sau ambele) sa existe intr-o proportie insemnata pentru a putea determina forma societatii.

Libertatea economica poate fi un lucru necesar atata timp cat raspunde unor nevoi ale naturii umane. O facultate specifica omului este liberul arbitru. Faptele omului au valoare morala pentru el daca actioneaza din propria sa initiativa, nu daca sunt facute din constrangere. Prin urmare, folosirea facultatii de a alege tine de demnitatea umana. Un om privat de libertatea de a alege isi pierde calitatea de om si toti avem o reactie de aversiune cand suntem supusi pe nedrept unei constrangeri sau subjugari de catre altcineva, care nu prin autoritate, ci prin puterea coercitiei ne supune bunului sau plac. Nu putem face un lucru bun sau rau daca nu il facem in mod liber. Daca admitem ideea ca binele este un lucru necesar intr-o societate, acesta trebuie sa aiba la baza libertatea.

Pe langa aceasta, libertatea economica este un lucru necesar intrucat manifestarile omului, dorintele si facultatile sale creative sunt variate. Insa el nu si le poate valorifica in mod eficient decat daca dispune de libertate economica. Lipsite de libertate economica, unitatile de baza ale societatii, reprezentate de familie si, intr-un anumit grad, de individ, nu mai au puterea de a exprima acea diversitate care este viata insasi. In absenta libertatii economice, in orice societate umana va predomina o uniformitate searbada si monotona, cu atat mai apasatoare si sufocanta cu cat existenta libertatii este mai restransa.

Recent a fost raspandita ideea ca libertatea economica poate exista in afara institutiei proprietatii, intrucat, intr-un sistem comunist, oamenii detin proprietatea in mod colectiv. Ei dispun de propria viata, dar intr-un mod indirect si prin delegati. Acest argument fals provine din teoria parlamentara perimata, din conceptia gresita—care a indus in eroare trei generatii ale Europei, de la Revolutia Franceza pana in zilele noastre—, potrivit careia actiunea colectiva (corporate action) poate fi echivalata cu actiunea individuala. Oamenii se refera la asa-numitii „reprezentanti” ca fiind persoanele pe care ei le-au „ales”. In realitate, o astfel de actiune colectiva permanenta bazata pe delegare nu este cu putinta. (…) vointa masei de oameni poate fi exprimata pentru un scurt timp prin delegare. Un numar de oameni care voteaza, sub impulsul unor emotii puternice, asupra unei anumite chestiuni precise le poate cere unor reprezentanti ai lor sa le exprime dorintele; dar nenumaratele acte de alegere si expresie care alcatuiesc viata umana nu se pot manifesta printr-un sistem de delegare. Chiar in sfera actiunii politice, sistemul de delegare distruge libertatea. Parlamentele s-au dovedit pretutindeni incompatibile cu democratia, fiindca acestea nu reprezinta oamenii. Sunt oligarhii, care sunt corupte fiindca pretind in mod fals ca reflecta vointa unei natiuni. In realitate, nu pot fi decat o clica de politicieni abili. Desigur, situatia este diferita in cazul in care acestia provin dintr-o clasa aristocratica pe care comunitatea o respecta. (…)

Niciun om nu se poate raporta la proprietatea publica asa cum se raporteaza la ceva ce ii apartine. Nimeni nu va trata proprietatea publica cu aceeasi grija sau afectiune ca in cazul unui lucru aflat in posesia sa. Omul nu se poate exprima deplin pe sine prin folosirea unor lucruri care nu-i apartin, ci sunt detinute in comun cu alti oameni.

Socialismul si capitalismul sunt produse ingemanate ale aceleiasi false filozofii.

Doar in cazul existentei proprietatii larg distribuite, unitatile de baza ale societatii au puterea de a reactiona impotriva statului. Doar in baza ei se poate dezvolta o opinie publica. Numai atunci cand toate celulele sunt sanatoase intregul organism poate sa se dezvolte. Astfel, sarcina noastra este aceea de a restabili libertatea economica prin restaurarea singurei institutii care o poate garanta, institutia proprietatii. Obiectivul nostru este de a intelege cum vom putea restaura proprietatea ca institutie generala, asa cum exista aceasta nu cu mult timp in urma.1

Spre deosebire de statul servil si de statul comunist, statul proprietarilor nu propune o solutie ideala. Nu are ca scop instaurarea vreunei ordini perfecte. Sistemul trebuie sa ramana incomplet, iar aceasta este cea mai buna dovada ca straduinta de a intemeia o societate a proprietarilor este una umana, consonanta naturii umane. Pentru realizarea statului servil trebuie urmati anumiti pasi care vor conduce repede spre ordinea ideala avuta in vedere: o societate in care este asigurata intretinerea tuturor oamenilor, a putinilor capitalisti si masei de proletari—ultimii traind din salariu sau din subventii in cazul in care nu pot munci. Acelasi lucru se intampla in cazul statului comunist: o societate in care tuturor oamenilor li se asigura supravietuirea ca sclavi ai guvernului. O formula simpla si aplicarea ei exacta vor conduce, in fiecare caz, spre societatea ideala asa cum a fost ea conceputa.

Caracteristica principala a unei astfel de ordini sociale (statul servil) este lipsa libertatii: masa subordonata nu are experienta libertatii economice. Clasa stapanitoare conduce si este singura libera: oamenii din societate gandesc si actioneaza ca lucratori salariati. Masele sunt astfel mentinute in viata, copii beneficiaza de subventii pentru educatie, iar bolnavii, batranii, vaduvii si invalizii primesc, de asemenea, subventii. In curand niciun om nu va mai suferi de foame, frig sau lipsa de resurse materiale necesare traiului, pe masura ce tipul de societate in care traiesc va ajunge la o dezvoltare deplina. Insa in aceasta oranduire oamenii sunt mereu la cheremul stapanilor lor. In sistemul comunist, lucrurile sunt chiar mai simple. Faptul de a detine o proprietate devine infractiune, dreptul unei familii sau a unui individ de a folosi din acumularile sale este anulat, impreuna cu drepturile de mostenire, iar toate bunurile comunitatii pot fi distribuite tuturor. Libertatea economica este complet anihilata prin actiunea unui numar foarte mic de legi simple, dar absolut coercitive.

O descriere succinta foarte buna a modului de functionare a celor doua sisteme a fost realizata in trecut de regretatul domn Orage (Alfred Richard Orage – 1873 – 1934), ganditor social si jurnalist englez, unul dintre principalii exponenti ai doctrinei Breslelor Nationale), intr-un articol aparut acum 20-30 de ani in publicatia „The New Age”:

Sa ne imaginam ca o masina este capabila sa produca toate cele necesare unei societati. Si ca aceasta masina (si fortele naturale) sunt controlate de un singur om. Acesta este capitalistul, intr-un sistem capitalist industrial ideal. Capitalistul va angaja in industrie un numar de oameni suficient de mare pentru a pune in functiune masina si a produce bunurile necesare. Multi alti oameni vor fi angajati nu direct in productia de bogatie, ci pentru a lucra pentru propria sa desfatare: acestia vor picta, vor scrie carti, vor juca piese de teatru pentru el si asa mai departe. Restul oamenilor vor fi someri. Dar intrucat societatea nu va fi niciodata stabila daca acestia vor fi condamnati la moarte prin infometare, vor aparea legi care vor impune prin taxe ca o parte suficienta din productia masinii sa fie alocata asigurarii existentei oamenilor fara lucru, iar pentru sustinerea acestora vor pleda si organizatii voluntare care vor fi infiintate in acest scop. Somerii nu vor avea nicio putere in a stabili cat vor primi pentru a putea supravietui, fiindca nu sunt proprietari. Resursele necesare subzistentei le vor fi distribuite cu zgarcenie fara ca ei sa aiba puterea de a decide ceva in aceasta privinta. Acest sistem este caracteristic statului servil. Sau sa ne inchipuim ca masina si fortele materiale care vor fi utilizate sunt controlate nu de un singur posesor, capitalistul, ci de functionarii statului, care vor angaja oamenii sau vor distribui fiecaruia dupa bunul lor plac din productia masinii. Acest tip de oranduire este specifica statului comunist.

Insa statul proprietarilor, oranduirea sociala de care s-au bucurat stramosii nostri, in care proprietatea este larg raspandita, nu admite o asemenea reductie si nici o astfel de perfectiune mecanica, fiindca este o ordine umana. Fiind o institutie personala si umana, potrivita naturii umane, caracteristica de baza a sa va trebui sa fie mereu diversitatea. Nu exista niciun avantaj moral sau social in distribuirea exacta a pamantului si capitalului, iar distribuirea lor universala nu este cu putinta. Pentru a asigura bunul mers al societatii va fi suficient ca, prin aplicarea reformei de restaurare a proprietatii, un numar indeajuns de mare de familii sa ajunga posesoare de proprietate astfel incat sa determine forma pe care o va avea statul. Asa cum astazi lucratorii salariati, toate tipurile de proletari, imprima societatii o nota caracteristic proletara. Proletarii de astazi difera intre ei in functie de gradul de deposedare, unii poseda doar hainele de pe ei, altii putina mobila, altii detin in plus un numar insuficient de bunuri—cateva actiuni, o casa ipotecata—dar caracterul pe care il imprima societatii in ansamblu este acela al unui stat de lucratori-salariati care se va transforma in curand intr-un stat servil.

Dar daca statul servil spre care ne indreptam acum poate ajunge la o dezvoltare completa, un stat al proprietarilor (sau distributist) nu poate si nu ar trebui sa fie o oranduire perfecta; pentru ca, prin natura sa, nu poate functiona in mod mecanic. Multi oameni vor fi relativ saraci, iar unii relativ bogati. Va exista probabil si un numar de oameni lipsiti de proprietate. Dar proprietatea si libertatea economica—ce decurge din ea—vor ajunge sa constituie nota specifica a societatii in ansamblu.

A doua conditie care trebuie indeplinita pentru restaurarea proprietatii, aceea ca nu putem face nimic daca nu exista o mentalitate favorabila realizarii acestei reforme, pare a descuraja orice efort in acest sens. Societatea actuala din Anglia a uitat in mare masura ce este proprietatea. Oamenii gandesc in termenii impusi de oranduirea actuala: ei sunt angajati, salariati [nu proprietari]. Cand vorbesc despre proprietate, ei inteleg prin acest termen o proprietate mare aflata in mainile catorva oameni. Daca mai exista sau nu un interes pentru libertatea economica (adica pentru proprietate) destul de mare pentru a produce schimbarea, faptele vor decide. Insa cresterea veniturilor, si nu proprietatea, este obiectivul majoritatii oamenilor. Daca cei mai multi oameni ar fi aspirat sa aiba proprietate, s-ar fi declansat de mult un protest care ar fi avut sorti de izbanda impotriva sistemului de sclavie salariala.

(…) Lucrul de care trebuie sa ne ferim este aplicarea in mod mecanic a unei reforme. Prin natura sa, proprietatea reprezinta un produs al straduintei omului. Putem ajuta ca nazuinta omului de a deveni proprietar sa se implineasca, dar nu o putem crea. Nu putem crea proprietari prin simplul fapt de a le acorda oamenilor lucruri pe care sa le posede. (…)

Trebuie sa existe anumite metode oficiale care sa favorizeze distribuirea micii proprietati asa cum exista astazi metode oficiale care permit marilor posesori sa distruga si sa stavileasca raspandirea acesteia. (…) Capitalismul a antrenat toate puterile statului in actiunea de reinstaurare a unei conditii de sclavie; nu putem reactiona impotriva acestei conditii daca nu ne folosim de aceleasi metode (prin care sa determinam statul sa isi antreneze toate puterile in scopul restaurarii proprietatii).2

Traducere: Irina Bazon, via distributistreview.com.


  1. An Essay on the Restoration of Property, 1936.
  2. Ibid.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Caracterul antiromanesc al asa-ziselor legi de combatere a antisemitismului

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/sf-gheorghe-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/sf-gheorghe-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Caracterul antiromanesc al asa-ziselor legi de combatere a antisemitismului” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1558120543338{margin-bottom: 0px !important;}”]

1. Introducere

Pe data de 14 mai 2019 are loc, in Bucuresti, a doua editie a manifestarii memoriale dedicate martirilor din temnitele comuniste. Aceasta manifestare vine si ca urmare a Legii 127/2017, care a instituit ziua de 14 mai ca „zi nationala de cinstire a martirilor din temnitele comuniste”.

Anul trecut, ziua de 14 mai a coincis si cu implinirea unei cifre rotunde, 70 de ani, de la declansarea celui mai mare val de arestari politice din istoria Romaniei.

Se intampla in fatidicul an 1948, cand conducerea bolsevica a Romaniei, protejata de Armata Sovietica care ocupase efectiv tara, incepea cu duritate si cruzime prigoana impotriva libertatii si demnitatii poporului roman. Sunt cu sufletul impacat ca m-am numarat si eu printre participantii la prima editie a Comemorarii, din 14.05.2018 si intentionez sa particip si la aceasta cea de-a doua editie.

In acest context, de dureroasa aducere aminte, ca cetatean roman de nationalitate romana si ca nationalist crestin – ortodox consider ca trebuie sa ne atintim privirea asupra unui aspect ingrijorator, manifestat de la an la an mai pregnant: atacul concertat asupra Credintei, Istoriei si Culturii neamului romanesc, prin perfida si nedreapta acuzatie de antisemitism, care asa cum voi arata mai jos se cauta a fi indreptata impotriva intregului popor roman.

Tintele acestui curent profund anti-romanesc, de esenta totalitara, devin din ce in ce mai clar de deslusit. Pe scurt, acestea ar fi:

  • rescrierea istoriei Romaniei Moderne, prin care organizatii, evenimente si personalitati acceptate unanim de catre poporul roman ca avand o valoare deosebita din punct de vedere istoric si cultural sa devina efectiv persona-non grata;
  • instituirea de jure si de facto a unui regim opresiv, totalitar, prin care libertatea cuvantului si libertatea de asociere la o organizatie politica sau civica sa fie efectiv suprimate; evident, asa cum vom demonstra in continuare, este vorba de cuvantul si asocierea care nu vor fi conforme criteriilor profund arbitrare ale respectivului regim;
  • tolerarea si chiar incurajarea slujirii intereselor altor tari si a unor organisme straine in dauna interesului national (chiar daca acestea incalca flagrant Codul Penal si Constitutia Romaniei).

Cele enumerate mai sus pot fi regasite in continutul unor documente legislative, care la vremea respectiva au produs revolta in sanul societatii romanesti dar care, din pacate, beneficiind de o clasa politica aflata din punct de vedere moral in stadiul de metastaza, au fost votate astfel incat in prezent au statut de lege.

Este vorba despre urmatoarele acte:

  • Ordonanta de Urgenta nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu continut fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor actiuni contra pacii si omenirii;
  • Legea 217/2015 pentru modificarea si completarea OUG nr. 31/2002;
  • Legea 300/2018 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea antisemitismului.

Intr-o tara care, ca toate celelalte state din Estul Europei, a trecut prin experienta crunta si indelungata a unui regim comunist, a propune si aproba o serie de legi care se refera exclusiv la ceea ce in termeni politic corecti s-ar numi extrema dreapta, pare de la inceput cel putin ciudat.

Analizand insa intreg contextul actual, in care Romania face parte dintr-o Uniune Europeana care promoveaza din ce in ce mai agresiv o politica anti-natiune si anti-crestina, condusa de o clasa politica obedienta, lacoma, corupta pana in maduva oaselor si profund anti-romaneasca, totul apare intr-o alta lumina. Lumina Adevarului, care arata ca planul de distrugere a neamului romanesc nu este defel doar o alta fila din teoria conspiratiei, ci este un plan real, malefic, pus la cale de persoane si entitati care urasc evident Romania si poporul roman. Si care nu numai ca urmaresc cu perseverenta indeplinirea scopului final, dar cauta sa inlocuiasca si istoria unui neam milenar cu o istorie falsificata, in care eroii existenti sunt transformati in demoni, iar facatorii de Rau le iau locul ca Ingeri de Lumina.

2. Destinatarii Legilor Anti-Romanesti

Comemorarea martirilor temnitelor comuniste, pe care conform legii (127/2017) ar trebui s-o traiasca ca atare toata tara ca „zi nationala de cinstire a martirilor din temnitele comuniste”, este un bun prilej de a scoate in evidenta si ipocrizia marsava in care se desfasoara lucrurile in prezent: Afirm fara urma de indoiala ca destinatarii legilor antiromanesti sunt in primul rand tocmai cei care, CONFORM LEGII, ar trebui comemorati, cinstiti si amintiti intru pomenire!

In ce piesa a absurdului absolut vor sa ne faca sa jucam „Papusarii” care se cred stapanii acestei lumi! Astfel, in expunerea de motive a Legii 127/2017 se arata ca ziua de 14 mai a fost aleasa in amintirea celui mai mare val de arestari politice din istoria Romaniei (noaptea 14-15 mai 1948). Circa zece mii de tineri, foarte multi dintre ei studenti, au fost arestati in acea noapte fatidica, in urma unui plan amanuntit al autoritatilor comuniste, umpland puscariile si lagarele de exterminare.

Luptatorii anticomunisti si urmasii acestora, impreuna cu mai multe organizatii ale societatii civile au luat initiativa acestei adunari comemorative, pentru prima data in anul 2018, mai ales ca se implinea o cifra rotunda, 70 de ani, de la acea data fatidica.

Imi aduc aminte cu tristete dar si cu un sentiment profund de dezgust de faptul ca anul trecut absolut toate institutiile publice au ignorat aceasta zi.

In afara manifestatiei organizatiilor civice nationaliste si a simpatizantilor lor de care am amintit, institutii ale statului roman, cu functionari si demnitari platiti din Bugetul de Stat, incepand cu Presedentia, Guvernul si Parlamentul Romaniei, continuand cu institutii precum Televiziunea Romana si Radioul si terminand cu primariile si consiliile locale, au tacut „malc” la unison, chiar daca prin lege erau practic obligati sa acorde respectul cuvenit acestei zile!

„Ingratitudinea manifestata de institutiile publice fata de amintirea acestor oameni este condamnabila, ea fiind o sursa a neputintei societatii romanesti de a iesi din marasmul de astazi”, au declarat anul trecut urmasii luptatorilor anticomunisti, grupati in cadrul societatii civile in asociatiile si fundatiile care au luat initiativa acelei manifestari.

Vreau sa completez declaratia de mai sus spunand inca si mai raspicat: nu este vorba numai de ingratitudine, ci si de lasitate si de tradare de neam si de tara! Nu mai vorbesc de incalcarea flagranta a legii, desi poate tocmai cu aceasta ar fi trebuit sa incep: autoritatile statului au dovedit, mai ales in ultimul timp, ca sunt primele gata sa calce efectiv in picioare legile si Constitutia tarii daca interese interne si externe le-o cer.

Astfel, dandu-si cu „stangu’-n dreptu’”, autoritatile statului, in frunte cu presedintele Iohannis, arata ca josnicia lor a atins treptele cele mai de jos, adica sunt in stare sa promulge, la un an distanta doar, doua legi care se bat cap in cap (este vorba deci de Legea 127/2017 amintita, si de Legea 157/2018).

Repet, consider ca nu e vorba doar de ingratitudine, e vorba de frica de a nu supara institutiile anti-romanesti gen „Institutul Elie Wiesel”, care, platit din bani publici, a devenit „stat in stat” amenintand in stanga si-n dreapta cu antisemitismul si pedeapsa pentru aceasta, inclusiv autoritatile statului roman, de a carui generozitate profita insa din plin!

Da, afirm raspicat: printre principalii destinatari ai acestor legi asa-zis de combatere a antisemitismului, de fapt legi anti-romanesti in toata regula, sunt tocmai luptatorii Rezistentei Anticomuniste din Romania anilor ’40 – ’60. Si nu e vorba numai de faptul ca o autoritate nationala ca Academia Romana, prin vocea si scrisul Directorului Institutului pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei, prof. Dr. Univ. Radu Ciuceanu, declara oficial aportul Miscarii Legionare la lupta de rezistenta a poporului roman impotriva totalitarismului bolsevic („componenta majora a miscarii nationale de rezistenta anticomuniste din Romania a fost legionara, realitate ilustrata de procentul major al detinutilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la 75%”), adica tocmai acei legionari impotriva carora se inversuneaza legile 217/2015 (mai ales) si 300/2018.

Este vorba si de faptul ca, la acea vreme, conducerea comunista a Romaniei era alcatuita preponderent din activisti de origine evreiasca. Or, pentru a demitiza lupta eroica a celor care, majoritatea legionari (aceasta a fost realitatea, dovedita statistic!), s-au opus nu numai comunismului ca doctrina dar si ocupantului strain, sovietic si iudeu (sau iudeizat – n. r.), transformand lupta ideologica intr-una nationala si crestina, legile anti-romanesti amintite si cu precadere L 217/2015 vor sa statueze faptul ca verdictele date in 1948 si dupa sunt perfect legale si astazi si trebuie tinut cont de ele! Adica EROII NATIONALI pe care ii comemoram astazi nu ar fi de fapt decat „banditii” din peliculele mincinoase ale unor regizori ca Sergiu Nicolaescu (vezi „Actiunea Autobuzul” – 1978), iar satrapii Ana Pauker (nascuta Hana Rabinsohn) si Alexandru Nicolschi (nascut Boris Grunberg) si trupele de Securitate din subordinea lor ar fi „cei de partea buna a istoriei”.

De la legea 217/2015, „dedicata” Miscarii Legionare din perioada interbelica si de dupa cel de-al doilea razboi mondial, legea 300/2018 vine sa extinda sanctiunile la toate categoriile de persoane care ar indrazni numai sa carteasca cat de putin impotriva iudeilor sau Iudaismului (de exemplu, cineva care ar declara in public sau in particular: „Eu consider genocid faptul ca armata israeliana ucide copii palestinieni nevinovati in Fasia Gaza” este taxat imediat ca fiind antisemit).

Legionarii si simpatizantii lor din prezent nu erau de-ajuns, trebuia o lege care sa poata incrimina penal orice roman care ar indrazni sa-si exprime opinia cu privire la unele evenimente prezente sau din trecut. Iar fapt absurd (aceste legi se intrec de fapt in aberatii), Biserica Ortodoxa Romana, cu tot ce inseamna ea, de la Patriarh la mirean, trebuie sa aiba in vedere faptul ca anumite imagini si texte, incepand chiar cu Sfanta Scriptura, au caracter antisemit si in consecinta trebuie eliminate!

Din pacate, conducerea B.O.R. nu intelege ca nu exista compromis bun, ca fiecare cedare, oricat de neinsemnata pare, atrage dupa sine altele din ce in ce mai mari, ca tupeul si nesimtirea Raului creste exponential cu fiecare pas inapoi.

Eu cred ca si atitudinea din ce in ce mai permisiva a Bisericii Ortodoxe Romane in ceea ce priveste chiar Cartile Sfinte au condus la cresterea tupeului Comunitatii Evreiesti din Romania, pana la elaborarea proiectelor legilor 217/2015 si 157/2018. Iau ca exemplu Denia Prohodul Domnului, care se savarseste in fiecare an in Vinerea Mare inainte de Pasti:

Strofa 42 din Starea a 2-a, varianta necenzurata, deci cea originala, compusa de Sfantul Ioan Damaschin sub inspiratia Duhului Sfant (cea intr-adevar Mantuitoare, am putea spune in calitate de marturisitori ai Credintei):

„O, neam jidovesc

Indaratnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;

Pentru ce dar pe Hristos L-ai osandit?”

Denia Prohodului, savarsita la patriarhie anul acesta, a sunat astfel la strofa 42 Starea a 2-a:

„Ca un pelican

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Raspandind asupra lor izvoare vii.”

Mare diferenta, nu? Aceasta ar fi de fapt strofa 44 din Starea 2 varianta originala.

Consider ca trebuie sa spunem raspicat: Istoria n-am scris-o noi, Iisus Hristos, Dumnezeul Neamului Roman, a fost tradat si rastignit de conducatorii de atunci ai neamului Iudeu, acesta-i Adevarul si marturisirea lui nu trebuie sa constituie o infractiune pentru care sa se instituie legal vreo pedeapsa. Ba din contra, as putea spune in calitate de marturisitori crestin – ortodocsi.

In concluzie la cele de mai sus, la intrebarea cine sunt „destinatarii legilor anti-romanesti”, pot afirma fara tagada: TOT POPORUL ROMAN! Pe baza acestor legi aberante, orice roman care doar si-ar exprima indoiala in legatura cu vinovatia proprie si colectiva pentru pretinsul si nedoveditul „holocaust romanesc”, sau care doar ar utiliza in public termenul de „iudeo-bolsevism” ar putea fi arestat pe loc si azvarlit in inchisoare pentru ani mai multi decat un violator sau pedofil dovedit!

Da, acesta-i Adevarul, legile in cauza, elaborate, adoptate si promulgate in ROMANIA, sunt tot ce poate fi mai perfid, mai josnic si nu mai putin periculos la adresa poporului roman, care prin drept divin si prin jertfa si munca stramosilor stapaneste de drept aceste pamanturi.

3. Apel catre Conducatorii Romaniei de azi

Ca toti compatriotii care isi exprima dezacordul cu privire la aceste legi anti-romanesti nu sunt sovin, nefiind impotriva nimanui, sunt doar pro-roman.

Constitutia Romaniei, legea fundamentala a tarii, imi da dreptul, in calitate de cetatean roman, de a-mi iubi tara si de a lupta pentru ea. Conform articolului nr. 54, alin. (1) din Constitutia Romaniei, fidelitatea fata de tara este sacra, iar conform articolului nr. 55, alin. (1) din Constitutia Romaniei, am dreptul si obligatia de a a-mi apara tara. Prin apararea tarii eu inteleg atat teritoriul inalienabil al sau, dar si familia mea, neamul din care fac parte, impreuna cu traditiile, credinta, istoria si obiceiurile lui.

In preziua datei de 14 Mai 2019, la 71 de ani de la marile arestari politice care au condus la secerarea in temintele comuniste ale unei intregi elite patriotice romanesti, in calitate de cetatean roman de nationalitate romana, traitor si muncitor in Romania si fara doar si poate participant la aceasta Comemorare, cer conducerii actuale a Romaniei – Presedentie, Guvern, Parlament, urmatoarele:

Respectarea memoriei celor comemorati, ucisi si torturati pentru libertate si demnitate, insemnand si respectarea legii 127/2017, care, in articolele 2 si 3, precizeaza modul de marcare a sarbatoririi acestei zile de catre institutiile statului si de catre principalele societati nationale din mass-media; initierea imediata a demersurilor in vederea abrogarii acestor legi profund dusmanoase la adresa Romaniei si neamului romanesc (si ca un profund atentat chiar la siguranta nationala a tarii si a poporului – n. r.), respectiv OUG 31/2002, L 217/2015, L 157/2018.

Doamne-ajuta!

Ing. Alexandru BALCU

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Summitul UE in Romania, fara Romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/anti-romania.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/anti-romania.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Summitul UE in Romania, fara Romania” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1557431374075{margin-bottom: 0px !important;}”]Asist, zilele acestea, cu stupoare la un spectacol al mass-mediei romanesti foarte sugestiv. Summitul UE de la Sibiu, Summitul UE din Romania, nu este si al Romaniei, ci al Europei unite. Asista acolo numai „lideri” europeni dar nici unul nu este roman, decat actualul presedinte al Romaniei care este doar cu cetatenia.

Ati observat ca presedinta consiliului rotativ al UE nu a fost invitata? De ce oare? Pentru ca este p.s.d.-ista? Nu, pentru ca este romanca, asa cum este dansa. Aceasta „Veorica”, sau cum o numesc rau-voitorii, acest „pavian cu mantie”, asa cum a fost insultata de catre C.T.P., marele „jurnalist” abject din tagma pata-plesu-ilor, este romanca.

Aceasta memetica, aceasta manipulare.. avem nevoie sa fim foarte atenti la acest spectacol al stirilor politichiilor de ultima ora de la noi, caci ne sugereaza un stabiliment nou, dar vechi. Este vorba de europenizarea Romaniei, in masura in care Uniunea Europeana nu este o institutie a natiunilor, ci o institutie a unui viitor fara identitate nationala, europeana. Avem nevoie sa fim foarte atenti la cuvintele cheie, mai ales cand vine vorba de plecarea capului in fata „Europei”.

Ori, Europa inseamna in primul rand Romania. De ce? Priviti in trecut, in istorie. Veti vedea acolo un neam stramosesc al tracilor care a contribuit in mod direct sau indirect la etnogeneza aproape a tuturor popoarelor europene. Apoi, acestia s-au transformat in valahi, ulterior in romani. Sigur ca involutia etnica ne-a atins si pe noi, dar, de cand „micul gigant” Engels si controversatul, mult-hulitul (in vremurile sale) Marx au preconizat disparitia din istorie a romanilor, iata ca intreaga Europa neo-marxist-liberalista (deci, de stanga) s-a declarat in mod indirect (de fapt mai direct decat indirect) impotriva Romaniei si a romanilor. 9 mai 1877, o zi de independenta romaneasca dobandita si cu ajutorul pricipelui german Carol I. V-ati prins?

Este o alta insulta aruncata in ochii romanilor! Europa fara Romania, oricat ar vrea s-o desfiinteze ei transformand-o in altceva, dar inca existand, nu se poate! Europa a insemnat si inseamna Romania in primul rand. Nu suntem buricul Pamantului si nici al Europei, dar atunci cand ei o duceau bine si se dezvoltau in occident in cultura si civilizatie, noi, stateam ca pavaza la poarta rascrucii de drumuri pentru a le apara lor pacea si prosperitatea de hoardele barbare (mai ales turcesti si tatare). Au lansat vreodata vreun multumesc?! Niciodata! Aceasta datorita ingratitudinii lor. Sa se stie si faptul ca multe din filarmonicile lor au fost in secret finantate atat cand s-au construit cat si dupa, de catre marii baci valahi din Carpati. Istoria o consemneaza!

Dar ce sa mai spunem de faptul ca noi am fost mereu preocupati cu apararea crestinatatii cu crestinatatea, in masura in care religia, Dumnezeu astazi sunt interzise in Europa globalista, in Europa UE-ista? Aceasta pentru ca stafia lui Marx le-a infestat mintile acestor nerecunoscatori. Este o plaga asiatica de origine, plecand in istorie din hoardele izgonite de marile triburi familii ale lui Khan. Sigur ca multi veti spune ca numai barbari erau, insa Mongolia o stie ca fara Gengis Khan, Mongolia de azi nu ar fi existat. Si au o cultura milenara, ca si a noastra.

Sibiul, dupa cum stim, a fost acaparat in istorie de catre anumite comunitati germanice, iar istoria o stie ca romanii de acolo au fost oprimati, nepermitandu-le sa intre in cetate, traind numai la periferie, si multe altele. Au fost luati in robie multi dintre ei, inclusiv. Minoritatea suprima majoritatea. Si de ce? Pentru ca am fost blajini si ingaduitori?

Summitul UE ne-a exclus pe noi neinvitand-o pe insasi presedinta consiliului rotativ, chestiune fara precedent. Intrebati-va de ce s-a intamplat acest lucru. Si inca o intrebare sa ne punem: cati dintre diplomatii straini veniti acolo au intrebat unde este presedinta consiliului? De ce nu a fost dansa invitata? Este oare pentru ca unii dintre noi o consideram o persoana mediocra sau mai jos de atat? O persoana fara valoare intelectuala, dara-mi-te politica? Nicidecum. Aceasta idee ni s-a inoculat din afara si am crezut-o, insa, nevrand sa fim partinitori, nu se cuvine sa facem separare fata de presedinta consiliului. Mai ales ca este romanca, indiferent ce parere am avea despre dansa.

Este un atac sugestiv pe care-l depisteaza numai cei atenti dintre noi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Arborele miraculos se cultiva si in Romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/04/moringa-oleifera-organic-leaf-powder-aquatic.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/04/moringa-oleifera-organic-leaf-powder-aquatic.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Arborele miraculos, sau copacul lui Dumnezeu, a inceput sa se cultive si in Romania” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556530913633{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe dealurile submontane ale Himalayei cresc niste arbori cu inaltimi intre cinci si zece metri, cu ciorchini de mici frunze ovale si de flori delicate si parfumate de culoare crem. Acestia sunt Moringa oleifera – de departe cel mai cultivat dintre cele 14 specii ale genului Moringa, cunoscut ca „arborele miraculos”.

„Se numeste ‘arborele miraculos’ deoarece fiecare parte din el are proprietati benefice”, ne spune Balbir Mathur, presedinte al Trees for Life International, o organizatie non-profit din SUA care furnizeaza asistenta pentru cultivarea pomilor fructiferi, printre care si moringa. „Radacinile, frunzele, coaja, frunctele si semintele – totul. Lista este nesfarsita.”

Relatarile din presa despre miracolele natuale ale copacului pot fi exagerate, dar el chiar are anumite proprietati impresionante. Fiind originar din India, dar raspandit acum si in Asia, Africa si America Latina, arborele Moringa a fost folosit de secole in tarile in curs de dezvoltare, utilizarea sa acoperind: medicina traditionala, alimentatie, ulei de gatit, pesticid naturale, detergent domestic, biocombustibil, iar pentru alimentatie, cu gust de carne.

Aceasta planta este extrem de pretioasa pentru ca putem sa folosim de la ea totul, de la radacina pana la ultima frunza.

„Copacul lui Dumnezeu” sau „cel care nu moare niciodata”, Moringa oleifera este vazut de mii de ani ca un aliment de locuitorii din zonele inalte ale Himalayei. Ii apreciaza in egala masura: frunzele, pastaile, semintele si radacina.

Moringa are de 7 ori mai multa vitamina C decat portocalele, de patru ori mai multa vitamina A decat morcovii si 4 ori mai mult calciu decat laptele. In plus, are de 3 ori mai mult potasiu decat bananele, de 3 ori mai multa vitamina E decat migdalele si de 3 ori mai mult fier decat spanacul.

De asemenea, in substantele pe care le secreta planta au fost identificati aproape 100 de nutrienti si 46 de antioxidanti, dar si componente anti-inflamatorii. Moringa se cultiva pe suprafete mari in India, Thailanda, Filipine, Taiwan, America Centrala, Caraibe, Africa sau Hawaii.

Specialistii de la Statiunea de Cercetare pentru Legumicultura din Buzau au reusit sa aduca planta si in Romania. Ei afirma ca poate fi cultivata ca planta anuala in camp sau planta perena in spatii protejate. Specialistii spun ca Moringa poate inlocui carnea din alimentatie pentru ca este foarte bogata in aminoacizi.

Supranumita „Arborele vietii” a ajuns la Statiunea din Buzau acum doi ani, fiind plantat si ingrijit de anul acesta de catre ing. Costel Vanatoru, care se ocupa de aclimatizarea lui.

„Am documentat proprietatile Moringa Oleifera si am decis sa incercam aclimatizarea sa in Romania. Proprietatile vaste si domeniile multiple de utilizare ne-au convins sa demaram acest proiect. Transformarea sa in planta perena autohtona ar fi o realizare majora care ar deschide noi drumuri in multe domenii in tara noastra. Am inceput in urma cu doi si am atins rezultate semnificative. Anul acesta e foarte important, intrucat vom afla daca Moringa, cultivat in aer liber, va trece peste iarna. Conform rezultatelor actuale, estimez ca vom inregistra un nou succes. Scopul nostru este sa il transformam intr-o planta perena, in Romania fiind momentan doar anuala. Deci, am reusit sa il adaptam solului autohton”, a declarat in exclusivitate pentru super-hrana.ro, dr. ing. Costel Vanatoru.

„Este nevoie de o perioada de aproximativ cinci ani pana cand vom fi siguri ca vorbim de o planta perena. Pana atunci, Moringa poate fi cultivat de oameni, in casa sau spatii protejate, in ghiveci. Sfatul este sa fie intretinut, tuns, pentru a nu-i da voie sa se inalte prea mult si pentru a stimula aparitia lastarilor. Moringa creste pana la 12 metri inaltime”, ne-a explicat dr. ing. Costel Vanatoru.

Studiile efectuate pana in acest moment indica faptul ca frunzele sunt cele mai hranitoare parti din Moringa. Exista rezultate care indica o actiune benefica impotriva radicalilor liberi din organism prin prezenta antioxidantilor beta caroten, beta sitosterol, quercerina sau kaempferol.

Fitosterolii din Moringa impiedica absorbtia colesterolului la nivel intestinal, iar acidul clorogenic incetineste eliberarea glucozei in sange, protejeaza retina si scade tensiunea arteriala. Niazimicina, niazinina si niaziminina sunt compusi care influenteaza tensiunea arteriala de asemenea, dar care, in doze mari, pot deveni toxici.

Au fost dovedite, de asemenea, efectele antibacteriene sau antivirale ale consumului de Moringa, în special in lupta cu virusul hepatitei B. De asemenea, celulele canceroase in cazul cancerului ovarian, de colon cervical sau pancreatic sunt reduse sau inmultirea lor este incetinita.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/UDF8JZa8SJk”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556485878643{margin-bottom: 0px !important;}”]O alta proprietate a arborilor Moringa oleifera a starnit curiozitatea cerecetatorilor: semintele de Moringa, strivite, pot purifica apele murdare. Aceasta utilizare ar putea salva vieti omenesti: Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca aproximativ 1,6 milioane de oameni mor anual din cauza apei nesigure si a conditiilor precare de igiena.

Purificarea apei este in principiu un proces in doua faze: initial apa este curatata prin eliminarea de particule de genul substantelor minerale, reziduuri de plante si bacterii. Pentru ca nu toate particulele se decanteaza pe fundul recipientului, se adauga agenti coagulanti care ajuta la conglomerarea particulelor. A doua faza este dezinfectarea, care omoara agentii patogeni ramasi, si pentru care se folosesc compusi clorurati, ozon, hidrogen sau razele ultraviolete.

Surse: stirileprotv.ro, scienceinschool.org, super-hrana.ro, stiinta-mister.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

Ilie Badescu – Omului modern i-a disparut dimensiunea sufleteasca

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/152481.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/152481.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Badescu – Omului modern i-a disparut dimensiunea sufleteasca” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556612945516{margin-bottom: 0px !important;}”]Profesorul Ilie Badescu, fost sef al Catedrei de Sociologie a Universitatii din Bucuresti si actualul director al Institutului de Sociologie al Academiei Romane, spune ca libertatile sunt uneori false libertati acoperind, de fapt, manifestari cu orientare de tip anarhic. El spune ca omul modern are o dimensiune sufleteasca diminuata fara de care exista riscul confuziei dintre medicina umana si cea veterinara.

Sociologul a vorbit pentru Evenimentul Zilei si despre Referendumul pentru Familie si a explicat ca cei care ataca aceasta initiativa sunt de fapt promotorii unei cunoasteri de tip agresiv de vreme ce vad in popor, ca intreg, locul unei optiuni gresite.

– Cum vedeti aceasta promovare a libertatii totale?

– As propune sa facem intai o distinctie. Exista un tip de orientare acoperita de notiunea respectiva, libertate, dar de fapt ea defineste altceva. Este, de fapt, orientarea de tip anarhic. De exemplu, in clipa in care in „libertatea” ta se strecoara o tendinta de negare, de limitare a ceva sau a cuiva, nu mai este vorba despre libertate. Acolo este deja sursa unui tip special de nihilism si efectul este unul anarhizant. In mod normal, libertatea este expresia acelui tip de conduita care conduce la performanta, la creativitate, la plenitudine, la unitate. Ori, in momentul in care eu, in libertatea mea, te limitez pe tine, te neg pe tine, aceea nu este libertate pentru ca se contrazice pe sine. Este un termen care se contrazice inlauntrul lui, este o contradictie logica. In epoca moderna, dupa parerea mea, s-a ingustat enorm campul libertatilor pentru ca s-a creat un camp largit al manifestarilor de tip anarhizant.

– Vreti sa spuneti ca este o falsa libertate?

– Categoric. Libertatea o putem discuta relational. Firesc este ca, in relatia eu-tu, relatia dintre mine si celalalt, cum spune parintele Staniloaie, sa-ti ofer sufletul meu ca pe o casa, ca o pe o locuinta sufleteasca, in asa fel, incat tu sa te poti afirma implinitor, si eu sa nu devin pricina de poticnire si, mai grav, de smintire, pentru celalalt. Atunci si acolo, in acea relatie, avem semnul libertatii. Acea relatie este casa libertatii.

– Unde gasim acest tip de relatie in care sa se manifeste tipul de libertate despre care vorbiti?

– Tipul de relatie in care acest tip de libertate se manifesta in plenitudinea ei este, mai intai, relatia cu Dumnezeu, ca Dumnezeu al iubirii. Iisus Hristos S-a facut pe Sine rob si S-a suit pe cruce pentru mantuirea, salvarea, vindecarea omului cazut atins de maladia mortii vesnice. Prin urmare ii reda vesnicia vietii chiar daca pentru aceasta omul va cunoaste moartea ca trecere. Dar aceasta nu va fi moartea eterna, ci moartea relativa, adica trecerea din lumea trecatoare in lumea netrecatoare a luminii divine. Celalalt tip de relatie in care te poti afirma sufleteste in deplinatatea fiintei tale trupesti si sufletesti este relatia de casatorie, adica familia asa cum a creat-o Dumnezeu. Fiindca acolo este unire totala in trup si in suflet pe durata calatoriei noastre pe Pamant. Adica unul traieste in sufletul celuilalt, in trupul celuilalt, in totalitate, nu in parte. Si atunci cei doi realizeaza ceea ce se numeste comuniune. Nicaieri, in niciun alt fel de grup social, tipul acesta de performanta nu se realizeaza in deplinatatea ei ca in familie.

– Despre Referendumul pentru Familie ce parere aveti?

– Indreptatirea referendumului este un lucru care tine de legitimitate, nu de legalitate. Se tot invoca legea: cine are dreptul sa dea ultima decizie in legatura cu referendumul. Problema de fond este: cine are legitimitate sa ceara un referendum. Or, legitimitate, asa stim din toate teoriile despre democratie, o au cei multi, adica poporul, in primul rand. Despre popor se spun multe fiindca, in raport cu accesul la discursurile publice, el este anonimul de ultima instanta. Oricum, ideea conform careia marele numar ar fi mediocru este adevarata doar pentru multimile agresive nicidecum pentru popoare. In plus, daca intampinam marele numar (deci „poporul”) cu etichete negativiste doar pentru ca in albia lui (a marelui numar) se gandeste altfel despre un lucru decat gandesti tu, trebuie sa stii ca cel agresiv esti tocmai tu. In momentul in care eu spun despre tine ca esti prost doar pentru ca esti diferit ori gandesti diferit, asta inseamna ca in momentul acela eu te-am desfiintat pe tine ca alteritate, ca diferenta. Adica am devenit, cum s-ar spune, agresor si tautologic. Deci eu in raport cu tine, chiar atunci cand tu esti dusmanul meu, trebuie sa reactionez dupa invatatura evanghelica, a Mantuitorului Hristos, care imi spune foarte clar: daca celalalt te uraste pe tine, tu iubeste-l. In momentul in care ai spus ca celalalt e prost doar pentru ca gandeste altfel decat tine, tu l-ai desfiintat. I-ai retras calitatea de fiinta inzestrata cu inteligenta minimala. Nu poti sa spui ca toti ceilalti nu au acces la functia intelegerii, doar pentru ca, repet, in albia lor gandeste diferit de tine.

– Dar dumneavoastra, ca sociolog, observati o fractura in societate pe aceasta tema?

– Fracturile in societatea moderna si post moderna sunt multiple. Asta e o trasatura generala, dar oamenii pot gresi. Sunt, cum am precizat, si multimi care gresesc. Dar acestea sunt multimi. Fenomenul de multime are o trasatura prin care poate induce, de exemplu, o mediocrizare a sufletului, dar numai pe durata manifestarii ei ca multime cu tendinta agresoare. In multime, individul poate fi atat de puternic dominat de emotionalitatea multimii, care, daca imbraca forma maniei, il impinge la acte violente. Depinde care este tipul de emotionalitate care se instaleaza in multimea respectiva. Si asta da, daca vreti, si tipul de inteligenta si tocmai tipul de emotionalitate face multimile inteligente sau neinteligente, morale sau amorale.

– Pornind de la aceasta teorie, daca poporul greseste in cazul referendumului?

– Prima chestiune: aici nu mai este vorba despre un fenomen de multime. Oamenii acestia care au raspuns la o intrebare (in cazul acesta e vorba despre o intrebare asupra atitudinii fata de o chestiune foarte precisa) nu formeaza o multime decat in sens pur statistic, nu spiritual. Acestia sunt un grup de indivizi care raspund rational la o intrebare pe care o inteleg. Nu putem spune ca toti cei care au raspuns la respectiva intrebare au fost, brusc, idiotizati. Ce sa-i tampeasca?! Adica cine a savarsit actul acesta de magie colectiva incat oameni din structuri, din straturi sociale foarte diferite, cu profesiuni foarte diferite, cu niveluri de educatie foarte diferite, sa fi devenit brusc toti tampiti!?

– Biserica Ortodoxa este acuzata ca a provocat aceasta „tampire in masa”.

– Cine spune chestia asta reprezinta o minoritate fara de cea mai elementara instructie religioasa ori compusa din persoane de rea intentie (adica exponenti ai antiortodoxiei). Se spune ca Biserica Ortodoxa poate induce sentimente cu emotionalitatea confuza. Pai iubirea este emotionalitate confuza? Iubirea la care indruma Biserica Ortodoxa, iubirea fata de dusman, de inamic, de vrajmas, este aceasta o emotionalitate confuza, o emotionalitate care ar induce o „tampire in masa”, cum sustin acesti necajiti cu mintea? O emotie, precum iubirea, e cea mai intelegatoare si mai inteligenta emotie din campul emotionalitatii universale. Nu poti sa spui ca este confuza si ca asta creaza mase confuze ori ignorante. In al doilea rand, Biserica Ortodoxa, indruma spre smerenie, precum spune Iisus Domnul: „Uite-te la tine! Vezi-ti barna din ochii tai, nu firul de praf din ochii celuilalt!”. Adica: cerceteaza-te pe tine si vezi-ti locul pe care il ai in fata celuilalt si in fata lui Dumnezeu. Daca tu nu te poti smeri nici nu poti sa ai distanta necesara fata de tine si de patimile tale, adica nu il poti primi pe celalalt, si ca atare ai pierdut dreptul de a-l critica pe acela, dar ai loc destul sa te critici pe tine. Daca ai trezvia binecuvantata. Sa retinem, referendumul nu este o actiune indreptata contra persoanelor cu alta orientare sexuala. Nu. Obiectul referendumului este definirea casatoriei in Constitutie, nu acceptarea sau respingerea persoanelor cu alta orientare sexuala. Si, in nici un caz, Biserica Ortodoxa nu-i exclude de la Sfanta Liturghie pe cei cu alta orientare sexuala si nici nu indruma spre ura fata de ei, ci din contra, spre intampinare cu iubirea cea fara de patimi si deci fara de referential sexual, Doamne fereste! Referendumul, asadar, nu este o actiune potrivnica vreunei chestiuni, precum orientarea sexuala, ci este doar o actiune de reasumare a unei definitii asupra unei institutii precum casatoria. Atat si nimic mai mult.

Sursa: evz.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ion Coja – Omenia romaneasca in actiune” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1555181830856{margin-bottom: 0px !important;}”]STIMATE DOMNULE PROFESOR ION COJA,

In legatura cu participarea dumneavoastra la emisiunea postului NASUL TV din seara zilei de 10 aprilie anul curent, privind tratamentul de care s-au bucurat soldatii sovietici cazuti prizonieri la romani, in timpul razboiului, vreau sa aduc o completare, care confirma adevarurile afirmate de dumneavoastra. Concret: sunt originar din comuna Borca, jud. Neamt, aflata atunci pe Domeniul Coroanei Borca. Ocupatia principala a locuitorilor comunei, in afara de cresterea vitelor, era munca la padure. Eram in timpul razboiului, iar eu aveam vreo 6 – 7 ani. Cum toata suflarea barbateasca valida din comuna se afla pe front, pe la Stalingrad, stepa calmuca sau in muntii Caucaz, este normal ca nu mai erau oameni care sa lucreze la padure. Ori atunci, ca si in prezent, romanii, dar in primul rand nemtii, aveau mare nevoie de lemnul romanesc. Atunci autoritatile au recurs la munca prizonierilor de razboi sovietici, capturati de armatele romane. Asa am aflat, copil fiimd, ca pe paraul Borcii, un numar apreciabil de prizonieri sovietici lucreaza la padure, adica la doborat si fasonat, munci grele si periculoase, efectuate insa sub atenta grija a tehnicienilor romani, pentru ca acestia sa nu se accidenteze.

De unde stiu eu toate astea? Pai iata de unde: la noi, atunci, dar sunt convins ca si in prezent, lumea era foarte evlavioasa, mergea in fiecare duminica la biserica, unde ducea ca jertfa, in memoria celor plecati definitiv, si slava Domnului, erau de 3 ani in razboi si fiecare familie avea pe cineva decedat, disparut sau prizonier. Deci repet, ducea ca jertfa ce avea, ce reusea sa pregateasca mai bun, de la placinte, colaci, prajituri, coliva, pana la cei mai nevoiasi care duceau fructe sau pur si simplu floricele din porumb. Dupa terminarea slujbei, dar in primul rand dupa ce preotul termina cititul acelor kilometrice pomelnice pentru morti, toate jertfa era impartita intre enoriasi. Ei bine, in iarna anilor 1943 – 1944, sau cel putin de atunci imi aduc eu bine aminte, printre enoriasi a aparut un grup de vreo 8 – 10 persoane, care nu mai erau localnici ci prizonieri de razboi sovietici, care lucrau la fasonat pe paraul Borcii. Veneau in fiecare duminica, grupati, intrau in biserica, se asezau intr-un loc mai in fundul bisericii, rezervat repede de catre localnici, participau cuminti la slujba, efectuand toate gesturile pe care le faceau si romanii, respectiv ingenuncheau sau isi faceau cruce. Ce era insa mai important, era ca la sfarsitul slujbei aproape toata jertfa era oferita prizonierilor sovietici, spre furia cersetorilor romani de profesie, de o anumita etnie, care vedeau in ei niste concurenti redutabili.

Romanii, buni crestini, le era tare mila de acesti prizonieri, chiar daca ei apartineau unui stat care, de-a lungul istoriei, a adus atatea si atatea nenorociri poporului roman. Dupa slujba, grupul de prizonieri se intorcea civilizat, cu darurile primite de la biserica la locul lor de munca pe paraul Borcii, fara a fi insostit de un jandarm roman. Fenomenul s-a repetat pana in preajma lui 23 august 1944.

Eu cred ca fenomenul de la biserica din Madei nu a fost singular. Nu am verificat, dar cred ca s-a repetat si la alte biserici din comuna.

Dupa 1948, cand domeniile coroanei au fost desfiintate, inginerul Voiculescu, seful Ocolului Silvic Borca, a fost transferat, apoi arestat si judecat, dar tot din auzite, cica doi dintre fostii prizonieri de pe Borca ar fi depus marturie ca ei au fost tratati cu multa omenie de catre inginerul Voiculescu.

inginer Constantin Cojocaru

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

 

 

Mircea Popescu – Diplomatia romaneasca fara strategie si fara diplomati

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/pe-pxa.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/pe-pxa.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Popescu – Diplomatia romaneasca fara strategie si fara diplomati” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1555152655538{margin-bottom: 0px !important;}”]Cine a fost atent la recentele evolutii pe plan extern la care a fost implicata Romania, a putut constata o succesiune de evenimente internationale care, analizate cu atentie, scot in evidenta lipsa de performanta in diplomatia romaneasca.

In primul rand ne putem referi la atacurile externe asupra Romaniei venind dinspre UE, mai precis dinspre unele tari membre UE care sunt satelitii Germaniei progresiste.

Saptamana trecuta, o scrisoare publica a unui grup minoritar de ambasadori din UE a devenit modul sui generis de „dialog diplomatic” cu Romania.

Unii sustin ca de fapt a fost vorba de atentionare a partidelor de la guvernare.

Nimic mai fals, deoarece ambasadorii sunt functionari acreditati sa reprezinte interesele statelor care i-au trimis la post si se supun unor rigori protocolare conform relatiilor internationale. Deci, nu sunt acreditati sa faca campanii in favoarea sau defavoarea partidele politice.

Orice alta interpretare face parte, mai ales in perioadele electorale, din campaniile interne de promovare sau discreditare ale partidelor.

Pe de alta parte, coincidenta sau nu, s-au intetit si atacurile din partea reprezentantilor, de data asta politici ai UE din Parlamentul European, aflati in campanie electorala, prin care se folosesc tot felul de subterfugii pentru a tine deasupra Romaniei o sabie a lui Damocles in vederea acceptarii de conditii impuse de fortele progresiste europene, cum ar fi ultrafederalistul Guy Verhofstadt din partea ALDE, Serghei Stanishev din partea PES si Manfred Weber din partea PPE.

Ca un numitor comun, afara de imbratisarea principiilor globalismului si multiculturalismului progresist, interesele acestora sunt strans legate de o Germanie aflata intr-un adevarat razboi rece cu Administratia national-conservatoare a lui Trump.

Si de la Trump la pozitia Romaniei ca aliat al Americii cu tendinte suveraniste, nu-i decat un pas pentru incriminarea tarii pe toate planurile. La aceasta, se adauga si recenta intentie a guvernului roman exprimata public, de a muta ambasada noastra la Ierusalim, intentie care vine in coliziune directa cu opozitia Germaniei.

Ori, recenta victorie a lui Netaniahu, alt nationalist si conservator, constituie pentru Germania si aliatii sai din UE o lovitura si o ingrijorare suplimentara ca valul acesta suveranist, pe langa Brexit, sa nu cuprinda si alte tari membre ale UE, iar Romania este o importanta tara est-europeana care, impreuna cu Polonia, constituie un important potential de influenta zonala.

In Europa, lipsa unei diplomatii ferme si suficient de proactive pentru gasirea unor aliati zonali apropiati conceptual de principiile suveranitatii, expune Romania, prin izolare, unor presiuni si atacuri permanente din partea „colegilor” din UE fara a fi capabila sa contracareze agresivitatea crescanda a acestora.

In acelasi timp, si in Statele Unite, principalul aliat strategic, diplomatia romana pare sa fie in suferinta.

Un episod extrem de elocvent este cel al recentei vizite la Washington a presedintelui Senatului Romaniei, Calin Popescu-Tariceanu. Astfel, din recentul interviu de la intoarcerea sa, trebuie retinut faptul ca vizita sa nu a fost pregatita de Ambasada Romaniei ci de o firma de consultanta.

Cine nu stie, firmele de consultanta sunt firme de lobby specializate platite legal, dar cu bani grei.

De aici se pot trage niste concluzii.

Se tot vorbeste despre lobby-ul pe care trebuie sa-l faca comunitatile romano-americane. Teoretic este corect, dar practic este o utopie. Si o spun ca unul care am incercat cu organizatiile la care am participat sa ajungem la nivelul inalt al politicii americane.

Si totusi, a existat un astfel de moment, atunci cand s-au facut eforturi mari pentru accederea Romaniei in NATO. Dar atunci a fost o actiune concertata comunitate-diplomatie.

Am mai spus-o si trebuie s-o repet chiar daca unora nu le place. Artizanul acestei actiuni a fost Mircea Geoana, ambasadorul fara pereche al Romaniei in Statele Unite.

In intreaga sa perioada ca ambasador a umblat prin comunitati, de multe ori fiind insotit si de ambasadorul Statelor Unite in Romania, Jim Rosapepe. In plus, relatiile pe care si le-a facut in cele mai diverse cercuri americane au facut sa aiba deschise usile Casei Albe.

Ce avem astazi pe plan diplomatic? Ambasadori care nu se vad in comunitati cu care sa conlucreze pentru crearea unei imagini favorabile tarii prin scoaterea in evidenta a importantei si potentialului elementului romanesc, dar nici nu intreprind actiuni diplomatice care sa aiba impact pozitiv asupra Romaniei. Poate cel mult pentru promovarea unor partide, desi nu acesta este rolul lor.

Desigur, totul porneste de la varf, de la lipsa unei strategii externe a Romaniei inghetata in paradigma: „Suntem membri UE de la care trebuie sa primim voie sa ne miscam”. Nici macar o strategie pentru Basarabia nu exista.

Pana nu se va schimba politica externa a Romaniei si nu se va primeni aparatul diplomatic, degeaba ne plangem ca suntem „colonie”. Suntem colonie atata timp cat ne complacem in aceasta stare care treptat, treptat devine o stare de spirit la nivelul populatiei.

Diplomatia Romaniei ar trebui sa aiba mai multi Mircea Geoana ale carui metode sa fie studiate, sau sa fie readus Mircea Geoana in diplomatie.

Dar nimeni nu-i profet in tara lui.

A consemnat Mircea Popescu, 11 Aprilie 2019.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]