Dan Diaconu – Bate un vant

Sa va spun o chestie interesanta. Mai mult de jumatate dintre multinationalele prezente in Romania au planuri de mutare in alte zari a unor departamente care functioneaza aici. Motivul nu tine de „proasta de Dancila” si nici de „ciuma rosie”, ci de oportunitati mult mai ieftine si mai stabile in zona asiatica.

Chestiunea se vedea cu ochiul liber intrucat s-a cam pus batista pe tambalul angajarilor. In timp ce unii inca intocmesc planuri serioase de restructurare, altii chiar au inceput sa dea afara. Nu-ti trebuie multa minte sa observi asta. Doar sa compari oferta de joburi existenta in urma cu un an fata de cea de-acum.

Asta inseamna ca toata limbricimea corporatista va simti in scurt timp o transpiratie rece pe sira spinarii intrucat vor realiza ca munca lor, in esenta necalificata sau slab calificata, poate fi inlocuita extrem de optim cu munca unor desculti la fel de precar educati precum „intelectualii” nostri, dar cu pretentii salariale mult mai mici. Si nu e vorba doar de salarii in analiza care circula la nivel de executivi, ci de un complex de factori: preturi mai ridicate ale chiriilor, infrastructura insuficienta s.a.m.d. Dar e vorba si de pretentii din ce in ce mai mari ale salariatilor pe fondul unei forte de munca insuficiente si nu foarte calificata.

Miscarea pe care, cel mai probabil, o vom simti acut cam de la jumatatea anului viitor, va avea implicatii majore. Mai tineti minte reclama cu „zboara, puiule, zboara!”? Cam asa vor arata corporatistii nostri „da dreapta” cand vor da piept cu realitatea. Multi dintre ei n-au habar ca ajutorul de somaj e insignifiant sau ca acesta nu se acorda decat pe o perioada limitata de timp. Si, de asemenea, n-au habar ca dupa ce se va fi dus si ajutorul ala de somaj, daca nu-si vor gasi un rost, s-a cam terminat cu spitalizarea gratuita. Multi nu au habar cum functioneaza lumea. Traind in incubatorul corporatist, inca mai cred in Zana Maseluta si in magicienii de la HR care fac totul pentru a le fi viata usoara.

Desigur, „Orbhanisii” aflati la butoane vor acuza „greaua mostenire” care, iata, a pus multinationalele pe fuga. Si pentru asta vor opta pentru o si mai profunda distorsionare a pietei muncii umbland la drepturile salariatilor, mestecand aceeasi mantra a „flexibilizarii pietei muncii”. Si, ca sa le ofere prostilor o satisfactie, vor maltrata din nou aparatul de stat cu disponibilizari in masa. Care se va lasa cu alte scaderi ale economiei. Si-apoi, iar infundarea in datorii pentru ca, deh, Plavanul a promis ca ia armament pe buget separat si banii trebuie decartati.

Poate va intrebati de ce se vor intampla toate acestea. E simplu, pentru ca meritam. In loc sa ne axam pe o economie orientata pe export si in care marjele de profit sunt mari, continuam sa baltim intr-o economie periferica in care „investitorii” vin pentru salariile „de doi lei”. Daca va intrebati de ce nemtii sunt atat de suparati pe polonezi, poate va uitati ca o din ce in ce mai mare halca a exporturilor poloneze inunda Romania. Si ceea ce se intampla cu Romania se intampla cu multe tari ale UE. Polonezii au incurajat investitia in productie, au dezvoltat spiritul antreprenorial local si, in scurt timp, vor deveni chinezii Europei. Noi ne-am vandut toate resursele si-am ajuns bataia de joc a tuturor. Cum e posibil sa exportam petrol ca o tara araba si sa importam produs finit (benzina & motorina)? Cum e posibil ca OMV, care a promis la privatizare ca mentine doua rafinarii functionale sa-si bata joc si sa inchida, fara a fi penalizat, una dintre cele doua rafinarii locale. Cum e posibil ca, in ciuda incalcarilor contractului de privatizare, absolut nimeni sa nu se ia de OMV? O avea legatura ca un fost prim-ministru avea nevasta pe statul de plata al OMV? Sau ca un actual prim-ministru are sotul angajat acolo? Acestea fiind chestiunile vizibile, intrucat nu ma indoiesc ca mai sunt atatia care se infrupta din otravita placinta austriaca.

Daca va ganditi ca multinationalele care pleaca acum se vor intoarce ca efect al scaderilor de salarii preconizate sa inceapa de anul viitor, va inselati amarnic. Mortul nu-l mai intorci de la groapa. Romania e o casa fara fundatie care-a trait cu iluzia ca baloanele de sapun ale multinationalelor pot aduce bunastarea. Aiurea. O economie, la fel ca si o casa, se construieste pe o fundatie solida. Iar fundatia incepe de la productie. Fara productie interna suntem morti. Fara a ne produce aici necesarul de consum suntem victimele unei spirale nefaste care, in final, ne conduce la supra-indatorare si faliment.

Daca vi se pare ca afara s-a instalat iarna, aflati ca in economia autohtona deja bate un vant rau prevestitor. Se vede in blocajul financiar de la nivel national, care, la randul sau, e puternic influentat de un blocaj financiar la nivel european. Da, ati citit bine, partenerii europeni incep sa-si plateasca facturile din ce in ce mai greu, in ciuda banilor pompati cu toptanul de B.C.E.

Vestea prosta pentru toata sleahta de „telectuali de corporatie”, dependenti de fericirea indusa de perfuziile angajatorilor lor de pripas, este ca in scurt timp vor fi obligati sa invete cum e cu ideologia „da dreapta”. Mai mult, vor intelege ca sevrajul nu-i va ajuta la nimic si, spre disperarea lor, vor constata ca niciunul dintre partidele spectrului politic, in ciuda ideologiei marxiste din care se adapa toti, nu inteleg prin marxism ceea ce-au trait parintii sau bunicii nostri in obsedanta jumatate de secol XX. Marxismul de azi e intors pe dos: statul e inlocuit cu corporatia, iar in cazul in care corporatia nu te vrea, jungla e realitatea pe care trebuie s-o domini. Altfel devii o conserva frustrata. Hai sa va vad, micutilor!

A consemnat pentru dumneavoastra, Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.