In Stiri

Dan Diaconu - Despre noi

Astazi o sa va vorbesc intr-un context mai larg, continuand cumva discutia despre istorie pe care am inceput-o cu cateva saptamani in urma. Cand am inceput sa va dezvalui fata reala a „marilor personalitati” ale secolului XX romanesc stiam ca voi soca. Stiam ca imi voi lua injuraturi. Era normal, doar oamenii au fost crescuti inca de mici cu anumite sabloane. Atunci cand ii arati cuiva o realitate care suceste cu 180 de grade tot ceea ce stia el, te poti astepta inclusiv la reactii violente deoarece ceea ce faci este sa atentezi impotriva unuia sau mai multora dintre pilonii sai mentali. Cealalta parte vede initiativa ta ca pe o agresiune, cu toate ca nu-i nici vorba de asa ceva.

De-aceea, pentru azi, mi-am rezervat libertatea de a vorbi despre un subiect tabu al istoriei, anume romanii si Romania. Pare socant? Stiu, nu-i nevoie sa-mi argumentati. Va intrebati ce anume este tabu in ceea ce priveste subiectele mentionate. Doar inca de mici vi s-a facut „instructajul” in ceea ce priveste „romanismul”. Ei bine, tocmai acolo este problema si, daca vreti sa intelegeti de ce e o problema, o sa va intreb daca va simtiti atasati de vorbele goale ale politicienilor care se perinda in fata camerelor de luat vederi pe la sarbatorile nationale. Va plac toate acele baliverne fara sens, acele patriotisme de complezenta rostite pe un ton care-ti arata indubitabil ca emitentul lor nu crede o iota din ceea ce spune? Va plac comentariile bombastice ale jurnalistilor cu prilejul acelorasi evenimente? Stiu, va simtiti la fel de jenati precum se simte orice om normal deoarece stiti ca aceea nu e Romania si ca tot ceea ce spun ticalosii carora le-au fost distribuite pe repede inainte niste roluri, sunt falsitati de complezenta. Problema cu adevarat importanta e ca si in ceea ce priveste educatia pe care ati primit-o, mult prea mult e compus din acelasi stil de baliverne.

Vi se ridica (sau vi s-au ridicat) in slavi tot felul de personaje dubioase care, chipurile, au fondat natiunea. Vi se spun tot felul de minciuni si vi se ascund informatiile reale. Probabil pana acum nu vi s-a spus niciodata ca prima unire a principatelor a fost una artificiala, menita a servi doua scopuri: pe de o parte subminarea Imperiului Otoman si, de cealalta parte, dar nu in ultimul rand, de a crea o zona tampon aici pentru a servi configuratiilor geopolitice viitoare. Ati stiut asta? Bineinteles ca nu v-a spus-o nimeni. De asemenea, Marea Unire a venit si ea la pachet cu niste conditii despre care nu mai aminteste nimeni nimic. V-ati intrebat de ce?

Si-acum sa intram abrupt in problema. Cu doar cateva exceptii, inca de la infiintare, Romania nu a fost condusa de romani. Exceptiile s-au numit Gheorghe Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu. In cazul lui Gheorghiu Dej putem spune ca era in varf, dar de condus nu conducea el. Si nici in ceea ce-l priveste pe Ceausescu, in ciuda faptului ca a dat mai multe semne de independenta, nu putem ignora un element esential: puterea sa se exercita in cadrul unui framework (cadru de lucru – n. red.) cenzurat de Moscova. Iar cand Moscova a dat semne de slabiciune, a intrat in actiune Washington-ul. Cu alte cuvinte, singurii conducatori romani au fost acceptati doar atunci cand tara a fost lipsita de suveranitate. Iar acestia n-au fost niciodata alesi din straturile superioare ale societatii autohtone, ci de undeva de la baza deoarece era esential sa nu detina informatiile esentiale care i-ar fi facut sa orienteze tara intr-o directie cu adevarat benefica pentru poporul sau. Certitudinea pe care-o constatam este ca, de fiecare data cand tara a fost independenta, ea a fost condusa de straini. Iar directia in care a fost condusa a fost intotdeauna una dubioasa.

O alta constanta pe care trebuie sa-o aveti in minte este cea legata de propaganda, identica inca de la Unirea Principatelor. De fiecare data romanii au fost diabolizati, iar alogenii ridicati in slavi. Permanent, cand un roman aparut mai de nicaieri, dar roman pur, tindea spre o functie mai inalta, o propaganda violenta se indrepta impotriva sa, exacerbandu-i defectele si minimizandu-i calitatile.Permanent, a fi roman si a cauta sa ajungi sa-ti conduci poporul a fost o infractiune. Iar aceasta tine de acele angajamente secrete luate inca de la fondarea Romaniei.

Daca vreti sa faceti un experiment, cautati persoanele diabolizate de presa de la noi in anii de dupa Revolutie si o sa realizati ca au ceva comun, anume faptul ca sunt romani. Ajungand mai aproape de zilele noastre, v-as sugera ca atunci cand cititi stirile, sa inlocuiti cuvantul „coruptie” cu „roman”. Stiu ca multi imi vor sari in cap, dar realitatea e ca intreaga campanie anticoruptie e una antiromaneasca. De ce? Din aceleasi motive pe care vi le-am expus.

Poate ca ar fi momentul sa privim in urma cu obiectivitate si sa constatam ca unirile noastre au fost evenimente artificiale, menite a servi unor scopuri straine de noi. Din pacate aceasta este realitatea. Suntem destul de maturi pentru a intelege ca Divanurile ad-hoc aveau tot atata legatura cu talpa tarii cat ar fi avut Sultanul cu incasii. De asemenea, ar trebui sa intelegem ca nu Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia a facut unirea, ci o seama de interese, marea majoritate a lor absolut straine de noi.

Ajunsi insa in acest punct, trebuie sa realizam si altceva, anume ca unirile acelea n-au insemnat in esenta nimic. Poporul roman e unul uniform, care s-a dezvoltat si a rezistat indiferent de conducerea pe care-a avut-o. Faptul ca de la un capat la celalalt al tarii se vorbeste o limba unitara, faptul ca, in esenta, avem aceeasi mentalitate ne arata limpede ca, dincolo de falsele granite care ni s-au pus in istorie, poporul a fost intotdeauna unul singur. Pentru statele vestice, grozav de eterogene, o asemenea uniformitate e greu de inteles. Estul Europei grupeaza popoare extrem de omogene cultural. Rusii, polonezii, romanii, ungurii, cehii, sarbii, bulgarii, grecii s.a.m.d., toti sunt omogeni din punct de vedere al limbii si mentalitatii. Multa vreme Franta a luptat impotriva dialectelor locale, la un moment dat scotandu-le chiar in afara legii. In Spania aproape ca nu te intelegi (din punct de vedere al dialectului vorbit de localnici) de la un sat la altul, cu toate ca sunt cativa kilometri intre ele. In Italia la fel.

Intorcandu-ne la noi, e limpede de constatat ca, pe masura ce s-au produs unirile teritoriale, s-a intetit propaganda impotriva romanilor. Pentru ca, in final, sa ni se nege tocmai elementul care e definitoriu pentru noi, anume existenta acestui popor. Poporul e mai important decat statul deoarece poporul inseamna oamenii, acel suflet colectiv care ne uneste si care ne da putere. Poporul e acel geniu, acea forta care, in momentele cheie ale istoriei, se transforma intr-o unitate de monolit. Ei bine, tocmai acest element este negat de fortele straine care ne conduc. Tocmai acest element se incearca a fi distrus.

Toata emigratia romaneasca a fost un plan bine pus la punct pentru a slabi poporul. Romanii au fost impinsi sa fuga care pe unde-a apucat pentru a-si face un trai mai bun. Li s-a indus tuturor falsa iluzie ca se pot realiza, ca pot ajunge fericiti, cerandu-li-se aparent o bagatela: sa plece de-aici. Nu s-a gandit nimeni ca, odata plecat si rupt de tara, faci o crima deoarece iti dezradacinezi copiii. Lipsiti de radacina care creste doar pe pamantul tarii tale, copiii romanilor care s-au rupt mult prea superficial de locurile natale, traiesc in esenta o tragedie. Au iluzia ca au radacinile acolo unde, de fapt, nu le au. Sufletul lor, mentalitatea lor, idealurile lor sunt altele decat cele ale pamanturilor pe care parintii lor i-au obligat sa traiasca. Si, de-aici, o sursa de frustrare si de nefericire. In ciuda sigurantei si superioritatii afisate, victimele acestui exod programat sunt tocmai odraslele celor plecati. Dar cei care constata asta o fac mult prea tarziu, atunci cand, de fapt, nu se mai poate face nimic.

Asa cum otomanii ne luau si copii ca bir, la fel Occidentul ne-a luat o halca din populatie ca bir. Insa, in timp ce otomanii se opreau la a ne lua copiii, occidentalii(ar trebui sa cititi altceva in spatele acestei sintagme) – prin cozile lor de topor de-aici – vor sa faca o ticalosie si mai mare, anume sa inlocuiasca o parte a populatiei plecate cu populatii „de import” care sa submineze unitatea poporului si sa inlocuiasca poporul cu o populatie – asa cum le place ticalosilor sa vorbeasca despre noi. Aveti grija la aceasta sintagma: cand auziti pe cineva vorbind despre „populatia romaneasca” si nu despre poporul roman, sa stiti ca aveti de-a face cu un ticalos pe care ar trebui sa-l ocoliti. Asta deoarece e unul dintre pionii care pun umarul la planul ticalos de a destabiliza poporul si a-l transforma intr-o populatie.

Poate va intrebati care-i motivul pentru care ni se intampla doar noua asta. De ce nu se intampla la fel cu ungurii, cu polonezii, cu cehii s.a.m.d. Cum se face de ei isi gasesc resursele pentru a se opune si noi nu? Asta tine de un specific al nostru. Suntem intr-o mare slava. Niciodata nu ne-am simtit bine cu slavii pentru ca noi nu suntem slavi. Suntem un popor total diferit, cu idealuri diferite. De-aceea ne-am cautat permanent salvarea in Occident de care ne-am simtit apropiati. Ne-am simtit frati cu francezii, cu italienii, cu „popoarele noastre” latine. Problema e ca aceasta fratie a venit doar dinspre noi catre ei. Si asta s-a intamplat strict din cauza degenerarii acelor popoare, a transformarii lor ca efect al degradarii rasei. Stiu ca aici voi fi luat in ras. Cum naiba sa faci degenerat poporul francez in conditiile in care Franta se afla cu atata in fata noastra. V-ati intrebat insa daca francezii aceia mai sunt francezii de altadata? V-ati intrebat daca italienii mai sunt italieni s.a.m.d.?

Transformarea care ni se pregateste este, in realitate, o impingere a noastra catre degenerare, catre pierderea sufletului nostru, adica a acelui element care ne face sa gandim si, mai ales, sa traim impreuna, indiferent de furtunile istoriei. Asta e ceea ce primim de la „aliatii” sau „fratii” nostri occidentali. In realitate ei nu ne sunt nici aliati si, cu atat mai putin frati. Sunt o specie degenerata, plina de paraziti dezradacinati, actionand ca lupii in blana de oaie. Si care, daca nu ne trezim la timp, ne vor distruge.

Nici in partea noastra de Europa, adica in Est, nu avem cum sa ne gasim aliati. Sunt popoare diferite care, chiar daca n-o arata, nu sunt deranjate de planul de disolutie pus la cale impotriva poporului roman. Pe de o parte sunt chestiuni istorice care-i fac sa se bucure de nenorocirea noastra, iar de partea cealalta e o inconstienta a lor deoarece, in cazul in care reuseste planul de degenerare a poporului roman, asta va fi ca o bomba pe care-ar fi lasat-o in proximitatea lor. Din pacate nu vor fi niciodata constienti de asta, iar daca vor constientiza va fi oricum prea tarziu atat pentru ei, dar mai ales pentru noi.

Aici o sa fac o paranteza pentru a le atrage atentia tuturor nationalistilor romani ca sunt pe cale sa repete o eroare a istoriei. Cu toate ca aveam complexele noastre impotriva Germaniei rezultate din prima conflagratie mondiala, in Al Doilea Razboi Mondial nationalistii romani au mers de partea Germaniei cu speranta ca vor scapa de comunism. Acum, in confruntarea care se pregateste, nationalistii romani sunt atrasi de Rusia intrucat aparent a ramas unicul bastion de normalitate. Problema e ca, la fel ca Germania trecutului, Rusia prezentului pare ca doar sclipeste, iar caderea in capcana ei ne va fi la fel de paguboasa.

Iata asadar tabloul complet si real: suntem singuri pe lume. Obisnuiti-va cu aceasta imagine deoarece e singura reala. Salvarea noastra n-are cum sa vina de la Occident – care in acest moment si-a pus plenar in aplicare planul criminal impotriva noastra – si n-are cum sa vina nici de la Rusia care, in ciuda apropierii fizice, e la o distanta teribila, din toate punctele de vedere, de aspiratiile noastre naturale. E bine sa stiti toate acestea pentru a va feri de falsele iluzii care vi se ofera. Si, de asemenea, e bine sa incepeti sa salvati fiecare suflet de roman. Ar trebui sa incercati sa-l faceti pe fiecare dintre apropiatii pe care-i aveti sa inteleaga cu exactitate ce inseamna sa fii roman si ca numai noi singuri ne putem salva.

Romania nu e o insula de latinitate intr-o mare slava, ci e o insula in oceanul lumii. Ocean care ne este potrivnic si incearca de atata amar de vreme sa ne inunde. Insa, faptul ca nu reuseste, arata ca fundatia, pietrele pe care se sprijina aceasta insula, sunt puternice. Si daca vom fi capabili sa intelegem asta, puterea acelor pietre va creste. Sper sa ma fi facut inteles si sa fi reusit prin acest articol sa transmit ceea ce era de constientizat!

A consemnat pentru dumneavoastra, Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

Recommended Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
%d bloggers like this: