Ilie Serbanescu – „Iliberalismul” – o dezgustatoare diversiune colonialista

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – „Iliberalismul” – o dezgustatoare diversiune colonialista” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1544093835927{margin-bottom: 0px !important;}”]Cateva cuvinte, acum, despre fenomenul Soros si reteaua progresista care a propagat si propaga termenul de „iliberal”. Soros a incercat deschis sa-si impuna viziunea liberalo-progresista in Ungaria, indiferent de opinia majoritatii, si pentru a obtine acest lucru a pus la dispozitia ONG-urilor resurse vaste. Acest lucru ridica o serie de semne de intrebare cu privire la natura democratiei. ONG-urile nu sunt alese, deci legitimitatea lor se bazeaza pe rezultate, pe validitatea criticii pe care o fac puterii. Dar este foarte discutabil daca pot functiona ca o opozitie surogat (nefiind alese de nimeni). A accepta aceasta idee ar insemna ca democratia poate divorta de suveranitatea populara, iar valorile pot inlocui urna de vot.

Problema cu aceasta pozitie este ca plaseaza o putere considerabila in mainile celor care definesc cum vor aceste valori, iar aceasta putere nu se supune raspunderii sau feed-back-ului cetatenilor. Mai mult, daca acceptam ca reteaua Soros are dreptul de a functiona in Ungaria ca actor politic finantat din exterior, atunci acelasi principiu s-ar aplica si altor surse de activitate impulsionate din exterior, ca Rusia. Din punct de vedere structural, nu exista nici o diferenta intre ceea ce face Soros in Ungaria si in alte tari si ceea ce a facut Rusia in alegerile prezidentiale din SUA (daca a facut, caci e multa manipulare progresista si acolo), chiar daca, evident, contextul este cu totul diferit.

Proiectul liberalo-progresist occidental, care se defineste in parte ca reactie la Orban (la Polonia, la Donald Trump, etc. …) si vice-versa, este motivat in proportie covarsitoare de „valori” (progresiste), si nu de consens si legitimitate bazate pe vot. Accentul pe „statul de drept”, desi perfect legitim in teorie, nu cauta sa alinieze legalitatea si legitimitatea populara, ci pretinde dreptul de a formula legislatie „morala” (dupa cum a fost identificata de Zygmunt Bauman) si, (mai rau) atunci cand este necesar, de a folosi puterea statului pentru a aplica „codul moral” (asa cum e el definit de niste privati nealesi de nimeni).

Acest proces poate sfida suveranitatea populara, in special atunci cand liberalismul-progresist se implica in ingineria sociala impotriva preferintelor majoritatii.

Si acum, articolul realizat de domnul Serbanescu:

Ati auzit cumva, stimati cititori, de „iliberalism”?

Poate de „liberalism” va veni raspunsul indirect din partea cuiva care crede ca s-a strecurat o greseala din vreo corectura ce nu si-a facut treaba! Intrebarea se refera insa nu la „liberalism”, ci la „iliberalism”! Si ramane o curiozitate ce ar raspunde (sau cum ar formula un raspuns) cei ce au intalnit prin limbajul politic vest-european referirile la „iliberalism”. Pana la vreo definitie, sa constatam ca marii preoti ai UE de pe la Bruxelles si corifei politici precum cancelarul Merkel de la Berlin sau presedintele Macron de la Paris ii dau tare cu „iliberalismul” de fiecare data cand vor sa incondeieze tendinte ori abordari care nu le convin, ca, de pilda, promovarea de linii independente pe la Varsovia sau Budapesta, respingeri de politici impuse de la Bruxelles in materie de imigratie si, ce sa mai vorbim, de incriminari ale „Europei cu doua viteze” sau de sustineri ale unei „Europe a natiunilor”.

Tot ce nu impartaseste directivele de la Bruxelles, distrugatoare de economii nationale si identitati nationale, este ­taxat ca ­„iliberalism”. Adica, ­vezi Doamne, colonialismul central de la Bruxelles este depozitarul mantuirii prin liberalism si tot ceea ce incearca sa discute directivele, daramite sa le contrazica in vreun fel, se face vinovat de „iliberalism”.

Daca tu din Est, adica din colonii, indraznesti cumva sa iti aperi utilitatile proprii, resursele subsolului propriu sau vreo industrie in dezvoltare, te faci vinovat de „iliberalism”. Chiar si in cazul in care folosesti resurse financiare dincolo de cele pe care ti le permite Comisia de la Bruxelles prin impuneri de reguli, proceduri sau plafoane de deficit bugetar esti „iliberalist”! Si acum atentie!

Daca asemenea abordari sunt facute de autoritati din Vest, la Bruxelles se tace, se consimte fara nici o garagata si, oricum, acuzele de „iliberalism” nu exista! Preceptul care functioneaza este „ceea ce ii este permis lui Jupiter… nu-i permis boului”!

Inca si mai rau, daca tu din Est nu vrei sa-ti instrainezi stapanului din Vest monopoluri ale statului din energie ori alte utilitati publice sau intervii in interesul consumatorului pe pietele neconcurentiale esti „iliberalist”! Daca insa nu des­chizi pliscul la preluarea monopolurilor de stat din tara din Est de catre o corporatie privata din Vest sau chiar de un stat din Vest, facand ceea ce este cel mai rau, anume sa schimbi un monopol de stat cu unul privat, adica ceva impotriva regulilor minime ale economiei de piata, nu mai esti acuzat de „iliberalism”! Daca, in plina criza, incerci sa majorezi cu numai cateva zeci de milioane de euro capitalul singurei banci ramase in posesie autohtona, pentru a sprijini ­IMM-urile, esti taxat ca „iliberalist”, deoarece utilizezi ajutorul de stat pentru privati! Ca, exact in acelasi timp, vesticii foloseau mii de miliarde de euro din banii contribuabililor pentru a imprumuta sau chiar cumpara banci private, asta era „liberalism”, si nu „iliberalism”! Probabil depinde de dimensiune! De dimensiunea grotescului si spurcaciunii!

Desi definitia „iliberalismului” e ca si conturata, sa mai mentionam cateva fapte. Dupa ce Romania, pe baza de „liberalism” comandat din Vest, a ajuns si fara resurse romanesti si fara capital romanesc in economie si deci fara vreo perspectiva, presedintele Macron – unul din propovaduitorii combaterii „iliberalismului”, in timp ce foloseste miliarde din fonduri publice pentru salvarea de intreprinderi frantuzesti nu numai de stat, dar si private de la faliment – are obraznicia sa le spuna romanilor ca ar trebui sa fie multumiti ca au fost acceptati (ei prostii, cum s-ar deduce!) in clubul celor cu initiativa, adica cei din Vest. Vai, Doamne, cata duhoare! Cand toate economiile estice sunt cotropite integral de corporatiile vestice in numele „liberalismului”, Germania si Franta vor sa adopte restrictii severe pentru ca sectoare strategice vestice sa nu ajunga in mainile investitorilor chinezi! Asta ce este – „liberalism” sau „iliberalism”? Sau „iliberalismul” este cu referire doar la unii?! La prosti, desigur, la aia fara initiativa ca sa folosim argoul descalificant al presedintelui Macron! Cand in Romania doar s-a evocat, caci de facut nu s-a facut nimic, ca s-ar putea inlocui impozitul pe profit (a carui evaziune este painea calda a companiilor vestice care opereaza aici) cu un derizoriu impozit pe cifra de afaceri (care nu poate fi insa evazionat), toata floarea cea vestita a intregului Apus s-a napustit asupra „iliberalistilor” din Romania. Si, bineinteles, guvernantii Romaniei actuale au preferat sa-si tradeze tara si neamul decat „liberalismul”. La nici cateva luni, campionii luptei impotriva „iliberalismului”, adica Germania si Franta, au initiat inlocuirea, pe ansamblul UE, a impozitarii profitului cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companiile americane din IT! Sa vezi si sa nu crezi! Preotii UE folosesc „liberalismul” si „iliberalismul” dupa cum le convine, si nu dupa niste criterii minime. Ultima gaselnita este ca Germania si Franta vor sa pedepseasca vinovatii estici de „iliberalism” cu taierea fondurilor zise de coeziune acordate in cadrul bugetului UE pe 2021-2027! Stapanii UE au luat-o razna sau, mai degraba spus, oricum ai da-o, colonialismul tot colonialism ramane!

„Iliberalismul” se autodefineste limpede, fara echivocuri: este diversiunea colonialista cea mai dezgustatoare, folosita de cel mai scarbavnic colonialism din istorie in scopul impilarii popoarelor coloniale. Colonialismul practicat de Uniunea Europeana este cel mai scarbavnic din istorie nu pentru ca ar fi mai rau decat altele, mai vechi sau mai recente, ci pentru ca utilizeaza ca principala ustensila coloniala diversiunea, in cadrul careia „iliberalismul” sta alaturi de „statul de drept”, „corectitudinea politica”, „europenismul” si „dezvoltarea prin globalizare”!

Sursa: fluierul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!