Mihai Eminescu – Legislatiunea de import si transformarea Romaniei in teritoriu colonizabil

Orbit trebuie sa fie acel guvern care nu-si da seama de simptomele politice ale acestei stari bolnavicioase de lucruri. In toate unghiurile Romaniei se formeaza grupuri de nemultumiti cu mersul actual al lucrurilor. Sint deosebite numirile ce aceste grupuri adopta; un lucru insa le este comun tuturor: sentimentul de indignare si de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Si aceasta indignare nu e decit prea justificata.

Rusine chiar trebuie sa-i fie unui roman cind se pronunta numele obscure a acelor naturi catilinare cari formuleaza vointa statului sau in paragrafe de legi, indignare cata sa simta cind vede creaturi fara principii, fara umbra de cultura, avind numai instincte rele, jucind pe reprezentantii vointei suverane a tarii. Nimeni nu intreaba daca-si tin fagaduintele ce le-au facut inainte de-a fi alesi; nimeni nu intreaba pe ce cale a fost cu putinta ca asemenea oameni sa iasa la suprafata, nimeni nu-si da seama cum aceasta populatie flotanta a Romaniei, fara legaturi cu pamintul si cu neamul tarii, fara identitate de interese cu clasele productive si pozitive ale ei, a putut sa devina elementul domnitor in Romania.

Am vazut cu inlesnire ce unitate e in caracterul civilizatiei noastre de azi, cum ca consista curat in pazirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsita de orice cuprins real. S-ar putea zice ca aluatul din care se framinta guvernantii nostri e acea categorie de fiinte fara avere, stiinta de carte si consistenta de caracter, acei proletari ai condeiului din cari multi abia stiu scrie si citi, acei paraziti carora nestabilitatea dezvoltarii noastre interne, defectele instructiei publice si golurile create in ramurile administratiei publice prin introducerea nesocotita a tuturor formelor civilizatiei straine, le-au dat existenta si teren de inmultire; aluatul e o populatie flotanta a carei patrie intimplatoare e Romania si care, repetind fraze cosmopolite din gazete straine, sustine, cu o caracteristica lipsa de respect pentru tot ce e intr-adevar romanesc, ca aceste cliseuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale si umanitare, acest bagaj al literatilor lucrativi de mina a treia, aceste sforaitoare nimicuri sint cultura nationala sau civilizatie adevarata.

N-are cineva intr-adevar decit sa deschiza o teza de licenta, s-asculte prelectiuni la universitati –esceptam pe cele de matematica– , sa citeasca ziare si brosuri, sa citeasca proiecte si paraproiecte de legi din Camera, s-asculte discutii in Adunari si se va convinge ca o numeroasa, foarte numeroasa clasa de oameni, nu-si intrebuinteaza mintea la nimic alta decit la reproducerea de vorbe din carti straine, ca propria munca intelectuala se reduce la nimic.

Daca activitatea lor s-ar margini numai la aceasta, tara ar samana numai a casa de nebuni, dar fiindca miile aceste de vorbe nu sint resimtite, nu au trecut in suc si singe, nu au avut nici o influenta educativa asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moara de palavre o injosire si versatilitate de caracter nemaipomenita decit in timpii cei mai rai ai Imparatiei bizantine. Ceea ce-i mai frumos e ca se prefac a nu te intelege. In zadar le-am spune: „Nu exista libertate a alegerilor” si le-am dovedi-o cu acte. „Luati –le-am zice– listele electorale, stergeti pe functionari, pe arendasii statului si pe rudele acestora, pe datornicii statului si pe rudele acestora, adeca stergeti pe toti a caror constiinta o puteti stoarce prin tiranie de partid si nu va ramine decit o mica minoritate”.

Din aceste mici minoritati se compune opozitia si ea reprezinta partea neatirnata a tarii. Ei totusi vor raspunde: „Natiunea e cu noi, noi sintem natiunea”. „Mai luati colegiul al patrulea si stergeti –afara de minime si estrem de rare esceptii– toate numele deputatilor alesi de-a dreptul prin influenta guvernamentala, stergeti dintr-al treilea in acelasi chip, dintr-al doilea tot astfel si vedeti ca partea neatinsa de sistemul de coruptie al guvernelor e estrem de mica”.

Cu bugetul in mina, mai ales cind este augmentabil in infinit, tii majoritatea in mina si sistemul constitutional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilareasca. E prea adevarat ca aceasta constiinta individuala, maltratata in toate chipurile si supusa unei sistematice coruptiuni face reactie, tresare mai cu putere cind ii pui cestiunea de moarte si de viata. Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de incetatenire, ci era de-a dreptul declararea Romaniei in teritoriu neutru, colonizabil cu toate semnintiile. Nu putem tagadui ca tara se cutremura de spaima la perspectiva deschisa de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru.

(Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880)