In Prezentări
   

Mircia Chelaru - „Razboiul” de 1000 de ani si negationismul existentei noastre!

Discurs public in cadrul celei de XXIII seziuni a Congresului Spiritualitatii Romanesti de la Zlatna si Alba Iulia, 30 noiembrie – 1 decembrie 2019

Istoria umanitatii nu este o insiruire de date statistice. Istoria popoarelor nu reprezinta viata lor bucolica si nici nu consemneaza bunele intentii utopice ale mintilor luminate. Istoria lumii este tocmai istoria faptelor care i-au schimbat fizionomia civilizatiei sau i-au lasat cicatrici hidoase, ireparabile. Se mai spune ca ea, istoria, este o cocota de lux care flirteaza cu cel care o scrie si se culca cu cel care o plateste mai bine. Nicolò Zeno afirma cu naduf ca s-a saturat sa constate cum istoria a fost talmacita prin spusele mincinoase ale grecilor, evreilor, dar mai ales ale romanilor (Imperiul Roman – n. red.). Nu intotdeauna cei care au facut istorie au si scris-o!

Istoria scrisa apartine asadar celui care are puterea. Acolo adevarul este totdeauna de partea invingatorului. Sau a celui care plateste mai bine. Asa se face ca istoria romanilor, cu nesemnificative exceptii, a fost scrisa cu „adevar” plamadit de cei care ne-au surclasat prin puterea numarului, armelor sau banilor. Mai nou, prin subversiune propagandistica si manipulare mediatica. Romanii au avut mereu simtul timpului istoric si l-au convertit in constante identitare pastrate in vestigii lucrate, dar mai ales in traditia orala si rezistenta spirituala. Insuficient! O eroare care astazi se resimte in resursa noastra de argumente si alimenteaza patologia psihotica a inamicilor naturali.

Am scris cele de mai sus pentru a intelege de ce este nevoie de astfel de abordare. Mereu am lasat pe altii sa o faca in numele nostru si nu de putine ori am descoperit o Romanie desfigurata, stalcita de anateme si uri personale ale vrajmasilor mai mult sau mai putin declarati. Asadar, indreptarile trebuiesc a fi facute! Consider ca aici este locul sa ni-l rememoram pe supranumitul „Apostol al Neamului”, nimeni altul decat magnificul Nicolae Iorga, cu al sau profetism de credinta:

„Facand parte dintr-un popor, infatisandu-i viata, incalzindu-se astfel de toate silintele si credintele cheltuite in cursul epocilor, miscat de nesfarsitele suferinte prin care a trebuit sa treaca Neamul sau pentru ca sa ajunga pana la timpul de fata, avand in sufletul sau rasunetul tuturor triumfurilor si infrangerilor castigate si suferite in timp de secole, istoricul e un batran prin experienta a Natiei sale. Daca nu-l intreba altii, el este dator sa vorbeasca, tinand la dispozitia contimporanilor invataturi culese din vastul camp al trecutului studiabil. Prin aceasta el nu iese din indatoririle sale, ci le indeplineste pana la capat.(…) …nestramutata mea credinta este ca, intr-o societate inca nefixata si cazuta prea repede din usorul entuziasm al inceputurilor in cautarea patimasa a multamirilor materiale ale vietii, istoricul e dator a fi un animator neobosit al traditiei nationale un marturisitor al unitatii Neamului peste hotarele politice si de clasa, un predicator al solidaritatii de rasa si un descoperitor de ideale spre care cel dintaiu trebuie sa mearga dand tineretului ce vine dupa noi exemplul” (A.R., Discursuri de receptie, Bucuresti, 1911, p.3-24.)

Personal, nu sunt un scriitor de romane, un inventator de stil livresc sau fauritor de metafore nemuritoare. Incerc doar a fi un ochi ca o diafragma de aparat fotografic care surprinde Clipa si din suma clipelor sa recompun radiografia ascunselor reguli care ne submineaza. Insusi titlul discursului de fata nu este metafora. Este realitate cruda, este realism extras de sub radicalul unei constiinte aproape tragice. Am incercat sa reconstitui pe parcursul celor o mie de ani invocati de maghiari ca fiind ai lor, cand si unde a existat concordia intre parti. Si daca aceasta a fost exclusa, unde sta ascunsa cauza cauzelor pentru a da explicatii intelepte macar in zilele acestui inceput de secol inteligent. Este timpul pentru a ne exprima in temeiul unor concluzii fara abatere.

Pentru romanii aflati sub stapanirea ungurilor sau, mai apoi, a austro-ungurimii, nu numai din Ardeal, cu exceptia celor care au cedat si s-au convertit la regulile asimilarii, Istoria a fost ca o camasa de forta din care doar moartea pe roata i-a facut scapati. Istoria romanilor din vintrele Daciei Transalpine de sub stapanirile trecute sta sub semnul terorii si a salbaticiei. In loc de Libertate au avut doar impilare. In loc de drepturi omenesti, numai tratamente bestiale. In loc de Civilizatie, doar discriminare!

Toata memoria colectiva surprinsa de harul istoricului, cuprinsa de acuratetea lucidei decantari isi recapata amploarea si actualitatea, mai ales acum cand armate intregi de delatori si propagandisti ai negationismului se reped asupra legitimitatii Statului National Roman.

Simetrii istorice cicloide

Sa ne intoarcem, totusi, pentru putin in timp, doar pentru a constata existenta aceluiasi climat de uneltiri ostile impotriva romanilor, imediat dupa Marea Unire. Sa observam ca nici Ungaria, nici Uniunea Sovietica, ba chiar si altii de pe la sud, nu se consoleaza dupa Marea Unire realizata de romani si continua a lua masuri, a crea societati, brigazi si organizatii de tot felul, care nu exprimau altceva decat frustrarea enorma cauzata lor de Pacea de la Trianon. In martie 1925 Biroul Politic Sovietic adopta o rezolutie asupra activitatii din Basarabia, care stabilea strategia si propaganda pentru redobandirea teritoriului. Masuri subversive, atacuri teroriste, actiuni de subminare a autoritatii romanesti in Basarabia, totul concura spre acest scop. Este sugestiv ca Laszlo Dobos, pe numele conspirativ Louis Gibarti, cominternist vechi, s-a implicat intens in propaganda antiromaneasca din Basarabia si in pregatirea revoltei de la Tatar-Bunar.

Colaborarea sovieto-maghiara a continuat sa functioneze si in absenta lui Bela Kun la carma Ungariei. Nu putem sublinia indeajuns ca scopurile revizioniste ale celor doua state, rusesc/sovietic si maghiar s-au manifestat indiferent de regim politic ca fiind o coordonata esentiala a politicii lor externe. Acesti vecini si-au propus obiectiv „sine-tempora” sa dezmembreze statul national unitar si suveran al Romaniei, cum probabil unii continua sa o doreasca si astazi. Ba chiar o afirma cu nerusinare si lipsa de teama pentru consecinte, din chiar inima Romaniei de azi!

Astfel in 1927, guvernul de la Budapesta a infiintat Liga Revizionista Maghiara si Federatia Mondiala a Maghiarilor, organizatii prin intermediul carora sa se stabileasca diferite contacte diplomatice, culturale, academice, toate cu intentia revizuirii Trianonului. Din 1927 pana in 1940 Liga a editat 228 de publicatii in 9 limbi, toate axate pe aceeasi obsesie.

Graitor este faptul ca Sandor Csoori, unul dintre fondatorii Forumului Democratic Maghiar in Ungaria dupa 1989, devine presedinte al Federatiei Mondiale a Maghiarilor, organizatie infiintata in 1927 pentru a emite pretentii teritoriale impotriva Romaniei, Cehoslovaciei si fostei Iugoslavii. Federatia Mondiala a Maghiarilor isi continua actiunile de propaganda si la inceputul acestui mileniu, fiind subventionata de guvernul maghiar.

In octombrie 1919, Miklos Horthy a compus un memorandum in care arata ca pentru reintegrarea maghiarilor era necesara distrugerea Romaniei. (cf. Larry Watts, „Fereste-ma doamne de prieteni” p. 98) A pus in aplicare pe deplin crezul lui dupa Diktatul de la Viena in Nordul Transilvaniei, cand scolile si bisericile maghiare au devenit instrumente ale acestei propagande iredentiste. Si astazi, in mod tendentios, in spatiul public din Ungaria are loc preamarirea lui Horthy Miklos caruia i s-au ridicat numeroase statui. Ce eroare istorica a facut Romania lui Ferdinand in 1919 punandu-l in locul lui Bela Kun!!!

In 1990 se striga cu trufie hunoida „Ardealul unguresc, niciodata romanesc” din balconul Primariei din Targu-Mures, prefigurand declaratiile de secesiune ulterioare ale diferitelor consilii secuiesti sau maghiare, arbitrar si ilegitim constituite. Apoi s-a trecut la defaimare publica prin lobby-uri la toate cancelariile lumii, prin care romanii sunt calificati ca barbari, neeuropeni, incapabili de civilizatie.

Au cerut drepturi colective cu un tupeu rar intalnit, asa cum nu a existat precedent in Europa. Au santajat guverne romanesti slabe si tematoare, atente mai mult la efectele manipularii decat la gravele consecinte antinationale. Ba unii chiar s-au intrecut „sa faca frumos”, de dragul europenismului multicultural, in fata celor de la Budapesta, in reuniuni comune ale guvernelor, in tratarea subiectelor nevinovate dar academice ale co-suveranitatii asupra teritoriilor preponderent etnice.

Suntem vinovati de tolerarea exceselor politice ale unei parti a maghiarimii coagulata in jurul iredentei recrudescente alimentata de Budapesta, excese care au devenit politica standard in Romania dupa. Tranzactionismul politic al partidelor romanesti este cauza prima a crizei in care s-a ajuns. Sa ne amintim ca si la confruntarea din martie 1990 de la Tg. Mures s-a pornit, intre altele, tot de la libertinismul tolerant politic al lui Ion Iliescu, care le-a ingaduit discretionar maghiarilor din Romania sarbatorirea prin sfidare a funestului 15 martie. Acelasi libertinism l-a manifestat si Traian Basescu fata de problema nationala, care, stand la masa cu iredentistii, in propria tara, a acceptat sa i se adreseze in limba maghiara tocmai cei care contesta vehement limba oficiala a statului roman.

Apoi tradarea, imbibata in capul de carton al unora crescuti ani buni pe la Viena, avea sa ofere Fundatia Gojdu ca pesches de buna garantie a modelului franco-german extins pe orbita damboviteana.

Numai ca, in Transilvania s-a dat alarma. Spirite atente si constiinte ardente au inceput demascarea. Purificarea etnica din HARCOV, retrocedarile „in integrum” ale imobilelor, terenurilor, apelor si padurilor, segregarea fizica a invatamantului, satisfacerea cererilor mincinoase ale optantilor, si lista este lunga, s-au facut cu mana spurcata a politicului compromis de la Bucuresti si ciocanul ucigator al unei justitii naimite, bine unse, la unele instante din Ardeal.

Ca sa nu mai vorbim de desantata propaganda antiromaneasca din judetele Covasna si Harghita si de vizitele premierului Orban – evident Victor, in aceste judete cu scopul trucat de a le intretine ura impotriva romanilor.

Se cunoaste in Europa ca nici o politica de deznationalizare n-a fost atat de apriga ca aceea sustinuta de secole de catre Ungaria. In timp ce minoritatea maghiara a avut nu doar drepturi, ci numai privilegii de la 1918 incoace, incluzand si perioada comunista, minoritatea romaneasca din Ungaria a fost desfiintata prin asimilare fortata. Se intampla si astazi sub ochii nostri…

Cand oare se vor trezi guvernele din Romania pentru constructia sanatoasa a relatiilor cu romanii din afara granitelor tarii?

Referindu-se la demersurile de istorie alternativa, a se citi falsa, din cauza intereselor politice din spatele unei asemenea maculaturi, istoricul Ioan Aurel Pop, pe atunci rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, astazi Presedinte al Academiei Romane(!!), constata cu amaraciune si il citez cu respect: „Pe acest fundal trist, pregatit de unii dintre noi insine, este foarte usor ca anumiti factori din afara sa combata unitatea romaneasca, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a romanilor ca popor si natiune” (sursa: facebook).

Si uite asa, incetul cu incetul, mai nou, pas-cu-pas, Statul roman a devenit un orfelinat al romanilor abandonati! Mai mereu in echilibristica politica, politichia de Dambovita a fost jucata in picioare, pe ritm de ceardas, de falanga politica udemerista. Stiu ca abuzul de putere se pedepseste prin Codul penal. Dar tot atat de bine stiu ca trebuie pedepsit si abuzul de prostie, ca sursa activa a tradarii intereselor Natiunii Romane.

Distinși compatrioți,

Ceea ce v-am prezentat nu este doar o recuperare a memoriei imediate ratacite prin hatisurile bagabontelilor zilnic mediatizate, ci si un rechizitoriu incriminant al antiromanismului de tip rasist, al mentalitatilor izolationiste de tip medieval practicate de politrucii maghiari bastinasi, prin care isi conserva privilegiile castigate in cardasie cu cei neaosi romani. Banul si puterea lui nu au diferente etnice! Iar numarul exemplelor mai de ieri sau chiar de azi este zguduitor. Te intrebi cum de mai existam!

Cred cu strasnicie ca aceste ganduri pot fi in acelasi timp si un indrumar pentru micii intreprinzatori de romanism! Sa inteleaga de ce anume trebuie sa se fereasca pentru a nu mai fi cobaii de serviciu ai defectorilor de Neam. Pentru ca nu putem sa intelegem prezentul continuu fara a intra afectiv in starea de jena pentru ceea ce lasam sa ne dezonoreze. In mult trambitata convietuire interculturala descoperim atavismele recrudescente ale popperismului fardat cu principiile distrugatoare de natiuni ale neomarxismului globalizant de astazi.

Actualul Congres, ca de altfel toate celelate XXII de editii de pana acum, se inscrie in marea batalie pentru apararea Identitatii Noastre. Pentru salvgardarea ultimelor resurse de riposta ferma contra mistificarilor si slutirilor de adevar. Demersul nostru national nu este o provocare la conflictualitate, cum o vor eticheta unii, ci tocmai o chemare la vigilenta pentru a nu mai permite insamantarea urii intre oamenii pamanteni, fie ei unguri, secui sau romani!

Cand ti se da foc Steagului National, cand il arde pe rug pe Avram Iancu, cand se afiseaza doliu „general” si protest civic de Ziua Nationala a Romaniei, cand nu ti se da o cana de apa sau o bucata de paine pe banii tai (!) daca nu o ceri in ungureste, te intrebi: e doar rodul propagandei sau este chiar ura!? In acest caz, lupta se muta din planul etnic in cel al subminarii politice si identitare.

Negarea Romaniei ca stat national suveran si invocarea federalizarii sau, mai nou, inceperea demersurilor generale pentru denuntarea Tratatului de la Trianon, sunt actiuni de neiertat contra existentei nationale a romanilor. Or, cu asemenea teme nu este loc de asteptare si nici urma de toleranta.

Romani, aparati TRIANONUL!

La 1 decembrie 1918 pantecele fertil al Istoriei a nascut pe Vatra Neamului, dupa secole de travaliu dureros, Statul National Unitar Roman. Opera a Noii Ordini Mondiale Post-Imperii, Statul Romanilor a infiat toti fii pamantului sau sub dreapta si nobila randuiala regala romaneasca. Si pentru ca a fost o nastere in Timpul Istoric si nu in maternitatea unor cancelarii, a avut drept nasi chiar pe Cei Trei Magi de la Apus: Willson, Loyd si Clemanceau care au semnat Certificatul de Nastere la 4 iunie 1920. Certificati sub semnul Victoriei! Sub acest certificat de nastere s-au regasit si fratii nostri gemeni de atunci, Cehoslovacia si Yugoslavia. Este pentru prima data in istorie cand si maghiarii au primit un stat recunoscut „de jure” dar pe care nu il recunosc nici astazi. Chiar si dupa Pacea din 1947, rigorile Trianonului au ramas aceleasi, cu exceptia unei grele nedreptati rasaritene adusa romanilor. Insa, odata cu caderea zidului Berlinului a inceput revansa perdantilor celor doua razboaie mondiale. Au fost asasinati fratii nostri gemeni, Cehoslovacia si Yugoslavia. Am ramas singuri si supravietuitori. Revansarzii incearca sa ne desfiinteze Certificatul de Nastere. Il neaga pe toate caile si mijloacele manipulatorii ale unei lumi amnezice si superficiale. Pentru a ne desfiinta ca Stat National isi neaga pana si propriul statut european. Se risca totul pe cartea insolventei istorice. Negationismul iredentist maghiar are o tinta fixa: ROMANIA.

Iar statalistii nostri se intrec in argumente filosofice si invocari de principii! In loc sa apere Istoria si demnitatea noastra de impostura si ura.

In loc sa obligam prezentul sa respecte jertfa trecutului si sa urmeze Calea Neamului Romanesc.

Frati si Surori intru Credinta si Neam,

La Alba Iulia si Zlatna se aude strigatul rastit al romanilor de dincolo de Carpati catre cei care practica autismul politic la Bucuresti. Dar si ropotul de furie al acelora care au in neamul lor sute de mii de suflete moldo-vlahe pierite sub ordinul „Treceti batalioane romane Carpatii”, pentru ca umbra secolelor de umilinte sa fie imprastiata din sufletele fratilor ardeleni de pretutindeni.

Scriu aceste randuri cu gandul la timpul care vine. Maine, ziua de azi va fi trecut. Iar de nu vom sti sa ne faurim demnitatea posteritatii inca din timpul vietii, nu vom merita vesnica pomenire.

Acest Congres, organizat prin spiritul patriotic al Zlatnei si vrednicului ei primar Silviu Ponoran, este un semn al prezentului ca nu i-am uitat pe cei jertfiti dintre noi si nici nu vom lasa ca uitarea sa se transforme in mormantul existentei noastre viitoare.

Asa am fost si asa vom ramane: o Tara, un Popor, o Credinta!

SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM, TRAIASCA NATIA!

General(r.) prof. Dr. Mircea Chelaru

 

30 noiembrie 2019, de ziua Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor

Cartea vorbeste, fara menajamente, despre grava sminteala sociala si politica care otraveste convietuirea dintre romani si maghiari in judetele Covasna, Harghita si Mures si descrie situatia scandaloasa a patrimoniului din Ardeal.

Lucrurile sunt mult mai complicate decat par si impun cu forta necesitatea aflarii si dezbaterii lor publice!

Autor: Ion Longin Popescu.

O puteti gasi aici pentru achizitionare: https://dacia-art.ro/index.php/insula-erpilor-din-inima-romaniei.html.

Recent Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
dumitru constantin-dulcan, creierul si mintea universuluizalmoxis, film documentar, daniel roxin
%d bloggers like this: