NASA recunoaste si onoreaza valoarea lui Eminescu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”NASA recunoaste si onoreaza valoarea lui Eminescu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547204109125{margin-bottom: 0px !important;}”]Oamenii de rand lasa in urma lor un nume scris pe o piatra; unii dintre ei pe o carte. De la unii incepe istoria, cu altii se termina. Cativa, foarte putini, cei alesi, isi urca numele pe o stea. Romanii au steaua lor si ea se numeste: Eminescu.

De cativa ani, pe planeta Mercur – aflata la cea mai mica distanta de Soare, exista un loc numit: Craterul Eminescu. Acesta a fost studiat de sonda spatiala Messenger in 2008, iar cercetarile au fost prezentate de catre specialistii NASA la cea de a 41-a intalnire a „Lunar and Planetary Science Conference”, din 2010. Echipa Messenger a fost, de altfel, cea care a propus acest nume la International Astronomical Union (IAU) – singurul organism abilitat sa oficializeze denumirile corpurilor ceresti. Motivatia a fost simpla si clara: „Craterul a fost numit in onoarea lui Mihai Eminescu, un poet desavarsit si influent, care pana astazi este considerat poetul national al Romaniei”, scrie pe site-ul NASA. Mihai Eminescu nu este insa singur „printre stele”. Si alte nume romanesti sunt raspandie in Galaxie.

Cum sunt botezate corpurile ceresti?

Fiind curiosi sa aflam „cum sunt botezate stelele?”, am rugat-o pe dna Magda Stavinschi, reputat astronom (intre anii 1990 si 2005, domnia sa a condus, de altfel, si Institutul de Astronomie al Academiei Romane), sa ne dea cateva lamuriri. Mai intai am aflat ca stelele nu au nume – „se foloseste un indicativ, care este precedat de anul descoperirii lor” –, nume au insa celelalte corpuri ceresti: planetele, asteroizii, cometele, ca si formele de relief de pe acestea. „Inainte exista o formula foarte corecta: erau solicitate institutele nationale, comitetele nationale de astronomie, care faceau mai multe propuneri si, dintre ele, unele erau acceptate. Astazi, pentru ca s-a inmultit numarul obiectelor spatiale care pot fi botezate, face propuneri cine vrea si cine nu vrea, nu mai exista o rigoare. Sa va povestesc o intamplare de-acum cativa ani: inainte nu puteai sa propui decat numele unei persoane decedate, acum regula s-a schimbat si cineva, din Rusia, a propus numele cuiva foarte cunoscut, care s-a dovedit ca era un mare escroc”.

Nume romanesti pe cer

Doamna Magda Stavinschi ne spune ca primul roman care a primit un nume in spatiu a fost Spiru Haret. Se intampla in anul 1970. „Este un crater de pe fata nevazuta a Lunii. Dar sa va istorisesc ceva despre acest Crater Haret… Inainte de 1989 am vrut sa vorbesc intr-o emisiune de televiziune despre el si mi-au spus: «Sa nu pomeniti numele de Haret, daca il spuneti, taiem». «Bine, atunci am sa vorbesc despre asteroidul Constantin Parvulescu»… Haret era indezirabil intr-o anume perioada din comunism, desi el murise in 1912. Parvulescu era unul dintre marii nostri astronomi interbelici, dar mai exista un alt Parvulescu, unul dintre fondatorii Partidului Comunist, iar ei, la televiziune, faceau aceasta confuzie”. (Ironia face ca Parvulescu a fost ulterior unul dintre criticii la scena deschisa ai lui Ceausescu.)

Dar sa vedem ce alte nume romanesti haladuiesc in spatiu. Mai multi asteroizi poarte numele unor astronomi romani. Pe Marte avem: craterele Iazu (2006) si Batoș (1976) – numele a doua localitati romanesti – si Valea Rhabon (1988) – Rhabon fiind numele antic al raului Jiu. Pe Luna: Montes Carpatus (1961). Pe Venus: patera Darclée (2006) – soprana Hariclea Darclée, craterul Vacarescu (1994) – poeta Elena Vacarescu, precum si cateva nume proprii romanesti: craterele Esterica (2003), Zina (1985), Veta (1997), Natalia (1985) si Irinuca (1997). „Pentru Venus, am propus mai multe nume de romance celebre, pentru ca Venus e asociata cu dragostea si cu femeia”, ne spune dna Magda Stavinschi.

In ce-l priveste pe Eminescu: „E bine ca el are un nume undeva, chiar si pe Mercur, cu toate ca l-as fi vrut mai degraba asociat cu planeta Venus. Dar stiti ce e curios? – si am spus-o si asta-vara, cand a avut loc tranzitul planetei Venus prin fata Soarelui – pe Eminescu si pe Stefan Micle ii leaga nu doar Veronica Micle, ci si… Luceafarul. Pe 9 decembrie 1874, tranzitul planetei Venus a fost observat pentru prima data de catre profesorul Stefan Micle si de Neculai Culianu, bunicul lui Ioan Petru Culianu. E… coincidenta coincidentelor!”.

Astronomie si cosmologie

Femeia si stelele. Da, acestea i-au unit pe cei doi mari barbati din viata Veronicai Micle: stralucirea „blondelor plete” si… astronomia. Profesor de stiinte exacte – chimie si fizica – Stefan Micle a fost interesat de astronomie. La fel si Eminescu. In capitala Germaniei, studia – pe langa istorie, filosofie, matematica si politica – astronomia. A fost interesat de legile miscarilor corpurilor ceresti, de legea atractiei universale. Intre manuscrisele ramase din acea epoca, el descrie pozitia „planetei albastre” in sistemul solar. Dar cele mai interesante observatii sunt cele care au fost capsulate in taina versului. Legatura dintre astronomie, cosmologie si poezie e puternica si vizibila. El descrie, in „Luceafarul”, de exemplu: conservarea energiei: „Din sanul vesnicului ieri,/ Traieste azi ce moare/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ Se-aprinde iarasi soare”; gaurile negre: „Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar,/ Din goluri a se naste”; iar in poemul „La steaua”, intuieste Teoria Relativitatii, pe care Albert Einstein abia cateva decenii mai tarziu o va defini. „La steaua care-a rasarit/ E-o cale-atat de lunga,/ Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii sa ne-ajunga./ Poate demult s-a stins in drum/ In departari albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre”.

Sursa: jurnalul.antena3.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!