April 2025 - Page 3 of 4 - Revista România Culturală

Mihai Eminescu – Bătrânii noștri erau practici

13/04/2025/0 Comments/in Articole, Așa grăit-a bădia Mihai Eminescu/by Patrick Matis

Bătrânii noştri erau practici şi pricepeau administraţie, finanţe şi economie politică, aşa precum un gospodari bun pricepe administrarea moşiei sale. Iar franţujii noştri, cari de la 1848 încoace au luat avânt, sunt preste tot târzii la minte, cu toată învăţătura teoretică şi fineţa advocăţească pe cari şi-a câştigat-o frizându-se doi trei ani prin Paris. Ca dovadă despre modul cum trebuie să fi administrat bătrânii, publicăm mai la vale o dare de samă statistică asupra mişcărei populaţiei şi a stării producerei agricole în anii 1837, 38 şi 39 în Ţara Românească. Înmulţirea regulată a claselor muncitoare, bunăstare[a] casei statului şi a celor comunale, statul culturei vitelor şi pământului sunt atâtea dovezi că pentru a conduce economia generală a unui popor mai trebuieşte încă ceva, deosebit de cărţi franţuzeşti şi dicţionare enciclopedice, adică judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul urmărit. Oricari ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele şi de nimic dacă nu ecuivalează sacrificiile aduse pentru realizarea lor, şi constatăm că mulţimea semidocţilor şi cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populaţiilor rurale, nenumărata plebe a scribilor netrebnici, nu compensază defel sărăcirea şi mortalitatea poporului nostru. Dar la ce să mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni arată deosebirea între noi, cum suntem (mai fără deosebire), şi cum erau ei.

MIHAI EMINESCU, 4 iulie 1876.

Mihail Manoilescu, economie, banca nationala

Mihail Manoilescu – Omul politic trebuie să intre în arena publică numai dacă are un ideal de pus în valoare

13/04/2025/0 Comments/in Articole, Modelul de Tara/by Patrick Matis

„Pentru a aduce puţină lumină în haosul etic al politicii, trebuie să ne întoarcem mai întâi puţin asupra raţiunii de a fi a omului politic, care este funcţiunea sa şi asupra originii obligaţiilor sale care se găsesc în mandatul său.

Funcţiunea omului politic este să urmărească şi să realizeze un ideal al binelui public; mandatul său este să reprezinte un grup social oarecare în interesele şi aspiraţiile sale. A fi om politic înseamnă a lua şi a-şi ţine angajamentele, în calitate de mandatar voluntar al unui grup social, în vederea realizării unui ideal.

Omul politic trebuie să intre în ceea ce se cheamă arenă publică, numai dacă are un ideal de pus în valoare; altfel, prezenţa sa este lipsită de orice sens şi de orice legitimitate. El rămâne acolo atât timp cât există oameni care să-l urmeze şi care să-l reclame ca mandatar, dar trebuie să se retragă în momentul în care nu mai reprezintă nimic decât propria persoană şi ambiţiile sale.

El nu este decât un instrument şi nimic mai mult şi nu ar putea niciodată să pretindă dreptul de a-şi erija eul ca entitate autonomă, pe planul superior al finalităţilor. […]

De altfel, în contractul tacit pe care l-a făcut cu un grup în momentul în care a acceptat în mod voluntar să-i fie mandatar, el n-a putut să formuleze vreo condiţie în ceea ce priveşte persoana sa şi a acceptat din capul locului rolul său instrumental, făcându-şi chiar o glorie din a fi în serviciul grupului sau al cauzei! Orice om public face o profesiune de credinţă din dezinteresarea lui personală; orice orator politic îşi dovedeşte umilitatea în faţa mulţimilor şi exclamă, cu un gest pe care vrea să-l facă sublim: ‘Ce importanţă are persoana mea!’.

Vorbind astfel, el proclamă un mare adevăr, fără însă să creadă neapărat în el, însă auditorii lui au dreptul să-l ia în serios şi să tragă la momentul indicat toate consecinţele. Şi acest moment soseşte întotdeauna. Deoarece în cariera omului politic se prezintă întotdeauna o împrejurare în care să fie nevoie ca el să părăsească fie o mare demnitate în stat, fie însăşi viaţa politică. Atunci trebuie ca el să dea dovada virtuţilor şi a onestităţii sale.

Omul politic într-adevăr prob este acela care este totdeauna gata să se retragă. Dacă se comportă în alt fel, atunci este un vulgar politician, avid sau vanitos, care preferă onorurile onoarei.

Dacă păstrează o funcţie politică dincolo de necesitatea obiectivă de ordin public care i-a încredinţat-o, el comite indelicateţea calificată, care e numită abuz de mandat. Dacă pe deasupra este pus în situaţia dureroasă de a-şi sacrifica persoana pentru a-şi salva patria sau naţiunea, atunci ar fi un truism să se afirme că el nu trebuie să ezite niciun moment. Iar din gestul său nu are dreptul să-şi facă nicio glorie, acesta reprezentând o simplă obligaţie de onestitate şi o aplicare consecventă a contractului său iniţial de mandat. Într-o situaţie analoagă, un militar nici n-ar îndrăzni să se gândească la salvarea lui personală; de ce ar face-o omul de stat? […]

Eroismul militar constă în a accepta moartea pur şi simplu; eroismul politic – în a accepta moartea civilă. În ambele cazuri, omul se lasă ucis pe loc, respectând o regulă care este un imperativ permanent al patriei sale.

Însă în clipa supremă a sacrificiului, soldatul murind se consolează cu certitudinea că numele său va fi onorat de compatrioţi; mult mai nenorocit decât acesta, omul de stat care cade la postul său, este sigur că va fi condamnat şi calomniat şi că va asista la propria lui decădere!

Şi totuşi, nimic nu trebuie să-l zdruncine în alegerea sa. Căci a cădea în demagogia naţionalistă, în momentul în care existenţa ţării însăşi este în primejdie şi orice hotărâre trebuie luată exclusiv în funcţie de interesele prezente şi viitoare ale statului, înseamnă nu numai a fi lipsit de credinţă faţă de mandatul său, ci a profita în mod ignobil de nenorocirile ţării, pentru a-şi crea o aureolă, dar mai înseamnă încă şi a comite o crimă faţă de patria sa. Aceasta este adevărata trădare, condamnată de o etică profundă, iar nu trădarea aparentă, condamnată de tribunalele fanaticilor”.

Fragment din Mihail Manoilescu, «Etica politică». Traducere din limba franceză de Elena Manoilescu, prefaţă de Vasile Morar, repere biografice, note şi postfaţă de Mihai Dinu. Bucureşti: Spandugino Publishing House, 2010, pp. 154-157.

Mihail Manoilescu face un portret al omului politic într-un moment în care fostul ministru al Afacerilor Străine în guvernul Gigurtu se afla între două arestări. Scrisă între 1946 și 1947, «Etica politică» este un volum impresionant prin claritatea şi onestitatea ideilor enunţate. Recitit astăzi, volumul profesorului, sociologului, economistului, omului politic, oratorului şi eseistului Mihail Manoilescu îşi dezvăluie actualitatea şi acuitatea.

Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci – d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic și politic, politician român dintr-o veche familie aristocratică.

Printre alte funcții publice pe care le-a deținut, Mihail Manoilescu a fost ministru al afacerilor străine al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit interes în America de Sud.

În 1937, Manoilescu a început să finanțeze publicația «Buna Vestire», oficios al organizației Garda de Fier. A fost membru în Senatul legionar.

În iulie 1940 a fost desemnat ministru de externe în guvernul pro-nazist condus de Ion Gigurtu.

Luând la cunoștință de noua frontieră pe care o trasase „Arbitrajul de la Viena”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano. Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena, prin care Germania și Italia au acordat Ungariei o importantă parte a Transilvaniei.

Pe 12 octombrie 1944, la puțin timp după începutul ocupației sovietice, Manoilescu a fost întemnițat fără proces, timp de 14 luni. După eliberare, în perioada decembrie 1945 – decembrie 1948 și-a oferit experiența în economie noilor autorități comuniste. A fost arestat din nou în decembrie 1948 și întemnițat fără a fi judecat; a fost deținut în închisorile de la Jilava, Ocnele Mari și Sighet, fiind grav bolnav, iar la Sighet („închisoarea elitelor”) a murit la sfârșitul lui 1950.

A consemnat pentru dumneavoastră George Panait via anonimus.ro.

Lucian Ciuchiță – Pamflet printre plopi și tei

12/04/2025/0 Comments/in Articole/by Patrick Matis

Să ne închipuim, așa, printre suspinele frunzelor de tei și oftaturile plopilor fără soț, că Mihai Eminescu – da, acel Mihai, nu altul – s-ar întoarce într-o zi oarecare, fără trâmbițe, fără breaking news, fără un pixel de breaking pe ecranele neamului. Ar apărea așa, cu pălăria lui visătoare, cu manuscrisele îngălbenite, cu toată suferința lui de Român absolut, și-ar zice: „Hai să mai scriu ceva…”

Dar vai! Nu apucă bietul poet să deschidă călimara, că, de după gardurile culturii oficiale, răsar mii de troglodite făpturi, cu ochii injectați de TikTok și sufletul lipit de cartonul cărților premiate cu decorații sponsorizate. Se uită la el, îl pipăie ideologic și strigă în cor:

„Du-te, băi, desuetule! Învechitule! Ce vii tu cu ‘Scrisoarea III’-a ta, când noi avem eseuri despre nimic și ode onirice închinate viermilor intestinali? Tu vii cu Dacia ideală, iar noi avem globalizarea viscerală. Noi avem pe Cărtărescu – da, Cărtărescu! – profetul dermatologic al burții literare, al mirosului de metaforă refulată și al cuvântului care nu spune nimic, dar sună ca un ecou în budoarul granturilor europene.”

Și nu e singur. Din spatele fotoliilor brâncovenești, filozofii reinterpretatori ai lui Noica, Liiceanu și Pleșu, stau cu condeiul scăldat în vin rose și comentează:

„Ah, Eminescule, dar n-ai citit ultimul nostru tratat despre cum să dai cu mătura prin eternitate cu aer de intelectual rafinat? Noi nu gândim ca tine, ci despre tine, dar pe bani grei!”

Și-atunci, poetul tace. Privește. Aude cum în loc de „Doina” se recită texte în care patria e un concept învechit, iar neamul e un accident lingvistic. Vede cum Luceafărul a fost scos din manuale, dar cartea cu viermi câștigă premii la Frankfurt, cu girul ambasadelor și al gazetarilor fericiți să fie invitați la cocktailuri literare.

Și nu, nu mai e loc pentru „genii pustii” în republica epigonilor voioși. Căci astăzi nu se mai cer Luceferi, ci licurici sponsorizabili.

Nu se mai citește „Memento mori”, ci se batjocorește moartea cu efecte speciale.

Așa că, într-un ultim oftat printre tei, poetul își ia mantaua de gânduri și dispare înapoi, spre stele. Iar de acolo, rece și nemuritor, ne trimite doar atât:

„Nu v-am lăsat o țară, ci un vis. Dar voi ați făcut din el o glumă.”

Acesta a fost un pamflet pentru cei care mai au, încă, nervul de-a gândi.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

valurile dunarii, stefan von korch, oana serban, fang shuang

„Valurile Dunării” – O Călătorie Muzicală Extraordinară de Ziua Europei cu tenorul Ştefan von Korch, soprana Oana Şerban şi baritonul Fang Shuang la Sala Luceafărul pe 14 mai 2025

11/04/2025/0 Comments/in Prezentări, Stiri/by Patrick Matis

Pe 14 mai, la Sala Luceafărul, muzica va deveni pod între culturi, într-un concert excepțional dedicat Zilei Europei – „Valurile Dunării”. Vă vor încânta cu vocile lor tenorul Ștefan von Korch, soprana Oana Șerban și baritonul Fang Shuang, trei artiști uniți de pasiunea pentru muzică și de dorința de a oferi publicului o experiență sonoră unică.

Repertoriul va traversa granițe și epoci, aducând împreună influențe clasice și moderne, într-o armonie ce reflectă spiritul multicultural al Europei.

Tenorul Ştefan von Korch, solist amfitrion şi coordonator artistic spune: „Aşa cum Dunărea este un liant între ţările Europei, muzica va fi un liat al sufletelor, într-o seară de neuitat, în care arta sunetului va celebra diversitatea. Vă invităm la un spectacol de gală, ce ce îmbină grația valsurilor, emoția ariilor clasice şi romantismul canzonetelor, cu spiritul boem al romanţelor, dar şi cu exotismul limbii chineze.”

„Valurile Dunării” nu este doar un concert, ci o invitație la o călătorie muzicală prin timp și spațiu, unde fiecare piesă devine o punte între tradiții și inovație, între Orient și Occident.

Biletele, începând de la preţul de presale de 60 de lei, se găsesc pe Tickeststore.ro şi Eventim.ro.

Despre soliști

Ştefan von Korch – Tenor

Cu o evoluţie exponențială, națională şi internaţională, Ştefan von Korch a început anul pe scena Filarmonicii de Stat Transilvania, în Carmina Burana, lucrarea sa „semnătură”, continuă la Opera Naţională din Iaşi în rolul Camille de Jolidon din „Văduva veselă 2.0” în regia lui Andrei Şerban, dar şi în seria de concerte Musical Extravaganza, pentru care este solist-amfitrion şi coordonator artistic.

Ştefan von Korch a încheiat 2024 cu apariţii de marcă la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian, la Sala Palatului şi la Filarmonicile din Târgu-Mureş şi Timişoara, iar în perioada verii a debutat în Carmina Burana la Festivalul Palermo Clasica şi într-un grandios spectacol concert în Spania. Tot în decursul anului trecut a interpretat pe scena Filarmonicii din Târgu-Mureş lucrarea vocal simfonică Stabat Mater de G. Rossini considerată o demonstraţie de virtuozitate pentru orice tenor şi lucrarea Lobgesang de F. Mendelssohn, a fost invitat la Opera din Iaşi, în spumosul rol Camille de Jolidon, din Văduva veselă 2.0 regizată de Andrei Șerban şi la Opera Română din Timişoara în montarea Văduvei Vesele semnate de Mario Di Carlo.

În 2023 tenorul a făcut să vibreze inimile spectatorilor cu interpretări magistrale ale partiturii specifice vocii sale din Carmina Burana, pentru care este considerat un etalon şi a fost singurul solist român într-un turneu de 27 de oraşe în China. Alte repere din cariera sa includ roluri de marcă în opere şi operete prezentate pe cele mai mari scene din România: „Bărbierul din Sevilla”, „Elixirul dragostei” şi „Falstaff” (Opera Naţională Bucureşti), „Rigoletto”, „Don Pasquale”, „Văduva veselă” şi „Văduva veselă 2.0” (Opera Naţională din Iaşi), „I Puritani” (premieră naţională), „Rigoletto” şi „Bărbierul din Sevilla” (Opera Română Cluj-Napoca) şi altele.

Oana-Maria Șerban – soprană

Talentata soprană de coloratură a cântat în Grădinile Palatului Versailles, cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de la Paris, a performat la Musikverein din Viena în rolul Dochiţa din Opereta „Crai nou”, alături de Opera Naţională din Bucureşti şi a debutat la Opera Națională din București în 2023 în rolurile Olympia din opera Povestirile lui Hoffmann, de Jacques Offenbach, Gilda din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi, si cel mai recent Susanna, din opera Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart. Este eroina favorită a celor mici în roluri memorabile pe scena Operei Comice pentru copii, unde a fost, printre altele, Rosina din opera Bărbierul din Sevilla, Clorinda din opera Cenușăreasa, ambele de Gioachino Rossini, Norina din opera Don Pasquale și Adina, din opera Elixirul dragostei, de Gaetano Donizetti.

Fang Shuang – bariton

Fang Shuang a devenit un adevărat „răsfăţat al publicului” după ce a fost finalist în concursul Românii au talent în 2017, unde a obținut Golden Buzz cu melodia „Copacul” şi a încântat cu „De-ai fi tu salcie la mal” şi „Of, inimioară!”, dezvăluindu-şi pasiunea pentru muzica românească veche.

Cariera sa pe scena lirică a început însă cu mult mai devreme, încă din 2013, când a devenit solist al Operei Comice pentru Copii, unde a interpretat: Malatesta din „Don Pasquale”, Peter (Tata) din „Hansel & Gretel”, Directorul din „Mam’zelle Nitouche” (Hapciu în Re Major), Pappacoda din „O noapte la Veneția”, Papageno din „Die Zauberflote” (Flautul Fermecat), Hook din „Peter Pan” şi Pimpinone din „Pimpinone”.

Este absolvent al Universităţii Naționale de Muzică din București, la clasa domnului Ionel Voineag și a doamnei Andreiana Geamănă-Roșca la acompaniament canto şi a unui master la secția canto clasic, însa marea sa pasiune rămân romanţele.

Despre stagiunea Musical Extravaganza

Stagiunea Musical Extravaganza. Concertele au menirea de a oferi publicului bucuria întâlnirii cu nume reprezentative ale scenei lirice, într-un cadru mai restrâns, ce oferă o perspectivă diferită asupra actului artistic faţă de cea de pe impozanta scenă a operei, dar şi de a apropia genul clasic de publicul de toate vârstele. Spectatorii sunt invitaţi să îşi admire soliştii preferaţi într-o atmosferă selectă, completată de un acompaniament de cameră, ce pune în valoare interpreţii într-o lumină caldă şi personală.

MARIA KHOREVA, idolul tinerelor balerine vine în România la Stars Gala pe 14 aprilie 2025 la Teatrul Național București

10/04/2025/0 Comments/in Prezentări, Stiri/by Patrick Matis

Pentru prima dată în România, extraordinara Maria Khoreva, Prim Solistă a teatrului Mariinsky va dansa pe scena mare a Teatrului Național I.L.Caragiale din București, în spectacolul STARS GALA cu ocazia sărbătorilor de Paște.

În premieră pentru publicul românesc, vedeta de anul acesta la STARS GALA va dansa într-o suită a baletului clasic Don Quijote alături de cel mai nou investit Solist Principal, PHILIPP STEPIN de la Teatrul Mariinsky.

Maria Khoreva este idolul multor balerine. La numai 24 de ani este deja vedetă internațională de cel mai mare calibru care a fost cooptată de teatru imediat cupă terminarea școlii. Multi premiată internațional, cu milioane de fani, invitată la cele mai importante gale de balet din lume, Maria va veni la București și va dansa alături de colegul ei de breaslă, Philipp Stepin, cel mai nou investit la cel mai înalt rang, acela de Solist principal.

Maria va oferi oportunitatea de a lucra împreună cu tinerii la un workshop deschis tututor celor care vor sa facă din balet o meserie.

Spectacolul Stars Gala va cuprinde câteva momente foarte importante pentru tinerii talentați din România! Pe lângă privilegiul de a dansa pe aceeași scenă și în aceeași coregrafie cu super staruri mondiale, acest gen de evenimente cresc foarte mult notorietatea celor la început de drum, fiind o rampă foarte importantă de lansare cu vizibilitate internațională. Astfel că fiecare spectator este practic un susținător al evoluțiilor unora dintre cei mai valoroși dansatori profesioniști la început de drum! Valoarea lor este deja confirmată de școlile unde studiază, de companiile unde deja lucrează sau de publicul care le este deja fidel pe propriile canale de socializare.

Vor dansa în această gala dedicată sărbătorilor de paște tinerii Ambasadori ai noștri: Rebecca Rudolf și Alfie Pearce (Bayerisches Staatsballet, Munchen), Horia Bucur și Răzvan Cacoveanu (Opera Națională București), Alexandru Constantin (Teatrul de Opereta Ion Dacian), Alecsia Lăzărescu (eleva la Royal Ballet school, Londra), Rebecca Zamfir (elevă la European School of Ballet, Amsterdam), Ariana Sitaru și Ioana Săvulescu (elevă la Stuttgart Ballet), cât și tineri extraordinari, premianți internațional și olimpici de la Liceul de coregrafie Floria Capsali din București care vor pregăti dansuri inedite care cu siguranță vă vor mișca simțurile, care vor crea emoție.

O altă direcție importantă este susținerea celor care vor reprezenta România la finala mondiala de la Tampa a celui mai mare concurs de balet din lume, Youth America Grand Prix. Vor participa finaliști veniți din toată țara, laureați ai semi-finalelor europene. Scena Stars Gala este cea care le dă ocazia să prezinte publiclui numerele pregătite, dar va fi și o repetiție importantă înainte de plecarea către marea finală din perioada 20-27 aprilie 2025.

Prin acest eveniment, facem eforturi de a strânge fonduri pentru susținerea unora dintre participanți.

Despre STARS GALA

STARS GALA este un eveniment cultural inovator în România, pentru că reunește pe aceeași scenă și în aceeași coregrafie, balerini profesioniști ajunși la cel mai înalt nivel şi tinerele talente din Romania și din străinătate, pe care le ajută să devină următoarele staruri ale scenei de dans.

STARS GALA va dura 2h minute cu pauză, și va avea trei părți:

DON QUIJOTE, suită realizată cu tineri balerini alături de Maria Khoreva și Philipp Stepin

Rebecca Rudolf și Alfie Pearce vor dansa un pas de deux din baletul Lacul Lebedelor

Horia Bucur un număr de dans contemporan

Răzvan Cacoveanu și Alecsia Lăzărescu vor dansa un pas de duex din Corsarul

Alexandru Constantin și Alecsia Lăzărescu vor dansa în primul act din Don Quijote

Căteva rezultate ale celor susținuți de Revolve Dance:

– Rebecca Rudolf și Horia Bucur, 21 ani, căștigători a multor premii naționale și internaționale și deja lansați ca balerini profesioniști, Alecsia Lăzărescu – 17 ani (busieră la Royal Ballet – Londra, câștigătoare a Pix de Lausanne „Jeune espoire”, „Hope award” Youth America Grand Prix, Barcelona 2020), Rebeca Zamfir – 13 ani (căștigătoare „Hope Award” în cadrul Finalei Youth America Grand Prix, Tampa 2023).

Spectacolul, de un înalt nivel profesionist prin clasă, emoţie şi stil, va fi foarte complex, de la coregrafie, la muzică, scenografie sau costume.

Vă invităm să participați la cel mai așteptat eveniment dansat al primăverii, Stars Gala prin care veți susține prospetele talente românești!

Evenimentul Stars Gala este organizat de Asociația Mapamond.

Bilete pe www.iabilet.ro.

Parteneri: Youth America Grand Prix, Grishko

Parteneri media: Radio Guerrilla

Detalii despre participarea la workshop a tinerilor care doresc perfomanță în balet pe www.revolvedance.ro.

FB & Instagram: revolvedancefestival.

contact@revolvedance.ro

Noaptea Dansului revine în 2025 cu o primă ediție de primăvară: „Bucureștiul Dansează” pe Calea Victoriei, pe 13 aprilie

10/04/2025/0 Comments/in Prezentări, Stiri/by Patrick Matis

București, 10 aprilie – Cel mai mare eveniment de dans urban din România revine în 2025 cu o premieră. Prima ediție de primăvară sub umbrela „Noaptea Dansului – Bucureștiul Dansează” va avea loc, duminică, pe 13 aprilie, în fața Muzeului Național de Istorie a României, pe Calea Victoriei, în primul weekend de Străzi deschise.

După două ediții de vară memorabile în București (2023 și 2024), o ediție la Brașov (2024) și o participare la Zilele Bucureștiului în 2023, „Noaptea Dansului” deschide oficial sezonul dansului în stradă și dă startul primăverii printr-un spectacol comunitar plin de energie, culoare și mișcare.

Ediția din 13 aprilie va aduce împreună pe Calea Victoriei nr.12, în zona Muzeului Național de Istorie a României, peste 10 școli de dans din București. De la ora 18:00 la 20:30, publicul va putea participa la demonstrații de dans de grup, flashmob-uri spectaculoase și momente de community-dance în care spectatorii devin parte din spectacol. Componenta de artă stradală urbană – dans în stradă – a evenimentului Noaptea dansului se desfășoară în cadrul proiectului Străzi deschise – București, Promenadă urbană, un proiect al Primăriei Municipiului București, organizat prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în calitate de operator zonal.

Programul artistic va cuprinde o varietate eclectică de stiluri de dans care reflectă diversitatea și vitalitatea scenei urbane bucureștene: tango, greek dance, salsa & salsa cubana, bachata, kizomba, afro-dance, swing dance, fetno, kpop, dansuri indiene etc. Participanții vor putea învăța pași de bază, interacționa cu dansatorii și descoperi stiluri de dans poate necunoscute până acum, într-un cadru relaxat și festiv.

„Conceptul și ideea acestui eveniment urban de succes nu presupune existența unei scene pe care evoluează dansatori și nici nu o va presupune. Totul se întâmplă viu și organic în stradă, fiind un proiect ce își propune să promoveze dansul ca artă urbană și să rupă bariera dansator/spectator, aducându-i aproape prin interacțiune și bucuria de a dansa. În alte țări din Europa există această mentalitate și obișnuință de a dansa, simplu, nepretențios, în stradă, și este minunat să putem oferi și noi în România această oportunitate alături de comunitățile de dans. La rândul lor, comunitățile sunt încântate de această deschidere față de public, de faptul că pot arăta ceea ce oferă într-un cadru atât de larg, de a se distra, de a cunoaște alți dansatori, și de a invita apoi publicul să ia cursuri de dans”, declară inițiatorii și coordonatorii evenimentului, Dana Samoil-Istrate și Dragoș Samoil.

Programul artistic va fi disponibil în curând pe paginile de social media Noaptea Dansului (Facebook și Instagram). Accesul publicului este liber.

„𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐃𝐚𝐧𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢” este un proiect Creator Media Team, coordonat de 𝐃𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬̦ 𝐒𝐚𝐦𝐨𝐢𝐥 𝐬̦𝐢 𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥𝐚 𝐒𝐚𝐦𝐨𝐢𝐥 𝐈𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞, ce își propune dezvoltarea comunității de dans și promovarea dansului ca artă urbană.

Premieră absolută la TNB, cu „Moroi și păpădii” de Gavril Pătru în 12 și 13 aprilie 2025

09/04/2025/0 Comments/in Prezentări, Stiri/by Patrick Matis

Pe 12 și 13 aprilie 2025, la Teatrul Național din București are loc premiera absolută a spectacolului Moroi și păpădii de Gavril Pătru.

Spectacolul reprezintă debutul regizoral al autorului, care este și un binecunoscut actor al Naționalului, iar în această triplă ipostază montează pe scena Sălii Pictură dramatizarea unui text care i-a adus Premiul „Marin Sorescu” pentru Cartea de debut a anului 2022, oferit de Filiala București a Uniunii Scriitorilor.

Inspirată din copilăria și adolescența petrecute într-un sat oltenesc, „Moroi și păpădii” oferă o imagine autentică a Olteniei, cu obiceiurile, superstițiile, limbajul popular și mitologia locală, surprinzând cu umor și autenticitate atmosfera de un realism magic a „patriei cuvintelor potrivite”, așa cum numea Marin Sorescu Oltenia, subliniind bogăția lingvistică și creativitatea oamenilor locului.

Gavril Pătru schițează un portret de familie caustic si îmbibat de umor, pe fondul unui priveghi cu accente suprarealiste, cadrul perfect în care superstițiile satului oltenesc fac să iasă la suprafață secrete de familie și drame personale. Un spectacol oltenesc, gotic, bizar, sarcastic și tăios ca un pahar de zaibăr pe nemâncate, o comedie neagră cu vampiri / moroi, babe-de-o-mie-de-ani și parfum de sarmale, o farsă jucată în ritm drăcesc, dar cu momente de o rară sensibilitate dramatică, care ne face martori la clipa inevitabilă din viața unei familii, în care, cum spune poetul, „toate secretele ies la iveală, ca untdelemnul”.

Spectacolul are în distribuție o echipă redutabilă de actori TNB: Maia Morgenstern, Costina Cheyrouze, Victoria Dicu, Ileana Olteanu, Raluca Petra, Petre Ancuța, Silviu Biriș, Andrei Finți, Gavril Pătru și copilul Andrei Andronescu.

Decorul spectacolului este realizat de Ștefan Caragiu, costumele sunt concepute de Liliana Cenean, iar coregrafia de Flavia Giurgiu.

Premiera „Moroi și păpădii” va avea loc pe 12 și 13 aprilie 2025, la Sala Pictură, de la ora 19.00. Mai multe detalii, imagini și bilete pe tnb.ro.

Parteneri: Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Casa de Flori, Aria TNB, Brinel.

Lucian Ciuchiță – Ce este viața?

07/04/2025/0 Comments/in Articole/by Patrick Matis

O întrebare care a ars în tăcerea gândurilor marilor înțelepți, care a încolțit în rândurile poemelor scrise cu sângele disperării, și care, chiar și azi, răsună precum un ecou veșnic într-o catedrală abandonată a sensului. Este viața o realitate? Sau o iluzie atât de bine concepută încât însăși ideea de „real” devine o glumă cosmică, rostită de o forță care râde dincolo de timp și spațiu?

Viața… Un cuvânt scurt, dar care ascunde în el prăpăstii și ceruri.

Un fir invizibil ce ne leagă de un mister mai profund decât toate teoriile științei, decât toate dogmele religiei și toate incantațiile poeziei. Este ea o minciună? Poate. Dar nu o minciună banală, ci una sacrală, născută din nevoia noastră de sens, din disperata dorință de a ne simți vii în mijlocul unei eternități tăcute.

Minciuna vieții este poate cea mai frumoasă formă de adevăr la care avem acces. O metaforă în care murim puțin câte puțin pentru a învăța, în mod paradoxal, ce înseamnă cu adevărat a trăi.
Sau poate viața e o parabolă. Un text sacru scris de o inteligență străină nouă, în care fiecare suferință devine un vers, fiecare clipă de iubire o paranteză divină, iar fiecare moarte – un punct de suspensie.

Ne naștem într-o poveste fără titlu și murim înainte de a-i înțelege concluzia. Trăim în labirinturi de simboluri, în care nimic nu e întâmplător, dar totul pare aleatoriu. Poate că viața este un exercițiu de interpretare: un cod lăsat nouă de o conștiință mai mare, o poveste pe care doar sufletul o poate citi cu adevărat.

Dar dacă totul este fabricat? Dacă viața este doar o simulare – o linie de cod într-un Matrix metafizic? Trăim, iubim, suferim, ne revoltăm… și totuși poate nu suntem decât niște ființe modelate de un algoritm, niște umbre într-o realitate virtuală a unei entități insondabile. Poate suntem gânduri ale unei Minți Supreme, visele unei conștiințe cosmice care se visează pe sine în milioane de forme. Ce este liberul arbitru într-un univers algoritmic?

Ce este suferința într-un joc perfect reglat?

Ce este rugăciunea dacă nimeni nu apasă butonul „răspunde”?

Și totuși, dincolo de toate acestea – Matrix, algoritmi, parabole și iluzii – o forță rămâne tăcută și constantă: Conștiința.

Nu cea individuală, ci aceea universală, impersonală, infinită.

Un ocean de lumină în care picăturile noastre de „eu” se întorc după fiecare moarte, după fiecare vis. Dumnezeu, în sensul său cel mai larg – nu ca o figură bătrână ce judecă dintr-un nor, ci ca o Esență care ființează prin tot ceea ce este, prin noi și dincolo de noi. Viața este, poate, modul prin care această Conștiință se joacă, se descoperă, se uită pe sine pentru a se regăsi într-o clipă de uimire umană.

Viața este visul lui Dumnezeu. Sau poate suntem noi cei care visăm divinitatea în încercarea de a ne salva de absurditate.

Într-un final, viața nu este nici minciună, nici adevăr.

Este experiență. Este miracol și haos, poezie și calcule, durere și extaz, naștere și uitare. Este singura formă de răspuns pe care ne-o oferă tăcerea Universului. Și poate că în această tăcere, în lipsa unui răspuns clar, se ascunde însăși frumusețea vieții.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

constantin brancusi, coloana infinitului

Cristian Horgoș – Arcuri peste timp spre Coloana Infinitului

06/04/2025/0 Comments/in Articole/by Patrick Matis

Putem considera fără teama de a greși că doar o foarte mică parte din ce s-a creat în Neolitic s-a descoperit și expus în muzee. Cu atât mai remarcabil este faptul că avem câteva artifacte multi-milenare pe care se deslușesc modele ce se înrudesc cu Coloana maestrului Brâncuși. E știut dealtfel că maestrul din Hobița are opere inspirate din folclor și din culturi de mult apuse. De pildă, stâlpii ciopliți de pridvor de casă sau biserici de lemn s-au perpetuat secole de-a rândul în satul tradițional românesc, inclusiv, pe alocuri, cu model romboedric. Dar sursa inițială e practic imposibil de stabilit.

„Ideea Coloanei fără sfârșit mi-a venit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la infinit”, s-a confesat Brâncuși referindu-se la un Șurub de teasc din stejar, înalt de 2,5 metri, și botezat „Șurub de teasc fără sfârșit” aflat în Atelierul din Paris până la momentul vânzării lui la licitație.

„În monografia Carolei Giedion-Welcker, Constantin Brancusi, publicată la Editions du Griffon, Neuchâtel, 1959, la pagina 179 se poate citi legenda unei fotografii brâncușiene – Atelier Brancusi avec sculptures et presse à huile. În ediția română din 1981, titlul planșei 119 este Atelierul lui Brâncuși cu sculpturi și o presă de ulei. De fapt în imagine apare șurubul de teasc”, aflăm de pe site-ul CentrulBrancusi.ro, din articolul „Brâncuși și șurubul de teasc”.

De acord că Brâncuși însuși a fost convins că inspirația Coloanei Infinitului i-a venit în primul rând de la teascul din lemn. Dar legile subconștientului, așa cum a arătat de pildă dr. Carl Jung, pot fi mai profunde, iar simbolul unui stâlp sau stâlpișor cioplit văzut cândva de Brâncuși i s-ar fi putut reactiva în mod inconștient la contemplarea teascului.

Iată ce spune în acest sens celebrul psihiatru Carl Jung în cartea sa „Omul și simbolurile sale – Misterele inconștientului colectiv” (Editura Trei), la pagina 42: „Sunt multe motive pentru care uităm lucruri pe care le-am observat sau experimentat; și sunt la fel de multe modalități prin care pot fi readuse în minte. Un exemplu interesant este al criptomneziei sau al ‘amintirii ascunse’. Un autor poate scrie în mod constant după un plan prestabilit, elaborând o argumentație sau dezvoltând o linie a povestirii, când, dintr-odată, schimbă total cursul scriiturii sale. Poate că i-a venit în minte o idee nouă, o imagine diferită sau o întreagă intrigă secundară. Dacă îl veți întreba ce i-a determinat digresiunea nu va fi capabil să răspundă. Este posibil să nici nu fi observat schimbarea , deși a produs un material în întregime proaspăt și aparent necunoscut lui până acum. Totuși, uneori, se poate demonstra în mod convingător că ceea ce a scris se aseamănă izbitor cu lucrarea unui alt autor, cu o operă pe care el crede că n-a văzut-o niciodată. Eu însumi am găsit un exemplu fascinant în cartea lui Nietzsche, ‘Așa grăit-a Zarathustra’, unde autorul reproduce aproape cuvânt cu cuvânt un incident consemnat într-un jurnal de bord, în anul 1686. (…) Contextul mă face să cred că este imposibil ca Nietzsche să fi avut vreo idee că plagia povestirea”. Și, acum, mai important, un pic mai încolo Carl Jung continuă: „Cam același lucru i se poate întâmpla unui muzician care a auzit un cântec țărănesc sau unul popular în copilărie și se trezește copiindu-l (inconștient) ca temă a unei simfonii pe care o compune în viața adultă”.

Nu avem cum stabili dacă observațiile lui Carl Jung i s-au aplicat sau nu inspirației lui Brâncuși privind Coloana Infinitului. Dar o posibilitate rămâne deschisă și, oricum, chiar și arhitectura teascului de stors struguri poate avea ea însăși inspirații străvechi.

Și acum să trecem în revistă trei artefacte multi-milenare cu simboluri ce prefațează Coloana Infinitului.

Potrivit specialiștilor, cel mai vechi este vasul neolitic găsit la Cârcea, aproape de Craiova, datat la nu mai puțin de opt milenii, și expus la Muzeul Olteniei. Potrivit arheologului Florin Ridiche de la Muzeul Olteniei, vasul de la Cârcea ține de o perioadă premergătoare culturilor Cucuteni sau Starčevo – Criș și aparține unei populații predominant agrare. Acest fapt este susținut și de descoperirea, tot în situl de la Cârcea, inclusiv a unei seceri meșterite din corn de căprior, cu tăiș din silex, ce marchează începuturile agriculturii pe teritoriul actual al României. Secera este clasată dealtfel ca piesă de tezaur național.

Al doilea artefact, ca datare, are circa șase milenii, ține de Cultura Cucuteni, și este asociat cu vasul intitulat „Dansul Ielelor”, descoperit la Chirileni, în Republica Moldova. Un frumos și amplu articol destinat acestui artefact precum și folclorului „ielelor” găsim în Ziarul Națiunea.

În fine, Tezaurul dacic de la Hînova – județul Mehedinți este păstrat în Sala Tezaurelor de la Muzeul Național de Istorie a României și totalizează cinci kilograme de piese din aur, 9.639 la număr, majoritatea ansamblate în brățări și coliere de diferite forme și mărimi.

Una din cele mai interesante piese e un colier alcătuit din 255 de mărgele romboedrice, asemănătoare Coloanei Infinitului. Despre această similitudine s-au mai scris articole.

Mai puțin remarcat e colierul format din „clopoțele”, despre care ar fi interesant de aflat dacă a fost găsit în formă ansamblată sau, dimpotrivă, a fost reconstituit. Aceasta fiindcă ar fi de știut dacă nu cumva forma inițială era prin potrivirea „clopoțelelor” cap în cap (deci invers decât ca în poză), caz în care ar fi semănat întrucâtva cu Coloana Infinitului.

Dar cel mai important rămâne faptul că, potrivit teoriei lui Jung, puternicile simboluri ale inconștientului colectiv, făurite încă din leagănul civilizației umane, se păstrează și pot răsări oricând îndeosebi în actul creației. Ceea ce ar putea fi și în cazul Coloanei Infinitului.

În acest sens, lansez cu o conexiune hazardată dar simpatică. Să ne uităm la Obeliscul madrilen din Plaza de Castilla despre care arhitectul Santiago Calatrava a recunoscut că l-a conceput inspirându-se din Coloana Inifinitului a lui Brâncuși. Și să combinăm mental cele două modele de pe vasul neolitic de la Cârcea, în speță coloana romboidală și liniile întrerupte. Așa-i că seamănă?

Și dacă tot am ajuns la creații moderne, să revenim la confesiunea lui Brâncuși „Ideea Coloanei fără sfârșit mi-a venit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la infinit” și să privim la un zgârie-nori numit „Spire Tower” din Chicago.

Spire Tower, din Chicago

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Iulia Gorneanu – Legenda lui Prier (Aprilie)

06/04/2025/0 Comments/in Articole/by Patrick Matis

Erau odată doi fraţi: unul bogat, iar altul sărac. Celui bogat îi mergea foarte bine (…) Cel sărac, însă, o ducea de pe o zi pe alta ca vai de dânsul. Într-un an, şi anume în revărsatul zilei de Paşti, s-a sculat cel sărac şi a ieşit afară ca să-şi caute câteva vreascuri spre a-şi atâţa focul. Odată întors acasă cu vreascurile, dă peste altă nevoie: n-avea cu ce să le aprindă (…). Pe când stătea el aşa dus pe gânduri, zăreşte deodată pe fereastră un foc mare arzând pe vârful dealului. Porneşte degrabă spre dânsul şi ajuns acolo, dă peste 12 oameni care se încălzeau la foc.

– Buna dimineaţa şi Hristos a Înviat, oameni buni!
– Mulţămim d-tale! — răspunseră aceştia. Da ce vânt te-a abătut pe la noi aşa de dimineaţă şi tocmai în ziua de Paşti?
– D-apoi am venit să-mi daţi un pic de foc.
– Ţi-om da, dragul meu, dar spune-ne mai întâi, care luna-i cea mai rea peste an?
– Apoi de, — răspunse săracul — unii oameni zic că luna lui Prier ar fi cea mai rea, dar mie toate mi-s totuna de bune!

Atunci îi zise omul:

– Ţine poala cămeşii să-ţi dau foc!

Săracul, auzind cuvintele acestea, începu a tremura de frică, temându-se că-i va arde şi cămeşa şi va rămâne gol ca napul. Dar nu se puse de pricină, ţinu cămeşa şi omul îi puse o lopată de jăratic în poală, zicându-i că, după ce va ajunge acasă, să-l împrăştie prin ograda şi prin grădină.

Săracul făcu așa, după cum i se spuse (…) Nu mult după aceasta, iată că una din fete strigă plină de bucurie:

– Tată, tată! Vai, ce de vite mai avem noi! …Ieșind omul afară, văzu și el minunăția: ograda era plina de boi, vaci, cai, oi și tot felul de animale.

Văzând toate astea și o copilă de-a frăține-său, merse în casă și zise:

– Tata, oare de unde are uncheşul meu atâtea vite, că e plină ograda și gradina?

Ieşind cel bogat afară îl întrebă pe frate-său de unde are atâtea vite. Săracul îi spune toată povestea și bogatul își ia degrabă o manta mare pe spate și se duce și el la focul de pe deal. Când ajunge acolo, fără a da „bună dimineața”, zice:

– Oameni buni, dați-mi o țâră de foc, că mi s-a stins!
– Ți-om da, dar mai întâi să ne spui care lună-i cea mai rea de peste an!
– Apoi de, toate lunile peste an îs bune, dar luna lui Prier, vai Doamne, că scârnavă-i, amu plouă, amu e pâclă, amu ninge, și mai toate oile pier. Nu degeaba a zis cine a zis că: „Prier priește / Da’ și jupește”.

Atunci se sculă Prier mânios, căci oamenii aceia erau cele 12 luni de peste an, și-i zise răstit:

– Ține poala de la manta!

Bogatul întinse poala și Prier îi puse două lopeți de foc într-însa.

– Mai pune una, zise bogatul.

Prier îi mai puse o lopată. Bucuros, bogatul se întoarse cu focul acasă, îl turnă prin gradină, ogradă, grajd, șură, apoi se băgă în casă în bună nădejde că și el va căpăta, dacă nu mai multe, apoi măcar tot atâtea vite ca și frate-său.

Iată însa că nu mult după aceasta, intrând copila sa în casă, îi spuse că șura, grajdul și toate celelalte acareturi de pe lângă casă, ard. Aşa a păţit bogatul cel lacom şi mândru!

Simeon Florea Marian – SĂRBĂTORILE LA ROMÂNI, Bucureşti, Editura Fundației Culturale Române, 1994

A consemnat pentru dumneavoastră Iulia Gorneanu.