Entries by Patrick Matis

Romania si modelul extractiv

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/ovidiu-hurduzeu.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/ovidiu-hurduzeu.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Romania si modelul extractiv” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533326898765{margin-bottom: 0px !important;}”]Pentru a intelege esecul actual al modelului de (ne)dezvoltare romanesc, trebuie sa intelegem de ce o societate este prospera sau este saraca. De ce o societate, precum societatea romaneasca, inzestrata de Dumnezeu cu daruri extraordinare, este saraca, iar alte societati mult mai putin inzestrate sunt prospere? De ce Finlanda si Danemarca au un nivel de trai atat de ridicat iar noi am ramas codasii Europei? De prea multe ori s-a spus ca Romania este saraca fiindca romanii sunt hoti, lenesi, ortodocsi sau situati geografic prea la sudul continentului. Nu geografia, cultura sau religia ne-au adus in situatia de astazi, ci modelul politic si economic pe care l-am adoptat, cu voia sau fara voia noastra, de 60 de ani incoace. Prosperitatea unei tari depinde mult mai mult de contextul politic, de tipul de institutii economice si politice decat de contextul etnic sau rasial. Spre ilustrarea ideii de mai sus vom oferi un exemplu concludent. Orasul Nogales este situat la granita dintre SUA si Mexic. Practic, granita, marcata de un gard, desparte in doua o comunitate care are aceeasi origine etnica, aceleasi obiceiuri culturale, aceeasi religie si acelasi profil moral. Orasul american Nogales tine de comitatul Santa Cruz din Arizona, orasul mexican Nogales, de statul Sonora din Mexic (Sonora fiind una dintre regiunile bogate ale Mexicului). Locuitorii orasului american Nogales au un venit mediu anual de 30.000 de dolari pe familie, cei din partea mexicana doar o treime din venitul nogalezilor americani. Orasul american beneficiaza de avantajele unui sistem politic, administrativ si economic in care domnesc „legea si ordinea“ (law & order, cum spun americanii), institutiile statului functioneaza fara coruptie si birocratie inabusitoare. Cetateanul stie ca functionarul public actioneaza in interesul lui si nu pentru a-si umfla propriile buzunare. Daca functionarul public abuzeaza de puterea sa, el poate fi tras la raspundere prin instrumentele democratiei americane. In orasul american Nogales, infrastructura si starea sanitara a orasului sunt la nivelul unei tari dezvoltate, copiii merg la scoala, populatia adulta are cel putin studii medii. Mediul de afaceri este stabil, micul intreprinzator fiind incurajat si protejat de autoritati. Locuitorii de peste 65 de ani, care formeaza o mare parte a populatiei, au acces gratuit la Medicare, sistemul american de asigurari de sanatate. De partea mexicana, practic, de partea cealalta a gardului, intalnim o situatie care nu este mult diferita de situatia multor orasele din Romania. Veniturile cetatenilor mexicani din Nogales sunt de trei ori mai scazute decat ale nogalezilor americani, majoritatea adultilor nu au mai mult de 8 clase primare, abandonul scolar este ridicat. Tot ridicata este si mortalitatea infantila, conditiile sanitare din oras fiind deplorabile. Strazile sunt desfundate, gunoaiele te intampina peste tot. Rata inalta a criminalitatii, coruptia, birocratia si ineficienta nu au nimic in comun cu „legea si ordinea” care domnesc in partea americana a orasului. Ca sa-ti deschizi o mica afacere in orasul mexican, trebuie sa dai spaga functionarilor corupti si sa platesti taxa de protectie grupurilor infractionale. Te astepti in orice moment ca micul tau magazin sa fie jefuit de raufacatori. Analizand situatia celor doua comunitati, doi autori americani, Daron Acemoglu, profesor de economie la prestigiosul MIT, si James A. Robinson, profesor de stiinte politice la Harvard au observat (vezi lucrarea lor Why Nations Fail. The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, Crown Publishers, New York, 2012) ca singurul lucru care le diferentiaza este natura si modul diferit de functionare a institutiilor politice si economice. Ei numesc tipul de institutii predominante in partea mexicana a orasului Nogales institutii de tip extractiv. Astfel de institutii sunt o trasatura distinctiva a realitatilor latinoamericane, realitati care nu se explica prin factorul geografic, ci prin cel politic. Nu ne propunem aici sa analizam situatia din America Latina sau din alte tari din lume unde predomina institutiile extractive. Ne vom referi exclusiv la Romania. Vom pastra termenul „model extractiv” propus de cei doi autori americani – termenul „extractiv” ni se pare semnificativ in contextul romanesc actual – dar ii vom da un continut diferit. In linii generale, putem afirma ca de 60 de ani incoace, Romania a cunoscut doar institutii extractive. Stim cu totii ca Romania este sustinatoarea ferventa a patru gigantice proiecte „extractive”: proiectul Rosia Montana, proiectul de exploatare a gazelor de sist, proiectul de defrisare a padurilor tarii – acesta din urma fara binecuvantarea oficiala a statului, dar sistematic implementat de entitati economice si politice extractive interesate in maximizarea profitului privat in dauna interesului national si al comunitatilor locale. Statul se face vinovat pentru ca nu vrea sa opreasca jaful din padurile romanesti, ci, dimpotriva, incurajeaza un dezastru ecologic care pune in pericol viitorul tarii. (Pe langa defrisarea padurilor, statul a incurajat construirea de microhidrocentrale care distrug raurile de munte.) In fine, cel de-al patrulea proiect extractiv este „spaguirea”, programele de privatizare prin care activele industriei romanesti au fost vandute pe nimic unor indivizi aflati in stransa legatura cu statul mafiot. O parte importanta a programului de privatizare include instrainarea terenurilor agricole, o practica extractiva ale carei consecinte devastatoare se vor simti in anii viitori. Aceste patru proiecte economice si sociale distrugatoare – un adevarat ecocid – NU ar fi posibile daca Romania nu ar fi incatusata de o structura politica si administrativa extractiva bazata pe institutii care nu creeaza bogatie, ci doar o „extrag” prin diferite metode distructive. Cianura si fracturarea hidraulica isi au corespondent in metodele distrugatoare folosite de institutiile romanesti, in speta, incompetenta, iresponsabilitatea, lipsa de viziune, lipsa de spirit civic si moral. Ca sa nu mai vorbim de lipsa credintei in Dumnezeu. In tara noastra, institutiile au fost deturnate de la menirea lor naturala, de a servi societatea, spre un obiectiv toxic, acela de a extrage bogatia creata de societate in avantajul unui numar restrans de grupuri de interese. Institutiile extractive nu sunt interesate de inovatie, nici de asigurarea unor oportunitati egale pentru toti membrii societatii. Nici nu sunt interesate de asigurarea unui cadru legal si investitional care sa

Taragotul romanesc a incetat sa mai cante. Dumitru Farcas a decedat.

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Taragotul romanesc a incetat sa mai cante. Dumitru Farcas a decedat.” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533659260453{margin-bottom: 0px !important;}”]In ultimele timpuri, stirile de pe Revista Romania Culturala au fost mai mult triste, negative, decat pozitive si pline de speranta. Luni, 6 iulie 2018, a incetat din viata marele taragotist, o minune de artist al muzicii populare de la noi, domnul Dumitru Farcas la frumoasa varsta de 80 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aiba in pace! A murit intr-un spital din Cluj, unde era internat in urma unui infarct, potrivit Mediafax. Directorul Casei de Cultura a Studentilor Cluj, Flavius Milasan, a declarat ca detaliile privind inmormantarea muzicianului vor fi comunicate de familie. S-a nascut la 12 mai 1938. Dumitru Farcas era originar din Maramures, insa stabilit in Cluj-Napoca dupa terminarea studiilor la Academia de Muzica „Gheorghe Dima”, in 1967. La inceputul carierei sale, incepand cu anul 1959, Dumitru Farcas a facut parte din Ansamblului Folcloric National „Transilvania”, cunoscut atunci sub numele de Ansamblul „Maramuresului”, fiind membru fondator. In 1962, a preluat Ansamblul „Martisorul” al Casei de Cultura a studentilor din Cluj-Napoca, impreuna cu care a obtinut numeroase premii nationale si internationale. Din anul 1970 a devenit membru al Uniunii Artistilor Muzicieni din Elvetia „SUISSA”. In anii 1977 si 1999, artistul a primit din partea Institutului Smithsonian Washington DC, SUA, diplome de onoare. De-a lungul carierei sale i s-a acordat titlul de Cetatean de Onoare al oraselor Phenian (Coreea de Nord), Cluj-Napoca, Bucuresti, Resita si Baia Mare.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/08/07/5b69442edf52022f751a1226/646×404.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.jurnaldinromania.ro/wp-content/uploads/2018/08/a-murit-dumitru-farcas-caza-morti.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533659793689{margin-bottom: 0px !important;}”]Florin Piersic, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Dumitru Farcas, intr-un interviu acordat ziarului „Adevarul”, spune despre relatia lui cu celebrul taragotist si despre ce a insemnat acesta pentru Romania. Piersic era foarte emotionat, tocmai intorcandu-se de la spitalul din Cluj unde a decedat Dumitru Farcas. „In clipa asta vin de la spitalul de unde ne-a parasit. Era cel mai bun prieten al meu. Sunt inmarmurit, sunt inmarmurit, pentru ca la orice ma asteptam, dar nu la plecarea lui Mitru Farcas, mi-a fost si imi este ca un frate. Noi colaboram, mergeam impreuna la spectacole, povesteam in masina. Era atat de vesel si atat de legat de mine incat nu exista un loc in care sa ma duc si sa nu spuna lumea: ‘Farcas a vorbit despre tine extraordinar si a spus cat de multe te iubeste’. ‘Eu nu-l iubesc, il ador pe Farcas’, le spuneam eu”, a marturisit celebrul actor pentru Adevarul. Dumitru Farcas s-a stins din viata, luni dimineata, la Institutul Inimii din Cluj-Napoca, in urma unor probleme cardiace. Florin Piersic a spus ca zilele trecute a vorbit cu Dumitru Farcas si nu parea sa aiba probleme grave de sanatate: „Eu stiu ca moartea lui a venit brusc, nu cunosc prea multe amanunte despre starea lui de sanatate, dar am vorbit cu el zilele trecute la telefon si totul parea in regula. Stiu ca a fost operat la un picior”. Mai spune: „Am amintiri de ani si ani petrecuti impreuna, nu mai spun de turneele noastre in America unde era primit extraordinar. Eram fericit ca am sansa sa fiu alaturi de el si sa ma bucur de acele momente. As putea scrie chiar o carte despre Mitru Farcas, am atatea povesti, atatea intamplari cu el. Sunt lovit in minte si in suflet si peste tot. Stiu ce-i placea, ce-si dorea, stiu totul despre el. Nu am niciun fel de putere sa mai vorbesc, nu-mi gasesc cuvintele”. Intrebat, in continuare, ce a lasat Dumitru Farcas Romaniei, Piersic a spus: „A lasat ceva ce n-o sa mai poata lasa nimeni niciodata. A lasat ceva din sufletul cantecului romanesc adevarat, el fiind un maramuresean ‘inrait’ cu atata dragoste de Maramures, de locurile unde a trait. Oriunde se ducea, el nu numai canta, ci si recita din versurile pe care le stia despre locul nasterii lui. Era un patriot absolut, era un roman adevarat cu litere groase. Va rog sa ma intelegeti ca mai mult nu pot sa spun. Mi-a murit un frate”, a incheiat domnul Piersic, care era la un pas de a incepe sa planga. Odata cu plecarea de printre noi a marilor talente, a marilor artisti si genii romanesti, pleaca si o parte din sufletul romanesc, o parte din ceea ce a fost. Dar oare mai putem sa refacem aceste valori? Oare se vor mai naste astfel de valori? Dar in prezent ce este ceea ce avem? Ar fi cazul sa ne refacem inventarul valorilor romanesti ca sa vedem ce mai avem si ce nu. Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe maestrul Farcas pentru mostenirea pe care ne-a lasat-o! In continuare va prezentam unul dintre ultimele interviuri cu Dumitru Farcas. Vizionare placuta![/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://www.youtube.com/watch?v=POamcSB1bgY” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Ovidiu Hurduzeu – Solutia ortodoxa la criza: restaurarea oikonomiei

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/8351692484_b1e469b5a1_b.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/8351692484_b1e469b5a1_b.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ovidiu Hurduzeu – Solutia ortodoxa la criza: restaurarea oikonomiei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533611853631{margin-bottom: 0px !important;}”]Inainte de a ne da cu parerea in materie de „economie”, ar trebui sa intelegem care este, de fapt, esenta ei. In acest scop, invit cititorul sa ne intoarcem la Aristotel si la distinctia pe care filozoful grec o face dintreoikonomia si khrematisike. Oikonomia se refera la „gospodarie”, la „legea casei”: oikos (casa, camin) + nomos (lege, randuiala). In viziunea lui Aristotel, oikonomia este „stiinta sau arta (techne – nota mea) producerii, distribuirii si pastrarii valorilor de uz concrete ale caminului si comunitatii pe o perioada mai indelungata”. Crematistica este „arta acumularii maxime de catre indivizi a valorii de schimb abstracte sub forma banilor intr-un timp scurt”. Altfel spus, oikonomia este administrarea casei si a caminului, o rinduiala „naturala” intrucat satisface necesitati reale; domeniul ei este valoarea de folosinta. Crematistica se bazeaza pe „nenaturala” valoare de schimb, fiind arta de a produce resurse (bogatie) folosind banii in chip de metron universal. Exista doua forme de crematistica. Cea „buna” se subordoneaza oikonomiei si actioneaza in folosul ei; chremata (bogatie) este un mijloc si nu un scop in sine, „bogatia” denotand lucruri cu valoare de folosinta pentru individ si chiar in sistemul de schimb. De pilda, o crematistica „naturala” este trocul in care schimbul urmareste satisfacerea unor nevoi „naturale”, „firesti”, „primare”. Dacă crematistica devine o „tehnica de imbogatire” in sensul ca „bogatiile si proprietatea nu mai au limite”, ea se situeaza in afara oeconomiei. Cea mai respingatoare forma de crematistica este camata, tehnica de a face bani de dragul banilor. O alta forma „rea” de crematistica consta in a cumpara ieftin si a vinde scump. Este evident ca economia de azi este mai degraba o practica crematistica nociva decat o oiconomie cinstita. Crematistica contemporana se manifesta prin primatul unei anti-economii menite sa produca permanent nevoi artificiale. Intreaga societate, nu numai sfera economica, a devenit crematistica. Omul contemporan, sclavul fericit, nu mai traieste intr-o societate bionormata (cf. bios viata, norma, regula) in care structurile sociale, educative si culturale se inspira din organicitatea naturii, se conduc dupa regulile firii. Omul si-a uitat telos-ul sau adevarat: cresterea duhovniceasca, apropierea de Dumnezeu si cautarea mantuirii in Biserica lui Hristos. Mijloacele tehnice pe care le are la dispozitie au devenit chiar scopurile vietii sale. In viziunea aristoteliana, un lucru natural are potentialitatea de a ajunge la o deplina dezvoltare asa cum ghinda se implineste pe sine devenind stejar – stejarul fiind telos-ul firesc al ghindei. Ce telos are insa sclavul fericit? Ce inseamna pentru el „implinirea de sine”? Munceste din greu in regim de sclavie voluntara pentru a-si satisface niste dorinte artificiale prin obiecte marfa si actiuni standardizate. In oikonomia antica satisfacerea nevoilor reale urmarea un telos mai inalt: participarea la viata publica a cetatii grecesti. Auto-suficienta oikos-ului asigura viata, dar nu era un scop in sine, ci pava calea spre „viata mai buna” in care omul, „animal politic” – zoon politokon (cf. Platon – n.r.), descoperea „adevaratele bogatii” ale participarii la viata cetatii grecesti. In crestinism, nu exista telos mai inalt, viata mai buna decat cresterea in Hristos prin lucrarea Duhului Sfant. Cum sa te dezvolti? Cum sa mai „cresti” cand relativismul generalizat al societatii postmoderne a distrus orice ierarhie a valorilor? Gonim dupa forme fara fond, ne investim energia in implinirea unor scopuri artificiale si echivalente (dar mereu altele). Activitatile noastre crematistice sunt producatoare de insignifianta si, drept urmare, de jinduiri nelimitate care insa nu ne implica in mod esential. Ne lasam condusi de logica excedentului, deriziunii si autoproliferarii delirante a imaginilor, instrumentelor si practicilor artificiale. In societatea tehnoglobalista dezvoltarea mijloacelor tehnice a devenit un scop in sine, un surplus de dragul surplusului. Tehnologia se bazeaza pe logica cresterii rapide si nelimitate; rupta de constrangerile naturale si divine, o astfel de logica a dus la proliferarea practicilor artificiale in toate domeniile. Azi resursele sunt exploatate pana la completa lor epuizare; nici o resursa nu are valoare atata timp cat nu este „prelucrata” – copiii nu au valoare pana nu devin „forta de munca”; padurile, hartie, case si „centre de recreere”. Transformati in „resurse umane”, oamenii stau mereu, ca orice resursa, „in rezerva”. Sunt valorificati pentru versatilitatea lor, nu conteaza valoarea personala: oamenii au pret atata timp cat inlocuiesc o persoana-marfa „perimata” si pot fi rapid retrasi de pe piata cand ei insisi devin „prea scumpi” sau „rezidu-uri”. Idealul crematistic de astazi este „profit maxim cu minima responsabilitate”. O lume entropica in care devine din ce in ce mai dificil sa separi „piata libera” de actiunile criminale, hrana „sanatoasa” de otrava, libertatea de sclavie. Grava mi se pare incercarea de a „vinde” crematistica contemporana drept „oiconomie” crestina. Este greu de reconciliat „interesul de sine” capitalist cu altruismul crestin. O viata economica bazata doar pe interesul de sine se indeparteaza de normele unei societati crestine. Sfantul Ioan Gura de Aur vede in acumularea excesiva de bunuri sursa tuturor relelor. Precum filozofii Greciei antice, Sfintii Parinti considera „interesul de sine” sursa lacomiei si a multor comportamente aberante. Bogatia trebuie sa satisfaca nevoi reale, sa fie acumulata in mod onest, sa duca la achizitionarea de lucruri utile si la fapte de caritate. Actiunile crematistice de acumulare nelimitata a bogatiei (si folosirea ei pentru procurarea de bunuri de lux) distrug pacea sociala (homonia) si sunt impotriva bunelor randuieli lasate de Dumnezeu. Pentru Sfantul Ierarh Grigorie Teologul, goana dupa bogatie constituie sursa razboaielor, nedreptatii si sclaviei. In lumea de astazi restaurarea fundamentelor unei oiconomii crestine nu este o utopie, ci o necesitate vitala. Intr-o lume de resurse limitate, prada dezechilibrelor economice, autarhia promovata de Sfintii parinti este un concept valabil. „Asa cum masura unei incaltari este piciorul, tot asa dimensiunile proprietatii sunt nevoile trupului. Dumnezeu a creat lumea spre folosinta noastra, dar noi dobandim bunurile materiale ca sa realizam starea de autarhie. Autarhia formeaza oameni buni pentru societate, mai ales cand este insotita de dragoste”. – scrie Clement din Alexandria in Paedagogus (2, I, 132). Acela care „se gandeste insa doar la bani… dobanda, credite, profit si comert murdar tradeaza nobletea umana si libertatea” (Ioan Gura de Aur, „Omiliile

Pretentia de autonomie a secuilor, o analiza a inconstientului colectiv

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”http://2.bp.blogspot.com/_BCaxUbxzEVo/TOYorohT17I/AAAAAAAAAl4/uNNHDicnr40/s1600/tinutul%2Bsecuiesc.gif” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://2.bp.blogspot.com/_BCaxUbxzEVo/TOYorohT17I/AAAAAAAAAl4/uNNHDicnr40/s1600/tinutul%2Bsecuiesc.gif” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Pretentia de autonomie a secuilor, o analiza a inconstientului colectiv” font_container=”tag:h3|font_size:25px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533448092467{margin-bottom: 0px !important;}”]Articol scris de Nagy Attila, vineri, 19 noiembrie 2010 (dar valabil si astazi). L-am republicat si aici datorita ultimelor insistari ale persoanelor in cauza care vor autonomia respectiva impreuna cu anumite schimbari legislative facute fara referendum la noi in tara. Constitutia trebuie respectata, altminteri pe aceia ii vom acuza (pe unii) de inalta tradare nationala (iar pe altii) si de subminarea identitatii, integritatii si sigurantei nationale etc. O scurta analiza a inconstientului colectiv national al secuilor si maghiarilor ne va ajuta sa gasim acele elemente care infirma pretentiile autonomiste. Noi am scris de nenumarate ori ca autonomia este o inventie a constiintei secuiesti care nu provine din strafundul sufletului nostru. La baza pretentiilor autonomiste nu gasim o justificare adanca pentru a pune in valoare energiile noastre sufletesti. Vointa de autonomie apartine mentalului de suprafata, gandirii care incearca sa rationalizeze situatiile, dar nu exprima o dorinta pornita din suflet. Secuii se gandesc la autonomie dar, in mod inconstient, actioneaza impotriva ei. De pilda, la alegerile prezidentiale l-au votat pe Basescu, care s-a pronuntat clar impotriva autonomiei. Secuii gandesc la autonomie, dar fac exact contrariul, il voteaza pe Basescu, care nu vrea autonomie. Votul dat lui Basescu a decurs din inima sau din dorinta, construita pe baza unui calcul mental? Unde a actionat mintea si unde inima? Prin firea lor, secuii sunt putin inclinati spre agresivitate – nefiind agresivi se lasa sedusi de discursuri agresive cum ar fi cele ale extremei drepte Jobbik. Si Basescu are ceva agresiv in comportament. Nici unul dintre presedintii Romaniei nu i-a vizitat pe secui atat de des. Oare exista o simpatie reciproca stabilita la nivelul agresivitatii? Este posibil ca simpatia secuilor pentru Basescu sa fie reala, in ceea ce-l priveste pe Basescu, ea este clar un truc. Agresivitatea secuiasca nu are sprijin in strafundurile sufletului nostru, ea deriva doar din vointa de autonomie. Autonomia este o constructie mentala, exterioara sufletului si tradata mereu de inconstientul colectiv secuiesc. Cum ar putea oare sa reuseasca o miscare autonomista care vine in contradictie cu inconstientul colectiv al secuimii? Nu cumva in vointa de autonomie continua sa se oglindeasca o istorie tragica in care am dorit ceva aflat in dezacord cu inconstientul maghiar sau secuiesc? Nu ne-am orientat niciodata dupa semnalele venite din strafundul sufletului nostru! Am omis sa vedem ca tragedia noastra a fost cauzata de dezacordul dintre minte si inima. Acest lucru nici macar nu a intrat in atentia ganditorilor maghiari, nu mai vorbesc de rezolvarea in profunzime a problemei, care ar trebui sa inceapa cu armonia dintre minte si inima, asa cum se intampla in spiritualitatea ortodoxa. Doar atunci cand mintea lucreaza in armonie cu sufletul, vointa nationala vine din adancul sufletului. Si ne intrebam: Nu cumva simpatia fata de Basescu, care este destul de popular printre secui, dincolo de agresivitatea de care am amintit, provine dintr-o nesiguranta colectiva a secuilor? Se stie ca un conducator perceput a fi puternic poate inspira un fals sentiment de siguranta. Putem sa facem o legatura intre obiectivele autonomiei, care este o constructie pur mentala, si frica secuilor. Eugen Drewermann, teolog si psiholog romano-catolic german scrie ca o morala bazata numai pe rationamentele constiintei este exterioara omului, nu-l satisface in adancurile sufletului, ba chiar agraveaza situatia sa, ii adanceste frica din suflet, care este adevarata problema a fiintei umane. Asa cum spune Drewermann, frica se naste in mintea omului despartit de Dumnezeu; frica provine dintr-o constiinta lipsita de Dumnezeu, din dezacordul dintre minte si suflet, din netrairea continuturilor provenite din inima omului. Acum ne intrebam: Constructiile autonomiste pur mentale, aflate in contradictie cu strafundurile sufletului secuiesc si lipsite de Dumnezeu, nu cumva exprima tocmai frica omului despartit de Dumnezeu?! Cum ar putea sa dureze, sa fie viabile cerintele secuilor nascute din frica, niste reactii care incearca doar sa mascheze frica?! Jung a scris ca tragedia omului occidental este o problema religioasa. Noi credem ca situatia de criza a omului vine din neexperimentarea vie a strafundurilor sufletului sau, din contradictia dintre minte si suflet si, drept urmare, din neexperimentarea vie a Adevarului intrupat. Aceasta este si problema colectiva a maghiarimii si ea imbraca un aspect mult mai accentuat. Daca ne oprim la problema autonomiei, la problema drepturilor minoritatilor, ne oprim la suprafata, discutam in mod superficial si nu vedem ca problemele noastre au cauze adanci, care tin de inconstientul nostru colectiv. Rezolvarea lucrurilor numai la suprafata, fara a armoniza mintea cu sufletul si fara sa luam in consideratie lucrarea lui Dumnezeu, asa cum se obisnuieste in cultura occidentala, ne-a dus la o catastrofa nationala. Drewermann spune ca radacina depresiei, a nevrozei provine dintr-o situatie in care omul nu are o relatie vie cu Dumnezeu. Depresia este boala noastra nationala, ea tradeaza o epuizare a vointei de a mai trai. Aceasta se reflecta si in mentalul autonomist. Constiinta autonomista e optimista, dar inconstientul o tradeaza, ii dicteaza nevointa de a trai ca natiune. Dintr-o contradictie de genul acesta nu poate iesi nimic viabil. Autonomia devine o slabiciune cand nu este sustinuta de o temelie interioara pe care sa se inalte o constructie sufleteasca a miscarii autonomiste. Problema distantarii dintre minte si suflet si de Dumnezeu pare a fi cel mai grav lucru la noi, la unguri. Este fondul insusi al crizei de identitate a maghiarimii. O identitate nationala vie este bazata pe armonia dintre minte si suflet si pe o convietuire vie cu Dumnezeu. La baza identitatii nationale trebuie sa stea armonia mintii cu sufletul in prezenta lui Dumnezeu. O constiinta nationala, daca nu are la baza armonia dintre minte si suflet, daca constiinta nationala nu are legatura cu Dumnezeu, este slaba, se bazeaza numai pe o frica ascunsa. O astfel de identitate nationala va fi totdeauna sovaielnica; oricat de tare s-ar arata la suprafata, chiar taria suprafetei ii tradeaza frica ascunsa. In Ungaria, ungurii se minuneaza cat de tare este constiinta nationala a secuilor. Dar aceasta

Gogu Constantinescu, un savant de dimensiune planetara

/0 Comments/in /by

Multi dintre noi suntem de acord ca am avut, mai ales in secolul XX, fiind cel mai la indemana sa ne ofere informatii, mari personalitati, mari savanti, mari intelepti si genii in toate domeniile si inca mai avem. Vreau sa ne ocupam de George (Gogu) Constantinescu in acest articol, unul dintre cei mai mari inventatori, inovatori, ingineri romani din secolul trecut. Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori romani din istorie, cu peste 190 de brevete inregistrate de-a lungul vietii sale. Daca ar sta cineva sa rasfoiasca un dosar cu toate ideile sale, cel mai probabil s-ar opri la inventii ca perforatorul de roci, sistemul de tragere sincronizata cu mitraliera pe avioanele britanice cu elice din Primul Razboi Mondial, denumit G.C. Gear, si convertizorul sonic de cuplu care a dus la crearea unui automobil cu o transmisie automata rudimentara. Totodata, nu trebuie uitata nici Teoria Sonicitatii, elaborata de Constantinescu, care se refera la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze. O scurta biografie George (Gogu) Constantinescu s-a nascut in Craiova, la 4 octombrie 1881, in „casa doctorului”, de langa gradinile Mihai Bravu, fiu al unui profesor de matematica si nepotul unui inginer. Mama sa, Ana Constantinescu, era de origine alsaciana si iubea muzica, fiind o pianista desavarsita, in vreme ce tatal sau, George, a fost profesor de matematica si inginerie. Astfel, inca de la varsta de cinci ani, Gogu Constantinescu a primit primele sale lectii de muzica, iar abilitatile de matematician s-au dezvoltat natural de-a lungul anilor urmatori. Inca din copilarie manifesta interes pentru stiinta si in liceu si-a transformat camera intr-un adevarat laborator de fizica si chimie. A realizat in acea perioada o lampa electrica cu mercur, acumulatori, baterii, motoare, un calculator mecanic. Tatal sau a murit cand Gogu Constantinescu avea doar 15 ani. In 1904 a absolvit Scoala Nationala de Poduri si Sosele ca sef de promotie. In timpul studiilor si dupa absolvire s-a preocupat de demonstrarea utilitatii unui material de constructii nou, betonul armat, atat teoretic, cat si practic. A proiectat numeroase constructii cu structura din beton armat, dar nu a gasit sprijin la guvernul vremii pentru a-si pune in practica ideile si a infiintat propria companie, impreuna cu inginerul Tiberiu Eremia. Costurile reduse ale betonului armat i-au adus castigarea unei licitatii de 5 poduri. In acea perioada s-a construit drumul Bucuresti-Doftana si Gogu Constantinescu a avut ideea primului material care seamana cu asfaltul de astazi. S-a ocupat de asemenea si de utilaje si mijloacele de transport, gasind solutii de imbunatatire sau creand altele noi. Dupa cativa ani in care a lucrat ca inginer civil in cadrul Serviciului de drumuri si poduri al Ministerului Lucrarilor Publice, timp in care a contribuit cu succes la construirea catorva cladiri din beton armat, printre care si Marea Moschee din Constanta (intr-o perioada in care folosirea acestui material era extrem de controversata), Gogu Constantinescu se muta la Londra in 1910 pentru a lua parte la revolutia ingineriei care era condusa de Anglia si America. Acolo introduce o noua ramura a mecanicii mediilor continue numita sonicitate. In 1918 a publicat lucrarea The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations. S-a preocupat apoi de aplicatiile practice ale acestei stiinte, in special din electrotehnica. Este autorul a numeroase inventii precum: motoarele, pompele, ciocanele şi perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonica, aparate pentru transmisii si receptoare ale acestei energii. A realizat dispozitivul de tragere la orice turatie a motorului prin discul format de palele elicei in rotatie, numit G.C. Gear (Constantinesco Fire Control Gear). Guvernul britanic a realizat in 1918 pentru inginerul roman Gogu Constantinescu laboratorul din West Drayton numit Uzinele Sonice. Cu bani foarte putini, Gogu, care va deveni cunoscut si sub numele de Constantinesco, a trecut la treaba pentru a-si pune in practica ideile cu entuziasm. Pe taram britanic, Constantinescu a reusit sa-si breveteze nu mai putin de 18 inventii in trei ani, unele dintre ele referindu-se la imbunatatirea combustiei motoarelor cu ardere interna, iar altele la metode de transmitere a puterii prin energia transmisa prin unde in lichide. In 1914 s-a casatorit cu Sandra Cocorescu si au divortat dupa 12 ani. S-a recasatorit cu Eva Litton, o femeie cu simtul afacerilor, care-l va ajuta sa depaseasca problemele financiare. In 1916, inventatorul roman are parte de recunoasterea Fortelor Aeriene Britanice si primeste o comanda care se va dovedi extrem de banoasa pentru Constantinescu: un sistem de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor britanice de razboi, care urma sa ii ajute pe piloti sa traga in zbor fara a gauri elicea. Primul avion adaptat pentru sistemul dezvoltat roman a fost testat in august 1916, iar rezultatele foarte bune ale incercarilor i-au convins pe englezi ca banii reginei merita investiti in sistemul cunoscut sub numele de G.C. Gear. In cele din urma, nu mai putin de 50.000 de exemplare ale au fost fabricate si au devenit echipament standard al Fortelor Aeriene Britanice, iar inventatorul a fost premiat cu 50.000 de lire sterline, bani pe care i-a impartit cu partenerul sau de afaceri, Walter Haddon. Spre deosebire de sistemele mecanice de sincronizare ale vremii, conceptul hidraulic al lui Constantinescu avea cateva avantaje clare: rata de tragere era mult mai buna, sincronizarea dintre mitraliera si elice era mai precisa, iar adaptabilitatea era foarte mare, putand fi montat fara prea multe modificari pe orice tip de motor si sasiu. Transmisia automata pentru masini In 1919, dupa sfarsitul razboiului, legaturile armatei britanice cu Gogu Constantinescu sunt intrerupte, iar inventatorul roman este din nou pe cont propriu, deziluzionat de lipsa de interes pentru munca sa si cu bani din ce in ce mai putini. Craioveanul, care a fost descris de unele publicatii ca fiind grec, incepe munca la o idee care nu-i dadea pace inca din 1910 – aplicarea principiilor sonicitatii la motoare de orice fel. Chiar si in timpul razboiului, Constantinescu a aprofundat analiza pentru transmisiile cu variatie continua si a ajuns la conceptul convertizorului (in unele publicatii apare sub numele de convertor). Primele brevete sunt inregistrate de roman in 1923, respectiv 1924, timp in care

Nicolaus Olahus si umanismul ungar din veacul al XVI-lea

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://i2.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/26/Portrait_of_Mikl%C3%B3s_Ol%C3%A1h_1740.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://i2.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/26/Portrait_of_Mikl%C3%B3s_Ol%C3%A1h_1740.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Nicolaus Olahus si umanismul ungar din veacul al XVI-lea” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Nicolaus Olahus Romanul, mare european al veacului al XVI-lea” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533026353074{margin-bottom: 0px !important;}”]Nicolaus Olahus (10 ianuarie 1493, Sibiu – 15 ianuarie 1568, Pojon, astazi Bratislava) a fost un umanist, istoriograf si om politic de origine romana care a activat in Regatul Ungariei, ocupand demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (in latina Strigonium), regent al Ungariei si apoi guvernator al tarii. Nicolaus Olahus a fost o minte romaneasca limpede si ascutita, educata si echilibrata, inventiva si spontana, care a cucerit Europa secolului al XVI-lea. Profesorul Stefan Bezdechi de la Universitatea Clujeana il numeste pe Olahus „cel dintai mare european de sange romanesc”.[/vc_column_text][mk_image src=”https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/03/screenshot-2015-03-07-23-12-12.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/03/screenshot-2015-03-07-23-12-12.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1533026929931{margin-bottom: 0px !important;}”]Nicolaus Olahus, „os domnesc“ din Tara Munteneasca, se tragea din Vlad Tepes si era nepot al lui Matei Corvin. Tatal sau, Stefan, era originar din Orastie. Mama sa, Barbara Huszar, era descendenta din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Pe unde a umblat prin Europa, pe la curtile domnesti, in palatele episcopale, si’a semnat toate scrisorile si cartile pe care le-a scris cu numele de „Romanul“. Prin aceasta, Romania sau Valahia au circulat prin Europa secolului al XVI-lea cu nume de cinste. Nicolaus Olahus s’a nascut la Sibiu in ziua de 10 ianuarie 1493. A devenit catolic inca din leagan, religie imbratisata de tatal sau fie cand s’a stabilit definitiv in Transilvania, fie la casatorie ori cu ocazia innobilarii. (Din interese personale sau politice, la catolicism au trecut si Vlad Tepes sau Mihnea Voda cel Rau, rude ale sale). In 1504, Stefan Olahus se muta cu intreaga familie la Orastie, fiind numit aici judecator si primar. Nicolaus mai urmeaza un an scoala saseasca din Orastie, dupa care, in 1506, la 13 ani, paraseste casa parinteasca, fiind trimis sa’si continue studiile la Oradea, unde isi avea sediul un influent episcopat catolic, adevarata pepiniera de secretari si diplomati in serviciul curtii regale ungare. La scoala capitulara de aici se invatau, in latina, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. Pe langa profesorii recrutati dintre canonici erau adusi profesori si de la universitati straine (Padova, Leipzig, Viena). Remarcat de superiorii sai mai cu seama pentru usurinta dovedita in asimilarea limbii latine, ravna la invatatura si buna purtare, este numit, in 1510, paj la curtea regelui Vladislav al Ungariei, functie in care ramane pana la moartea suveranului (1516), cand se hotaraste sa devina cleric. La 23 de ani este numit secretar al episcopului de Pecs, dupa doi ani hirotonit canonic, dupa alti patru ani devenind arhidiacon de Komarom si canonic al Episcopiei de Strigoniu (azi Esztergom). Este cunoscut faptul ca in anii tineretii sale, intre 1522-1526, Olahus a fost consilier al regelui Ludovic al II-lea si mai ales al reginei Maria a Ungariei, totodata regenta a Olandei, detinand functia de secretar-consilier la curtea regala. In 1542 Nicolaus Olahus si’a inceput cariera politica. Prin calitatile sale diplomatice, a fost consilier al imparatului Ferdinand I al Sfantului Imperiu Roman de natiune Germana, Olahus a avut o influenta covarsitoare in luarea deciziilor politice din Europa Centrala, activand in special in interesul Bisericii Catolice. Doua decenii mai tarziu, in anul 1562, devine arhiepiscop de Strigonium si, prin aceasta, primat al Bisericii Catolice din Regatul Ungariei, pentru ca in final sa ajunga regent si guvernator al Regatului Ungariei. Nicolaus Olahus a fost creat cardinal de catre papa Pius al IV-lea. De numele lui se leaga Academia Iezuita din Nagyszombat (1554), considerata de unii ca fiind prima universitate din Regatul Ungariei. In aceasta calitate va fi numit guvernator al teritoriilor maghiare de vest, controlate de Habsburgi ca noi titulari ai coroanei Ungariei, dupa moartea regelui Ludovic al II-lea in timpul bataliei cu turcii la Mohács in anul 1526. In calitate de umanist si carturar, Olahus a intretinut o vasta corespondenta cu capetele luminate ale epocii, castigand simpatia si recunoasterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrarile sale cele mai importante, Hungaria si Attila, redactate, se pare, in perioada sederii in Olanda, ofera pretioase informatii cu privire la topografia si istoria Ungariei si, in special, a Transilvaniei. Activitatea: 1536  Ungaria, 1537 Attila, fiul regelui Ferdinand Genezei, ziare, scurta descriere a vietii Fericitului Zerchsky , 1763 , sau despre originile poporului regatul Ungariei si Attila Ungaria (…) emondato coniumctim editi, Viena.[/vc_column_text][mk_image src=”https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/05/nicolaus-olahus-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/05/nicolaus-olahus-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”CAPITOLUL AL XII‑LEA – Despre Ungaria de dincolo de Tisa” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533027169315{margin-bottom: 0px !important;}”]1. Acea parte a Ungariei care este dincolo de riul Tisa, dupa cele sustinute de Ptolemeu, se numea candva Dacia. Atingand la Miazanoapte o regiune a Sarmatiei, se intinde de la Muntii Carpati pana la curbura raului Nistru. Iar spre Miazazi tine pana la Dunare, unde [aceasta] incepe a se numi Istru; la Apus, pina la Tisa si iazigii metanasti. In ea sunt provinciile: Valahia Mare, care se mai numeste si Transalpina, Moldova, Transilvania, Maramuresul, tinutul Somesului, Crisana, Nyir si tinutul Timisului. Transalpina, care se spune ca odinioara s’a numit Flaccia, de la Flaccus care adusese aici o colonie a romanilor, incepand de la muntii prin care este despartita de Transilvania…[/vc_column_text][mk_image src=”https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/05/nicolaus-olahus-2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/05/nicolaus-olahus-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1533027259265{margin-bottom: 0px !important;}”]…se intinde aproape pana la Marea Neagra. Pamantul [ii este] neted si sarac in apa. La Miazanoapte se invecineaza cu roxanii, care acum se numesc ruteni, la Miazazi cu acea parte a Ungariei care este indreptata spre cetatea Timisului si spre campul Maxons, iar la Rasarit, cu fluviul Dunarea, care separa de ea Moesia Inferioara. 2. Principele ei se cheama voievod; in zilele noastre este Radu, care, puternic in bogatie si stapanire, are cetatea de scaun in orasul Targoviste. Se spune ca, daca este nevoie, poate chema la arme, de pe teritoriile sale, si duce la lupta pana la patruzeci de mii de osteni. Este supus regelui, caruia ii depune juramantul de credinta prin trimisii sai. In aceasta provincie, din vremurile strabunilor nostri pana in zilele noastre, au fost doua familii [voievodale], provenind la inceput [sic] din

Petre Tutea, Scrisoare catre Emil Cioran, despre crestinism

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/tim.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/tim.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Petre Tutea, Scrisoare catre Emil Cioran, despre crestinism” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1532787454852{margin-bottom: 0px !important;}”]Draga Emil, Ma gandesc cu placere la clipa cand ne-am cunoscut. Tin sa subliniez ca apari, pregnant, in constiinta mea in mod pur, detasat de timp si spatiu. Incerc sa gandesc jocul pe care-l port intre prietenie si admiratie. Am certitudinea ca te-ai implinit, eu insa nu. Ma consolez nu cu aceasta iluzorie forma a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasa, care puncteaza cimitirele cu cruci. Crucea simbolizeaza anularea distinctiei intre gloriosi si invinsi. Fara religia crestina omul ar trai nelinistea produsa de limitele vietii si de moartea absoluta. Ce glorios este crestinismul ce populeaza templele si cimitirele cu nemuritori! Religia crestina asigura fraternitatea intre gloriosi si anonimi si invinsi. Fara crestinism, umanitatea ar fi alcatuita din bipezi anonimi si gloriosi. Ce glorioasa e viziunea crestina asupra omului in care nebunii, neimplinitii si geniile se intalnesc, fratern, aici si dincolo. Religia crestina ne permite sa vorbim despre oameni fara deosebire. Este si firesc, pentru ca, desi fizic se aseamana, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, aceasta disciplina filosofica fundamentala, nu a putut si nu poate inlocui religia. Religia crestina, prin puterea ei nivelatoare, inlatura oamenii de prisos; ea inlatura dezgustul existentei si spaima mortii absolute. Draga Emil, sunt batran, bolnav si trist. Sunt nelinistit de perspectiva mortii. Ce pustie ar fi viata fara temple, sacerdoti si credinciosi. Imi pare bine ca scoala, cu toate disciplinele ei, nu poate inlocui Biserica. P.S. Draga Emile, cred ca-ti aduci aminte de scrisoarea, trimisa acum cativa ani, prin care te rugam sa-ti las camera de langa Cismigiu. Acum, cand perspectiva mortii ma preocupa mai mult ca altadata, revin cu aceeasi rugaminte, pentru a avea si tu, cand te vei fi intorcand la Bucuresti, un acoperis. Petre Tutea 3 martie 1991, Bucuresti [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Cum a fost infiintata Primaria Bucurestiului si Sfatul Orasenesc?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/1375830_463254397126584_728154962_n.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/1375830_463254397126584_728154962_n.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cum a fost infiintata Primaria Bucurestiului si Sfatul Orasenesc?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1532462465708{margin-bottom: 0px !important;}”]Potrivit istoricilor, prima forma de organizare administrativa a orasului Bucuresti a fost sfatul compus dintr-un jude si 12 pargari (consilierii locali de astazi). La 1932, istoricul, arheologul si numismatul roman Constantin Moisil scria ca sub acest sistem a fost condusa Capitala pana la sfasitul veacului al XVII-lea si ca acest organism local se ingrijea de acte de administratie oraseneasca, el avand dreptul de a confirma, prin asa numitele carti ale orasului, toate vanzarile si achizitiile de imobile, delimitarile si schimburile de proprietati. Odata cu instaurarea epocii fanariote (1714), vechea forma de organizare administrativa a fost inlocuita de marea vornicie a politiei, secondata de agie sau politia oraseneasca, ceea ce a produs, natural, estomparea autonomiei comunale atat timp cat marele vornic al politiei era numit de domnitor, iar norodul nu avea niciun cuvant de spus. Lucrurile aveau sa se schimbe, insa, radical, dupa introducerea, sub protectoratul rusesc, a Regulamentului Organic (1831), unul dintre capitolele acestei legi organice cvasi-constitutionale vizand reforma administratiei centrale, respectiv inlocuirea marii vornicii cu un Sfat Orasenesc ales exclusiv de cetateni. De altfel, modelul avea sa fie implementat si in celelalte orase ale Munteniei, pe baza asa numitului Regulament pentru sfaturile orasenesti dupre orasele printipatului Valahii. In Anexa 2 a Regulamentului Organic erau insiruite normele privind modalitatea prin care se fac alegerile pentru noul sfat orasenesc, atributiunile acestuia si metoda de administrare a averii orasului. Prin urmare, Sfatul Orasenesc al Bucurestilor includea cinci madulari ai sfatului (membri), dintre care unul fiind prezident, iar altul casier. Alegerea Sfatului se facea anual, la fiecare inceput de toamna, evident componenta acestui organism fiind decisa de obste. Apropo de obste, aceasta avea drept de a alege toti locuitorii de lege crestineasca, in varsta de la 25 de ani in sus, obligatoriu posesori ai unui acaret nemiscator in valoare de 5.000 de lei. Strainii puteau vota doar daca dovedeau ca locuiesc in Bucuresti de minimum 2 ani, ca platesc o chirie de minimum 300 de lei si dadeau in scris ca se supun tuturor indatoririlor orasenesti. La 1831, dreptul de a fi candidat pentru Sfatul Orasenesc il avea oricare cetatean, indiferent de rang, insa nu mai tanar de 30 de ani si musai posesor al unui acaret nemiscator in valoare de 20.000 de lei. Strainii care doreau sa ajunga in Sfat trebuiau sa se lepede de cetatenia tarii de provenienta. Un amanunt extrem de interesant este acela ca membrii Sfatului nu primeau leafa, ci beneficiau de anumite facilitati pe durata mandatelor, cum ar fi scutirea de taxe. Pentru cei proveniti din tagma negutatorilor, care erau alesi trei ani la rand si se dovedeau a fi destoinici, scutirea de taxe era prelungita pana la finalul vietii. Pentru cei de vita nobila, recompensele erau ridicarea in rang. Primul Sfat Orasenesc al orasului Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile Anecsul al doilea al Organicescului Regulament, a fost votat la 15 noiembrie 1831, alesii fiind marele vornic Constantin Cantacuzino (prezident), vornicul Constantin Campineanu (a demisionat cateva zile mai tarziu, fiind inlocuit cu serdarul Stefan Ioan), negustorul grec Gheorghios Paapas, caminarul Iorgu Bibescu si boierul Iancu Raducanu (membri), rezultatul scrutinului organizat de Marea Vornicie a treburilor din launtru (Ministerul de Interne) fiind validat de insusi generalul Pavel Kiseleff, conducatorul armatei ruse de ocupatie. Alexandru Ioan Cuza schimba forma de administrare locala in 1864, atunci cand sfatul isi schimba numele in consiliu comunal, presedintele acestui for fiind numit primar. Primul primar al Bucurestilor a fost ales la 7 august 1864, in persoana lui Barbu Vladoianu, fost general de armata si om politic roman. Abia dupa Marea Unire sunt infiintate primarii in fiecare sector al Capitalei, denumite atunci culori, fiecare institutie administrativa de sector avand, ca si astazi, primarul ei. Totodata, seful administratiei comunale, coordonator al sectoarelor, a fost numit primar general. Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic via National.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Academia Romana desfiinteaza proiectul neomarxist de falsa educatie parentala

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://vignette.wikia.nocookie.net/central/images/0/03/Thewall.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://vignette.wikia.nocookie.net/central/images/0/03/Thewall.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Academia Romana desfiinteaza proiectul neomarxist de falsa educatie parentala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1531247726102{margin-bottom: 0px !important;}”]„Proiectul Ministerului Educatiei Nationale, de legiferare a unui sistem de educatie parentala fara nici un specific romanesc, cu implicatii enuntate explicit impotriva familiei traditionale, ca nucleu al vietii sociale, culturale, morale si crestine, milenare a romanilor, presupune o educatie uniforma a copiilor, fara diferente de sex, de particularitati antropologice si psihologice, de mediu comunitar (rural, urban), etnic. Proiectul echivaleaza cu o incercare, asemanatoare celor din statele cu regimuri totalitare internationaliste sau globaliste, de obtinere a ceea ce s-a numit mereu ‘omul nou’, fara familie, fara nationalitate, fara tara, fara identitate”, sustine Academia Romana intr-un comunicat transmis Curentul.ro. „In anul Centenarului Marii Uniri a romanilor, cand se face si bilantul realizarilor de exceptie ale romanilor, educati in spiritul traditiilor noastre, renuntarea la aceste traditii ar insemna un act de tradare nationala. Faptul ca Strategia amintita a fost precedata de numeroase cercetari, facute de institutii internationale si ONG-uri, cu fonduri private straine, nu indreptateste cu nimic ridicarea ei la nivel de ‘strategie nationala’ a Romaniei. Acceptarea ei ar insemna dublarea invatamantului traditional cu unul sustinut de institutii straine, finantate de Statul Roman, cu sume imense, care ar putea fi destinate unor obiective stringente de igienizare, eficientizare si buna administrare a scolilor. In plus, introducerea amintitei Strategii ar agrava si mai mult situatia disperata a copiilor fara parinti, care ar urma sa fie educati intr-un spirit inadecvat nevoilor noastre sociale. Publicatiile mai mult sau mai putin stiintifice pe tema educatiei parentale sunt, fireste, libere sa exprime diferite puncte de vedere, dar ipotezele educationale asa-zis ‘moderniste’ nu pot si nu trebuie sa devina obligatorii intr-un stat national, independent si democratic. In concluzie Academia Romana considera ca proiectul de Strategie de educatie parentala este inoportun si inadecvat pentru invatamantul si educatia romanilor, meniti sa-si conserve specificul national in cadru european.” Se arata in comunicatul transmis de Academia Romana.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]  

Tache Ionescu – Romania anului 3000

/0 Comments/in /by

Tache Ionescu – Romania anului 3000 Am avut si avem romani cu viziune, dar ce viziune! Expresia „Romania anului 3000” nu-mi apartine, ci lui Tache Ionescu, acest roman, mare om politic din perioada antebelica, de dupa razboiul de independenta si un pic dupa primul razboi mondial, gandita de dansul la varsta de saptesprezece ani cand a scris o nuvela scurta despre calatoriile sale in timp numita Spiritele Anului 3000, intr-una din revistele literare ale liceului. In momente de cumpana, cu totii, cetateni reali ai tarii in care locuim si traim, am invatat ca nu austeritatea ne salveaza, ci viziunea pe termen lung… pentru prosperitate. Cand nu ai, e culmea, te gandesti cum sa faci sa prosperi. Nu ati vazut ca atunci cand o tara, o societate, o comunitate saraceste, pentru a contracara rapid aceasta stare de fapt e necesar sa se gandeasca la exact opusul: cum sa se imbogateasca? Si nu hoteste, si nu prin mijloace sacrificiale de altul, adica calcand pe capetele celorlalti, ci cum sa facem sa prosperam cu totii, atat eu cat si vecinul meu, in loc sa ii doresc sa-i „moara capra”. O vorba crestina spune: „atunci cand crezi ca nu mai poti, abia atunci poti inca si mai multe.. mult mai multe”. Deci, in momente de slabiciune aflam ca suntem cei mai puternici. Paradoxal, nu-i asa? Dar intai sa cunoastem cine a fost Take Ionescu, sau Tache Ionescu, acel om politic, acel roman exceptional, un mare caracter al nostru, din perioada antebelica. A trait in doua secole, cel de-al XIX-lea si cel de-al XX-lea. Consider ca, in principal, Tache Ionescu gandea: „Sa nazuim a ajunge mai sus decat ceea ce suntem, dar sa nu uitam ceea ce am fost si sa nu calomniem ceea ce suntem. Asa sa ne ajute Dumnezeu!” Tache Ionescu se naste la Ploiesti, la data de 13 octombrie 1858. Pe numele sau de botez, Dumitru Ghita Ioan, preia sufixul -escu pentru ca asa era la moda la vremea aceea, fiu al lui Gheorghe Ioan, al doilea din patru, si al Eufrosinei Ioan. Tatal sau era negustor activ ce cunoscuse falimentul in urma recesiunii de dupa o epidemie de holera care saracise orasul. S-a stabilit, apoi, la Bucuresti pentru a lua cu contract de la Primaria orasului Giurgiu dreptul de a percepe taxe de accize. Muncind din greu, acesta reusi, impreuna cu a sa sotie Eufrosina, sa prospere, astfel incat ajunse sa detina case si mosii. Micutul Take urmeaza scoala primara incepand cu varsta de cinci ani si se remarca prin sarguinta si cumintenie. Mai apoi la Liceul „Sfantul Sava” intra prin concurs de bursier si se claseaza pe locul intai, ramanand in aceasta pozitie. In catalogul liceului apare schimbarea de nume din Ioan in Ionescu. A publicat, in 1875, ca si colaborator al revistei „Junimea”, versuri si nuvele, printre care o nuvela denumita „Spiritele anului 3000”, dovedindu-si natura innascuta a puterii sale vizionare, in care isi inchipuia ca a murit si a reinviat in anul 3000, cand s-a intalnit cu un om pe nume Aru care il lamureste ulterior. Apoi, tanarul Take ii face o expunere de viitor: „Romania si-a redobandit teritoriul ei natural… in virtutea drepturilor nationalitatilor” facand apel la Tribunalul International creat de regimul sinceritatii, inceput in anul 2500. Ii spune mai departe ca granitele au disparut si nu mai exista decat o vasta „Confederatie a genului uman, iar limbile s-au unificat intr-una singura, cu sintaxa si reguli simple de tot, dar aceasta numai pentru uzul obisnuit. Limbile vechi nationale au fost insa pastrate cu sfintenie.” In utopia sa, se prevedeau si desfiintarea partidelor politice, iar la intrebarea despre idealul comunist, prin nivelarea tuturor, Aru ii raspunde: „Aceasta este o monstruoasa productie a voastra, a trecutului. Comunismul nu inseamna libertate; inseamna tiranie si anarhie in numele libertatii. Tablou infiorator pe care civilizatia de azi il repudiaza.” Intr-un eseu intitulat La recepcion de Gerard de Nerval en Roumanie (1855 – 1943), Michel Wattremez aminteste nuvela pentru ca tanarul autor mentioneaza ca si Gerard Nerval se indragostise de Regina din Saba, semn pentru eseist ca la 1875 opera scriitorului francez era binecunoscuta in Romania. Intre 1875 – 1881, Take Ionescu urmeaza cursuri universitare la Paris, obtinand doctoratul in drept. Tatal sau, Ghita Ioan isi permite sa-si trimita si al doilea copil sa studieze la Paris asigurandu-i lunar 15 napoleoni de aur. In Franta a legat prietenii de-o viata cu viitoare personalitati ale societatii romanesti: Gr. Andronescu, C. Dissescu, C. Arion, Al. Djuvara, tot atunci fiind acolo si Al. Marghiloman. Studentul Take a fost stralucit la invatatura, avid de cultura si tot mai preocupat de probleme ale societatii. Prima lui conferinta publica dintr-o sala discreta s-a numit „Nationalitatile din Austro-Ungaria”, prilej de a primi repede porecla ce-l va insoti toata viata, „Takita gura de aur”. Revenit la Bucuresti in 1881, devine avocat in Baroul de Ilfov si incepe o stralucita cariera, devenind faimos pentru talentul sau oratoric (cum spuneam, „Takita gura de aur”). Colaboreaza la ziarul „Romanul” al lui C.A. Rosetti, este remarcat de Ion C. Bratianu si, in 1884, devine deputat al Partidului National Liberal. Nemultumit de dominatia familiei Bratianu din politica romaneasca, Ionescu ii paraseste pe liberali, formand un grup dizident impreuna cu Nicolae Fleva si Constantin Arion, iar la alegerile din 1888 candideaza ca independent, obtinand un loc la Colegiul II Craiova. S-a impus in viata parlamentara printr-un extraordinar talent oratoric si, totodata, a acordat o mare importanta presei, publicand numeroase articole in „Romanul”, precum si in saptamanalul de limba franceza „La Roumanie politique, literaire et economique”. In alegerile din 1884 este votat de catre colegiul al III-lea de Ilfov si astfel incepe cariera parlamentara, de data asta cu maturitate, mai degraba atras de moderatia lui Bratianu decat de extremismul lui Rosetti. Si a fost un debut de generatie, alaturi de cei cu care fusese la Paris. La 4 decembrie a rostit primul sau discurs parlamentar, ca delegat al tinerilor intrati de curand in Camera, la cea dintai dezbatere asupra raspunsului la Mesajul Tronului. S-a pronuntat categoric in favoarea capitalului strain: „Nu trebuie