Cum a fost infiintata Primaria Bucurestiului si Sfatul Orasenesc?

sfatul orasenesc, primaria bucuresti, secolul 19, primaria, primarie, primarie bucuresti

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/1375830_463254397126584_728154962_n.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/1375830_463254397126584_728154962_n.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cum a fost infiintata Primaria Bucurestiului si Sfatul Orasenesc?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1532462465708{margin-bottom: 0px !important;}”]Potrivit istoricilor, prima forma de organizare administrativa a orasului Bucuresti a fost sfatul compus dintr-un jude si 12 pargari (consilierii locali de astazi). La 1932, istoricul, arheologul si numismatul roman Constantin Moisil scria ca sub acest sistem a fost condusa Capitala pana la sfasitul veacului al XVII-lea si ca acest organism local se ingrijea de acte de administratie oraseneasca, el avand dreptul de a confirma, prin asa numitele carti ale orasului, toate vanzarile si achizitiile de imobile, delimitarile si schimburile de proprietati.

Odata cu instaurarea epocii fanariote (1714), vechea forma de organizare administrativa a fost inlocuita de marea vornicie a politiei, secondata de agie sau politia oraseneasca, ceea ce a produs, natural, estomparea autonomiei comunale atat timp cat marele vornic al politiei era numit de domnitor, iar norodul nu avea niciun cuvant de spus. Lucrurile aveau sa se schimbe, insa, radical, dupa introducerea, sub protectoratul rusesc, a Regulamentului Organic (1831), unul dintre capitolele acestei legi organice cvasi-constitutionale vizand reforma administratiei centrale, respectiv inlocuirea marii vornicii cu un Sfat Orasenesc ales exclusiv de cetateni. De altfel, modelul avea sa fie implementat si in celelalte orase ale Munteniei, pe baza asa numitului Regulament pentru sfaturile orasenesti dupre orasele printipatului Valahii. In Anexa 2 a Regulamentului Organic erau insiruite normele privind modalitatea prin care se fac alegerile pentru noul sfat orasenesc, atributiunile acestuia si metoda de administrare a averii orasului.

Prin urmare, Sfatul Orasenesc al Bucurestilor includea cinci madulari ai sfatului (membri), dintre care unul fiind prezident, iar altul casier. Alegerea Sfatului se facea anual, la fiecare inceput de toamna, evident componenta acestui organism fiind decisa de obste. Apropo de obste, aceasta avea drept de a alege toti locuitorii de lege crestineasca, in varsta de la 25 de ani in sus, obligatoriu posesori ai unui acaret nemiscator in valoare de 5.000 de lei. Strainii puteau vota doar daca dovedeau ca locuiesc in Bucuresti de minimum 2 ani, ca platesc o chirie de minimum 300 de lei si dadeau in scris ca se supun tuturor indatoririlor orasenesti.

La 1831, dreptul de a fi candidat pentru Sfatul Orasenesc il avea oricare cetatean, indiferent de rang, insa nu mai tanar de 30 de ani si musai posesor al unui acaret nemiscator in valoare de 20.000 de lei. Strainii care doreau sa ajunga in Sfat trebuiau sa se lepede de cetatenia tarii de provenienta.

Un amanunt extrem de interesant este acela ca membrii Sfatului nu primeau leafa, ci beneficiau de anumite facilitati pe durata mandatelor, cum ar fi scutirea de taxe. Pentru cei proveniti din tagma negutatorilor, care erau alesi trei ani la rand si se dovedeau a fi destoinici, scutirea de taxe era prelungita pana la finalul vietii. Pentru cei de vita nobila, recompensele erau ridicarea in rang.

Primul Sfat Orasenesc al orasului Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile Anecsul al doilea al Organicescului Regulament, a fost votat la 15 noiembrie 1831, alesii fiind marele vornic Constantin Cantacuzino (prezident), vornicul Constantin Campineanu (a demisionat cateva zile mai tarziu, fiind inlocuit cu serdarul Stefan Ioan), negustorul grec Gheorghios Paapas, caminarul Iorgu Bibescu si boierul Iancu Raducanu (membri), rezultatul scrutinului organizat de Marea Vornicie a treburilor din launtru (Ministerul de Interne) fiind validat de insusi generalul Pavel Kiseleff, conducatorul armatei ruse de ocupatie.

Alexandru Ioan Cuza schimba forma de administrare locala in 1864, atunci cand sfatul isi schimba numele in consiliu comunal, presedintele acestui for fiind numit primar. Primul primar al Bucurestilor a fost ales la 7 august 1864, in persoana lui Barbu Vladoianu, fost general de armata si om politic roman. Abia dupa Marea Unire sunt infiintate primarii in fiecare sector al Capitalei, denumite atunci culori, fiecare institutie administrativa de sector avand, ca si astazi, primarul ei. Totodata, seful administratiei comunale, coordonator al sectoarelor, a fost numit primar general.

Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic via National.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu